ANCHETE/ATITUDINE/POLITIC

* Esuatele demersuri pentru dreptatea naturii
Duplicitatea unor academicieni

* Invitatie la ridicarea mainilor in nestire
Consiliul erorilor

* Directia Generala a Vamilor continua
Taraganarea evidentei

* Sucursala BIR Baia Mare functioneaza intr-un apartament
Bir pe increderea oamenilor

* Coltu’ meu
La taclale, despre adevar

* Culti si desculti
Hormonul mantuirii

* Schimbul de azi
Maramures sfasiat

* PSD Maramures cauta un presedinte executiv
Un gradinar pentru trei trandafiri

* Esuatele demersuri pentru dreptatea naturii
Duplicitatea unor academicieni

Rezervatia Naturala Pietrosu Rodnei, una dintre primele din Romania, s-a infiintat in 1932. Din 2000, in temeiul Legii 5, face parte din Parcul National Muntii Rodnei, parc care exista numai pe hartie si care n-are administratie, personal de paza ori statut. N-are nimic. Complicitatea unor oficiali ai judetului pentru macelul ecologic de la Taul Stiol este strigatoare la cer. Sutele de mail-uri disperate trimise de impatimitii montaniarzi institutiilor de mediu sunt zadarnice.

Un impatimit al muntelui a depus eforturi pentru impiedicarea unui dezastru ecologic in perimetrul Parcului National Muntii Rodnei. Alertate de catastrofa iminenta ce este planificata la Izvorul Bistritei Aurii (Taul Stiol), autoritatile au inchis ochii, preferand sa nu se implice in afaceri in care sunt in joc bani grei si interese la nivel superior. Mai grav e ca nimic nu mai e sfant in tarisoara asta. Academia. Puah! A devenit un termen desuet, cat timp am ajuns sa avem o “Academia vedetelor”, a Politiei si a Sportului. Azi vom pogori nitel in ograda Academiei Romane. Cu treburi legate strict de Maramures.

Acesta este cel de-al patrulea material publicat in 2003 in GAZETA, care se refera la distrugerea abuziva a Taului Stiol. Ce folos? Gavrila Grec, primarul Borsei, isi sufla-n pumni a multumire. Si alaturi de el, altii, care, probabil, au interese financiare (veti vedea!) ca Stiolul, o minune irepetabila a naturii, sa fie “ucis”. Va reamintim firul evenimentelor. In perioada august-septembrie 2002, Izvorul Bistritei Aurii (Taul Stiol), care face parte din Parcul National Muntii Rodnei, a fost "cosmetizat", printr-o criminala buldozereala, de primarul orasului Borsa, Gavrila Grec. Acesta a fost inceputul unui plan premeditat, care s-ar fi desfasurat dupa urmatorul scenariu. Conform "pasarelelor" care i-au evadat din gura patronului brutariei Valtibue SA din Borsa, un anume Apostol, se crede ca suprafata micului lac glaciar ar fi urmat sa se tripleze si apoi sa se vanda 30 de parcele de teren in zona, pe care sa se construiasca tot atatea casute de vacanta. "Proiectul" ar continua cu un alt lac, in caldarea Izvorul Cailor, deasupra cascadei. Perioada rece l-a obligat pe Grec sa o lase mai moale cu lucrarile.

Tacerea intereselor?

Prin intermediul montaniardului Petru Goja au fost alertate Academia Romana (puah!), Ministerul Administratiei Publice, Ministerul Mediului, Ministerul Turismului, Autoritatea Nationala pentru Control, Parchetul National Anticoruptie, Prefectura Maramures, Societatea Ecologica Maramures, Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud, UNESCO, Uniunea Mondiala pentru Natura (Elvetia), Greenpeace, Directia Silvica Maramures. Si lista ar putea continua. Neuitand nicaieri sa mentioneze ca tovarasul Grec a inaintat demersuri pentru obtinerea autorizatiilor de intrare in legalitate, actiuni sprijinite (nici o surpriza, din pacate) de o scrisoare de intentie semnata de onorabilul presedinte al CJ Maramures, Alexandru Cosma. In urma sesizarii APM Maramures, inspectorul Ionica Pop l-a amendat pe Grec cu 25 de milioane lei si i-a pus in vedere obligativitatea obtinerii autorizatiilor necesare pana pe data de 1 noiembrie 2002, termen prelungit, ulterior, pana la 1 iunie 2003. La apelurile care descriau o crasa ilegalitate si o monstruoasa crima impotriva naturii protejate, ministrul Mediului, Petre Lificiu, nici macar nu s-a sinchisit sa raspunda. Nici directorul Institutului de Geografie al Academiei, venerabilul academician Dan Balteanu, nici Consiliul Judetean Bistrita Nasaud, pe teritoriul caruia se afla mare parte din parcul national, nici Dan Matei Agathon (pe atunci ministru al turismului), nici deputatul PSD de Maramures, Petre Moldovan. Uneori, tacerea spune multe. Incomodul ecologist Goja scrie ca “statutarea acestei ilegalitati cu avize retroactive pune in discutie insasi posibilitatea de functionare in Romania a conceptului de Parc National, care azi, aici, e o forma fara fond si prin care se creeaza precedentul prin care orice crima ecologica va putea obtine, retroactiv, avizul Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii (a Academiei, n.red.)”. Cum vine asta? Ca in Romania. Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane, prin presedintele Dan Munteanu, s-a vazut in fata unui fapt implinit – distrugerea unui monument al naturii. Lucrarile la Taul Stiol ar fi trebuit sa poarte girul comisiei, ceea ce nu era cazul.

Academia “Prietenia”

Contactat de GAZETA in primavara acestui an, Munteanu s-a exprimat foarte clar in legatura cu situatia fara precedent. "Nu are avizul nostru, lucrarile sunt ilegale." Termenul limita pentru primirea avizului a fost 1 iunie 2003. Cum era de asteptat, acesta a fost depasit. La acea data, zona arata ca un adevarat santier hidrotehnic, plin de deseuri. Socul s-a produs in 1 iulie 2003, cand presedintele Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii filiala Cluj, academicianul dr. Dan Munteanu de la Academia Romana, trimite Primariei Borsa o adresa in care specifica: "Comisia a analizat documentatia privind zona lacului Stiol (...) Consideram ca o incercare de refacere a peisajului initial ar produce alterari mai accentuate ale reliefului local (asta la Taul Stiol, buldozerit si impodobit cu un baraj de pamant, n. red.) si suntem nevoiti sa acceptam situatia ca atare (…) Preconizam ca ar fi necesar sa faceti urmatoarele lucrari (…) taierea si extragerea jnepenilor care s-au uscat in urma inundarii lor (…) Asupra solicitarii privind aductiunea de apa din lacul Stiol, ne vom exprima ulterior”. Ca sa fie clar, Grec a primit, in toiul scandalului, autorizatia Academiei sub falsul si cinicul pretext cu “alterarea mai accentuata”. Este ciudata cererea de smulgere a jnepenilor, ocrotiti de lege in absolut toate formele in care apar, chiar uscati (!), in loc sa ceara pur si simplu demolarea ticalosului de baraj, ca sa nu mai stea apa la radacina arbustilor! Pe 21 iulie 2003, acelasi Dan Munteanu elaboreaza un alt document adresat primarului de Borsa, prin care nu aproba realizarea aductiunii de apa, acceptand, insa, din nou, tacit si duplicitar, realizare lacului in sine. Ca presupusa mustruluiala, academicianul il aduce pe Grec cu picioarele pe pamant, adica in Borsa, amintindu-i ca pentru santiere de genul Stiolului este necesar avizul prealabil al Academiei, dand astfel de inteles ca in cazul de fata s-a dat un aviz retro. In traducere libera, Comisia a acceptat ca o realitate distrugerea ariei protejate si amenajarile din zona! Suntem convinsi ca la fel se va intampla si dupa construirea fascinantelor vile ale bastanilor borseni (oropsiti de soarta cu lemn de-a gata) pe malul lacului. Nu ne indoim ca eforturile depuse de Grec in a "convinge" pe orice cai autoritatile alertate sa inchida ochii la magariile comise au dat roade. Pe linie politica, cel putin, Grec are si sprijinul lui Alexandru Cosma, presedintele Consiliului Judetean, care este deopotriva raspunzator de masacrul taului. Halal Academie, din moment ce oamenii ei au ajuns sa fie in cardasie cu Gavrila Grec si cu Cosma-sapte firme.

Presiuni la varf

Pe de alta parte, nu trebuie omisa disputa dintre consiliile judetene din Maramures si Bistrita-Nasaud asupra administrarii Parcului National Muntii Rodnei. Mircea Talos, vicepresedintele CJ Bistrita-Nasaud, a afirmat ca oficialitatile maramuresene fac presiuni serioase asupra Ministerului Mediului pentru preluarea administrarii parcului, desi 32.000 din cele 42.000 de ha se afla pe teritoriul judetului Bistrita-Nasaud. Conform legislatiei mediului, administrarea parcului revine, in acest caz, judetului care detine cea mai mare suprafata. Disputa nu este intamplatoare. Viitoarea structura care va administra Parcul Muntii Rodnei va beneficia de zeci de programe finantate de Uniunea Europeana. Tot banii vorbesc! Surse neoficiale din cadrul Ministerului Mediului soptesc ca Maramuresul are mari sanse la administrarea parcului. Acum se explica interesul lui Cosma in zona, vesnica sa preocupare pentru un turism borsean, "ademenirea" de investitori "seriosi" si inchiderea ochilor la manareala lui Grec. "Concubinajul" celor doi este logic.

Teofil IVANCIUC
Ciprian DRAGOS



* Invitatie la ridicarea mainilor in nestire
Consiliul erorilor

Cazul Mogosa, prezentat de GAZETA in urma cu cateva numere, a starnit reactii diverse. Cei acuzati ca urmaresc in zona atingerea propriilor interese, mai degraba decat ale comunitatii, au respins vehement continutul materialelor precedente. Unii (vezi alde Alexandru Cosma) s-au avantat pe la alte institutii de presa de la noi, sa promoveze un drept la replica. Firesc, e dreptul lor. La fel cum e datoria noastra sa va informam de ceea ce urmaresc sa realizeze varfurile maramuresene la lacul Bodi.

In numarul 33 al saptamanalului nostru, am afirmat ca membrii Consiliului Local Baia Sprie (CL) au fost indusi in eroare cu privire la amplasarea unui refugiu Salvamont in vecinatatea Cabanei Mogosa, langa lacul Bodi. Autorul acestei erori a fost primarul Valer Barboloviciu, sustinut de cativa consilieri.

"Cine este pentru?" Cativa consilieri ridica mana. "Impotriva? Abtineri?" Ceilalti nu sunt atenti. Susotesc in spate despre altceva. "Multumesc, se aproba, cu majoritate de voturi." Cam asa se desfasoara votarea proiectelor supuse hotararii de CL in orasul Baia Sprie. Nu ne indoim ca la fel au stat lucrurile si la sedinta din 26 iunie 2003 a CL Baia Sprie, cand, la unul din punctele prezente pe ordinea de zi, consilierii locali habar n-au avut despre ce era vorba. Se punea in discutie un "proiect de hotarare privind trecerea din domeniul public al orasului Baia Sprie in domeniul public al judetului Maramures a suprafetei de 500 mp teren pentru Statia de Salvamont". Toate la locul lor, numai ca nimeni nu a precizat pozitia acelui refugiu. Cei mai multi dintre consilierii locali au inteles ca era vorba despre un teren aflat la baza partiei de schi mici, in locul de plecare al telescaunului. In fond, terenul solicitat de Serviciul Public Salvamont se intinde in partea vestica a lacului Bodi, inspre drumul forestier ce trece pe langa Cabana Mogosa.

Informatia lui Crisan

De ce o astfel de confuzie? Avea cineva un interes? Consilierul judetean Andrei Jablanoczki, seful Serviciului Public Salvamont, ne explica premisele inadvertentei. "Prima solicitare pentru construirea unui refugiu Salvamont dateaza din 1994. Atunci, am cerut 50 de mp in locul unde intoarce releul. Poate de aici confuzia consilierilor. Fiindca atunci nu s-a facut nimic, am reluat cererea in 2003. De data aceasta, am solicitat 500 mp, mai sus, inspre lac", a precizat Jablanoczki. Ciudata confuzie! Mai ciudat este ca nici primarul Barboloviciu si nici consilierul Horia Crisan (care a stiut locul solicitat pentru refugiu) nu au avut motive sa explice CL ce voteaza. "Eu am stiut ca e vorba de terenul de langa lac. Nu stiu de ce restul nu au cunoscut acest lucru", spune mirat nevoie mare Crisan. Poate cineva s-a gandit ca e mai bine sa taca. Pentru cei care nu stiu, precizam ca Horia Crisan a luat cuvantul, pledand in favoarea unui vot afirmativ. Un fel de paravan pentru manevra lui Barboloviciu.

Rectificare

La urmatoarea sedinta de CL, din 31 iulie 2003, Jablanoczki a confirmat ancheta GAZETEI, prin prezentarea schitei topografice a terenului. Doar atunci consilierii locali s-au trezit la realitate. "Prima data am crezut ca e in zona unde intoarce telescaunul. Dupa prezentarea, facuta ulterior de Jablanoczki, am vazut ca lucrurile stau altfel", a afirmat consilierul local Vasile Paca. "Am fost convins ca e acolo jos, langa releu. Nici nu m-am gandit ca e in alta parte", a fost de parere consilierul local Ioan Sasca, ex-primar in perioada '90-'96, un bun cunoscator al problemelor legate de urbanismul localitati. Aceeasi confuzie a existat si in cazul consilierilor Ferenc Hitter, Erdei Zoltan, Sandu Pocol. "Orbirea" CL a fost intrerupta gratie eforturilor GAZETEI, depuse pentru prezentarea adevarului in cazul mult prea importantului refugiu Salvamont. Chiar si dupa o mica lectie de geografie, treziti la realitate, consilierii au hotarat "pozitionarea punctului Salvamont dupa clarificarea juridica a terenului si iesirea din indiviziune".

Este out!

Un alt aspect controversat si de neinteles este acela al amplasarii unei constructii pe o suprafata de teren aflata in litigiu. Pentru ca, asa cum am aratat in precedentele materiale, situatia terenului aferent Cabanei Mogosa este incerta, suprafata din jurul acesteia fiind pretinsa atat de CL Baia Sprie, cat si de SC Cabana Mogosa. Expert in refuzarea avizelor, Vasile Span, directorul Directiei de Urbanism (DUAT) din cadrul Consiliului Judetean (CJ), a facut o afirmatie menita sa iste si mai multe semne de intrebare despre ceea ce se petrece in zona lacului Bodi. "Terenul solicitat pentru construirea refugiului se afla in afara liniei rosii trasata cu ocazia semnarii procesului-verbal de vecinatate intre Cabana Mogosa si CL Baia-Sprie. Este la baza taluzului lacului, catre drumul forestier", a spus Span, la unison cu afirmatiile sefului Alexandru Cosma (care, ma rog, nu a afirmat nimic). Yes! Cosma se spala pe maini. Refugiul nu va fi pe terenul in litigiu! E in afara sa. Concluzia? Consilierii locali iar nu au inteles bine. Terenul solicitat se afla in afara ariei solicitate de Cabana Mogosa. O alta vrajeala a CJ?

Ciprian DRAGOS



* Directia Generala a Vamilor continua
Taraganarea evidentei

Laconicul bate dreptul la informare, asa cum Lennox Lewis il bate pe Evander Hollyfield. Cu un upercut in stomac, urmat de o directa de stanga-n barbie. Spectatorii sunt in delir, iar Hollyfield in lumea viselor. Acolo incearca cu disperare si incapatanare sa ne trimita si Directia Generala a Vamilor care ”ne dribleaza” ostaseste in cazul Colda. Ultimul comunicat al acestei institutii seamana cu o tentativa esuata de a ne jigni inteligenta. Continuam.

Accidentul in care a fost implicat Horia Colda, coordonatorul Biroului Vamal de Control si Vamuire la Interior, aflat in postura de conducator auto pe masina oficiala a institutiei (desi nu avea acreditare pentru a o conduce), este in continuare in atentia GAZETEI. Si va fi pana cand vom primi un raspuns de bun simt despre masurile care s-au luat. Adica, un raspuns complet. Deocamdata nu se intampla decat o tentativa de a ne ”duce cu vorba”.

Cand o institutie a Statului, si nu una oarecare, ci ditamai Directia Generala a Vamilor, ofera un raspuns evaziv (ca-n bancurile seci, dar de prost-gust) la un eveniment grav, facand abstractie de probele evidente pe care GAZETA le-a pus la dispozitia celor abilitati sa solutioneze cazul ”Accidentul lui Colda”, nu putem decat sa constatam cu dezgust ca transparenta acestei institutii este inexistenta. Mai mult, raspunsul din cel de-al doilea comunicat oficial frizeaza ridicolul. Directia Generala a Vamilor a avut nevoie de o saptamana intreaga pentru a ne comunica si implicit a va informa pe dumneavoastra, cititorii GAZETEI, despre modul in care a fost solutionat cazul respectiv. Dupa cele sapte zile, raspunsul a fost unul naucitor. ”Ca urmare a adresei dumneavoastra inregistrata la DGV cu numarul 45585 in data de 7 august a.c., Directia Generala a Vamilor, prin Compartimentul Relatii cu Presa, va comunica faptul ca, in urma finalizarii anchetei administrative interne referitoare la cazul accidentului respectiv, Directia Generala a Vamilor va lua masurile ce se impun.” Care sunt aceste masuri, cine le impune, cine a mintit in legatura cu locatia actuala a autoturismului grav avariat? Aceste intrebari nu au nici un raspuns. Deocamdata. Spun (scriu) ”deocamdata” pentru ca ne-am decis sa nu renuntam pana la aflarea adevarului complet. Cei de pe strada Matei Millo vor trebui pana la urma sa comunice numele vinovatului, dar, ceea ce este mai spinos (altfel nu se poate explica taraganarea unei rezolvari clare ca lumina zilei), si masurile care s-au luat impotriva acestuia. Va reamintim ca in primul comunicat oficial al Directiei Generale a Vamilor s-a strecurat o minciuna sfruntata, dovedita de GAZETA. Atunci ni se spunea ca accidentul lui Colda a avut loc in urma unei explozii a unui pneu si ca masina Vamii se afla la reprezentanta Volkswagen - Audi din Baia Mare. Numai ca oficiali ai reprezentantei mentionate au recunoscut ca masina nu se afla in service-ul lor si nici in alt loc din cadrul firmei. Cel mai probabil, masina se afla tot in locul in care a descoperit-o GAZETA. Adica in curtea din spatele vilei familiei Popovici, resedinta unei subalterne a lui Colda. Modul in care aceasta era ascunsa (intr-un loc ferit, acoprita cu un covor si cu o folie de plastic) conduc cel mai probabil spre o incercare de musamalizare a accidentului, beneficiind, probabil, si de ”cooperarea” politiei care ar fi trebuit (conform legii) sa transporte masina intr-un loc in care sa fie expertizata tehnic. Se pare ca legile sunt valabile numai pentru unii. Vom reveni.

Catalin VISCHI



* Sucursala BIR Baia Mare functioneaza intr-un apartament
Bir pe increderea oamenilor

Va prezentam un caz in aparenta banal, unul dintre acele cazuri pe care le intalnim aproape zilnic, in care increderea oamenilor in institutii, fie de stat, fie private, este serios pusa la incercare. Doua femei, angajate intr-o institutie din Baia Mare (din motive lesne de inteles, vom pastra anonimatul acestora), au decis, in anul 1998, sa faca un imprumut de la Banca Internationala a Religiilor (BIR), Sucursala Baia Mare. O decizie neinspirata, care a avut urmari in anul de gratie 2003.

Dupa intocmirea formalitatilor, a actelor necesare, cele doua femei au primit bani solicitati. Nu o suma foarte mare (3.500.000), dar pentru ele destul de ridicata pentru a le crea probleme in traiul de zi cu zi. Rambursarea creditului s-a facut prin retinerea celor 12 rate pe statul de plata si virarea banilor intr-un cont de credit, din care, mai departe, bani erau incasati de BIR.

Din motive ce tin de birocratia romaneasca, prima rata a imprumutului a fost inapoiata la caseria bancii, pe baza de chitanta. S-a decalat returnarea banilor cu o luna, dupa care ratele aferente imprumutului au fost retinute conform desfasuratorului emis de banca pana la terminarea returnarii banilor imprumutati. De mentionat ca cele doua femei nu au mai intervenit in operatiunea de returnare a banilor si nu au cerut serviciului-contabilitate de la institutia unde erau angajate amanarea vreunei plati. La sfarsitul anului 1999, potrivit graficului emis de banca, cele doua femei au terminat de returnat imprumutul. Nu au mai primit nici o adresa sau instiintare din partea bancii ca ar fi ceva in neregula.

Surpriza de trei milioane

In luna iulie a acestui an, cele doua femei, ca si girantii pe care i-au folosit la contractarea imprumutului din 1998, au primit o adresa prin care erau instiintate ca figurau in evidentele falimentarei banci cu o datorie in suma de 2.800.000, aproape cat imprumutul pe care l-au luat, reprezentand credite, dobanzi si cheltuieli de judecata. “Pentru a stabili, de comun acord, modul de stingere a datoriei, va invitam la sediul bancii in termen de cinci zile de la primirea prezentei. In caz contrar, vom continua executarea silita asupra titularului de credit si a girantilor”, se mentioneaza in adresa respectiva. Surpriza a fost pe masura sumei care ar trebui returnata. Am discutat cu cele doua femei despre cele intamplate si mi-au spus ca nu au fost contactate de reprezentantii bancii, in decursul anilor, pentru a li se semnala ca mai au vreo restanta. Ele nu isi explicau cum au ajuns sa fie executate silit si au inceput sa se teama pentru agoniseala pe care o aveau. Ce s-a intamplat de fapt. Dupa cum se stie, BIR a intrat in faliment in anul 2000. Lichidatorul bancii este o societate romano-belgiana, SC Reconversie si Valorificare SA, cu sediul in Bucuresti. Acesta are filiale zonale si a inceput sa verifice activele sucursalelor bancii din toata tara pentru a recupera, in masura in care se poate, din creantele fostei banci. Procedura este greoaie si se desfasoara dupa anumite prevederi legale. In acest context s-a ajuns la cele doua femei cu o pretinsa datorie. Cand am ascultat cazul, am crezut ca lichidatorul are reprezentanti in Baia Mare. Cel putin adresa primita are ca antet BIR-in faliment si SC Reconversie si Valorificare SA (RVA), sucursala Baia Mare.

A fi sau a nu fi

Am cautat la adresa mentionata in adresa sediul lichidatorului. Dupa ce m-am invartit vreo ora pe niste stradute, desi eram in centrul Baii Mari, am reusit sa dau de mult cautatul sediu. Un apartament la parterul unui bloc, pe usa caruia nu era trecut numele nici unei firme sau vreun indiciu ca acolo ar fi sediul lichidatorului unei banci care a fost celebra intr-o anumita perioada. Am intrat si am gasit un sediu cu incaperi pline de birouri, dulapuri si maldare de dosare peste tot, chiar si pe jos. Trec peste discutia cu cele trei angajate aflate acolo. Nu au vrut sa se prezinte. Mentionez doar ca la inceput, cand am intrebat daca acolo este SC Reconversie si Valorificare SA, am primit un raspuns afirmativ. Au crezut ca sunt unul dintre debitori. Cand au aflat ca sunt de la un ziar si ca ma interesez de problema unor debitori ai fostei banci, nu au mai fost angajatele lichidatorului. Am avut un dialog al surzilor. Sub nici o forma nu au vrut sa lamureasca situatia, invocand secretul bancar, texte de legi care feresc activitatea bancara de ochii nostri, ai muritorilor de rand. Am fost trimis la Bucuresti, la lichidator, fara sa mi se spuna pe cine ar trebui sa caut. “Sunteti ziarist, aflati!”, a fost indemnul folosit de mai multe ori. Am cerut sa vorbesc cu directorul sucursalei BIR. Una dintre angajate s-a dus in biroul directoarei ca sa o intrebe daca este acolo. A revenit si m-a informat ca nu este, adica este ocupata si sa iau legatura cu cei de la Bucuresti pentru a afla ce ma intereseaza. Parca urmaream un film de prost gust. Nici macar o adresa prin care solicitam informatiile respective nu au dorit sa primeasca (as fi intocmit adresa respectiva din partea ziarului nostru).

Schimbarea la fata

Dupa ce am consultat Internet-ul, am aflat adresa, numerele de telefon si reprezentantii societatii lichidatoare. Asa am ajuns la domnul Lucian Groza unul dintre specialistii RVA, care se ocupa de astfel de probleme. Acesta s-a dovedit a fi amabil, desi era la Bucuresti, la peste 600 de km. A raspuns la multele mele intrebari. “Sunt mirat de ce imi spuneti. Va spun din experienta ca multi debitori sustin ca nu au primit instiintari, ca nu au fost anuntati si asa mai departe. Noi ne facem treaba in mod profesional. Nu stiu ce sa va spun de Baia Mare. Acolo, in 2000 am gasit niste ticalosi care nu-si faceau treaba bine, de aceea i-am dat afara. Angajatele care sunt acum au preluat problemele si dosarele bancii. Sunt angajate ale bancii, iar directorul este doamna Maria Tivadar, am adus-o de la Bankoop. Am inteles ce doriti si se poate verifica daca este vreo incurcatura sau nu. Voi suna acolo si veti fi contactat de cineva”, ne-a spus Groza. Ceea ce s-a si intamplat. Dup vreo jumatate de ora am fost sunat de jurista BIR, Sucursala Baia Mare, care, intr-un mod civilizat si amabil, a incercat sa lamureasca problema. Dupa ce i-am dat cateva date jurista mi-a explicat ca datorita prevederilor legale (secretul bancar) nu se pot da relatii despre clientii bancii. “Am inteles despre ce este vorba. Nu eram in banca atunci, dar aveti ferma convingere ca sumele retinute au reprezentat in totalitate imprumutul? Va dau si dreptate, orice banca nu lucreaza manual, avem calculatoare, programe puse la punct, dar trebuie stiut ca orice retinere care se face intra in primul rand in dobanzi si abia apoi in credit. Aveti convingerea ca retinerile in cazul de fata au acoperit dobanzile? Ati luat lucrurile mai in amanunt? A! Nu ati mai putut. Ca sa nu avem un final de discutie ca nu am lamurit nimic, v-as ruga sa le transmiteti persoanelor in cauza sa vina la banca, sa vina cu hartiile pe care le au din care sa inteleg ce i s-a retinut. Sigur, putem discuta pe subiect. Se pot intampla multe, dar este necesar ca femeile sa aiba acte doveditoare, cat si ce au achitat la noi, fie cu chitante, fie cu adrese de la locul de munca, de la contabilitate cu sumele retinute si virate”, ne-a spus juristul bancii. De ce aceasta situatie a aparut dupa aproape patru ani nu am primit vreo lamurire, dar este bine ca intr-un final - si cu interventia domnului Groza - s-a ajuns la un rezultat normal. Si oamenii obisnuiti au dreptul de a sti de ce trebuie sa plateasca atunci cand ei considera ca nu mai au nimic de platit. Am relatat acest caz, probabil marunt si nesemnificativ, tocmai ca un semn de alarma. Nu avem nimic cu cei de la fosta banca, poate doar faptul ca dupa 13 ani de tranzitie, chiar si cu secretul bancar in vigoare (necesar si corect), bunul simt si respectul pentru ceilalti sunt obligatorii si pentru angajatii unei banci. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Vom reveni.

Nicolae TEREMTUS



* Coltu’ meu
La taclale, despre adevar

Am primit o scrisoare de la un sighetean, pe nume Gheorghe Berinde, in care distinsul cititor ne relateaza, cu umor (unul specific romanilor satui de nesfarsita tranzitie), intalnirea domniei sale “in paginile GAZETEI” cu deputatul PRM, Mircea Ifrim. Pret de vreo 20.000 de semne, parlamentarul peremist este desfiintat. Rar am vazut un rechizitoriu asa de dur la adresa unui demnitar de-al locului. Pe scurt, Ifrim este certat, “urechiat” de catre un maramuresean, care se pare ca a avut incredere in promisiunile facute in campania electorala de catre actualul deputat. Berinde ii reproseaza lui Ifrim ca a uitat de cei care l-au votat dupa ce “s-a vazut cu sacii de voturi in caruta”. Nu sunt uitati nici consilierii deputatului, in special cel din Sighet. Nimic nou sub soare! Mircea Ifrim a fost pentru mine, pana la intalnirea pe care am avut-o in urma cu doua saptamani, deputatul “de import”, pe care era greu sa-l prinzi la o discutie pe aici. Nu vreau sa scriu de prestatia sa in echipa parlamentarilor maramureseni, am facut-o recent si nu doresc nici sa fiu avocatul lui. In fond, nu este vina lui Ifrim ca a candidat in Maramures. Se stie ca “repartizarea” s-a facut de la “centru”, ca in cazul altor partide (PSD, PNL). Am apreciat la deputatul PRM, chiar daca se mira domnul Berinde si prietenii-colegi, faptul ca a fost sincer atunci cand l-am intrebat de scandalul semnaturilor false din filiala maramureseana. In materialul pe care l-am scris despre acest scandal, am aratat ca liderii organizatiei judetene, colegii-parlamentari ai lui Ifrim, ca si lideri ai partidului de la Bucuresti au negat existenta unui fapt grav pentru filiala si partid sau “au cotit-o ca la Ploiesti”. Din acest punct de vedere, Ifrim poate fi considerat o surpriza. Restul sunt doar speculatii. Ca a facut aceste declaratii din ratiuni electorale sau pentru pregatirea unui nou mandat etc. Posibil, la fel cum este posibil ca el sa nu mai candideze aici. Apoi, ce i-a impiedicat pe liderii peremisti maramureseni sa aiba o atitudine asemanatoare, sa recunoasca barbateste: “Da dom’ne! Am gresit, ne asumam toata tarasenia si vom suporta consecintele.” Se poate spune ca ei au negat totul din aceleasi motive pentru care Ifrim a confirmat ancheta GAZETEI. In acest context, care atitudine este mai corecta, a celui care minte sau a celui care spune adevarul? Politica este o profesie in care e musai sa fii si viclean, si dur sau sa stii ce este un compromis. Iar cine stie sa puncteze cand este momentul poate fi considerat un bun politician. Asa-i in Romania, asa-i peste tot.

Nicolae TEREMTUS



* Culti si desculti
Hormonul mantuirii

Situatiile limita sau momentele stanjenitoare ne accelereaza pulsul. Cu siguranta, tensiunea arteriala a "cultilor" din acest numar a fost pe masura emotiilor la intrebarea "Ce este si care e rolul adrenalinei?". "Asa o chestie va intereseaza! Problema e ca nu pot vorbi. Nu am semnal", s-a fofilat avocatul Maria Codrea de un eventual raspuns. Problema era ca noi o auzeam chiar foarte bine. Probabil doamna "nu putea vorbi" din cauza secretului profesional. Asta da, mai merge. "E un hormon", a apreciat evaziv Farkas Zoltan, consilier local Baia Mare. Cat despre provenienta sau calitatile adrenalinei, Zoli a fost cat se poate de sincer. "Asta nu mai stiu. Dar, ma rog, atata stiu." Daca pe Teodor Luputiu, consilier judetean, l-am surprins cu manualul de anatomie deschis la capitolul glande suprarenale, nu stim. Cert este ca Luputiu a fost singurul care a dovedit ca se poate raspunde. "Este o substanta care te face sa te simti bine. Este produsa de o glanda suprarenala sau pancreas si actioneaza asupra inimii prin sistemul circulator." Inainte de a inchide telefonul, consilierul ne-a intrebat ce nota ii dam. "Cred ca am raspuns mai bine decat ceilalti", a apreciat Luputiu, rasufland usurat si cu adrenalina in scadere. Surprins de GAZETA intr-o discutie intima cu un anume domn Matei (si aici imaginatia ne zboara la toti "Mateii" pe care ii stim), Ioan Buda, primarul orasului Targu Lapus, a simtit cum ii creste adrenalina la auzul intrebarii noastre. Luat de valul unei imaginatii bogate, Buda ne-a descris calea catre paradisul mult visat. "Cand te enervezi tare, exista glande fiziologice care iti perturba metabolismul. Fara acestea nu ti-e nici frica, dar nici nu progresezi. Frica te duce la mantuire. Adrenalina are efect asupra impulsurilor sistemului nervos. Mai multe nu stiu, eu sunt primar! (sic! n. red.)". Sincer, noi nu am inteles nimic din adipoasa teorie expusa de alesul tarii Lapusului si i-am cerut sa fie mai explicit. "Cum? Nu ati inteles? Cand se va ratoi un Saint-Bernard la dumneavoastra, o sa intelegeti. Ma bucur ca ne testati pe noi cu chestii dintr-astea, sa vedeti cat stiu cei care au o anume functie. Cat hidrogen este in apa sau cat oxigen", a completat Buda. In finalul discutiei i-am urat o lecturare placuta a articolului. "La cate prostii am facut in viata, una in plus nu mai conteaza", s-a consolat primarul. Asa cum o arata si numele, (lat. ad = langa + renalis = rinichi), adrenalina este un hormon secretat de glandele suprarenale, sau fabricat pe cale sintetica, utilizat ca medicament. Are rol hiperglicemiant, vasoconstrictor si stimulator al muschiului cardiac. De aici ideea ca adrenalina (sau epinefrina) se leaga de senzatiile puternice, care accelereaza ritmul cardiac si circulatia sangelui.

Ciprian DRAGOS



* Schimbul de azi
Maramures sfasiat

Cata cerneala mai trebuie sa curga pentru a intelege? Cati presedinti de Consiliu Judetean, cati prefecti sau cat timp trebuie sa mai treaca pentru a vorbi despre “nordul neatarnarii” ca despre un loc unitar? Maramuresul ramane judetul sfasiat de Gutai si judecat mereu ca acel mot mutat la batranete “mai la ses”. Cu toate s-a obisnuit, mai putin cu trenurile care-si semnalau trecerea prin apropierea bordeiului cu suieraturi prelungi, ca semnalele nearticulate ale ciobanilor. “Poti surzi aice, ficior. Da’ daca esti ca mine, gata surd, nu prea le bagi in sama.” Asa mi-a spus, cand l-am intrebat despre poveste. Cum care poveste? Aia cu trenul care a deraiat si a trecut prin casa lui. “Taman in daua mi-o rupt bordeiul. S-o intamplat mai spre sara. Io eram dus c-un biet catal la doctor, ca era betegit. Cred ca Dumnezeu m-o scos afara, altfel eram in pamant amu. Da’ nu asta era baiu’, ca-n pamant ne ducem toti, da-l mai bagam la belea si pa mecanicu’ ala de la chefereu si era pacat, ca era tanar. No, de-atuncea...” casa a ramas asa. Omul n-a vrut sa ia banii de la “chefereu” sa se mute intr-un loc mai ferit. A avut o singura rugaminte (careia ii spunea, evlavios, “porunca”). Vroia sa ramana acolo. Batranul era convins ca o a treia mutare avea “sa pogoare ani grei de suferinta pantru tata familia”. Nu stiu daca “aia de la chefereu” l-au inteles sau daca au considerat ca sansele sa se intample si a doua oara un incident asemanator tindeau spre zero, cert e ca omul a ramas acolo. Cu casa “taiata-n doua”. Intr-o parte se aflau bucataria si “odaia de sarbatoare”, iar in cealalta dormitorul, pivnita si o jumatate din prispa. De acolo, in fiecare seara, batranul privea cu ochii mijiti trecerea trenului “geaman” cu cel care-i sfasiase casa, dar ii crutase viata. Ascultand, tacand si scriind despre Maramures, ma intriga superficialitatea cu care unii au facut din Gutai un “geaman” al trenului care a sfasiat casa batranului. Se vorbeste despre “Maramuresul de dincolo de deal” ca si cum ar exista doua bucati diferite, pe care suntem fortati sa le mentinem lipite. Separatismul fortat duce spre o prezentare distorsionata a realitatii. Zilele trecute, un turist strain, care avea dileme despre impartirea teritoriala a tarii, m-a intrebat daca e adevarat ca avem “doi guvernatori pentru cele doua comitate ale provinciei”. Este doar un semnal de alarma. P.S.: Pe langa viata, batranul a castigat certitudinea ca un tren poate rupe-n doua o casa, dar niciodata nu va putea desparti omul de dragostea lui, indiferent daca e vorba despre dragostea de locul sau sau de orice altceva. La fel si cu Gutaiul. Poate rupe un judet, dar nu-i poate desparti pe oameni. Nici diriguitorii locului, chiar daca dezbinand e mai usor sa conduci. N-am auzit pe nimeni spunand ca e “din Maramures, de dincoace de deal”.

Catalin VISCHI



* PSD Maramures cauta un presedinte executiv
Un gradinar pentru trei trandafiri

Mult incercata filiala maramureseana a PSD se afla in fata unei noi provocari. Recenta hotarare a PSD de a infiinta la nivelul filialelor judetene functia de presedinte executiv a prins pe picior gresit staff-ul organizatiei maramuresene. Octav Cozmanca, presedintele executiv al partidului, in stilul sau caracteristic, a trimis in teritoriu decizia de la Centru, a fixat chiar si un termen pentru propuneri (trei la numar), dupa care a plecat in concediu.

Cozmanca nu a tinut cont ca si prin judete se pleaca in vacanta, chiar daca esti pesedist. Delegatia Permanenta (DP) a filialei s-a intrunit la inceputul lunii august si a luat in discutie problema noii functii, dar nu s-a putut lua o decizie, pentru ca nu au fost prezenti toti membrii DP. Interesant este ca aceste discutii cu propuneri oficiale si neoficiale au “reactivat” gruparile care au “macinat” activitatea filialei aproape trei ani.

Dupa scandalurile din organizatia maramureseana, la presiunile liderilor de la Bucuresti, pesedistii maramureseni au cazut, in aparenta, la pace. Nu au mai fost certuri, nu s-au mai facut declaratii publice incendiare, ba chiar s-a mimat o colaborare intre unii lideri aflati, pana nu de mult, de-o parte si de alta a baricadei. Functia de presedinte executiv a animat din nou spiritele adormite de degetul amenintator al premierului Nastase. Deocamdata, gruparile din filiala tatoneaza terenul si se pregatesc pentru disputa care va urma. Fragila concordie se va risipi o data cu terminarea vacantei, respectiv atunci cand vor trebui nominalizate cele trei propuneri, din care Bucurestiul va alege presedintele executiv al filialei. Zanganitul “sabiilor razboiului”, inca in teaca, se face tot mai auzit, semn clar ca va urma o disputa specifica organizatiei.

Omul de baza

La prima vedere, s-ar putea spune ca noua dilema a liderilor pesedisti este gratuita. In fapt, miza este importanta. Noua functie va scoate la rampa un personaj cheie pentru filiala. Presedintele executiv va fi cel care va coordona pregatirile pentru alegerile locale, va asigura conducerea curenta, cu tot ce inseamna aceasta (evidente, cotizatii, organizare, acte…). Altfel spus, o functie executiva, si nu de reprezentare. Pe de alta parte, chiar daca pare a avea o pozitie mai mult administrativa, cel care va ocupa noua functie va avea un cuvant greu si in luarea deciziilor politice. Nu poti coordona activitatea unei filiale daca nu ai si o anumita libertate decizionala politica. Practic, va fi un lider de care va trebui sa se tina cont. Profilul presedintelui executiv este urmatorul: o persoana sub 50 de ani, cu studii superioare, dinamic, bun organizator, cunoscut de electorat. Dar cea mai importanta calitate ar fi capacitatea de a colabora perfect cu presedintele filialei, ceea ce, in cazul maramuresenilor, este destul de greu de realizat, avand in vedere precedentele existente. Paradoxul, in cazul PSD Maramures, va fi ca organizatia va avea un presedinte executiv cu acte in regula si un presedinte de filiala interimar, daca organizarea alegerilor va fi amanata la nesfarsit.

Oficiale si neoficiale

Revenind la disputa ce, probabil, va incepe nu peste mult timp, GAZETA va prezinta propunerile, mai mult sau mai putin oficiale, precum si pe cei care le-au facut. Mentionam ca aceste propuneri s-au discutat fie la sediul partidului, fie in cabinetele de taina ale gruparilor pesediste maramuresene, urmand ca in scurt timp sa fie oficializate. Cei care au facut propuneri sunt presedintele interimar, Petre Moldovan, tandemul Ludovica Parvu-Liviu Doru Bindea, primarul de Sighet, Eugenia Godja, deputatul Luca Stefanoiu si prefectul Liviu Bechis. Printre cei propusi sunt si surprize placute, dar si unele neplacute (pe linia intereselor de grup). Incepem lista cu fostul lider de sindicat Ioan Bartas, urmeaza Alexandru Marina, director la Directia Agricola, Relu Iancu, secretarul general al filialei, Florin Tataru, Ana Moldovan, liderul de sindicat Gavrila Ciceo, Nicolae Bud si vicepresedintele Camerei de Comert Maramures, Ana Morcovescu. Parcurgand lista de mai sus, putem spune ca majoritatea se incadreaza in profilul cerut de functie, chiar daca unii dintre posibilii candidati nu sunt membri ai partidului. Aceasta este o problema care se poate rezolva usor, mai greu va fi pentru cei nominalizati sa accepte o functie care necesita renuntarea la o alta activitate. Presedintele executiv va fi retribuit, angajat cu carte de munca, in consecinta, cei care accepta vor trebui sa renunte la functiile pe care le au. Parcurgand lista am retinut ca interesante variantele Bartas, Iancu, Tataru si Bud. Sunt persoane cunoscute si capabile sa duca acest mandat la finalitatea dorita. In cazul filialei maramuresene, e nevoie de cineva care sa fie un "contabil politic", sa faca ordine, sa aduca linistea necesara si sa “unifice” gruparile existente sub semnul celor trei trandafiri. Din informatiile noastre, Relu Iancu se bucura de sustinere din organizatie, dar va refuza nominalizarea sa pe lista celor 3, considerand insa ca va colabora bine cu oricine va fi ales. Ioan Bartas, probabil cel mai bun lider de sindicat pe care l-a avut Maramuresul, are atu-ul de a fi coordonat un sindicat (al minerilor) dificil de condus si cu rezultate concrete pentru ortacii din nordul tarii. Este un tip hotarat, care daca se apuca de o treaba o duce la bun sfarsit. Nicolae Bud, spun sursele noastre, a fost onorat de posibila propunere si si-a aratat disponibilitatea pentru aceasta functie. Pe de alta parte, Bud este constient ca nu se poate face treaba decat daca exista o colaborare intre liderii marcanti ai filialei. Fostul deputat stie ca PSD Maramures are membri valorosi, care ar putea ocupa cu succes aceasta functie si nu ar dori sa se creada ca doreste o functie cu orice pret. Florin Tataru are handicapul unei functii la care ar trebui sa renunte (e directorul CAS), altfel, este un politician tanar care poate gestiona cu succes o importanta functie politica. La capitolul “ne-am amuzat” il mentionam pe liderul CNSRL-FRATIA Maramures, Gavrila Ciceo. Se stie ca acesta si-a dorit cu ardoare o functie in PSD. Cu ceva luni in urma chiar s-a autopropus pentru una din functiile importante ale filialei. Multi au spus atunci ca e o atitudine oportunista. Una peste alta, pesedistii maramureseni vor avea de trecut un hop dificil in acest sfarsit de vara torida. Ramane de vazut daca va invinge ratiunea sau eternele interese de grup. Vom reveni.

Nicolae TEREMTUS