ANCHETE, ATITUDINE

* Cine si de ce il protejeaza pe Horia Colda, seful Vamii Baia Mare?
Vama minciunilor

* Universitatea de Nord se incurca in socoteli
Burse paguboase

* Drumul rapid Baia Mare-Satu Mare-Vaja, o certitudine
SPRE EUROPA

* AFACERI CU LOCURI DE VECI

* Coltu’ meu
Judetul in care nu se intampla nimic

* Accidentul care readuce in prim plan fosta societate Aurul
Mort pe altarul Transgold

* Moartea caprioarei si “pradatorii”
Vanatorii penali

* Schimbul de azi
Toamna vrajbei lor,
niste gunoaie...

* Cine si de ce il protejeaza pe Horia Colda, seful Vamii Baia Mare?
Vama minciunilor

De trei luni, Directia Generala a Vamilor si Politia Satu Mare taraganeaza solutionarea unui eveniment rutier care s-a soldat cu avarierea grava a masinii Vamii Baia Mare si cu accidentarea soferului si a celor trei pasageri. De ce se intarzie aplicarea legii? Raspunsul poate fi acesta: singurul vinovat este Horia Colda, seful Vamii baimarene. Dar pentru ”ei”, e alta lege.

27 iulie a fost, fara indoiala cea mai neagra zi din viata unui important personaj din peisajul baimarean. Horia Colda, seful Biroului Vamal de Control si Vamuire la Interior Baia Mare, indreptandu-se cu masina institutiei spre Oradea (in interes profesional) si avand drept pasageri cei trei membri ai familiei (!), a avut un grav accident rutier in apropierea localitatii Petresti (Satu Mare). In urma evenimentului, atat Colda (care, conform declaratiilor oficialilor Directiei Generale a Vamilor, nu avea acreditarea obligatorie pentru conducatorul acelei masini), cat si membrii familiei sale au fost transportati la Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare. Masina institutiei, un Volkswagen Bora, a fost grav avariata.

Vinovat de patru ori

Declaratiile martorului-cheie (Ioan Sabau, seful Vamii Satu Mare, aflat in trafic si depasit de masina Volkswagen-ului cu doar cateva clipe inaintea producerii accidentului), ale oficialilor de la Directia Generala a Vamilor (DGV) si ale reprezentantilor Inspectoratului Judetean de Politie Satu Mare confirma vinovatia exclusiva a lui Colda din cel putin patru puncte de vedere: 1. Horia Colda nu era acreditat de DGV sa conduca acel autoturism. 2. Masina avea viteza (martorul Ioan Sabau ne-a declarat: ”Circulam cu viteza regulamentara, aveam 90-100 km/h si am fost depasit de masina MM-10-VAM. La o distanta de 200 de metri dupa ce m-a depasit, masina a inceput sa pe sosea si apoi, brusc, s-a rostogolit peste un sant.”). 3. Colda nu avea voie sa-si transporte familia cu masina institutiei. 4. Colda nu a trimis raportul de eveniment DGV decat dupa ce i-a fost solicitat. S-a incercat acreditarea ideii ca masina ar fi suferit o avarie tehnica si ca aceasta ar fi cauza accidentului. Spre ghinionul celor care-ncearca sa-l scoata ”basma curata” pe Colda, cu doar cinci zile inaintea producerii accidentului, masina a fost dusa la expertiza tehnica iar rezultatul a fost: ”stare perfecta de functionare” (fapt confirmat de Doru Pop, soferul acreditat al masinii, si Calin Petrusca, manager ”Siromex”). Referitor la ”absenta nemotivata” a comunicatului de presa, este ciudata si explicatia primita de la Rodica Nilvan, sefa de cabinet a comandantului IJP Satu Mare: ”Nu putem sa va transmitem un comunicat de presa pentru ca nu s-a facut nici unul. Avem ordine sa nu comunicam amanunte privitoare la evenimente in care sunt implicate persoane din alte structuri (!).” Nu am neglijat nici culpa subordonatei lui Colda, Livia Popovici, care a admis ascunderea masinii avariate in curtea vilei personale. Greu de crezut ca nu cunoastea legea.

”Acopera-mi masina cu cevaaa...”

Suspect este ca, la putin timp dupa producerea accidentului, politia satmareana a permis ”cuiva” sa transporte de la locul accidentului ceea ce mai ramasese din autoturism. Masina a fost incarcata pe un trailer si, desi trebuia dusa intr-un service unde politistii trebuiau sa stabileasca daca accidentul s-a produs din cauza starii tehnice a masinii, a ajuns in satul Sasar, in curtea interioara a vilei subordonatei lui Colda, Livia Popovici (controlor vamal). Ca intr-un cantec, Volkswagenul Bora al Vamii Baia Mare zacea in nesimtire sub un copac si era acoperit cu ”ceva”. Nu cu ”umbra unui copac/sau mai bine cu umbra ta”, ci cu un covor si cu o folie de plastic (ultima, probabil pe post de leucoplast care sa ascunda ”ranile”). Pana aici, nici o problema. Nu este primul si nici singurul caz in care accidente rutiere in care sunt implicate persoane importante sunt musamalizate de politisti. Problemele au intervenit la doar cateva ore dupa ce GAZETA a relatat despre cascadoriile lui Colda. Un cititor a ”instalat” pe site-ul nostru urmatorul comentariu: ”Voi credeti ca vi se permite sa aflati ceva? Eu nu cred. Pacat pentru tara asta ca lumea raspunde diferit in fata legilor, iar cei care le aplica cred ca sunt mai presus de legi...” Intamplator, mai credem in articolul 16 din Constitutie (”Nimeni nu este mai presus de lege”), asa ca a urmat un veritabil tur de forta pentru respectarea legilor tarii.

Dupa trei luni

... de la accident, masurile intarzie sa apara. Intr-un caz clar ca lumina zilei, in care GAZETA a pus la dispozitia DGV dosarul complet al accidentului (martori, declaratii, fotografii), dupa un sir interminabil de promisiuni ilare care deja ne-ngretoseaza (gen, ”luni veti primi raspunsul oficial si masurile luate in urma anchetei”, ”Trebuie sa va sune de la Oradea sa va comunice rezultatul” etc.), am avut o singura convingere: nu vom renunta, nici daca ar trebui sa asteptam un an. Cel mai probabil, insa, vom trimite acelasi dosar ”mai sus”. Rezultatul ultimei conversatii (jenante deja aceste convorbiri, cel putin pentru jena pe care-o simt in vocea celei de la Biroul de Presa al DGV) a fost ca ”inca nu s-a finalizat ancheta politiei”. Contactat telefonic, Calin Vesa, seful Directiei Regionale Vamale Bihor (superiorul lui Colda) a promis ca va raspunde tuturor intrebarilor pana vineri, la ora 16. Nu s-a intamplat asa, ceea ce denota fie ca Vesa nu e un om de onoare, fie ca incearca, prin tacere, sa-si protejeze angajatul. Oricum, noi insistam. E rau ca vrem sa aflam adevarul? Pentru unii, poate. Dar promitem sa nu ne intereseze parerea lor. Vom reveni, nesperat si disperant (pentru unele personaje din aceasta poveste despre protectia celor influenti).

A condus sotia lui Colda!

Dan Moisea, purtator de cuvant al IJP Satu Mare, a declarat ca acest dosar nu a fost inca solutionat, dar ca accidentul s-ar fi produs din cauza unei explozii a cauciucului. ”Referitor la sofer... aici e ! In prima faza, s-a declarat ca masina ar fi fost condusa de barbat (Horia Colda - n.red.), insa, din cercetarile noastre, avem tendinta sa credem ca femeia (sotia lui Colda - n.red.) a condus! Mai multe nu pot sa va spun deocamdata. Directia Generala a Vamilor nu a facut nici o solicitare de ancheta, aceasta desfasurandu-se conform regulamentelor politiei. Mai asteptam niste la dosar, iar cand il vom solutiona, exista posibilitatea ca DGV sa se poate constitui in parte vatamata si sa solicite daune, daca se va considera ca au fost prejudiciati”, a declarat Moisea.

Cătălin VISCHI



* Universitatea de Nord se incurca in socoteli
Burse paguboase

Universitatea de Nord Baia Mare da o palma studentilor romani bursieri in strainatate. Visul celor sase luni in Franta s-a dovedit a fi un cosmar, care le tine nervii incordati. Desi banii pentru burse au sosit in Baia Mare cu intarziere, cei de la Universitate au scos de la naftalina pretexte pentru a mai amana expedierea banilor.

In primavara acestui an, Universitatea de Nord Baia Mare a semnat un contract de colaborare cu Universitatea din Dijon (Franta). Prin acest contract, s-a stabilit acordarea unui numar de 18 burse pentru studentii de la trei sectii ale Facultatii de Litere: Romana-Franceza, Limbi Moderne Aplicate si Filosofie-Jurnalistica. Contractul a fost semnat de profesorul universitar Emil Micu, rectorul Universitatii, iar bursele se deruleaza prin intermediul Programului Erasmus Socrates. Dupa semnarea contractului, profesorii de limba franceza au anuntat studentii de oportunitatea de a pleca in Franta cu o bursa de studii. Cei interesati au sustinut un examen de evaluare a cunostintelor de limba franceza, conditia de baza fiind sa obtina la acest examen minim 15 puncte. Criteriul celor alesi pentru bursele de sase luni la Facultatea din Dijon a fost in functie de media finala (alcatuita din nota de la concurs si notele obtinute la examenele de franceza). Lista care continea numele castigatorilor burselor a fost trimisa la Biroul de Relatii Internationale al Universitatii, condus de Ramona Demarcsek, apoi la sediul Erasmus din Bucuresti.

Incep problemele

Din acel moment, s-ar fi putut zice ca problemele studentilor au luat sfarsit, dar adevaratele si neplacutele peripetii abia incepeau. Debutul problemelor l-a reprezentat dificultatea obtinerii actelor. Cum cei de la Universitate ridicau din umeri ori de cate ori erau contactati de studenti pentru informatii, singura alternativa ramasa era ca acestia sa telefoneze (pe banii lor, evident) in strainatate, pentru informatii. Era vara si nici unul dintre castigatorii burselor nu se gandeau la altceva decat la obtinerea actelor. Nimeni nu se gandea la bani. Dar vara a trecut, iar la universitate nu se vorbea despre bani.

Lovitura de gratie

Studentii au aflat in ultimul moment ca sunt nevoiti sa-si faca rost de bani pentru a pleca in Franta, deoarece banii nu vor ajunge la Universitate in timp util. Pe langa banii cu care sa-si asigure transportul si mancarea, acestia aveau nevoie de contravaloarea chiriei pentru camin (anticipat pe minim trei luni), conditie impusa de Universitatea din Dijon. Din cauza noilor conditii (necomunicate de Universitatea de Nord) o parte dintre studenti au renuntat la bursa. “Eu am renuntat. Chiar nu aveam de unde sa-mi fac rost de bani pentru plecare. Imi pare rau ca mi-am pierdut toata vara facand rost de acte. Nu inteleg de ce nu ni s-a spus de la inceput care este situatia”, a spus unul dintre studentii pagubiti. Din cei 18 studenti care au castigat bursele, cinci au renuntat, iar unul s-a reintors in tara, dupa ce reusise sa plece.

Banii, eterna problema

O adevarata dilema este data la care au ajuns banii in Baia Mare. Sa ne intelegem, este vorba de o suma mare in euro. Surse din cadrul institutiei spun ca acestia au ajuns la sfarsitul lunii septembrie, dar ca nu s-a miscat nimic pana la semnarea programului de studii de catre partea franceza. Motivarea celor de la Universitatea de Nord, conform careia bursierii romani trebuie sa confirme prezenta in Franta si abia apoi pot primi banii, este o aiureala. Daca problema s-ar fi pus astfel de la inceput, cei care stiau ca nu-si permit sa mearga pe banii lor in strainatate nu se mai inscriau la examenul pentru obtinerea bursei. Aceleasi surse din cadrul conducerii spun ca unul dintre motivele care a determinat tergiversarea expedierii a fost o experienta neplacuta, de anul trecut. Se pare ca in urma acordarii unor burse de studii in Germania, s-au intors cinci studenti fara a avea toate examenele luate, iar cele cinci burse ar fi trebuit returnate integral. Ceea nu s-a intamplat, pentru ca banii nu au putut fi recuperati de la studenti. Fiindca era vorba de 5.000 euro, banii ar fi trebuit platiti de conducerea Biroului de Relatii Internationale din propriul buzunar. Nici asta nu s-a intamplat.

Declaratii contradictorii

Cei de la Biroul de Relatii Internationale o cam scalda in declaratii contradictorii. “Nu stiu daca sa va spun sau nu… suma totala este de 60.000 euro”, a spus Ramona Demarcsek. Aceeasi Demarcsek isi schimba pozitia. “Initial a fost vorba de o suma mai mica de 300 euro, dar dupa ce au renuntat cele cinci persoane, bursa fiecaruia a ajuns la 370 euro”, a spus ea. Curios, din calculele noastre atat ii revenea studentului si fara sa renunte cei cinci. O alta curiozitate este faptul ca studentii au fost anuntati inca de la inceput ca bursa este de 400 de euro, din care 370 euro se primesc prin intermediul programului, iar 30 sunt finantare proprie. Se stia inca de atunci ca vor renunta cinci dintre ei, iar unul se va intoarce acasa? Teoria nefiind convingatoare, ne intrebam ce se intampla cu bursele celor cinci. Din informatiile noastre, banii au ajuns in Franta abia in 30 octombrie. Inseamna ca au stat in Baia Mare mai mult de o luna. Cum banuim ca in acest timp nu au fost tinuti la saltea, ne intrebam ce se intampla cu dobanzile incasate. Studentii au primit deocamdata doar prima transa, respectiv contravaloarea bursei pe trei luni. Oare banii pe celelalte trei luni nu sunt tot in Baia Mare? Tot cu dobanda? Aceste intrebari raman deocamdata fara raspuns, dar GAZETA va continua investigatia. Pana atunci, bursele in strainatate raman o “fata morgana” pentru studentii modesti. Au auzit de ele, dar de primit nu le-a primit nici unul.

Dileme soptite

“Nu stiu daca sa va spun sau nu…suma totala este de 60.000 euro.” - Ramona Demarcsek, Biroul de Relatii Internationale de la Universitatea de Nord Baia Mare “Nu aveam de unde sa-mi fac rost de bani pentru plecare. Regret ca mi-am pierdut toata vara facand rost de acte. Nu inteleg de ce nu ni s-a spus de la inceput care este situatia.” - un student dezamagit “Cei care au renuntat au facut-o pentru ca si-au dat seama ca suma este prea mica pentru a se descurca acolo.” - Ramona Demarcsek

Ciprian DRAGOŞ



* Drumul rapid Baia Mare-Satu Mare-Vaja, o certitudine
SPRE EUROPA

S-au facut multe speculatii in mediile politice maramuresene - si chiar aprecieri rau-voitoare - asupra unui proiect interesant pentru judet: “Drumul expres Baia Mare-Satu Mare-Vaja (Ungaria)”, care ar lega Maramuresul de marile autostrazi europene ce vor strabate continentul de la est la vest.

Se stie ca in actuala strategie guvernamentala de dezvoltare a infrastructurii rutiere, respectiv construirea de autostrazi, Maramuresul nu este cuprins. In perspectiva integrarii in UE, dezvoltarea economica a regiunilor tarii presupune ca acest capitol, al cailor rutiere (autostrazi, drumuri rapide) sa fie la nivelul tarilor din vestul european. In acest context, pornind de la o idee-initiativa din partea regiunii ungare, parte in Euroregiunea Carpatica, Consiliul Judetean Maramures a promovat cu inteligenta proiectul drumului expres: Baia Mare-Vaja, cu extensii spre marile coridoare rutiere europene. Presedintele in exercitiu al Euroregiunii Carpatice, Pamfil Berceanu, a luat in serios acest proiect inca de pe vremea cand el nu exista decat ca o idee, iar in momentul de fata s-a ajuns, spre deosebire de alte proiecte, in stadiul de studiu de pre-fezabilitate si de rezolvare a finantarii. Recent, o delegatie a CJ a participat la o Conferinta Internationala (in Slovacia) a regiunilor din Euroregiunea Carpatica pe tema ”Dezvoltarea infrastructurii de transport in Euroregiunea Carpatica si impactul asupra regiunilor componente”. Mentionam ca este vorba de judete, regiuni invecinate din Polonia, Slovacia, Ungaria, Ucraina si Romania. “A fost cea mai importanta actiune care s-a desfasurat sub sigla Euroregiunii. Au fost prezenti, pe langa delegatiile judetelor din Euroregiune, oficiali ai tarii gazda, profesori universitari, specialisti in drumuri si transporturi. La sfarsit, a fost semnat un comunicat adresat guvernelor tarilor membre in Euroregiune, prin care se solicita sprijin pentru dezvoltarea infrastructurii de transporturi, parte esentiala a dezvoltarii acestor regiuni. Proiectul nostru ocupa un loc important in acest context”, ne-a declarat Berceanu.

230 de milioane EURO

Autoritatile maramuresene vor continua in lunile urmatoare demersurile pentru ca acest proiect sa fie unul integrat al Euroregiunii Carpatice, pentru a se putea discuta cu cele cinci guverne problema infrastructurii din regiunile componente ale puternicei Euroregiuni Carpatice. In acest sens, se mizeaza pe o intalnire a ministrilor transporturilor din cele cinci tari si pe o colaborare cu partea ungara. Fie ca proiectul va fi parte integranta in dezvoltarea generala a Euroregiunii, fie va fi o colaborare romano-maghiara. “Scopul este legarea Maramuresului pe axa est-vest de coridoarele europene”, a spus Berceanu. Potrivit administratiei maramuresene, costurile proiectului se ridica la 230 de milioane de EURO, iar banii se pot obtine din fluxurile de finantare europene. Pe de alta parte, dupa ce Berceanu a prezentat acest proiect in Italia, la o intalnire anterioara a Euroregiunii, firme puternice italiene s-au oferit sa finanteze realizarea drumului expres. Dupa ce a explicat presei baimarene ce si cum sta treaba cu proiectul, Berceanu a trebuit sa faca fata unui moment din categoria “monden”. Intr-o forma sau alta, vicepresedintele CJ a fost acuzat ca in deplasarile sale in calitatea pe care o are isi duce si secretara. “Este o prostie. La Euroregiunea Carpatica nu avem o secretara, ci un secretar, pe Bogdan Lazar din septembrie 2000. In deplasarea de acum, din delegatia CJ a facut parte si Sorina Pintea, inspector la Biroul de integrare europeana al CJ, sef de proiect si vorbitor fluent de limba engleza. Se pare ca pe cineva a deranjat ca a facut parte din delegatie si o doamna”, a declarat Berceanu. Trecand peste mondenitatile inchipuite, se poate spune ca Maramuresul este mai aproape de a intra in Europa, gratie drumului rapid Baia Mare-Satu Mare-Vaja. Mingea este in terenul guvernului.

Nicolae TEREMTUŞ



* AFACERI CU LOCURI DE VECI

Singurii eroi veritabili pe care ii mai putem intalni sunt veteranii de razboi. Cei mai multi sunt trecuti de 80 de ani si doar cei mai norocosi au ajuns la 90. In Maramures mai traiesc 4.200 de veterani, categorie in care sunt inclusi 1.700 de foste cadre in Armata Romana, 80 de vaduve de razboi si 2.420 de vaduve de veterani de razboi. Veteranii de razboi si urmasii acestora, au luptat pentru drepturile ce li se cuvin, obtinand o serie de binemeritate facilitati. Sunt scutiti de impozit pentru cladiri si terenuri, de taxa radio-tv si abonamentul telefonic si beneficiaza de calatorii gratuite (CFR si auto), medicamente gratuite (cel putin teoretic), bilete gratuite de tratament si altele. Una dintre facilitatile conferite de lege se refera la dreptul veteranilor la un loc de veci gratuit, acordat de primarii.

Gratis, adica 7 milioane!

Cateva familii ale veteranilor de razboi din Baia Mare ne-au dezvaluit modul de gestionare a locurilor de veci. Pentru a primi gratuit un loc de veci, veteranul trebuie sa faca o cerere adresata Asociatiei Veteranilor de Razboi. In Baia Mare, au fost repartizate din partea Primariei 95 de locuri pentru veterani in cimitirul ”La nuci” (ocupate toate) si in cimitirul ”Horea” (175 de locuri, dintre care au mai ramas disponibile 35). In aparenta, totul este OK. Asta pana se ajunge la partea de amenajare a locului. Dupa repartizarea acestuia, beneficiarii au intampinat “greutati” financiare neluate in calcul. Conducerea Asociatiei i-a indrumat pe oameni la anumiti gropari din cimitirul ”Horea”, care ar executa amenajarea locului. Dupa un mic calcul, beneficiarii se trezesc ca trebuie sa scoata din buzunar aproape 7 milioane lei (sunt incluse betonarea-5 milioane, marmura-800.000 lei, aviz Primarie 800.000 lei). Volens-nolens, trebuie sa accepti situatia, chiar daca ai un fiu zidar de meserie, pentru ca dupa repartizare, locul este imediat amenajat, iar daca soliciti un altul, risti prea mult sa ramai fara.

Filiera groparilor

Nu stim cu cat cotizeaza groparul sef, un anume ”Arpi”, in buzunarul Asociatiei Veteranilor, dar se vede ca treaba merge de minune. ”Dupa repartizarea locului, fiecare si-l poate amenaja cum vrea. Sunt mai multe echipe la cimitir cu care se poate lucra”, a afirmat Aurel Ciolte, presedintele Asociatiei. La cimitir, am aflat ca echipa lui Arpi detine monopolul lucrarilor pentru mormintele veteranilor. ”Daca vreti amenajare pentru un mormant de veteran, adresati-va lui Arpi. De alea se ocupa el si nu vrem sa ne bagam peste”, a precizat un gropar din cimitirul ”Horea”. Cine ar fi crezut vreodata ca vom ajunge la discretia groparului sef, pentru a nu risca o inmormantare pe undeva pe malul Sasarului?

Ciprian DRAGOS



* Coltu’ meu
Judetul in care nu se intampla nimic

Un politician de-al PSD-ului judetean a lansat sintagma “In Maramures, nu se intampla nimic”. La vremea respectiva, presa a facut “misto” de formularea care ascundea neputinta administratiei maramuresene. Pe parcurs, ziaristii s-au convins de corectitudinea enuntului. In judetul nostru nu se intampla nimic, mai ales atunci cand vorbim de afaceri oneroase cu bani publici, de licitatii, de “tepe”, de “baroni locali” sau alte “soiuri” de privilegiati ai sortii. Cel mai recent exemplu de “nu se intampla nimic” este povestea fara sfarsit a programului guvernamental “Laptele si cornul”. Personaj de poveste: fabrica baimareana EUROLAT. Laptaria de aici sfideaza pe toata lumea, dar mai ales pe micii consumatori ce au “vina” de a fi scolari in aceste vremuri de tranzitie nenorocita. O comisie a administratiei judetului a analizat - o boala a romanilor - ce si cum si a luat “masuri”. S-a dat o amenda, s-a luat act de faptul ca in continuare nu se respecta termenii contractului semnat cu EUROLAT si s-a mai dat un termen. La viitoarea intalnire, probabil, vor fi invocate aceleasi probleme, fabrica va fi din nou “mangaiata pe crestet”, iar copiii vor fi tot mai dezamagiti de promisiunile premierului Nastase. Institutiile de control ale judetului au dat, in acest caz, masura capacitatii lor. In timp ce DSP a amendat fabrica cu 20 de milioane pentru calitatea deosebita a produselor “bagate pe gat” copiilor, Directia Sanitar-Veterinara constata ca aceste produse sunt bune. In controalele DSV - ce intamplare! - s-a gasit branza buna, lapte minunat si multi tampiti care reclama “de-a moaca” o laptarie respectabila. Noi, cei de la GAZETA am gasit peste Deal cazuri de intoxicatii cu celebra branza EUROLAT. Specialistii DSV, nu. Ei gasesc in alte locuri, la comanda politica sau a intereselor de grup, tot felul de probleme. Pentru unii muma, pentru altii ciuma. De aceste opinii contradictorii au aflat si membrii comisiei ce analizeaza saptamanal derularea programului guvernamental. Degeaba. Cine sa ia masuri drastice, conforme cu prevederile contractului? Alexandru Cosma? Livia Sima? Vreun sef de institutie? Mai bine se “lalaie” un contract pagubos pentru 40.000 de copii nevinovati. La Bucuresti, ministrii “cu musca pe caciula” au inceput sa demisioneze, la noi, in capat de tara, cum s-ar putea altfel, nu se intampla nimic. Cireasa de pe tort s-a pus zilele acestea, cand primarul din Borsa, Gavrila Grec, a fost numit membru al Autoritatii Teritoriale de Ordine Publica. Halal autoritate!

Nicolae TEREMTUŞ



* Accidentul care readuce in prim plan fosta societate Aurul
Mort pe altarul Transgold

SC Transgold (fosta Aurul) revine spectaculos in atentia publica, din pacate in circumstante tragice pentru familia unui muncitor de la “uzina de aur”. De la infiintare, societatea a fost subiectul unui sir de intamplari tragice, atat pentru economia judetului, cat si pentru angajatii societatii. O vreme, accidentele tehnologice pe traseul intre uzina si iazul de decantare erau frecvente. Dupa dezastrul ecologic din 2000, accidentele nu prea au mai fost bagate in seama.

In urma cu o saptamana, Ioan Ciucure (48 de ani), controlor pe conductele Aurului, a avut un ciudat accident mortal. Era luni si muncitorul isi facea rondul pe tura de dupa masa. In jurul orei 22,30 el s-a accidentat la cap si a ajuns la Urgenta Spitalului Judetean, transportat de catre colegi. Dupa ce rana a fost inchisa, a fost trimis acasa. Sotia lui Ciucure sustine ca acesta se simtea bine in momentul in care a ajuns acasa. “Mi-a spus sa nu ma speriu, ca are numai trei copcii si totul o sa fie bine. In timpul noptii, am auzit usa de cateva ori, semn ca a iesit afara. Dimineata, in jurul orei cinci si jumatate, cand m-am trezit sa merg la serviciu, l-am gasit cazut, cu fata plina de sange si cu ochii vineti. Era in coma. L-am adus la spital si a fost operat de urgenta. Societatea Transgold, unde lucreaza de trei ani si jumatate, a spus ca suporta toate cheltuielile de spitalizare, inclusiv in cazul in care va fi nevoie de medicamente din strainatate. Nu stiu ce s-a intamplat, pentru ca nu ne-au spus. Stiu ca domnul Adi Pop, de la Protectia Muncii din cadrul Transgold, a fost foarte interesat de caz, la fel si conducerea. Acum e in stare grava si medicii au spus ca are slabe sanse de a-si reveni“, a declarat Livia Ciucure vineri dimineata.

Hematomul ucigas

Marti, dupa ce sotia l-a gasit in coma, Ciucure a ajuns din nou la Spital. I s-a facut o tomografie si a fost descoperit un hematom. A fost operat de urgenta si, potrivit surselor noastre, din punct de vedere neuro-chirurgical problema a fost rezolvata.

Diagnosticul primit a fost “traumatism cranio-cerebral”. Dupa operatie a fost adus la sectia de Reanimare si conectat la un aparat care ii asigura ventilatia plamanilor. Vineri, dupa ora pranzului, Ioan Ciucure a decedat. Accidentul a fost adus la cunostinta presei intr-o varianta care lasa loc de interpretari. Potrivit celor de la Transgold, Ciucure a alunecat si s-a lovit la cap de o piatra. La redactie am primit alte doua variante cu privire la modul in care s-a accidentat muncitorul bozantan. Se vehicula ipoteza ca el ar fi mers pe conducta si, din cauza umezelii, a alunecat si s-a lovit. Alta varianta era ca a avut loc spargerea unei conducte din care a tasnit sterilul, in amestec cu apa, la o presiune mare, iar Ciucure s-ar fi aflat in zona respectiva. Am plecat de la ultima ipoteza si am incercat sa aflam cum s-a accidentat muncitorul Transgoldului. Declaratiile au incurcat si mai mult situatia “Accidentul a fost pe traseul de conducta, s-a impiedicat, s-a lovit la cap, a fost transportat la Spital, a fost trimis acasa. Dimineata i s-a facut rau si a fost operat de urgenta. Acum, starea lui este care este“, a declarat Ben Muntean, director de productie la Transgold. “Nu s-a intamplat nimic din ce a fost relatat in presa. Barbatul s-a impiedicat de o piatra si s-a lovit la cap. I-am platit spitalizarea pentru ca are asigurare medicala, plateste 7% din salariu, deci era normal sa platim. Nu a avut loc nici o ruptura de conducta, asta e o minciuna”, a spus Adrian Pop, din cadrul compartimentului pentru Protectia Muncii al societatii Transglod. Am vorbit si cu cei de la Inspectoratul pentru Protectia Muncii. Inspectorii institutiei ne-au trimis la Transgold, nestiind ca s-ar fi fisurat vreo conducta. Aceeasi situatie si la Garda de Mediu. Inspectorul sef Vasile Dobra a fost convins ca nu este vorba de nici o fisura sau spargere de conducte. “Nu am fost anuntati ca a avut loc asa ceva”, a declarat Dobra.

Si totusi…

Am discutat cu specialisti din Spitalul Judetean care ne-au explicat ca in cazul unui impact puternic cu un jet de steril din conducta, barbatul ar fi trebuit sa aiba multe leziuni pe fata sau corp. “Nu a fost decat o leziune la cap, care putea fi cauzata de lovirea de un corp contondent, dar mare. Nu parea a fi o urma de piatra, de exemplu. Poate o platforma, sau o conducta sau altceva”, ne-au spus sursele noastre. Pana la urma, am aflat ca Ciucure a fost insotit de un coleg, martor la accident.

A fost o fisura de conducta!

In noaptea tragediei, Ciucure era cu Marcel Pop, angajat si el la Transgold. “Nu este adevarat ca a fost lovit de steril sau altceva. A fost o conducta fisurata, dar cea de la UP Sasar. El a trebuit sa se urce pe iazul vechi sa vada care conducta este fisurata. De la Aurul sau de la UP, ca sa stie cum sa anunte. Acolo sunt patru conducte. A gasit conducta sparta, nu curgea tare, dar curgea in sant. Cand s-a intors de acolo, atunci a cazut. Pe langa drumul de acces este un sant. Acest sant are un taluz de 1,70 metri. De pe tarmul ala a cazut. Era intuneric. Cred ca nu a vazut si a calcat in gol. S-a rostogolit in sant. Eu eram in drum. M-am dus in sant, era lesinat. L-am stropit cu apa, vreo zece minute a durat pana s-a trezit. Am anuntat uzina, pe seful de schimb. Fisura era pe conducta Uzinei de Preparare”, a declarat Pop.

Nedumeriri

Nu se poate pune la indoiala declaratia colegului lui Ciucure. Totusi, am fost uimiti de faptul ca toate institutiile de control si societatea romano-australiana au declarat ca nu a avut loc nici spargere de conducta cu scurgeri de steril. Nu stim ce pazeste domnul Dobra, dar declaratia lui Pop este limpede. Cine pe cine ascunde si de ce? De la acest accident tehnologic - nu mai spunem cum sunt conductele de la UP Sasar -, s-a ajuns la o tragedie. Apoi, ar fi interesant de aflat de ce muncitorii fac aceste verificari pe timp de noapte fara sa aiba macar lanterne. Probabil, sefii nu umbla noaptea pe coclaurile de acolo. Sotia lui Ciucure a mai declarat dupa deces, ca cei de la Transgold au venit si i-au dat un ajutor de inmormantare. Indurerata, femeia crede ca atunci cand a fost dus la Spital prima oara, medicul care a fost de garda trebuia sa fie mai atent. “Poate ar fi putut fi salvat”, a spus Livia Pop.

Nicolae TEREMTUŞ
Ioana LUCĂCEL



* Moartea caprioarei si “pradatorii”
Vanatorii penali

Grav! Uniforma verde a vanatorilor a fost patata inca o data de persoane iresponsabile care nu au nimic in comun cu vanatoarea, considerata de britanici un sport si chiar o arta. In Maramures a fost semnalat al cincilea caz de vanatori-braconieri de la inceputul anului, lucru care s-a soldat cu excluderea a 10 puscasi din Asociatie. Patru vanatori sigheteni sunt cercetati penal.

Cum e la altii?

Intr-un parc cinegetic din Kenya, cabana pentru foto-safari Il Ngwesi, plasata in mijlocul unui habitat natural colcaind de mari mamifere, primeste anual un numar de 1.000 de turisti care ii aduc un profit de 85 de mii de dolari! Parcul respectiv este proprietate particulara, iar braconierii sunt tinuti la distanta (16 paznici necorupti patruleaza necontenit regiunea). Deci, se poate.

Teofil IVANCIUC



* Schimbul de azi
Toamna vrajbei lor,
niste gunoaie...

Ion Iliescu, Adrian Nastase... in fine, nu voi enumera chiar toate “celebritatile” din coroana de minti sclipitoare de pe fruntea unei tari care a “uitat” sa sclipeasca si care, acum, la aparitia unei toamne ciudat de friguroase, au plecat spre zari mai calde. Din pacate (pentru unii) se vor intoarce. Din fericire (pentru altii), plecand, au demonstrat ca rolul lor in sanul generos de matroana cu iz de trandafir pesede (pardon de expresie) este de pisica intr-un cuib de rozatoare. Proverbialul “Cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa” si-a intarit statutul de axioma. In absenta motivata de un excedent bugetar fara precedent in Romania post -belica (glumesc, bineinteles - amar, ce-i drept) pesedistii de aur au plecat in... ma rog, unde au avut ei chef. Sper ca nu are nimeni pretentia sa le faca program. Cu siguranta, inainte de a pleca, amintindu-si probabil de povestea aia cu capra, le-au spus iezilor... pardon, pesedistilor, sa fie cuminti, sa nu deschida usa necunoscutilor, sa manance tot-tot-tot din farfurie si alte d-astea.Daca i-ar fi pus sa semneze si un pact de neagresiune ar fi fost probabil, din punct de vedere al absolutismului in domeniul precautiei, ireprosabil. Au omis si acesta omisiune i-a costat un nou si deja obisnuit circ in care e implicat partidul de guvernamant. Asa cum se zice ca noaptea se intuneca, unii n-au inteles nici astazi de ce, toamna asta friguroasa le-a inghetat capacitatea diplomatica si rafinamentul lor (un fel “ozene”, adica se vorbeste despre el dar nu l-a “vazut” nimeni) a “dat pe dinafara” ca o ciorba fiarta prea mult. Nu voi mai diseca “elevatiile” verbale ale lui Oprescu (unul dintre putinii simpatici pana acum), Taracila, Iorgovan, Bucur “ettetera” pentru ca este o inutilitate la fel de evidenta ca vizita slugarnica a lui Iliescu Ion in fieful democratiei pe care oricum n-are de gand s-o urmeze din obisnuitele motive. Nu vrea, nu poate sau nu stie. Argument: starea natiunii. Cert e ca, personajele ramase acasa si-au “dat in stamba”, ceea ce intareste ideea ca, daca proverbul cu pisica e 100% real, sunt soareci, iar cei plecati sunt pisici. In rest e bine, aproape perfect, daca n-ar exista gunoaie. Altfel de ce si-ar fi legat cei de la Primarie cosul de gunoi cu lantul?
P.S.: Toamna e a vrajbei lor. Pacat de gunoaie. Obliga la folosirea lantului.

Cătălin VISCHI