ANCHETE, ATITUDINE, POLITICA

* Magnatul Maries i-a umilit pe reprezentantii Ministerului Culturii
Memoria terfelita a generalului

* O saptamana incordata in Maramuresul istoric
Breviar politic sighetean

* Maramuresul ramane un judet la fel de izolat
Ardealul, in Coada Romaniei

* Inspectoratul Scolar se protejeaza impotriva specialistilor
Prezervatiunea

* Coltu meu
Despre nimic

* GAZETA va dezvalui in fiecare saptamana atrocitatile Securitatii
Din facultate, in Celula 1 Spital de la Pitesti
“Au vrut sa ma lichideze!”

* Am pierdut un prieten: psihologul Ioan Serban
Lacrimi pentru Picu

* Schimbul de azi
A plecat sa-i inteleaga pe ingeri!

* Functionarea ACATERM, blocata de lipsa asociatiilor de proprietari!
Vin vremuri umede

* Ma tot mir
Oase si flori

* Banii Statului, cheltuiti “preferential” in Baia Sprie
A venit apa si i-a luat

* Magnatul Maries i-a umilit pe reprezentantii Ministerului Culturii
Memoria terfelita a generalului

Castelul Teleki din Satulung (Maramures), fosta proprietate a contelui-general Samuel Teleki, a devenit subiectul disputei dintre reprezentantii Ministerului Culturii in teritoriu si un om de afaceri din satul Fersig (comuna Satulung), Mircea Maries. Din afacerea in urma careia Statul a pierdut miliarde de lei, a iesit invingator… Maries. Iata cronologia unui “razboi” al carui final are iz de “teapa” protejata de autoritati.

Castelul Teleki din Satulung, inscris pe Lista monumentelor istorice protejate, a fost vandut lui Mircea Maries, fost merceolog si actual proprietar al platformei industriale din Baia Mare. Dupa ce am aratat ilegalitatea tranzactiei, revenim cu o noua, spectaculoasa si trista fila din dosarul vanzarii primului Castel din Maramures. Tranzactia in care Statul a fost prejudiciat cu miliarde bune (Statul investise 1,7 miliarde de lei in reconstructie, iar Maries l-a cumparat cu… 1,2 miliarde!) a mai adus un prejudiciu, in afara de cel financiar. De aceasta data, moral (dar parca mai conteaza moralitatea, domnule Maries!).

Jocul ielelor

Reprezentantii Ministerului Culturii (Inspectoratul pentru Cultura Maramures, prin lobby-ul celui care avea sa devina prefect, Gheorghe Mihai Barlea) obtinusera includerea Castelului Teleki in “Programul de Restaurare al monumentelor istorice din Romania” pentru ca aveau un proiect de anvergura. In urma acestui proiect s-a obtinut si finantarea, brutal intrerupta de o decizie cu iz de “teapa girata de autoritati”. In continuare, nimeni nu e tras la raspundere, nimeni nu plateste, iar Castelul Teleki ramane nebagat in seama. In ultimii trei ani, Maries i-a “cumparat” Castelului doar un… lacat. Pe poarta. Restul, poate cand vor veni iar bani de la… Stat (!). Jocurile sunt interesante, nu-i asa? Ce spuneti daca aflati ca pe noua lista a monumentelor istorice, Castelul Teleki este propus pentru “avansare” la categoria A. Mutarea da dreptul proprietarului sa solicite finantari din partea Statului. Eu zic ca primeste! Dar haideti sa rememoram evenimentele si sa incercam o continuare cu un posibil scenariu. Statul incepe restaurarea, Maries il cumpara platind doar o parte din costurile restaurarii, iar Statul ii va da bani sa-l termine. Ce hotel frumos, fabrici si uzine… Cine castiga? “Contele” Maries de Fersig. Cine pierde? Statul (adica noi, fraierii). De ce nu s-au luat masuri? Pentru ca-s “banii nimanui”, d-aia (inca mai pastram indiferenta vizavi de banii publici)! Dar cum s-a ajuns aici?

“Donatia” Statului pentru Maries

Dupa legalizarea “furtului cu acte” (detalii in caseta), Consiliul Local Satulung a privit lung spre Castelul degradat si a asteptat sa vina cineva “sa-l repare”. Curios, in tot acest timp, “fiul de frunce” al comunei, Mircea Maries, actualul proprietar al Castelului (de care banuim ca-i pasa enorm, doar e vorba despre istoria noastra!), nu a donat nici macar de-o caramida. A donat, in schimb, Statul. Incepand din 1997, la semnalul de alarma tras de catre Inspectoratul pentru Cultura Maramures, Ministerul Culturii aproba includerea Castelului Teleki in programul de restaurare si finantarea punerii in valoare a obiectivului. Dovada sta corespondenta asidua si rapoartele catre minister, in urma carora Statul a finantat lucrarile. In 2 martie 1998, Inspectoratul pentru Cultura consemna in raportul catre arhitecta Paula Olteanu de la Directia Nationala de Monumente Istorice (ca punct justificativ pentru continuarea finantarii) ca destinatia culturala propusa este “Centru Cultural, Artistic si Turistic al Tarii Chioarului”. Acesta prevedea sali de expozitii, de concerte, saloane, camere de cazare, o tabara de creatie literara si artistica etc. Proiectul lui Maries e simplificat: a scos partea cu “arta si cultura” si a lasat TURISMUL. Motivele sunt deductibile. Traiasca Hoteliada magnatului fersigan!

Barlea acuza

Despre posibilii vinovati pentru masinatiune, toti arata cu degetul spre consilierii si primarul din Satulung. Procurorul care a cercetat cazul critica “lipsa de reactie” a autoritatilor judetene, presedintele Consiliului Judetean din acea vreme spune ca Prefectura era singura care putea stopa ilegalitatea, iar prefectul ca… “Am aflat tarziu de tranzactie. Au dat un anunt (Consiliul Local Satulung, n. red.) ca vand o casa, curte… o formulare ambigua. Nici nu-ti dadeai seama ce vand! Prin acea formulare a fost indusa in eroare si Prefectura si orice alta instanta. Serviciul Juridic, care era de buna calitate, nu m-a sesizat ca s-ar fi produs o ilegalitate acolo, tocmai din cauza formularii defectuoase a anuntului de vanzare. Am aflat de caz de la Inspectoratul pentru cultura si, pentru ca intrasem in tardivitate pentru atacarea in contencios a hotararii CL, am sesizat Politia si Procuratura. Am fost stupefiat de raspunsul Procuraturii (solutia de neincepere a urmaririi penale, n. red.), pentru ca mi s-a parut un fals (vanzarea, n. red.). Eu nu puteam sa am calitate procesuala civila. Mi s-a parut ca e o culpa penala din partea Consiliului Local Satulung (CL) si a primarului, pentru modul in care au procedat la punerea in vanzare a obiectivului. Responsabilitatea cade in sarcina CL si primarului (Bujorel Muresan, n. red.) pentru ca au consimtit sa vanda un obiectiv de patrimoniu pentru care, in opinia mea, nu aveau calitatea de proprietari. Am dubii asupra titlului de proprietate pe care l-au prezentat (la aceasta idee a subscris si Teodor Luputiu, la acea vreme presedintele Consiliului Judetean). Pastrez o mare nelamurire, inca nu mi-e clar. Pe deoparte, sa vad daca nu a fost un joc mai subtil, dar nu ma pronunt in acest moment…”, a declarat Gheorghe Mihai Barlea, la vremea vanzarii Castelului Teleki, prefectul judetului Maramures. Ceea ce este mai interesant e ca nu ne vom opri aici. Rapiditatea cu care se ivesc noi date in cazul “Castelul Teleki” e incitanta. Vom reveni.

Cum au furat Castelul?

Ultimul descendent al contelui Teleki care a locuit in Castelul din Satulung a fost Laslo Gabor Teleki (finantator al Intendentei unei brigazi din armata Transilvaniei). Acesta a murit in anul 1936, iar sotia si cei doi copii au plecat in Germania. Conform inscrisurilor oficiale (despre care putem oferi relatii celor in drept sa cerceteze care este adevaratul proprietar!), Castelul Teleki este lasat mostenire lui Teleki Adam (cel mai probabil ruda cu fostul proprietar), care domicilia in Cluj, pe strada Biserica Ortodoxa Romana nr. 1. In 2 noiembrie 1937, mostenitorul legalizeaza dreptul de proprietate cu titlu de succesiune al Castelului Teleki. In 1 iulie 1958, puterea comunista il expropriaza pe Teleki Adam, iar Castelul Teleki trece in administrarea Statului roman! Apoi, Castelul a avut ca administratori diferite intreprinderi, ultimul “proprietar socialist” fiind Trustul de Constructii Maramures. In 22 martie 1991, primarul comunei Satulung semneaza procesul verbal care mentioneaza: “Avand in vedere ca imobilul (urmeaza incadrarea tehnica a Castelului, n. red.) proprietate tabulara a lui Teleki Adam este in folosinta, posesia si administrarea Statului roman (Primaria Satulung) se incadreaza in prevederile art. 3 din Decretul 218 din 1960 si Decretul 712 din 1966, atestam ca a devenit proprietatea Statului roman. Prezentul proces verbal este actul legal pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra imobilului in favoarea Statului.” In 26 martie 1991, Gheorghe Popa, prefect de Maramures, solicita Notariatului de Stat Maramures sa dispuna intabularea dreptului de propritate Statului roman! Si s-a dispus. Halucinant, dupa doi ani de democratie, autoritatile comunei s-au prevalat de legile date de comunisti pentru a legaliza furtul unei proprietati. Iar Prefectura si Notariatul (institutii de Stat, parca?) au semnat “ca primaru’”.

Catalin Vischi



* O saptamana incordata in Maramuresul istoric
Breviar politic sighetean

Fojgaiala politica e in toi si in Sighetu Marmatiei. Febra campaniei electorale prinde toate partidele. Saptamana trecuta, s-a nascut si la Sighet filiala partidului lui Becali, dar ramane cum am mai spus: singurii candidati cu sanse reale de a ajunge in turul doi al luptei pentru fotoliul de primar sunt Primarul in functie si candidatul PD.

Ultima noutate pe scena politica sigheteana este filiala Partidului Noua Generatie, constituita sub presedintia lui Dorin Dunca. Acesta a declarat ca are inregistrati pana acum 127 membri. Trupa lui Becali vrea sa obtina 20% din voturile electoratului (utopic!), ”instaurarea democratiei, eliminarea sefilor alesi pe criterii politice si neirosirea resurselor financiare, ca in 2000-2004.” PNL are ”momental” sase candidati la primarie. Persista lipsa de fermitate la acest capitol, fapt pagubos pentru imaginea partidului. UDMR continua sa ramana fragmentat de lupte interne si dezamagiri. Unul dintre actualii consilieri locali, Nagy Lajos, si-a anuntat intentia de a candida pe listele CL, ca independent. PRM a avut o serie de intalniri cu conducerea judeteana, ocazie cu care s-a incercat excluderea actualului lider - Ioan Vancea, si cea a secretarului Vasile Tivadar, fapte nematerializate. PNTCD, PUR sau UUR nu s-au decis cu cine voteaza si nici cu ce oameni vor iesi in fata. PD profita de fiecare segment ”de piata” neocupat, pentru a-l pune in valoare. Presedintele Nicolae Mutiu a reusit, in scurt timp, sa-si creeze o retea de sustinatori influenti. Ultima miscare populara a democratilor s-a petrecut in 1 martie, cand martisoare purtand sigla PD au fost distribuite in oras. In 8 martie va avea loc o manifestare dedicata sexului frumos, la care se asteapa o participare substantiala. PSD nu cedeaza. Primarul Eugenia Godja a descins in cartierul Iapa (care detine vreo 1.500 de potentiale voturi) anuntand ca scoala din cartier va intra in reparatii capitale, beneficiind de fondurile Bancii Mondiale.

Prognoza pentru fotoliu

In baza declaratiilor politicienilor sigheteni, totalul voturilor asteptate s-ar cifra la 22.000, insa participarea preconizata la urne nu va numara decat 11-15.000 de electori. Cat priveste Consiliul Local, daca toti cei considerati acum eligibili ar fi alesi, organismul ar trebui sa numere 30-40 de membri, ori, dupa noile reglementari in domeniu, numarul acestora va fi de doar 19 (fata de 21 de consilieri, cati sunt in prezent). Se pare ca noul primar al Sighetului va fi ales de pe strada M. Kogalniceanu, unde locuieste si subsemnatul (zbang!), alaturi de principalii luptatori pentru fotoliul de edil sef: Nicolae Mutiu si Eugenia Godja. Cum nu candidez, vedeti singuri cine sunt cei sortiti turului doi.

Saptamana incordarii politice a fost marcata de o detasare neta a partidelor a caror candidati se vor infrunta pentru fotoliul de primar al Sighetului: PD si PSD. Cele doua partide au punctat la capitolul imagine, intr-un inceput inspirat de Martisor. Ramane accentuata o singura presupunere: electoratul care va decide e mai putin numeros decat spera candidatii.

Teofil Ivanciuc



* Maramuresul ramane un judet la fel de izolat
Ardealul, in Coada Romaniei

Recent am publicat un material imcendiar cu privire la modul in care proiectele prioritare privind dezvoltarea infrastructurii in Romania, ale actualului guvern, ocolesc in mod ciudat si nedrept Maramuresul, si in special Baia Mare. Subiectul a fost dezbatut si rasdezbatut de administratia judetului, politicieni, oamenii de afaceri, mass-media. Pareri pro si contra au fost exprimate la radio, televiziune sau in presa scrisa.

Consecventi in demersul nostru, care s-a vrut un semnal de alarma privind situatia grava in care a ajuns una din cele mai importante zone ale tarii (din punct de vedere economic, turistic, cultural), va prezentam noi argumente care confirma ca am avut dreptate. Putem vorbi de izolarea, vruta sau nevruta a Maramuresului. Si nu numai. In ultima perioada se discuta, probabil si datorita faptului ca suntem in an electoral, de proiecte majore, finantari masive pe filiera organismelor internationale, aderarea la UE. In acest context, al realizarilor din multe judete, putem sa va mai prezentam date care sustin teza izolarii judetului. La proiectele de anvergura derulate prin Agentia de Dezvoltare N-V, (sume consistente) Maramuresul a iesit pe locul doi, adica nu a obtinut nimic. Cluj si Salaj au castigat finantarea pe SAMTID ! Apoi, dupa Programul de Dezvoltare Rurala judetul Salaj, sprijinit direct de Cluj, castiga o noua finantare de peste 10 mil. Euro ! In Maramures, dupa ce am deschis Cutia Pandorei”, se vorbeste de "Drumul Nordului” si "Tunelul de sub Gutai”, dar ambele proiecte sunt doar in stadiul de proiect de fezabilitate si nu se stie daca se va obtine finantarea necesara. De pilda, pentru tunel, potrivit specialistilor, doar pentru proiect este nevoie de circa sase luni. Ceea ce inseamna ca nu putem vorbi de demararea lucrarilor in acest an. Daca facem o analiza comparativa cu cele 5 judete co-regionale, privind centrele de influenta regionala si macro-finantari, avem un tablou sumbru in ceea ce priveste Maramuresul. Judetul vecin si "frate” Satu Mare este centrul regional SAPARD si al Silviculturii Satu Mare-Maramures si va avea parc tehnologic , autoroute, etc. Cluj: Centrul de dezvoltare, Agentia de Dezvoltare Regionala (ADR NV), Centrul Regional de mediu , parc tehnologic (finantari masive PHARE, educatie, etc) Bistrita : Centrul regional OCOTA (resurse de apa) , finantari multiple…. Zalau: nod de transport (autostrazi), finantari masive PDR, SAMTID, PHARE (zeci de milioane Euro…), parc Industrial la Jibou. Oradea : nod de transport, vama, centuri, parc industrial BORS etc. Baia Mare : nu are nici un Centrul Regional pe nici un domeniu , nu poate influenta nici o directie de dezvoltare regionala!

"Sechestru” pe Ardeal

Societatea Academica Romana (SAR) a dat publicitatii un raport despre starea drumurilor din Romania. Ne-a atras atentia modul de alocare, in anul 2002, a banilor de la buget (din Fondul Special al Drumurilor) pentru judete. Pe acest fundal, construirea a doua autostrazi aproape paralele (prin Arad pe culoarul european IV si prin Oradea in afara retelelor europene sau maghiare), la un cost insumat de 6-7 miliarde Euro, reprezinta o optiune greu de justificat, se arata in raportul SAR. In primul rand, nu avem in momentul de fata trafic vest-est in Romania nici macar pentru o autostrada, chiar in conditiile in care nu exista taxe de drum. In al doilea rand, deoarece cu banii pentru una din ele s-ar putea: • reabilita integral toata infrastructura stradala a tuturor celor 3.000 de localitati din Romania • sau s-ar putea finaliza mai mult de jumatate din restul de 7.000 km drumuri nationale care au ramas de reabilitat, conform Strategiei, in 15 etape ale guvernului. Asta pentru ca nu s-a spus clar cetatenilor cat de scumpa este comparativ o autostrada (6-7 milioane Euro/km), in vreme ce Autoritatea Nationala a Drumurilor (AND) reabiliteaza la standard european un drum national pentru trafic greu cu 750,000 Euro/km, deci de aproape 10 ori mai putin. Concluzia SAR este ca modalitatea de alocare este pur si simplu arbitrara, iar concluzia noastra este ca privilegierea unor judete in dauna altora are drept unic criteriu, nemarturisit, procentul de voturi adus de fiecare PSD-ului. In graficul publicat de SAR, cap de lista este judetul fratilor Sechelariu, Bacaul, cu un total de 146,9 miliarde alocate in 2002, adica mai mult decat dublu fata de urmatorul clasat (Ilfov, cu 72,3 miliarde). Majoritatea judetelor aflate pe primele locuri in topul "premierii” bugetare acordate de guvernul Nastase sunt (intamplator?) la coada clasamentului dezvoltarii economice si, implicit, al contributiei acestora la buget. Primul judet din Ardeal, Hunedoara (cu 54,8) este clasat abia pe locul 12. Maramuresul se afla pe locul 22 cu 36,1 miliarde lei. Cele mai dezvoltate judete ale Romaniei (excluzand Bucurestiul) sunt plasate in pozitii de cersetoare, sau altfel spus majoritatea judetelor din Ardeal este plasata in partea a doua a clasamentului, din punctul de vedere al alocarii de resurse financiare din Fondul Special al Drumurilor, fond la care, repetam, aceste judete sunt principalele surse de alimentare.

Nicolae Teremtus



* Inspectoratul Scolar se protejeaza impotriva specialistilor
Prezervatiunea

Situatia in invatamantul romanesc nu este deloc roz! In Maramures sunt doua cabinete de psihopedagogie (cu 26 mai putin decat cifra prevazuta de lege!). In loc sa incurajeze angajarea persoanelor specializate, Inspectoratul cauta “psihologi” printre profesori. Se pare ca posturile din invatamant au circuit inchis. Un simpatizant al situatiilor roz-bombon din invatamant este inspectorul Pavel Filip, purtator de cuvant al Inspectoratului Scolar Maramures. Filip este convins ca invatamantul romanesc se scalda in cele mai calde ape. Interesant este ca prin scoli nu prea se intalnesc situatii care sa-i sustina "optimismul”, in timp ce contraargumentele rasar ca si ciupercile dupa ploaie. Conform unui Ordin al Ministerului Educatiei, Tineretului si Cercetarii, unitatile de invatamant cu peste 800 de elevi beneficiaza de cabinete de asistenta psihopedagogica, iar cele care au mai putin de 800 de elevi sunt arondate unui astfel de cabinet. Cabinetele sunt coordonate de catre Centrul Judetean de Asistenta Psihopedagogica, ce functioneaza in incinta Casei Corpului Didactic si sunt subordonate Inspectoratului Judetean Scolar. Conform legii, 28 de institutii de invatamant din Maramures ar trebui sa beneficieze de astfel de cabinete. Dar, cum in Romania nu se aplica proverbul "unde-i lege, nu-i tocmeala”, in judet exista doar… doua cabinete de asistenta psihopedagogica! Motivele care stau la baza incalcarii deciziei Ministerului completeaza haotica situatie care domneste in Inspectoratul Scolar Maramures, pe care unii o califica "infloritoare”.

Motivatie de… creatie

Unul dintre motive ar fi ca Inspectoratul Scolar Maramures trebuie sa se incadreze “in cifra de personal didactic”! Adica, s-au completat locurile platite, fratilor! Cu adevarat interesant este cel de-al doilea motiv. "Nu putem angaja pe oricine, si nu sunt atatia absolventi (de specialitate, n. red.) cate locuri ar fi”, spune Filip. Greu de crezut ca Filip beneficiaza de-o lista a absolventilor de pedagogie, psihopedagogie, psihologie, sociologie, pedagogie sociala sau, in mod exceptional, profesor absolvent al Facultatii de Filozofie –Istorie, promotiile 1978-1989, grupe optionale de psihologie, pedagogie si sociologie, persoane care ar fi specializate (conform legii) pentru a ocupa un post la aceste cabinete.

Promovabilitate 100%

Concursul pentru ocuparea posturilor in cadrul acestor cabinete respecta metodologia concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice. Mai exact, beneficiaza de aceeasi mediatizare de care beneficiaza celelalte concursuri organizate de Inspectorat, adica locurile vacante sunt afisate pe binecunoscutele liste de pe holul Inspectoratului. In acesta situatie, daca un absolvent de Psihologie, Sociologie (sau restul specializarilor mentionate mai sus) nu se metamorfozeaza in “plimbaret” pe holurile Inspectoratului, nu are nici o sansa sa afle de existenta acestor posturi. Anul trecut s-au scos la concurs cinci posturi de titular in cadrul Centrului Judetean si doua la cabinetele scolare. Curios este faptul ca la concurs s-au prezentat exact sapte persoane si toate au ocupat posturile! Sa traiasca nasu’ mare! Toti “concurentii” au obtinut note peste sapte (primii cinci au obtinut posturile de la Centrul Judetean, iar urmatorii, locurile la cabinetele din cadrul scolilor, una fiind deja titulara la Scoala Generala "Lucian Blaga”, deci este o persoana din sistem). In aceasta situatie, este clar ca o persoana care este din afara “zonei didactice” nu are rost sa-si faca iluzii. Pentru ca... asa trebuie. Stati linistiti, posturile de la cabinete apartin de circumscriptia profesorilor. Cat priveste ”transparenta” laudata de Filip Pavel, purtatorul de cuvant al Inspectoratului, s-a metamorfozat in opacitate suspicioasa.

Ultima declaratie a psihologului Serban

“Pentru secolul XXI, existenta unui psiholog in scoala este un fapt firesc. Consilierii nu pot inlocui un psiholog. Din pacate, chestiunile sunt privite ca o bagatela, toti ne consideram psihologi si pedagogi. Repercusiunile sunt vazute in comportamentul adolescentilor, care intra in conflict cu parintii, cu profesorii sau cu legea. Lucrurile trebuie tratate profesionist. Un absolvent al Facultatii de Fizica, ce a urmat in anul III un curs de pedagogie, nu poate realiza consultanta psihologica. Nu existenta psihologilor este problema. In Maramures sunt sute de psihologi. Cunosc o multime care lucreaza in alte domenii, deoarece nu si-au gasit de lucru in domeniul lor.” - Ioan Serban, psiholog principal Centrul de Sanatate Mintala.

Mihaela Mihalea

Aceasta declaratie are o incarcatura emotionala deosebita. Dupa ce am aflat vestea terifianta despre decesul prematur al psihologului, am vrut sa renuntam la ea. Reporterul GAZETEI a fost ultimul ziarist care a vorbit cu Ioan Serban. Miercuri, 3 martie, la ora 16.30, psihologul si prietenul nostru parea la fel cum ne-a lasat sa-l cunoastem. Un om care inventase calmul agitat. Am publicat declaratia sperand ca, macar in memoria unei voci incontestabile in lumea psihologilor maramureseni, Inspectoratul Scolar isi va rectifica defectul semnalat. Chiar daca nu vor recunoaste ca au gresit. Niciodata. GAZETA de Maramures



* Coltu meu
Despre nimic

A ramas de pomina expresia "La noi in judet nu se intampla nimic”. Ea apartine unui politician care, probabil, chiar credea ca in Maramures nu se intampla nimic. Poate are dreptate, daca ne uitam in jur si incercam, cu un mic efort, sa intelegem ce se intampla. Nimic. In toate filialele de partid este o "fierbere” proprie campaniei electorale. Se lanseaza candidati, se fac planuri de viitor, chiar se antameaza functii ministeriale, convinsi fiind, cei care ofera ca la piata demnitati, ca vor castiga alegerile. De fapt, nu se intampla nimic. Nimic nou. Administratia judetului a luat taurul de coarne pentru a ne scoate din uitarea Centrului. Cica. Si iarasi promisiuni de cat de bine si frumos va fi in Maramuresul nostru drag... Daca am cantari cata miere si cat lapte a curs din gura celor care ne conduc, am constata ca suntem in pericol de a ne imbolnavi de atata dulce si dulcegarii. In fapt, nu se intampla nimic. Cenusiul acestor zile ramane o constanta a existentei de acum si din ultimii 14 ani. Am reusit sa dam de firul unei mari escrocherii care a nenorocit, la propriu, multe familii de maramureseni. Cand am inceput sa punem intrebari incomode unora care ar fi trebuit sa vegheze ca astfel de porcarii sa nu mai aiba loc, am fost amenintati ca vom fi "neantizati”. "Stiti, eu sunt persoana X, ruda cu Y, care a fost in Z functie. Iesiti afara de aici!”. O mostra de iluzorie putere, care nu duce nicaieri. Nu se intampla nimic nou, desi au trecut vremurile in care "tatukul” lua telefonul si rezolva problema sacaitoare pentru potentatii zilei. Atunci nu aveam voie sa fim nemultumiti, dar nici bucurosi. Trebuia sa fim cenusii, ca zilele poeziilor lui Bacovia. Am fost si suntem inca obisnuiti sa nu se intample nimic. Orice schimbare sau incercare de schimbare ne sperie si ne determina se ne refugiem in "cochilia” noastra, asteptand sa treaca "valul” care perturba monotona noastra existenta. Asteptam sa revenim la normal, adica, la perioadele cand nu se intampla nimic. Este comod, caldut, ne bem ceaiul sau cafeaua de la ora cinci, urmarim meciurile lui Lucescu si Mutu, telenovele sau emisiuni tampite, care maresc considerabil consumul de batiste de hartie (sunt mai practice), stirile "criminale” ce mustesc de sange si violenta, afland ca, de fapt, nu se intampla nimic nou. Dupa care, multumiti ca a mai trecut o zi din sirul celor in care nu se intampla nimic, ne culcam si visam roz, verde, albastru, violet, oranj si chiar azuriu. In rest, nimic.

Nicolae Teremtus



* GAZETA va dezvalui in fiecare saptamana atrocitatile Securitatii
Din facultate, in Celula 1 Spital de la Pitesti
“Au vrut sa ma lichideze!”

Dezvaluirea atrocitatilor savarsite de securistii regimului comunist continua cu povestea unui baimarean, a carui singura vina a fost sa se inscrie, imediat dupa 23 august 1944, in Asociatia Culturala a Tineretului Roman din Transilvania de Nord. Pentru “faptele sale reprobabile”, Aurel Coza a fost condamnat la “inchisoare corectionala”. Experimentul l-a marcat pe viata.

Nascut in 1926, Aurel Coza a avut o scurta, dar dura experienta cu Securitatea regimului comunist. Imediat dupa razboi, fiind student in Cluj, s-a inscris in Asociatia Culturala a Tineretului Roman din Transilvania de Nord (ACTR). Dupa cativa ani, in procesul intentat de comunisti, a fost condamnat la un an de inchisoare corectionala. In fata unei scrumiere ciobite si a catorva pachete de “Carpati fara”, intr-un sediu lugubru si congelat al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, Coza a derulat firul evenimentelor prin memoria care nu l-a tradat.

“Medicinist” vanat

“Dupa 23 august 1944, in Transilvania de nord se puneau bazele unei republici sovietice. Atunci s-a format ACTR, afiliata la Uniunea Democrata a Romanilor. Din noiembrie 1944, pana in martie 1945, membrii ei au intreprins demonstratii in Cluj, unde eu eram student la medicina. In ‘48, Romulus Pop, unul dintre conducatorii ACTR si membru in organizatia Sumanele Negre, a fost arestat. Pe parcursul anchetei, a vorbit si de noi. S-au facut primele arestari: 14 persoane, impreuna cu altii din Miscarea Nationala de Rezistenta. Pe mine m-au cautat de Craciun, dar am reusit sa scap. Am fost fugar mai bine de o jumatate de an (eram cand in Satu Mare, cand in Pribilesti, Maramures). Apoi am lucrat la Explorari Miniere (in Muntii Sebesului), dupa care m-am integrat in grupul de fugari Dabija si ne–am adapostit in padure. M-au prins in zona garii din Satu Mare. Mergeam pe strada, cand cei ce ma urmareau au inceput sa traga in mine, fara somatie. Norocul meu a fost ca un prim glonte m-a lovit in picior, m-am dezechilibrat si am cazut, asa ca restul gloantelor au trecut pe deasupra. Voiau sa ma lichideze. In noaptea arestului, Feldös, seful Biroului de Ancheta al Securitatii Satu Mare, i-a zis gardianului Varveidö: (valah, in limba maghiara, un termen al sovinilor magiari, de desconsiderare a romanilor, n.red.). Dupa iesirea din inchisoare, am revenit in locul acela si am numarat 12 gloante infipte in peretele casei langa care am cazut.”

Un ”sovin” roman

Ancheta a avut loc in Satu Mare, sub conducerea comandantului Weisz Laci. “A fost unul dintre primii anchetatori si era foarte mandru de asta, aratand ca ne are pe toti la mana si amenintand ca ne va distruge. Dupa cateva nopti de ancheta (care incepea intotdeauna dupa miezul noptii), mi-a propus sa recrutez oameni intr-o organizatie subversiva. In urma refuzului meu, Weisz s–a infuriat si m-a dus cu o masina pe linia de frontiera, pentru a ma lichida, ca pe un fugar. Cand am ajuns la pichetul de graniceri, s-a declansat alarma pe frontiera. Il prinsesera pe altul care vroia sa fuga. Au uitat de mine. M-au luat inapoi la Securitate, iar dupa o luna m-au mutat la Cluj. Acolo, m-a anchetat locotenentul Zicki Beiner, un evreu din Blaj: si mi-a aruncat in fata dosarul lui Romulus Pop. Cand a completat datele, m–a intrebat ce sunt. . Mi-a dat doi pumni: Dupa doua zile ne-au dus pe toti la Penitenciarul Cluj, intr-o celula de 2x4m, unde dormeam pe jos 12 insi. Eram atat de inghesuiti, ca daca se intorcea unul, trebuia sa faca si restul la fel. La procesul din septembrie ne-au condamnat la 1 an inchisoare corectionala. In completul Tribunalului Militar Cluj au fost prezenti maiorul Lazar si capitanul Sturza.”

Altfel de Spital

“Am stat la Cluj pana in decembrie, dupa care am fost dusi la Pitesti, o inchisoare cu 1.300 de studenti. Am stat trei saptamani la Sectia Triaj. Dormeam pe ciment, in plina iarna. Mancam varza si o supa in care atunci cand gaseai doua linguri de arpacas, era sarbatoare. La sfarsitul anului, am fost mutat in camera 4 Spital, in care dormeam 72 de insi. Ghita Caldararu, un tigan din Ferentari, talhar celebru la acea vreme, imi povestise de camera aceasta. Mi-a zis ca acolo se face . In 31 decembrie a inceput ciomageala, in prezenta lui Dumitrescu, directorul inchisorii (condamnat in 1954, in Procesul Pitesti). Dadeau cu bate, centuri cu catarama, tuburi de cablu cauciucat. Dupa o vreme, Dumitrescu i-a strigat unui detinut: Eugen Turcanu era un legionar, inchis cu inca 18 ca el. Astia au trecut de partea gardienilor si au continuat sa ne bata. In timpul paruielilor zilnice, ne luau pe rand si ne bateau pana cadeam jos. Ne puneau pe o masa mare din centrul camerei, cativa ne tineau, iar restul dadeau cat puteau. Am avut trei coaste rupte, dar pe altii i-au batut la fese si talpi, de li s-a facut carnea ferfenita si li se vedeau oasele. Turcanu m-a batut cu o catarama de metal peste fata. La o inspectie condusa de Nicolski (seful Securitatii de atunci), Marina (adjunct politic, fost muncitor la atelierele CFR Cluj), Nedelcu (comandantul Securitatii Pitesti), capitanul Simion (supraveghea Penitenciarul Pitesti) si Dumitrescu, Nicolski ne-a zis in zeflemea: . Toti aveam fetele tumefiate de lovituri.” Pe parcursul bataii, Turcanu i-a pus sa marturiseasca ce au “omis” la ancheta. “Nu te puteai opune cotonogelii, pentru ca tortionarii faceau jocul, alaturi gardieni. Cum comentai ceva, erau chemati gardienii, care nu te crutau. Dupa trei saptamani de teroare, am fost impartiti in celule mai mici. Am ajuns la camera 1 Spital, cu inca cinci studenti, dintre care doi erau tortionari (adjunctii lui Turcanu: Grigore Badale si Jenica Necsulescu). Acestia au continuat . Am dormit o luna pe ciment, iar la sfarsitul lui februarie m-au transferat la Sectia 1 Parter. Am avut sa dorm pe dusumea. Tortionar a fost Mihai Livenschi, insa bataile erau ceva mai rare. In iulie am fost eliberat si dus la sediul Securitatii din Pitesti (condusa de Simion, care mai tarziu a fost trimis in Baia Mare).” Acum Aurel Coza este pensionar si locuieste in Baia Mare. Este doar un caz dintre multele, tainuite de regimul comunist. Vom reveni.

Meniu de penitenciar

”La Pitesti, era o puscarie numai cu studenti. In cele sapte luni, am primit doar o singura data slanina. Carne, niciodata. Dimineata primeam un ceai chior, la amiaza - ciorba cu 80 grame paine si seara ciorba. La Cluj, primeam o ciorba sau doua pe zi, cu malai. La Satu Mare, in timpul anchetei, Vareveidö mi-a adus ciorba de burta si, in bataie de joc, a pus in ea excremente de oaie, din curte.”

Ciprian Dragos



* Am pierdut un prieten: psihologul Ioan Serban
Lacrimi pentru Picu

Sunt convins ca nu si-ar fi dorit sa-l plangem. La fel cum sunt convins ca ar fi vrut sa ne mai aiba aproape, macar o vreme. Sa sporovaim despre cate-n luna si-n stele si sa ”punem umarul, Catalin! Sa punem umarul, ca avem o datorie fata de oamenii care cred in noi si fata de cei care nu cred. Inca.” Despre Picu, imi amintesc ca...

Era o noapte-nghetata, aiurea, absenta aproape in orice memorie normala, in care abia asteptam sa scap de corvoada castilor de pe urechi si de zgomotul studioului de radio. Iritat, asta e cuvantul definitoriu pentru acea stare din care m-a scos un Om, care era invitat al emisiunii ce urma sa–nceapa, despre care am aflat mai tarziu ca-l chema Ioan Serban si era psiholog. Cunoscutii ii spuneau Picu. ... imi spunea atat de convins si de pasionant ca ”viata e frumoasa, chiar atunci cand crezi altceva, orice altceva”, incat nu-mi permitem ”luxul” sa-l contrazic, chiar daca eram constient de ”artificiul de incurajare”. Pentru ca tehnica cea mai perfectionata a sa era incurajarea, cred. Deborda optimismul in privirea si cuvintele sale, chiar daca, (”nimeni nu e extraterestru, Catalin, sau o fi, dar nu-mi dau seama... ha-ha-ha”) avea si momente in care grijile-l ingandurau (”Bine, dar sa nu scrii in ziar! Oamenii cred ca fiind psiholog esti sub autocontrol 100%, dar nu suntem roboti!” ”Nu scriu, dom’ doctor, nu scriu.”). In interviul pe care l–a acordat GAZETEI, a vorbit despre Coelho, Jung (i se parea cel mai complet, pentru ca lua in considerare impregnarea culturala a individului), fotografie (mare sa pasiune ”extraprofesionala”), Vivaldi, relatii profesionale, familie (cat de mandru era de sotia sa ”careia ii datorez faptul ca sunt baimarean”, de cele doua fiice ale sale, cea mare tot psiholog, cea mica ”inca studenta la Limba Engleza”... le iubea enorm). Dar cel mai deosebit raspuns a fost dat atunci cand, pus sa aleaga intre glorie sau bani, a ales ”Multumirea sufleteasca. Impacarea cu sine si cu lumea mi se par mai importante. Probabil ca daca aveam o orientare mercantila, la ora asta nu conduceam o Dacie, nu stateam la bloc si aveam in banca mai mult decat salariul. Gloria nu imi displace, imi mangaie orgolilu, dar nu ma zdrobesc pentru asta.” Asa a fost el. Nedrept de repede se limiteaza spatiul despre cel care merita atat de mult si de multe. Inclusiv dragostea noastra. Eterna. Pentru toata prietenia de care suntem mandri ca ne-a daruit-o.

Ioan ”Picu” Serban

S-a nascut in 25 septembrie 1949 la Turda (judetul Cluj). A urmat cursurile Facultatii de Psihologie din Cluj (absolvita in 1953). Primul loc de munca aminteste intrucatva de scenariul unui film american. Profesor fiind la Liceul Pedagogic din Carei, a fost desemnat dirigintele unei clase ”problema” care epuizase cativa dascali. A reusit acolo unde altii esuasera, asa cum avea sa o faca mereu de atunci incolo. In septembrie 1978 ”a devenit” baimarean datorita sotiei (profesoara de Limba franceza). Are doua fiice de care era extrem de mandru. A ”plecat putin” dintre noi intr-o noapte de martie 2004. Dumezeu sa-l odihneasca!

Catalin Vischi



* Schimbul de azi
A plecat sa-i inteleaga pe ingeri!

PICUrau lacrimi din cerul ochilor nostri si martie-martisor ni le stergea de pe obraji, sa nu inghete. Caci era o iarna absurda, care se-ntelesese parca cu o entitate necunoscuta sa ne duca prietenii departe de noi. Ne parasesc prietenii… Pleaca oamenii buni. Pleaca pe rand, ceea ce ma indreptateste sa cred ca in Rai, acum, e mare aglomeratie. Curg lacrimi (inutile, din pacate) pentru prietenul si psihologul Ioan Serban, cel care va ramane vesnic in inima mea drept inventatorul calmului-agitat. A plecat sa-i inteleaga pe ingeri, zambind… A plecat senin, privindu-ne si intelegandu-ne toate pacatele si defectele pe care noi nu i le-am inteles. Dar ce mult am fi vrut! … si ce-si mai “flutura” acum prin cer halatul descheiat, parand un inger cu aripi si barba de Mos Craciun. Pentru ca asta a fost Ioan Serban: un Mos Craciun care ne aducea in dar alinarea. “De ce esti suparat?”, intreba asteptand cu rabdare raspunsul care sa-i dea solutia alinarii noastre. Il numeam (pe drept, as fi in stare sa jur!) specialistul incontestabil. Si apelam de fiecare data la parerea sa, abuzand uneori de modul in care stia sa-si creeze disponibilitate pentru fiecare din noi, ziaristii. Nu cred ca sunt departe de adevar daca indraznesc sa afirm ca “plecarea” psihologului Ioan Serban a declansat in lumea asta nebuna a presei maramuresene un “plans nepatruns”. Am pierdut nu numai un specialist de valoare, ci si un spijin, un generator de incurajari, care ne impingea tot timpul inainte. Cu cateva ore inainte de a se decide “plecarea” lui, i-am telefonat rugandu-l sa-l primeasca pe un redactor al GAZETEI care avea nevoie de o declaratie din partea specialistului Serban pentru definitivarea unui articol. A acceptat fara sa clipesca, fara sa stea o secunda pe ganduri. Apoi am vorbit “de-ale noastre”, iar in final mi-a spus: “Bine, Catalin, mai vorbim… ne mai sunam”. Te-am sunat, sa stii… dar a raspuns robotul telefonic. Suna metalic, nedrept si prea devreme. Cineva mi-a spus ca inima lui a cedat. Cred, insa, ca a plecat pentru ca a vrut sa–i inteleaga pe ingeri. …si-si flutura halatul descheiat, parand un calm inger alb, cu aripile desfacute… P.S.: In astfel de momente, romanul-crestin obisnuieste sa rosteasca mecanic (scuzati-ma, dar aceasta e senzatia mea!): “Fie-i tarana usoara!” Pentru prietenul Ioan “Picu” Serban nu pot spune asta, pentru ca sunt convins ca este deja “acolo unde sunt toti oamenii buni care au plecat” si unde mi–ar placea sa cred ca ne vom intalni. Asa ca o sa-i doresc sa reuseasca sa-si vada visul implinit. Sa-i intelegi pe ingeri, Picu!

Catalin Vischi



* Functionarea ACATERM, blocata de lipsa asociatiilor de proprietari!
Vin vremuri umede

Acaterm SA Sighetu Marmatiei a majorat tarifele practicate. De la 1 aprilie, un metru cub de apa va fi facturat pentru populatie cu suma de 5.937 lei (incluzand TVA) iar pentru restul consumatorilor cu 4.989 lei, in timp ce apele uzate vor costa 2.836 lei in cazul populatiei si 2.383 pentru agentii economici.

Consiliul Local Sighet a dezbatut doua probleme spinoase ale urbei: noile tarife si noul regulament de organizare si functionare al serviciului public de apa-canal. Ultima problema a iscat nenumarate discutii si contre (pe post de polite neplatite), ajungandu-se pana la situatii hilare, in care se solicitau scuze publice (pretul pentru un vot ”pentru” - altfel lipsea cvorumul necesar), ori rugaminti fierbinti (”Va rugam ridicati mainile, se voteaza o chestiune de mare importanta pentru populatie!”). Grigore Stet, directorul operatorului sighetean ACATERM (al carui unic actionar este CL), a invocat toate argumentele posibile, lamurind intr-un tarziu indaratnicii consilieri sa se dea pe brazda.

Motivele scumpirii

Regulamentul buclucas include 94 de puncte si a fost contestat fie pentru ca nu a putut fi insusit de consilieri (mapele nu s-au primit decat cu cateva ore inainte de sedinta), fie ca “punctul 42 este de nevotat pentru ca lipsesc cu desavarsire asociatiile de proprietari la nivel de scara, bloc sau cartier”. Sighetu Marmatiei are cam 14.000 de cladiri, mai putin de jumatate dintre acestea fiind racordate la reteaua de apa-canal, restul fiind risipite pe teren accidentat. ACATERM SA inregistreaza in municipiu circa 12.000 de abonati: 5.500 de apartamente, 6.000 de case si vreo 1.000 de persoane juridice. Daca pentru ultimele doua categorii treburile sunt simple, in cazul imobilelor cu mai multe etaje, situatia se schimba. Inainte, fiecare cartier avea o asociatie de locatari. O data cu cumpararea apartamentelor, asociatiile au murit, astazi ajungandu-se la situatia paradoxala (poate unica in Romania) in care cele cateva mii de apartamente se reprezinta individual in fata autoritatii publice si a serviciilor prestate de ACATERM, Electrica, Romtelecom sau Astral.

Indiferenta Primariei

Potrivit Legii 114, Primaria ar trebui sa se implice mai mult in constituirea asociatiilor de proprietari si locatari, ceea ce nu a facut pana in prezent. Din cauza articolului care prevede contractul cu asociatiile respective pentru proprietari, iar acolo unde nu exista asociatii, cu un reprezentant ales de locatari, regulamentul a fost la un pas de a nu fi semnat, punand societatea in pericolul de a fi scoasa in afara legii, intrucat Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodarire Comunala a dat termen limita de acceptare a noilor regulamente data de 1 martie. Intr-un tarziu, masina de vot a CL Sighet s-a urnit, iar punctul cu pricina a fost… sarit. O explicatie suplimentara vizavi de votul consilierilor sigheteni: pana de curand, cei apartinand partidelor PNL si PD se opuneau inutil unor eventuale hotarari dubioase, caci “alianta” PSD-UDMR avea majoritatea in CL. Datorita miscarilor de trupe si a nemultumirii tot mai acute a unora dintre consilierii pesedisti, balanta a devenit imprevizibila. Nu de putine ori alesi ai puterii au votat contra “ordinelor de partid”, asa ca voturile Aliantei au ajuns importante. Ramane ca viitoarea administratie sigheteana sa puna osul pentru infiintarea asociatiilor de proprietari, fara de care, cadrul juridic al apartamentelor proprietate personala nu poate fi complet.

Teofil Ivanciuc



* Ma tot mir
Oase si flori

In urma cu cateva zile, au fost descoperite un craniu si doua oase in timpul renovarii PSD Gorj, semn de rau augur. Inainte vreme, vederea steagului piratilor algerieni, tot un craniu si doua oase, le facea parul maciuca de gaina celor aflati pe mare. Cam aceeasi senzatie, total dezagreabila, am trait-o la aflarea vestii ca Mischie, omnipotentul baron al Gorjului, a devenit profesor universitar. Individul asta, frumos ca Rodica Stanoiu, mestesugit in vorbe ca primarul Vanghelie si istet ca Guta, a ajuns la concluzia ca Partidul a fost o mama grijulie, care si-a alaptat destul progeniturile (unele bastarde sau "din flori”) si ca a sosit vremea ca si "bebelusii” sa-si plateasca datoriile, sub forma unor cotizatii pentru campania electorala. Care cotizatii trebuie sa fie proportionale cu marimea ciolanului primit. Alaptarea asta, care-i buna precum calciul la oase, mi-a reamintit ca, pe undeva prin judetul Galati, un copil de doar doua luni a murit in coma alcoolica dupa ce a fost alaptat de mama lui, ceea ce-i mirare mare. Intelegeam fenomenul daca era alaptat de tata si tatal se numea Vacaroiu, da’ asa… A mai trecut un 3 martie peste noi, adica ziua presedintelui. 3 martie e o zi situata pe undeva intre 1 martie si 8 martie, ambele doua considerate, mai mult sau mai putin, zile dedicate femeilor. Acesta-i motivul pentru care lui Iliescu i se mai spune Bunicuta, chiar daca se zvoneste ca prezidentul are organe sexuale externe. Ministrul de externe, Mircea Geoana, i-a facut cadou o carte cu titlul "Pretul fidelitatii”, fara nici o legatura cu faptul ca toata gasca pesedista i-a urat alesului "viata linistita langa doamna Nina”. Uitai, vorba lui Mischie Intarcatul, sa va spui ca Rodica Stanoiu fuse cu o sara inainte pe la Cotroceni si-i spusa o sama de vorbe de bine, dreptate, adevar si justitie, ca-i de profesie. A doua zi, napadit de flori si de emotii, presedintele multumea celor care i-au fost alaturi si l-au intarit in momentele prin care a trecut. Nu s-a facut nici o referire la seara precedenta… S-au ciocnit oale si ulcele, expresie rezervata celor care au ajuns numai oase, ca tipul de-si lasa ciolanele in sediul PSD Gorj. Din ala nici flori n-o sa mai creasca. Poate, dupa model algerian, PSD-ul o sa–si schimbe semnul electoral.

Ioan Botis



* Banii Statului, cheltuiti “preferential” in Baia Sprie
A venit apa si i-a luat

Din 1999, au fost alocate 17 miliarde pentru lucrari de consolidare a malului Sasarului - zona Baia Sprie. Banii s-au dus, iar lucrarile s-au efectuat dupa o… lista de prioritati, printre care se numara Primaria Baia Sprie si Brutaria Cernestean, din Tautii de Sus. Beneficiarul a receptionat o singura lucrare. Anul acesta expira termenul de garantie.

In 1999, Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului in colaborare cu Administratia Nationala Apele Romane, Directia Apelor Somes-Tisa declanseaza obiectivul de investiti “Refacere zid se sprijin, consolidari de mal pe raul Sasar si afluenti in localitatea Baia Sprie”. Proiectul guvernamental nu s-a realizat nici macar in proportie de 50%, desi au trecut peste patru ani. Motivul invocat pentru a se justifica starea lucrarilor este lipsa banilor. Dar s-au cheltuit 17 miliarde de lei! Am analizat cum s-au realizat lucrarile pentru care s-au cheltuit banii. Situatia iti lasa un gust salciu. Ca si apa Sasarului, devenita un veritabil “dragon”, care inghite banii publici.

Obiectiv neindeplinit

Conform Directiei Apelor Somes-Tisa, in perioada 1999-2003, s-au alocat 16,76 miliarde lei, pentru care s-a prevazut regularizarea a 4,6 km de albie si consolidari de mal - ziduri de sprijin, pe o distanta de 3,9 km. Din obiectivele propuse s-au realizat doar… 2 km de regularizare albie si 1,8 km consolidari de mal - ziduri de sprijin. In decembrie 2003, fondurile Consiliului Local Baia Sprie s-au suplimentat cu alte 2 miliarde alocate de Guvern. Fiindca proiectul nu este unitar, iar lucrarile se fac ici si colo, “in functie de nevoi”, situatia lasa loc de interpretari si suspiciuni ca locurile pentru “modernizari” sunt alese dupa criterii subiective.

Prioritatile prioritarilor

“Reprezentantii Primariei Baia Sprie discuta problema bugetului cu beneficiarul (Apele Romane), cu proiectantul si antreprenorul general, stabilind portiunile in care se va lucra, conform proiectului. Pana acum cel mai mult s-a lucrat in Tautii de Sus, unde malul era foarte afectat. Nu este un proiect liniar, ci s-a mers pe ideea de . S-au luat ca prioritare portiunile din apropierea cladirilor”, a spus Dumitru Grigoras, director AGIFCO. Numai ca tocmai cladirile au fost cele care au creat nemultumiri in randul locuitorilor din Baia Sprie. “Proiectantul are dreptul sa schimbe locatiile in functie de prioritati”, a explicat Emilian Breban, specialist pe probleme tehnice in cadrul Serviciului de Urbanism al Primariei Baia Sprie. Printre zonele prioritare se numara zona Primariei, a bisericii si a casei parohiale! In Tautii de Sus, printre altele, a avut prioritate malul din dreptul Brutariei Cernestean, al carui proprietar este nimeni altul decat Octav Cernestean, viceprimar in Baia Sprie! Au “cazut” de pe lista prioritatilor: sala de sport si blocul din centrul orasului Baia Sprie, zone in care malul se afla intr-o stare avansata de degradare.

Receptii si garantii

Alta carenta a acestui proiect este… lipsa receptiilor. “Pana in momentul de fata, s-a facut o singura receptie a lucrarilor, in 2001. De atunci, nu a fost nimeni interesat sa se faca! Doar nu o sa ma duc eu sa-i chem sa faca receptia, e problema beneficiarului. Termenul de garantie pentru aceste lucrari este de trei ani”, a declarat Grigoras. Si uite-asa, anul acesta expira garantia! Daca se grabesc putin cei de la Apele Romane, poate vor reusi sa mai prinda macar cateva… zile de garantie. Primarul din Baia Sprie ridica din umeri. “Nu avem nici un drept sa intervenim. Nu noi suntem beneficiari”, a spus Valer Barboloviciu. Cum beneficiarul de drept al lucrarilor este Directia Apelor Somes Tisa, cu sediul in Cluj Napoca, este clar ca nu se grabeste sa receptioneze lucrarile, ca doar Sasarul nu ajunge pana la ei. Apa trece, pietrele raman, iar banii curg… garla.

La fata locului

… nu am reusit sa ne dam seama unde se regasesc debordantele lucrari in valoare de peste 16 miliarde lei! Am coborat pe cursul raului, de la Primarie, singura zona unde am gasit malul zidit, evident, intr-o zona strategica: langa o vila superba. In rest, in afara de cateva tomberoane golite in rau si cativa caini vagabonzi, nimic. Pe toata portiunea cuprinsa intre cele trei poduri din centrul orasului Baia Sprie nu am gasit urma de lucrari. Or fi pe undeva, pe fundul apei, dar nu se vad. Aflata la doar 10 m distanta fata de rau, recenta sala de sport risca sa aiba probleme serioase din cauza prabusirii accentuate a malurilor din apropiere. Concluzia ar fi ca pe o portiune de peste 2 kilometri, taman in centrul orasului, unde malul este puternic erodat, lucarile lipsesc. Probabil ca pentru autoritati, Centrul orasului nu e “strategic”, sunt preferate periferiile unde cei influenti mai au o vila, o brutarie…

Contradictii de miliarde

“In baza unei hotarari guvernamentale, s-a realizat un proiect mare de regularizare a malurilor raului Sasar. Din 2001, conducerea Regiei Apele Romane a ales SC REPCON din Oradea ca antreprenor general, iar AGIFCO a luat lucrarile in subantrepriza. Reprezentantii Primariei Baia Sprie discuta problema bugetului pe anul in curs cu Apele Romane, cu proiectantul si REPCON, stabilind portiunile in care se va lucra. Acum s-au alocat ceva bani, dar nu prea multi.” - Dumitru Grigoras, patronul AGIFCO. “Totul se desfasoara intre Apele Romane si REPCON. ” – Valer Barboloviciu, primar Baia Sprie

Mihaela Mihalea, Ciprian Dragos