ANCHETE, ATITUDINE, POLITICA

* Razboi si “pace”

* Caritabila deturnare de fonduri

* Ioan Tupita, exclus din magistratura si acuzat de inselatorie!
Procurorul “imobiliar”

* Dezastrul financiar de la Eurolat pare protejat de autoritati!
Caimacul datornicilor

* Coltu’ meu
Batalia pentru DPC

* Styx, “raul” care curge pe strada Tractorului din Sighet
Vama pentru vii Si morti

* Reporter sub acoperire
“Orgasme M.I.S.A.”

* Schimbul de azi
Ministru’ Misu avea reverele calcate

* Pericolul care pandeste tacut de dincolo de Muntii Maramuresului
Obiectivul militar din Cernahora

* Ma tot mir
La noi, ca la afgani

* Sase decenii de la sfarsitul oficial al Holocaustului
Pentru ca istoria sa nu se repete

* “Obiectiv” pe sticla

* Razboi si “pace”

“Soldatii” pesedisti maramureseni s-au aliniat la comanda sergentului-sef de filiala, ce-i privea fioros. Totul era impecabil. Distanta intre membrii organizatiei regulamentara, petlitele in forma de trandafiri, cusute corect, gulerasul de un alb orbitor, iar pieptul scos in fata. Sefu’ s-a intors in doi timpi si a raportat ca filiala este pregatita pentru alegeri. Mustata invizibila a lu’ Cozmanca a mustacit multumita. In nordul tarii are subordonati de nadejde.

In ultimele saptamani, activitatea de baza in organizatia pesedistilor maramureseni a fost absorbita de stabilirea celor care vor ocupa locurile eligibile pe listele cu candidati la parlamentare. In aparenta a fost usor, in fapt, a fost mai mult decat o batalie. Cu listele in fata ochilor, putem observa limpede in ce ape se scalda organizatia PSD Maramures. Dupa cum se stie, pana in acest moment, la Camera Deputatilor primele locuri sunt ocupate de Ioan Buda (inca prefect), Petre Godja (deputat de doua mandate) si Marian Stoicescu (liderul sindicatului forestierilor). Pentru Senat, prima pozitie este ocupata de Codrut Seres (PUR), urmat de Ludovica Parvu si Teodor Ardelean (directorul Bibiliotecii Judetene). Multi au spus ca cele doua liste sunt bune, ca s-a facut dreptate (prin indepartarea Liviei Sima), ca altii mai buni “nu se egzista”.

Joaca de-a PSD

Batalia pentru locurile eligibile s-a dat intre mai multe grupari: gruparea prefectului Buda (nu foarte numeroasa, dar cu influenta la “tatucul” Cozmanca); gruparea familiei Godja (primarul Sighetului, Eugenia Godja, presedinte executiv al filialei a avut mult de munca pana a reusit sa-l plaseze pe sotul ei pe locul doi - saptamana trecuta pe acest loc era cand Stoicescu, cand Godja); gruparea sefilor serviciilor descentralizate; gruparea noilor veniti; gruparea vechilor membri (asistenti la jocurile de culise); gruparea… am putea scrie un articol numai cu gruparile din filiala maramureseana. Situatia este probabil obisnuita in multe partide, cu mentiunea ca in PSD Maramures gruparile s-au razboit pana au pus organizatia pe butuci.

Eminenta cenusie

Peste toate aceste grupari (mai mari sau mai mici) vegheaza, imperturbabil ca un staroste cu trandafirul de plastic in piept, Viorel Deghid, subprefectul ce va ajunge prefect. Evolutia politica a lui Deghid este interesanta. Dupa mai multi ani, in care a fost un “pion” important in multe afaceri (de la alcool, la spatii comerciale cu vad), actualul subprefect s-a orientat din nou spre politica (spunem din nou, avand in vedere ca a fost unul din activistii PCR ai judetului). Multe voci sustin ca Deghid este “aproape disperat” si a ales solutia politica “pentru a se scoate din problemele pe care le are pe taramul afacerilor”. Deghid a avut si sansa de a fi un apropiat al puternicului Octav Cozmanca, cel care coordoneaza, de fapt, filiala maramureseana. La randul sau, Deghid are o influenta covarsitoare asupra lui Buda. Iar cei doi, au influenta la Bucuresti. In prima faza, au reusit sa o “planteze” pe Sima pe lista pentru deputati. A fost batalia pierduta de gruparea Godja. Am aflat ca cei doi, prefect si subprefect, i-au lamurit pe liderii bucuresteni ca in Maramures, la Deputati sunt trei locuri eligibile si Godja are sanse mari si de pe locul trei. Schema a tinut o vreme. Buda era multumit, pe de-o parte l-a indepartat pe Godja, pe de alta si-a consolidat primul loc. Mai interesant a fost la Senat. Dupa ce “s-a rezolvat problema Sima”, organizatia maramureseana a trebuit sa primeasca un lider PUR. Fara multa impotrivire a fost acceptat Seres pe prima pozitie, desi numele acestuia nu spune nimic maramuresenilor. Parvu a cazut pe doi dar, surprinzator, pe trei a aparut Teodor Ardelean, inaintea lui Aurel Filip. Aceasta miscare este o infrangere a grupului din Viseu, care, se stie, are o sustinere puternica la ministrul Ioan Mircea Pascu. Infrangerea lui Pascu (prin extensie) demonstreaza ca la Bucuresti liderii partidului “se dueleaza” pentru influenta intr-o filiala care ofera multe oportunitati.

Jeni revine

Cam asa erau jocurile in urma cu o saptamana. Situatia i-a nemultumit pe liderii cu vechime din filiala, asa ca au aparut aliante greu de pronosticat. In Maramuresul istoric se stie ca primarul Gheorghe Visovan este exponentul unei grupari ce a dorit mai multa putere in organizatie. Acest grup “separatist” nu era vazut bine de Godja si Ioana Trifoi (primarita din Botiza). Dupa pseudo-alegerile preliminare, dupa jocurile tandemului Buda-Deghid, gruparea Visovan a venit la Sighet si i-a acordat sprijinul primarului Godja, respectiv deputatului-sot. Aceasta schimbare de macaz arata ca raportul de forte in filiala s-a schimbat. Eugenia Godja a apelat la “cel care o iubeste acolo sus” si a reusit sa-si impuna sotul pe locul doi. Dorinta lui Jeni a fost acceptata, mai ales ca a si “amenintat” ca nu va sustine campania electorala peste Deal (este cunoscuta influenta pe care o are in zona). Voci din interiorul filialei spun ca anul viitor, cand Ion Iliescu va reveni la conducerea partidului, Godja are cele mai mari sanse de a obtine conducerea filialei. Paradoxal, dar tot mai multi lideri de-ai locului sunt convinsi ca Jeni va fi cea mai buna solutie pentru PSD Maramures.

Nicolae TEREMTUS









* Caritabila deturnare de fonduri

Asociatia de caritate germana care activeaza si in Ocna Sugatag este zguduita de un scandal de deturnare de fonduri. Preotul evanghelist Theophil Steuer si persoane din conducerea asociatiei sunt cercetati penal pentru imbogatire ilicita si schimb de averi, folosire incorecta de donatii, inselarea si in detrimentul donatorilor etc. Politia pentru Criminalitate Economica are o sarcina dificila in solutionarea cazului, deoarece proiectele suspecte au fost desfasurate in Romania si Bosnia.

Castelul banilor iliciti, construit sub atenta supraveghere a preotului evanghelist Theophil Steuer, reprezentantul legal al asociatiei germane de caritate Kriegskinder Nothilfe (in traducere: Ajutor pentru copiii ajunsi in dificultate din cauza razboiului), se va prabusi in curand. Incoltit de cei mai importanti donatori (fundatiile Sternstunden si Hubert Schwarz) si cercetat de KRIPO (Politia pentru Criminalitate Economica) si Biroul federal pentru Informatii privind Bonitatea, preotul Steuer se vede pus si in fata unei campanii internationale fara precedent din partea jurnalistilor germani si romani. Colaborarea dintre GAZETA de Maramures, Nurnberger Nachrichten, Suddeutsche Zeitung, Bote si Weißenburger Tagblatt si-a propus obtinerea unor dovezi esentiale pentru elucidarea cazului si a stabilirii celor vinovati de o frauda financiara a carei suma nu a fost inca stabilita, dar care depaseste 1 milion de euro.

Capetele de acuzare

Steuer a reusit cateva jonglerii financiare cu banii donati de cetateni germani, jonglerii care s-au dovedit nu tocmai ingenioase. In Romania, fundatia este reprezentata de Michael Neussinger si are activitati in Ocna Sugatag si Carei. De administrarea acestor activitati se ocupa sigheteanul Gheorghe Pituc, intamplator si cumnat al lui Neussinger. In principal, in Romania “au disparut niste bani” dupa cum urmeaza: 500.000 euro donati de fundatia Hubert Schwarz (care se ocupa de strangerea de fonduri pentru Kriegskinder Nothilfe), bani din care trebuia construit la Ocna Sugatag un sat care sa adaposteasca 300 de copii. Proiectul trebuia finalizat in 2002. Astazi, la Ocna Sugatag satul administrat de sigheteanul Gheorghe Pituc este mai degraba un catun. Doar 6 case, dintre care doar doua sunt locuite de 33 de copii. “Sternstunden” (in traducere: “Clipe stelare”), proiect al unor proeminenti cetateni sustinut de Radiodifuziunea din Bavaria, a sponsorizat fundatia lui Steuer cu 280.000 euro. In aprilie 2004, o comisie a proiectului a ridicat de la sediul asociatiei acte justificative pentru aproximativ 150.000 de euro. Doamna Lamprecht, conducatoarea unui proiect caritabil din Kirkuk (Irak), a declarat ca: “in aceasta situatie anormala se impune a se cerceta unde sunt ceilalti 150.000 de euro din donatii”. Deputatul Herbert Eckstein, care in urma cu cinci ani fusese avertizat ca Kriegskinder Nothilfe nu lucreaza “curat cu banii”, a declarat ca Steuer va trebui sa explice acuzatiile si sa demonstreze transparenta. In urma actiunii de caritate desfasurata in regiunea Ruth (“Fiecare cetatean doneaza 1 euro”), fundatia lui Steuer a mai primit 89.000 euro. In perioada 2000-2001, familia pensionarilor germani Alice si Manfred Kolitsch au donat 65.000 euro pentru caminul din Carei. Se stie sigur ca 20.000 de euro nu au mai ajuns la destinatie. Intrebat despre acest “amanunt”, Steuer a declarat ca nu stie unde sunt banii(!), dar ca “se va ocupa de problema”. Kolitsch a declarat mahnit: “este trist ca nu mai poti sa ai incredere nici in popi”.

“Helpuri” de miliarde

In ianuarie 2000, Steuer a infiintat o firma privata cu obiect de activitate “comercializarea produselor secon-hand”. Firma se numeste “Agentur Synergicon” si este condusa de... Angelika Steuer, sotia preotului! In perioada 2002-2003, prin firma s-au desfasurat operatiuni financiare de 1 milion de euro. In dosarul “Creditreform”, instrumentat de Biroul federal pentru Informatii privind Bonitatea, se consemneaza ca Sznergicon avea 14 angajati, desi nu era inregistrata in registrul comercial! Sediul firmei era acelasi cu al fundatiei de caritate Werkhof Regenbogen (in traducere: Curtea Curcubeul), ambele fiind in stransa legatura cu fundatia Kriegskinder Nothilfe. Cat de “stransa”, Angelika Steuer a refuzat sa explice. La fel, refuza sa dezvaluie ratiunea pentru care Kriegskinder Nothilfe avea nevoie de Synergicon pentru valorificare donatiilor. Conform informatiilor din dosarul “Creditreform”, Synergicon urmeaza sa fie inchis. Procuratura din Germania continua cercetarile asupra fundatiei lui Steuer. Desi si filiala din Ocna Sugatag, condusa de cuplul de cumnati Neussinger-Pituc, beneficiaza de “aportul” unui magazin din Sighetu Marmatiei care comercializeaza produse second-hand, Pituc sustine ca nu are nici o legatura cu Synergicon. Insa produsele pe care le vinde prin acel magazin de unde vin? Este o intrebare la care organele abilitate, atunci cand se vor trezi, pot afla raspunsul. Cert este ca “helpurile” vandute de Pituc sunt scutite de taxe vamale, desi, in urma cu o saptamana, acesta afirmase contrariul (“Platim taxe, vama, tot... e legal”). Mihai Ivaszuk, primarul din Ocna Sugatag, declara: “cam de 2-3 ori pe an, solicita (Pituc, n. red.) o adeverinta din partea Primariei ca suntem in cunostinta cu activitatea lor: ca se ocupa de copii, ca le aduc ajutoare, ca din acele ajutoare vand prin magazinul lor si completeaza banii pentru hrana... Primaria elibereaza si acte pentru a fi scutit de plata taxelor vamale.” Vom reveni.
ULTIMA ORA: In urma articolului de saptamana trecuta, surse din Sighet declara ca la magazinul lui Pituc “s-au pus etichete cu preturi pe produse si s-a pornit casa de marcat, pana atunci, obiect decorativ.” Multumiri speciale colegilor germani Alex Blinten si Uwe Ritzer si familiei Adriana si Wilhelm Tontsch.

Soc:

“In Romania ajung numai rebuturi!” Elfriede Massari, unul dintre membrii Kriegskinder Nothilfe, a strans peste 100 de tone de prodese second-hand si aproximativ 10.000 de euro. Massari s-a retras din asociatie dupa ce a aflat ca produsele erau sortate la Roth de cei 14 angajati ai firmei Synergicon si cele mai bune lucruri erau vandute de firma lui Steuer in Polonia si Bosnia. Cele “calitatea a II-a” erau trimise spre secon-hand-uri din Germania, iar cele mai rele ajungeau in Romania (la magazinul administrat de Gheorghe Pituc?). Fapta a fost dovedita si printr-un protocol semnat in 9 februarie 2004 de conducatorii proiectelor Kriegskinder Nothilfe, protocol care mentioneaza ca vanzarile din magazinele secon-hand din Romania s-au redus drastic. Steuer scuza situatia aratand ca: “in Romania se livreaza numai rebuturi”!

Catalin VISCHI






* Ioan Tupita, exclus din magistratura si acuzat de inselatorie!
Procurorul “imobiliar”

Procurorul sighetean Ioan Tupita este singurul magistrat maramuresean exclus din sistem, in urma unei decizii a Consiliului Superior al Magistraturii. Motivul: fals in declaratii. Acum, Tupita este acuzat si de “inselatorie imobiliara”.

Hajdu Janos are 61 ani si locuieste impreuna familia (sotia si fiul) intr-o garsoniera din Sighet, detinuta de procurorul Ioan Tupita (situata in Piata 1 Decembrie). Hajdu sustine ca in noiembrie 2003, afland ca procurorul Ioan Tupita nu foloseste garsoniera, a negociat cu acesta cumpararea imobilului pentru suma de 5.000 de euro. Pana la perfectarea actelor de vanzare-cumparare, familia Hajdu s-a mutat in garsoniera, platindu-i procurorului o chirie lunara. ”Ne-a tot amanat... Ba ca nu-s gata hartiile, ba ca are mult de lucru, dar a promis ca vom face contractul de vanzare-cumparare. Numai ca nu s-a intamplat asa, iar in 22 iunie am solicitat o audienta la Primarie. Primaria ne-a spus ca Tupita nu poate vinde garsoniera, nefiind proprietar (!), si ca acesta are mai multe locuinte, asa ca nici nu poate sa o cumpere pentru ca apoi sa ne-o revanda! In august am auzit ca a fost dat afara (din magistratura, n. red.) pentru declaratie falsa. Afland ca este vorba despre o declaratie in legatura cu garsoniera in care locuiam, am mers la Biroul de Spatiu Locativ al primariei, certificand ca locuim in acel spatiu si ca Tupita a pretins si primit de la noi cate 1,2 milioane lei lunar (in perioada decembrie 2003 - august 2004 i-am achitat 10,8 milioane lei, in speranta ca, asa cum ne-a promis, ne va vinde garsoniera). In septembrie, Tupita a venit de doua ori sa ne ceara bani in contul chiriei. Am refuzat, stiind ca sunt probleme cu acea proprietate, urmarea fiind ca... ne-a amenintat cu evacuarea”, a declarat Hajdu.

Dovezile “proprietatii”

O declaratie olografa a procurorului catre operatorul de cablu Astral Telecom confirma ca Tupita se dadea drept... proprietarul garsonierei! In 4 decembrie 2003, procurorul scria: . Hujdu a vazut si el acel act si, la acea vreme, era convins ca procurorul chiar este proprietarul imobilului. “Nu avem un contract de inchiriere semnat cu el, dar la Electrica, Astral sau Acaterm (furnizorul de apa-canal), am platit taxele pe numele meu”, a mai declarat nedumeritul chirias. Marius Ierima, seful biroului Spatiu Locativ din cadrul primariei Sighet a autentificat spusele lui Hajdu: ”In anul 1999, garsoniera respectiva a fost oferita ca locuinta de serviciu procurorului Ioan Tupita, pe durata limita de cinci ani. In acesta vara, contractul a expirat si nu a mai fost prelungit pentru ca am constatat ca procurorul Tupita nu locuieste acolo si nu a folosit bunul inchiriat (domnul Tupita i-a avut chiriasi pe Zvunca si apoi pe Hajdu).”

Omisiuni in declaratii

Procurorul Ioan Tupita de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei s-a aratat revoltat de solicitarile fostului chirias: ”Hajdu este un nemernic! Dupa ce l-am primit sa stea undeva, caci casa sa s-a imburdat, acum umbla sa-mi ia garsoniera. El are pe cineva in primarie, nu spun mai multe, si face presiuni pentru a pune mana pe locuinta (din investigatiile noastre a rezultat ca Hajdu Janos ar fi ruda cu Valentin Hajdu, seful biroului Taxe si Impozite, ceea ce poate, sau nu, sa insemne ceva in acest context, n. red.). La momentul in care am preluat garsoniera, aceasta era ca o cocina de porci. Am investit circa 150 de milioane lei, la valoarea actualizata. Sa fie clar, plec de acolo doar daca primaria imi va returna suma investita! Daca nu, ii voi actiona in instanta. Acest Hajdu nici nu ma mai lasa sa intru in garsoniera pe care i-am pus-o la dispozitie ca sa-l ajut.” Amintim ca Tupita declarase anterior: ”Pentru ca nu puteam locui cu toata familia in acea garsoniera, am inchiriat o casa de la cineva. A venit la mine o familie, Zvunca din Petrova, in incercare de a-mi cumpara garsoniera. Le-am spus ca nu e a mea, ci a Statului, si ca daca o cumpar eu insumi de la Stat le-o voi vinde. Procurorul Pasca de la Cluj, cel care a anchetat cazul meu, a declarat clar ca eu nu am inselat familia Zvunca.” Remarcati ca procurorul nu amintea nimic despre Hajdu. De ce? De asemenea surprinde ca a promis familiei Hajdu (conform afirmatiilor acestuia) ca le va vinde garsoniera. Faptul ca nu vrea sa renunte la imobil decat in schimbul unor despagubiri in contul investitiilor efectuate, pare firesc. Dar in contextul celor de mai sus, doar o circumstanta.

“Ministrul nu cunoaste legea!”

In ce priveste inlaturarea sa din magistratura, Tupita a declarat: ”Ministrul Justitiei, Cristian Diaconescu, a spus ca decizia de inlaturare a mea este definitiva si irevocabila. Fals, caci acest ministru nu cunoaste articolul 129 din legea 92/1992 modificata, care specifica ca si impotriva hotararilor luate impotriva unui magistrat se poate depune contestatie in termen de 30 de zile de la comunicare. Eu am depus contestatie in 22 septembrie, si la fel au procedat toti colegii mei aflati in aceeasi situatie. Hotararea 134 privind pedepsirea mea (de doua ori, caci o data am fost sanctionat cu o amenda administrativa, iar a doua data cu excluderea din magistratura, pentru aceeasi fapta, ceea ce contravine legilor in vigoare) mi-a fost comunicata dupa termen, abia in 1 octombrie, la mai mult de o luna de la luarea acesteia. Daca nu voi castiga la Inalta Curte, voi apela la Strassbourg. Acum ma pregatesc de campania electorala, voi candida independent pentru Senatul Romaniei, si chiar daca nu voi castiga, macar stiu ca am incercat.”

Teofil IVANCIUC






* Dezastrul financiar de la Eurolat pare protejat de autoritati!
Caimacul datornicilor

Desi a contractat sume importante din programul “laptele si cornul”, firma Eurolat este incapabila sa-si plateasca furnizorii. Din luna mai, plata laptelui contractat de sute de sateni maramureseni este amanata nejustificat! Inconstienta manageriala a Eurolat a transformat programul “laptele si cornul” intr-o problema de nivel judetean. In acest timp, autoritatile sunt inerte, letargice. Somn usor!

Cea mai radicala reactie impotriva societatii baimarene Eurolat s-a inregistrat la Finteusu Mic. La sfarsitul lunii august, masina cu care se transporta laptele (proprietatea societatii) a fost sechestrata de sateni in curtea centrului de colectare. Cu toate ca a agonisit un morman de datorii, Eurolat a castigat si anul acesta distribuirea laptelui pentru programul ”Laptele si cornul”, adica un contract care le aduce lunar in visterie cateva miliarde de lei. Faptul ca societatea are serioase datorii (numai in Finteusu Mic acestea se cifreaza la 116 milioane de lei) ridica semne de intrebare asupra capacitatii de productie a firmei. Anul acesta, Eurolat trebuie sa distribuie lapte in 311 unitati de invatamant, scoli si gradinite din Maramures. In pofida dificultatilor financiare evidente prin care trece si a incapacitatii de a gestiona o situatie grava, firma baimareana a castigat un astfel de contract si in judetul Valcea!

Napastuitii...

Dupa aproape o luna de la semnalarea situatiei, nimeni dintre autoritati nu a miscat un deget. ”Oamenii nu au primit nimic. Am fost dusi cu zaharelul. Ca primim maine, ca poimaine. Zilele acestea trebuia sa avem un dialog cu directorul de la Eurolat si sa ajungem la o intelegere. Probabil, sa ne dea banii pe o luna sau doua. Din pacate, nu s-a rezolvat nimic si masina este tot in curte, sechestrata”, a declarat Ioan Bretan, consilier local in Satulung. ”Pana acum am avut doua discutii cu directorul de la Eurolat. L-am asteptat miercuri sa vina sa rezolvam, dar nu a mai venit! Este vorba de banii oamenilor, macar platile pe o luna-doua sa li se dea. Promit, dar nu se tin de promisiune”, a spus Augustin Panici, primarul din Satulung, vizibil nemultumit de atitudinea conducerii Eurolat. Problemele persista si in alte localitati. “Baiatul meu se ocupa cu colectarea laptelui, dar ii destul de rau. Ii problema cu oamenii, ca Eurolat nu o platit nici pe luna mai la toti. Oamenii s-or descurajat si nu prea mai aduc lapte. Baiatul o tot mers in Baia Mare sa ceara niste bani, dar nu or avut sa-i dea. Ca sa-i impace pe oamenii din sat, o luat niste tarate de la moara din Mires, ca patronul o zis ca-l asteapta de bani, si le-o impartit la oameni. Multi is saraci si traiesc numai din banii aceia de pe lapte. Isi trag de la gura si nu mananca lapte sa-l aduca la centru si tat nu primesc bani pe el! Nu stiu ce s-a intampla...”, a spus Maria Birle, din Remeti pe Somes. Pe lista de plati a celor de la Eurolat figureaza si satenii din Tulghies si Asuaju de Sus. Cei din Tulghies au asteptat in zadar sa li se faca dreptate. In luna septembrie s-au hotarat sa nu mai duca lapte, iar centrul s-a desfiintat. Acum asteapta banii. Care nu mai vin.

Indiferentii!

Daca la Prefectura Ioan Buda se comporta ca un dirijor la repetitiile unui cor de afoni, la Consiliul Judetean nu s-a auzit de aceste probleme. ”Este un lant de probleme cu Eurolat. Nu stiu ce se intampla la Finteusu Mic, dar ma voi interesa”, a promis Marinel Kovacs, presedintele CJ. Pana se intereseaza presedintele Consiliului Judetean, asteptam ca administratia sa iasa din starea de amorteala in care se gaseste. Satenii inca mai spera. GAZETA a incercat in nenumarate randuri sa ia legatura cu Andrei Pop, directorul Eurolat, dar acesta nu a fost de gasit. Contactat telefonic, Gabriel Omota, directorul comercial al Eurolat, a refuzat sa dea vreo informatie. Probabil, conducerea Eurolat asteapta banii guvenamentali pentru a le mai spala din rusinea in care i-a aruncat propria lor tactica manageriala. Iar prefectul Buda asteapta sa-i explice oricine ca reprezinta oamenii din judet, si nu PSD-ul, si ca trebuie sa actioneze in consecinta.

“Nu spun, si gata!”

La inceputul lunii septembrie, prefectul Ioan Buda declara ca nu cunoaste situatia din Finteusu Mic (!), dar promitea ca va face tot ce-i sta in putinta pentru a rezolva problema. Insa vorbele sale au fost, ca de atatea ori... povesti nemuritoare. ”Am incercat sa comunicam cu purtatorii de contact ai Eurolat si ai oamenilor, am vorbit cu unul din consilierii mei... Lasa acum alte intrebari, nu spun care (consilier, n. red) si gata! De data asta nu vei afla cine este! Mai mult, nu e treaba noastra (!). Prefectul are obligatia de a veghea la respectarea legalitatii in teritoriu. Restul nu tine de prefect”, a scornit-o Buda. Faptul ca prefectul nu-si aminteste pe cine a delegat sa se ocupe de problema dovedeste lipsa lui de interes. Pentru ca Buda a afirmat ca nu este problema lui (!), poate explica maramuresenilor cum aplica articolul din Legea Administratiei publice locale, care mentioneaza ca prefectul are atributii de a: ”dispune luarea masurilor corespunzatoare pentru [...] apararea drepturilor cetatenilor, prin organele legal constituite”.

Mihaela MIHALEA, Ciprian DRAGOS





* Coltu’ meu
Batalia pentru DPC

Se pare ca “eliberarea” din stresanta functie de la DPC i-a priit fostului director, Augustin Botis. Cu multa usurinta, acesta a inceput sa “produca” texte pentru ziarele baimarene, semn ca are aplecare spre nobila profesie de ziarist. Ignobili suntem noi, cei care nu l-am apreciat la justa-i valoare. In mod normal, nu ar mai fi trebuit sa scriu despre acest personaj, in timpul liber un interlocutor interesant, dar ca manager, director sau cum s-au numit functiile de conducere pe care le-a avut a fost catastrofal. Asa ca mai “bag” ceva cu el, ca nu ne lasa in pace. Zice inteligenta lui Botis ca fotografiile publicate de noi au fost trucate. Mai spune fostul director ca am luat… si cate nu mai spune, chestii numai bune de pus intr-un denunt penal. Am incercat sa-l inteleg pe Botis. Sunt convins ca stia ce coada este pentru aceasta functie. A aparut chiar si Gherghel, aceasta “ucenica vrajitoare” a adoptiilor care s-au facut in perioada de glorie a afacerilor cu copiii nimanui. Multe ar fi de spus despre institutia numita DPC. In aceste luni in care ne-am ocupat, din punct de vedere jurnalistic, de activitatea din institutie, am intalnit oameni onesti care au fugit (la propriu) de porcariile pe care le intrezareau in activitatea ce urmau sa o practice. Se poate spune ca DPC este cea mai politizata institutie din subordinea CJ. Aici au fost angajate pilele, pilutele, cunostintele, rudele, prietenii oamenilor de afaceri-politicieni, ai politicienilor si ai celor care au avut un interes cu cei de mai sus. Toti cei care s-au perindat pe la carma institutiei, ca si cei din umbra, din penumbra ori de la soare, au beneficiat de pe urma “copilasilor”. Suntem un popor ce-si merita soarta, daca acceptam afacerile care se fac pe seama suferintei unor copii fara aparare, am scris mai demult intr-un material ce nu a aparut niciodata. Era patetic si mustea de subiectivismul meu. Din pacate, ce am vazut la DPC m-a determinat sa afirm ca atunci am avut dreptate. In momentul de fata, pentru conducerea DPC se da o batalie cumplita, nefireasca, imorala. Sa va fie si sa ne fie rusine!

Nicolae TEREMTUS







* Styx, “raul” care curge pe strada Tractorului din Sighet
Vama pentru vii Si morti

Vama Sighet isi desfasura activitatea intr-o chichineata inghesuita in gara orasului, iar TIR-urile erau vamuite printre autobuzele autogarii. Evidenta n-a constituit un stres pentru autoritati, Primaria nemiscand “un deget” pentru atribuirea unui teren necesar construirii unui nou sediu vamal. Acum, lucrurile au prins a se urni, insa in ce mod?

In ultimii 40 de ani vama Sighet a functionat improvizat, intr-o dugheana cu doua incaperi si un hol din incinta garii, in care, talmes-balmes, erau nevoiti sa lucreze vreo opt angajati. In anul 2000, Consiliul Local Sighet (CL) a aprobat cedarea unui ”teren 4,43 hectare, situat pe strada Tractorului, in vederea construirii noului Cimitir municipal”. Apoi, o alta hotarare a CL a rupt din bucata respectiva suprafata de 1,43 hectare, pentru construirea noii vami. Mircea Mecea, pe atunci prefect provizoriu, a trimis CL hotararea spre reelaborare, deoarece legile vremii nu permiteau decat ”concesionarea prin licitatie publica pe 49 de ani, si nu pe durata existentei constructiilor” (cum fusese redactata aceasta). Apoi s-a asternut o lunga tacere, doar sefa punctului vamal sighetean, incercand, din cand in cand, sa urneasca din loc mastodontul birocratic.

Popa Kent

In primavara anului 2002, in drama “Teren pentru Vama”, scena I, apare preotul Vasile Petrovai, zis ”popa Kent” (sau ”popa Tigareta” - el stie de ce), cica fost coleg al ex-ministrului Agriculturii, Ilie Sarbu. Rolul lui Petrovai a fost determinant, desi el pare mai degraba ca are ceva din “baiatul cu tava”. In calitate de paroh al parohiei 7 Sighet, Petrovai a inhumat ilegal un copil pe terenul atribuit vamii (!) si nu pe cel al cimitirului, actiune urmata in regim de viteza si de alte ingropaciuni (desi, la acea data, ca si azi dealtfel, cimitirul nu era nici autorizat, nici sfintit). Vama a atacat actiunea preotului prin petitii si plangeri, dar “raspunsul” lui Petrovai a fost pe masura: si-a construit fara autorizatie o capela cemeteriala, a mai ingropat pe fuga vreo 20 de bastinasi si, ca bonus, a imprejmuit cu gard de beton (neautorizat) intreaga nelegiuire! Intr-un final, in august 2002, primaria l-a amendat pe preacucernic cu 20 de milioane de lei. Apoi, insul in sutana a fost denuntat penal de Primarie si de catre Directia Regionala a Vamilor Oradea (DGV), pentru tulburare in posesie si distrugere (procese care taraganeaza inca pe la niscaiva Curti de Apel).

Filantropii sigheteni

In ianuarie 2003, Primaria a propus DGV un nou amplasament pentru sediul vamii (dotat inclusiv cu hotel!), amplasament evaluat la acea data la 63 de miliarde de lei! Acesta era plasat pe locul Oborului de Vite. Dar, pentru ca era anormal sa fie atat de simplu, cineva a oprit iar rotitele mecanismului… Astazi, la un an si jumatate de la redemararea proiectului, a inceput din nou sa se miste ceva (nimeni nu poate sa spuna ca oamenii din Primaria Sighet nu sunt totusi operativi, nu?). In 11 octombrie, la ”doar” patru ani dupa prima solicitare a vamii, CL (al doilea legislativ de la demararea procedurii) a votat ”transmiterea in administrarea DGV, in vederea realizarii obiectivului Sediu Birou Vamal Sighet” a terenului situat pe strada Bogdan Voda (1,35 hectare situate in locul unde acum se organizeaza Targul de Vite). In schimbul acestei facilitati, DGV trebuie sa mute un magazin (a carui cladire este proprietatea CL) si toate acareturile targului in noul amplasament al Oborului, pe strada Faget (unde primaria intentiona sa infiinteze un parc tehnologic si industrial). Surse din Primarie sustin ca investitia e rentabila, desi terenul s-ar fi putut concesiona pe bani buni, nu ”transmis” gratis. Argumentele celor din Primarie sunt ca imobilul magazinului (datand din anul 1907) va fi inlocuit cu unul nou (evaluat la circa 2,5 miliarde lei), iar apoi se vor despagubi toate bunurile oborului stramutat (cantar, legatori etc.), in valoare de 1,5 miliarde de lei. Apoi, investitia de 100 miliarde de lei alocati de DGV biroului Sighet va fi in sfarsit deblocata si se vor crea noi locuri de munca. Consilierul local Sorin Vlasin vede latura rentabila a proiectului: ”Vama se face pentru comunitate. Si vor intra totusi 150 de miliarde in Sighet, asta este cel mai important. Nu e vina CL ca orasul n-are multe terenuri libere.”

Cu ce pret?

Totul pare OK. Terenul de pe strada Tractorului (cel atribuit initial Vamii si unde popa Petrovai si-a ingropat abuziv enoriasii) trece din nou la investitia ”cimitir municipal”, obiectiv despre care nimeni nu stie exact de cine si cum va fi administrat. Pana una-alta, parohia 7 a pus stapanire samavolnic pe Cimitirul municipal, loc unde preotul denuntat penal incaseaza de unul singur taxele aferente. Iar terenul de la Faget, unde se va muta Oborul de vite, se va pierde in defavoarea potentialului parc industrial. Sighetul are tare putine terenuri “libere de sarcini” si daca investitia vamala este o pleasca pentru oras, nu este cam mare pretul?

Teofil IVANCIUC







* Reporter sub acoperire
“Orgasme M.I.S.A.”

Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut (MISA), devenita notorie in urma scandalurilor create in jurul gurului Gregorian Bivolaru (acuzat de savarsirea de acte sexuale si perversiuni sexuale cu o minora, sex in grup, urinoterapie si distribuirea de material pornografic), a sustinut o noua conferinta in Baia Mare. Scopul: deschiderea unui nou an de curs sau o noua tentativa de racolare de adepti pentru scoala de yoga fondata de Bivolaru. Printre argumente, instructorii MISA au folosit un film, in care “actori” aproape dezbracati mimau actul sexual. In ciuda “super-ocaziei” de a frecventa prima luna de curs gratuit, miscarea fondata de Bivolaru nu a reusit sa adune in sala mica a Casei de Cultura a Sindicatelor din Baia Mare decat vreo 30 de oameni (chiar daca organizatorii imprastiasera afise inclusiv pe portile unor scoli si licee, printre care si Colegiul National “Mihai Eminescu” – colegiu care gazduise anterior una dintre intalnirile yoghinilor). Ciudat este ca nimeni din partea autoritatilor, a politiei sau a organizatorilor nu a binevoit sa verifice daca participantii sunt majori, asa ca printre participanti s-a strecurat si... un copil! Nici pe afis nu scria, nici Liviu Jula (prezentatorul cursului) nu a mentionat de la inceput despre ce scoala de yoga este vorba. Asa ca, “materialul didactic” cu care a debutat prezentarea MISA a lasat publicul cu gura cascata la... integrarea in Absolut.

Nuduri si scene sexuale

In general, filmul cu “actori” aproape dezbracati prezinta laudele cursantilor si instructorilor despre activitatea MISA si prestigiul de care se bucura in strainatate aceasta scoala de yoga. Dar despre scandalurile create in jurul Miscarii si a gurului Bivolaru, nimic… Dupa gargara referitoare la “necesitatea armonizarii cu spiritul si reintoarcerea la vremea cand om se scria cu majuscule”, au fost prezentate diferite tehnici yoga, care urmau sa fie predate doar “teoretic” (printre acestea, controversatele tantra si continenta sexuala, care “presupune un control deplin al functiei sexuale in cuplu, implicand trairea plenara a actului amoros cu posibilitatea atingerii unui numar nelimitat de orgasme, care nu se finalizeaza prin ejaculare la barbat sau prin descarcare exploziva a fluidelor erotice sexuale la femeie”). Binefacerile (?) practicarii continentei sexuale au fost sustinute de imagini care mimau actul sexual in diferite pozitii. Intreaga pelicula a fost presarata cu scene semi-nud si cursante dezinhibate care isi expuneau cu “darnicie” sanii. Filmul prezenta si “celebrele spirale umane” realizate in taberele de la Costinesti, unde se intregeste anual “familia MISA”. Despre sexul in grup practicat acolo sau despre concursul de frumusete denumit “Miss Shakti” (la care participantele cu varste cuprinse intre 14 si 60 de ani defileaza nud sau in costum de baie in fata a circa 100 de instructori), nimic. Dupa “introducerea” in procesul de integrare spirituala, a urmat o meditatie despre… sufletul poporului roman, iar publicul a fost invitat sa-si aseze mainile pe genunchi si sa tina ochii inchisi. Dupa ce i-au deschis, pe langa lumina zilei, au primit invitatia de inscriere la cursurile saptamanale ale MISA. Cu exceptia omiterilor “neintentionate” si a scenelor din “documentar” ce par a fi desprinse dintr-un film erotic, conferinta a parut “destul de cuminte”. Foarte grav este insa faptul ca nici un reprezentant al autoritatilor sau vreun “cetatean” responsabil cu supravegherea activitatii Miscarii de Integrare Spirituala in Absolut nu a fost curios sa verifice ce se intampla la o conferinta sustinuta in “buricul targului” de o scoala de yoga cu renume de “spalator de creiere”. Noroc ca n-a venit si guru sa-si “cucereasca” adeptii… Nu pentru ca ar fi foarte ocupat, ci pentru ca e foarte... “discret” (sau integrat in Absolut?). Motivul e notoriu: guru MISA, Gregorian Bivolaru e dat in urmarire generala. Cam demult.

Orgasm de… 7 zile

Actiunea extazului amoros care apare in final, dupa ce cei doi iubiti traiesc la unison cam 50-70 de orgasme intense si profunde (aceasta fara ca barbatul sa ejaculeze) este resimtita mult mai intens si mai indelung, aproape 7 zile in sir (!). - Gregorian Bivolaru.

Ioana LUCACEL





* Schimbul de azi
Ministru’ Misu avea reverele calcate

... statea cocarjat, sprijinindu-si osteneala de gardul unei carciumi sordide dintr-un sat spanzurat taman in coltul cerului plumburiu de Maramures. “Olecuta, cat sa-mi trag sufletu’ atata stau. Apoi la treaba, ca-i greu tare-n lumea aiasta, Dragutule Doamne!”, a soptit gafaind oarecum ragusit. Apoi mi-a cerut sa-i spun “di ce suntem noi romanii aiestia ase de amarati”. Era convins ca sunt detinatorul absolut al raspunsului pentru ca “mata iesti de la oras si acolo se stie mai bine...” Incurcat, am inceput sa-i explic cat de calcat are reverul hainei ministrul Finantelor, Mihai Nicolae Tanasescu. Asta trebuia sa fie semn bun. Cine are reverele calcate are grija si de portofel. De portofelu’ tarii. Il calca, poate-l si apreteaza. “Aha, de aceea-i asa scortos...” Pentru ca nu eram de acord cu acea remarca, desi era sincera (ce scenariu putea sa interpreteze mos Milu?), i-am oferit alte variante de raspuns corect. Pe post de “varianta a mic de mana grafiat cu (curgea nenorocitul ala de stilou Flaro)” i-am spus ca Misu e bucurestean get-beget. “Ttt”, s-a minunat mos Milu. La “be mic de tipar batut cu aratatoru’ de la dreapta” (desi Misu e de stanga), i-am spus ca-i “specialist mare, cu scoli multe... pe la Washington D.C., Paris, Viena, chestii”. Recunosc ca am omis sa-i impartasesc lui mos Milu ca Misu facuse doua aceleasi specializari (macroeconomie, pardon de expresie!) in locuri diferite. Prima la Bucuresti (da’ asta nu se pune, ca-i acasa) si a doua la Paris, ceea ce dintr-o data-i alta chestie. Aici mos Milu s-a scarpinat, dupa ce in prealabil si-a mutat clopul cu inelaru’. La “ce mic de ce-vreti-voi” i-am dezvaluit batranului ca Misu o sa le dea pensie 100 de euro si ca o sa dea mai multi bani pentru agricultura! Ei, asta i-a luminat privirea si, dupa ce m-a transformat in curs valutar: “da-l dracu’, Doamne, iarta-ma!, de mincinos.” Vazand ca nici asa nu-l conving, am ales “fifty-fifty” (un fel de juma’-juma’ american) sa-i spun ca Misu e un capabil macar pentru ca, dupa o stagiatura de contabil-sef la ICRAL a zburat direct in Ministrul de Finante. Acolo l-a gasit revolutia, acolo e si acum (cu o “pauza” in care a fost director executiv adjunct la Banca Mondiala – ceea ce iarasi are rezonanta, minim!). Mos Milu a cautat din priviri vaca, si dupa ce-a zarit-o rumegand o frunza de scaiet din balariile de la marginea ulitei, m-a intrebat soptit si la fel de ragusit: “da’, di ce suntem noi atat de amarati?” Gandindu-ma la cum milita Misu in urma cu un an pentru cota unica de impozitare (respinsa de Iliescu) si cum acum e cel mai mare critic al aceleeasi cote unice propuse de Alianta D.A., i-am dat lui mos Milu, ultima varianta. La “suna un prieten” l-am rugat sa-i telefoneze lui Misu si sa-l intrebe de ce cand da ziaristu’ click pe “Declaratia de avere liniuta Ministrul Finantelor Publice doua puncte Mihai Nicolae Tanasescu”... surpriza. “The page cannot be found”. Si Andreea Marin nu-i nicaieri. P.S.: Cand ne-am despartit, mos Milu mai murmura ragusit: “Aha, are reveru’ calcat...” Atat retinuse.

Catalin VISCHI





* Pericolul care pandeste tacut de dincolo de Muntii Maramuresului
Obiectivul militar din Cernahora

Curiozitatea m-a impins sa urc pana aproape de izvorul Vaii Vaserului, pentru a “palpa” starea de spirit de pe frontiera romano-ucraineana. Si mai tineam sa aflu cu acel prilej semnificatia unui obiectiv ciudat, ce sta de straja sus, in Muntii Cernahora.

Pe drumul spre crestele Cernahorei, “instantaneele naturii triste”, pareau si mai mohorare, in tonurile ploii reci de toamna care a batut toata ziua. Padurile Vaserului, odata atat de falnice, erau acum rase de RG Holz Company (unele surse sustin ca anual se coboara din munte 100.000 de metri cubi de lemn!). Vanatul aproape a disparut: politistii de frontiera de la Comanu, ultimul punct locuit inainte de salbaticie, au vazut in vara asta doar doua ciute si un lup. Iar granicerii de la Suligu au zarit un urs tanar, coborat sa caute de mancare. In rest, totul parea inert, ca intr-o “natura moarta”.

Calotele misterioase

Pe raza sectorului de politie de frontiera Viseu de Sus, granita dintre Romania si Ucraina se intinde de-a lungul a 36,5 kilometri. Linia de demarcatie se intinde in zona montana inalta, intre cotele 1400-1780 metri, intr-un singur punct aceasta coborand pe la altitudinea de 1200 metri. Aici, la Izvorul Catelei, se afla, de altfel, si punctul de intalnire intre granicerii romani si ucraineni, care din cand in cand, au de schimbat “vorbe” sau... documente, treburi de-ale frontierei. In teritoriul ucrainean, deasupra punctului Bobeica si a raului Ceremusul Alb, in golul alpin de la cota 1700, intr-un punct strategic din dreptul varfului Ignateasa, se inalta vreo patru calote sferice, albe, gigantice. Locul in care se afla si marimea acestora sunt atat de proeminente, incat ”obiectele” sunt vizibile de la zeci de kilometri distanta, din Tibles pana in Pop Ivan sau in Muntii Rodnei. Misterioasele calote i-au incitat (si continua sa o faca) pe toti cei care au ajuns prin apropierea acelor salbaticii umblate rareori de oameni. Ce se afla acolo, nimeni ”de la noi” nu stie cu exactitate. Un politist de frontiera cu peste 25 de ani vechime in munca, mi-a marturisit ca prin anii ‘80, pe vremea Uniunii Sovietice, aflat prin acele locuri, a auzit de cateva ori explozii puternice provocate in subterana muntelui. “Cativa colegi au vazut si ceva ce aducea a lansari de rachete. Presupun ca in acei ani, acolo se afla o baza subterana de rachete. I-am intrebat odata pe granicerii ucraineni ce se afla pe munte, iar ei mi-au raspuns: o statie hidrologica”, a relatat politistul de frontiera. Alti angajati ai structurilor de securitate romanesti sustin ca pe muntele misterios se afla un obiectiv militar cu dublu scop. Pe de o parte, acesta slujeste cercetarilor stiintifice (meteorologice, hidrologice sau astronomice), iar pe de alta, reprezinta un varf de lance: acolo au fost (si poate mai sunt) lansatoare si silozuri de rachete, iar calotele vizibile de la mari departari sunt partea supraterana a unei statii de urmarire si coordonare a satelitilor, a unei statii de radiolocatie si a uneia de ascultare-interceptare. Obiectivul secret ucrainean se afla la doar 10 kilometri de granita romaneasca. Precum un bastion al puterii slave in coasta latinitatii noastre. O reminiscenta, oricand reactivabila, a razboiului rece. Revenind la clipele actuale, in plin diferend romano-ucrainean (legat de canalul Bastroe si Insula Serpilor), ne mai ramane speranta ca diplomatii romani si cei de la Curtea de la Haga vor reusi sa gaseasca o rezolvare pasnica. Spre binele tuturor. Pana atunci, privesc tacut spre calotele misterioase.

Teofil IVANCIUC





* Ma tot mir
La noi, ca la afgani

“Ca presedinte al Romaniei, eu voi fi puntea de legatura dintre Uniunea Europeana si poporul roman”, afirma Adrian Nastase, premierul Romaniei. Pe de alta parte, doamna sotia lui Nastase e increzatoare in steaua norocoasa a sotului pe care-l are in folosinta. A gasit si o explicatie pentru norocul care l-a insotit mereu pe Adrian: cica bafta asta vine de la latrina parinteasca in care copilasul ce avea sa devina primul ministru al Romaniei ar fi cazut si adastat vreo saptamana, pana cand a fost recuperat. Nastase nu se bazeaza numai pe norocul castigat in copilarie, printr-o imersiune scabroasa. Domnia sa si-a pregatit cum se cuvine lectiile, inregimentand in PSD cam tot ce se putea si la ce nu te astepti. Pe Puiu Iordanescu l-a saltat, pentru ca pana la alegeri nu intalnim Olanda si programul prevedea doar o partida cu cehii. Trei puncte pierdute merita voturile unei galerii. Romanii mai au incredere in Armata si uite asa, pe listele candidatilor PSD la Senat, a aparut generalul (asta-i pe bune, nu ca Puiu) Mihai Popescu, seful Statului Major General al Armatei. Ce daca militarii n-au voie sa faca politica? Da prost la Constitutie, da’ poate se castiga voturi, cat de doua regimente. Nastase a mai inregimentat niste nenorociti de popi, care au inteles ca inmultirea pestilor si a painilor, urmata de impartirea lor la popor, este o masura social-democrata. Dedandu-se la mancarea de dulce de la bufetul Parlamentului, cativa pastori de suflete au dat dracului norodul si au renuntat la sutana si la mancarea de post. Si daca Iisus a fost social-democrat, de ce la afisierul PSD din Iasi sa nu apara Cuvioasa Parascheva? Si de ce sa nu se stranga semnaturi in sprijinul candidaturii lui Nastase chiar sub icoana? Mai aduna niste voturi de la stang credinciosi, ca drept credinciosii, daca-s de dreapta, cum le zice si numele, oricum nu-l voteaza. Fotbal e, Armata e, Biserica este si s-a lipit la imagine si Marea Loja Nationala a Romaniei, condusa de Chirovici, fost consilier al lui Nastase. Dupa francmasoni se pregateste Justitia, care, la fel ca Armata, Biserica, francmasoneria si fotbalul din Romania, e independenta precum PRM de C.V. Tudor si dreapta ca pisatul boului. Aud ca pentru alegerile prezidentiale afgane au fost recrutati 300 de magari ca sa transporte materiale electorale. Ce chestie… si ce asemanare…

Ioan BOTIS







* Sase decenii de la sfarsitul oficial al Holocaustului
Pentru ca istoria sa nu se repete

A noua zi din octombrie a fost proclamata ziua Holocaustului. Pentru ca niciunde in Romania Holocaustul n-a facut mai multe victime ca in Maramures (peste 40.000 de evrei au fost deportati in lagarele mortii), reamintim acele vremuri. Si pentru ca istoria sa nu se mai repete. In numele normalitatii, violenta nu este o solutie rationala.

La recensamantul din anul 1938, in Maramures erau circa 38.000 de evrei (adica peste 22 % din populatia judetului). In 1944, numarul acestora a fost estimat la peste 43.000 (la acea vreme, mai mult de jumatate din populatia Sighetului era evreiasca). In anii interbelici, comunitate mozaica a dat Romaniei artisti, medici, profesori, scriitori, parlamentari (Mihai Szmuk) si chiar un viceprimar al orasului (Smith Volt), ori mari magnati ai industriei, precum cei din familiile Kahan sau Groedl. O data cu Diktatul de la Viena, prin care Maramuresul impreuna cu Ardealul de Nord au fost cedate, fara lupta, Ungariei horthiste, situatia evreimii s-a schimbat radical. Regimul fascist care conducea Ungaria, afiliat doctrinar arianismului nazist al lui Hitler, proclama, printre altele, purificarea etnica si moartea evreilor…

Transformati in sapun

Prima deportare a evreilor maramureseni, cvasinecunoscuta astazi, a avut loc inca pe 24 iulie 1941. Atunci, 409 iudaici din satul Craciunesti au fost exterminati intr-un lagar din Galitia. Tot in iulie 1941 au mai fost deportati 251 evrei din Viseu de Sus. Niciunul nu s-a mai intors. Din 6 mai 1944 a inceput marea deportare. Aproximativ 43.000 de evrei maramureseni au fost incarcati in noua trenuri de vite si transportati la Auschwitz-Birkenau. Dupa eliberarea acestora de catre armata americana (in aprilie 1945), s-au mai intors doar 2.500. Peste 11.000 de copii cu varsta sub 12 ani au fost transformati in scrum in crematoriile sinistrelor lagare ale mortii. Dintre putinii supravietuitori reintorsi la viata, au fost celebrii scriitori Heidi Fried si Elie Wiesel (laureat al Premiului Nobel), fratii artisti Ovitz, medicul primar al Sighetului Armin Guttman si alti cativa. Printre cei ramasi pe campiile mazuriene ii amintim pe celebrul doctor pediatru sighetean Jung, jumatate din familia de rabini si carturari Teitelbaum si multi, multi altii. “Mana supravietuitoare” de evrei reintorsi in Sighet, au adus din lagar doua lazi cu sapun facut din evrei, ”judenseife”. Ramasitele sunt ingropate azi in cimitirul mozaic, sub placa ”Monumentului Sapunului.”

Continuarea terorii

Maramuresul a fost scapat de teroarea horthista pe 15 octombrie 1944, de catre Armata Rosie, la patru luni dupa plecarea ultimului tren al mortii incarcat cu evrei. Tragic este ca si dupa retragerea fascistilor s-au mai comis omoruri rasiale: in 1945 in muntii Borsei, o evreica ascunsa prin munti si cu mintile ratacite a fost impuscata cu sadism de catre granicerii romani. In vara aceluiasi an, luptatorii fascistului ucrainean Banderov (a carui banda secesionisto-terorista a inspaimantat Maramuresul pana prin 1949) au ridicat din comuna Poienile de sub Munte 14 copii evrei, abia intorsi din deportare, i-au incarcat cu mancarea jefuita de la sateni si i-au dus in muntele Copilasu, loc unde fetele evreice au fost violate. Apoi, au fost ucisi cu totii. Abia cu acest ultim sinistru episod putem considera incheiat Holocaustul din Maramures. Ascunsi prin munti sau in beciurile caselor catorva romani inimosi, in urma tavalugului horthist au ramas totusi circa 100 de evrei, care au supravietuit pana la sosirea armatei sovietice ”eliberatoare”.

Decimati

Comunitatea evreiasca a fost redusa numeric la doar 5 % din ceea ce fusese anterior razboiului. In anii 1940-1944, din cele 1.800 de case evreiesti din Sighet au fost distruse 600, iar din cele noua sinagogi mari, sapte au fost rase de pe fata pamantului. Asa au trecut evreii prin cel mai dificil hop din istoria lor milenara. Azi, mana de israeliti ramasi in Maramures, comemoreaza an de an fatidicele fapte savarsite cu sase decenii in urma. Spre a servi de aducere aminte tuturor si pentru ca istoria sa nu se mai repete.

Teofil IVANCIUC





* “Obiectiv” pe sticla

Din 12 septembrie, de la debutul parteneriatului teve dintre TL+ si Club TV, s-a incercat ca acesta sa devina axioma a proverbului: “unde-s doi puterea (numarul telespectatorilor) creste”. Dupa luni bune de munca, “cuplul” produce 16 ore de program zilnic, iar in week-end, 10 ore. Pentru ca nu e foarte simplu ca un post local sa acopere toate evenimentele social-culturale si politice doar in emisiuni tip talk-show, sportive sau de divertisment, dupa definitivarea primei parti a proiectului (realizarea interconexiunilor tehnice intre cele doua studiouri, stabilirea grilei de programe si perfectionarea transmisiilor directe), conducerea celor doua posturi de televiziune pregateste un proiect nou: un buletin de stiri profesional. Stirile au fost deja “botezate”: Obiectiv. Buletinul va fi transmis intre orele 18,30-19,00. Desi in prezent se mai lucreaza la decor, grafica electronica si scenariu, noul program va debuta pe micile ecrane in prima saptamana a lunii noiembrie. Iar asigurarea ca “Obiectiv” va fi… obiectiv, este data de cei 30 de oameni care vor lucra la realizarea lui. Pe langa consacratele: “Lada cu zestre”, “Punct-contrapunct”, “Viata la pas”, “Club matinal”, “Buna Dimineata Baia Mare” etc., noutatile sunt “Cooking Club” si “Club nonconformist”. “Ne gandim si la o emisiune duplex, in care vor fi invitati doi oameni care nu se inteleg prea bine si care vor fi invitati in studiouri diferite. Asta si din cauza faptului ca rareori astfel de persoane accepta invitatia de a sta fata in fata, iar in acest fel vor avea o oarecare intimitate. Deocamdata, aceasta emisiune e la stadiul de proiect, dar speram sa o punem in practica”, a spus Claudiu Florescu, director CLUB TV.

Ioana LUCACEL