ANCHETE, ATITUDINE

* Omerta in cazul licitatiei pentru casutele de la Mogosa
Amenintati sa taca!

* Firimituri de la masa bogatilor

* Braconajul necontabilizat din Muntii Rodnei
Au ucis caprele negre!

* Nici sindicatele nu mai sunt ce-au fost
UN fas sindical

* Intrebari care asteapta raspunsuri
Date noi in cazul de la Arhive

* Coltu’ meu
Lapte EURO cu iz balcanic

* Reprofilarea lui Ioan Pop, seful Ocolului Silvic Ulmeni
Bani din ”rahat”

* Schimbul de azi
O problema “neimportanta”

* Omerta in cazul licitatiei pentru casutele de la Mogosa
Amenintati sa taca!

Consiliul Judetean refuza semnarea actelor pentru intabularea terenului cabanei Mogosa * Primaria Baia Sprie a concesionat 20 de parcele pentru casute de vacanta pe acelasi teren * cativa licitanti sunt simple “paravane” * cei care dau detalii sunt amenintati de un personaj misterios l cine are interese intr-o zona turistica de perspectiva?

Consiliul Judetean a refuzat avizarea documentatiei depuse de SC Cabana Mogosa pentru intabularea terenului aferent lacului Bodi. GAZETA a aratat, in articolele precedente, existenta unui joc al intereselor in care “actorii” sunt ”bastani” ai judetului.

Zona Mogosa are largi perspective in turismul maramuresean, fapt pentru care ”influentii” locali au ochit cate o felie din tortul viitoarelor investitii. SC Cabana Mogosa a solicitat CJ avizarea documentatiei referitoare la intabularea terenului aferent lacului Bodi, dar Serviciul de Urbanism al institutiei a refuzat, in mod nejustificat, acest lucru. GAZETA a aflat unul dintre motivele cheie care stau la baza refuzului. In 1998, Primaria Baia Sprie, sub pretextul promovarii turismului, a conceput un plan de dezvoltare zonala, in care era cuprinsa constructia a 20 de casute de vacanta si a unui hotel de 100 locuri, cu alimentatie publica. Amplasarea casutelor ar fi trebuit sa fie in spatele actualului teren de sport (13 dintre ele) si langa lacul ”Bodi Mic” (restul de 7). Hotelul era proiectat pe locul fostei cabane, distruse in urma unui incendiu. Investitia trebuia sa se deruleze, in viziunea specialistilor Primariei Baia Sprie, 48 de luni. In 1999, s-a trecut la dezmembrarea terenului si parcelarea locurilor de casute, in vederea concesionarii acestora prin licitatie publica. Documentatia a fost aprobata de Prefectura Maramures si Directia de Urbanism din cadrul CJ. Povestea s-a incheiat cu organizarea unei licitatii pentru concesionarea celor 20 de casute. Dupa care, totul a ramas in bezna.

Amenintarea

La o analiza mai atenta, ambitiosul proiect ridica mai multe semne de intrebare. Cine a stat la baza construirii unei mini-statiuni turistice la Mogosa? Cum a organizat Primaria Baia Sprie licitatia celor 20 de parcele apartinand unui teren a carui situatie juridica era incerta (SC Cabana Mogosa solicitase intabularea acestuia)? Exista o legatura intre promovarea acestui proiect si refuzul aprobarii documentatiei depusa de conducerea Cabanei? GAZETA crede ca da. Constructia casutelor s-a oprit din cauza ca situatia juridica a terenului nu permitea realizarea lor, fiind vorba de o pasune impadurita. Din caietele de sarcini cumparate de concesionari cu ocazia licitatiei, reiese ca pretul minim al fiecarei concesiuni a fost de 11.200 lei/mp. Un pret tentant, pentru care, la licitatie, s-au inghesuit zeci de locuitori ai orasului Baia Sprie. Pentru a afla numele castigatorilor licitatiei, i-am solicitat lista cu acestia primarului Valer Barboloviciu, in urma cu doua luni. Primarul ne-a plimbat cateva saptamani prin birourile Primariei, pana am luat legatura cu Emilian Breban, la data licitatiei - sef al Serviciului de Urbanism din cadrul Primariei. ”Nu stiu daca sa va dau lista. Am primit in urma cu cateva zile un telefon prin care cineva (nu s-a prezentat) imi cerea sa nu va dau nici un nume. Mi-a zis ca daca vorbesc, o sa am probleme”, a declarat Breban inainte de a ne pune la dispozitie un act la care aveam acces prin lege. Printre numele concesionarilor am gasit si persoane mai rasarite, nu toate fiind “neinteresante” (asa cum le-au descris Barboloviciu si Breban).

Combinatia esuata

Intre licitanti figureaza si consilierul judetean Andrei Jablanoczki. ”S-au oprit demersurile pentru ca era nevoie de aprobarea Inspectoratului Silvic Satu-Mare. Eu m-am interesat si nici vorba de asa ceva. Destinatia terenului se poate schimba prin hotarare de CL. Daca nu vor face nimic in acest sens, poate o sa-i dam in judecata, ca ne-au luat banii la inceput”, a declarat Jablanoczki. Un alt nume a fost cel al Elvirei Oancea, contabila in cadrul Primariei. ”Nu am luat pentru mine terenul. Acum am renuntat definitiv. Intrebati pe altii de ce se intampla acolo”, a precizat Oancea. Tot in categoria ”neinteresatilor” se numara si Carol Tatar, instalator la Romgaz. ”A fost o oferta viabila, dar am renuntat la combinatie, pentru ca nu m-am inteles cu partenerul meu”, a afirmat Carol. De unde reiese ca nu numai cei care au licitat, dar si altii au fost interesati de casute, insa... au renuntat. Lista licitantilor mai cuprinde nume care merita amintite: Vasile serbac, sef serviciu credite al BCR Baia Mare; Victoria Breban, sotia lui Emilian Breban (coincidenta?); Alex Variu, patronul unui bar din Tautii de Sus; Teofil Ciocean, un apropiat al primarului Barboloviciu, a carui fiica a fost angajata Primariei (pe ochi frumosi spun gurile rele); Liviu Pop, gestionarul unui restaurant din Baia Sprie. Cine are interes ca terenul de la Bodi sa nu fie intabulat de Cabana Mogosa, ramane de vazut. Cert este ca altcineva (care il intimideaza pe Breban) urmareste sa isi aseze cuibul acolo. Sau a renuntat?

”E o gaselnita a presei si nu interesul cuiva ” – Valer Barboloviciu, primar Baia Sprie ”Totul a fost curat, legal” – Emilian Breban, functionar primaria Baia Sprie ”Am vrut sa fac o combinatie” – licitant ”Nu am luat terenul pentru mine, ci pentru altcineva” – licitant

”Am fost amenintat telefonic de cineva, care imi cerea sa nu dau numele celor care au concesionat la Mogosa. Acum ca vi le-am dat, sigur o sa am probleme, o sa vedeti. Mi-ati creat probleme.” – Emilian Breban, functionar Primaria Baia Sprie

Ciprian DRAGOS



* Firimituri de la masa bogatilor

Financiar, Sighetu Marmatiei traieste din bani de pe la Guvern, CJ si alte “organe”. O mica parte a pungii comune provine din surse locale, bani colectati de serviciul de taxe si impozite. Pentru colectarea mai grabnica a tot felul de contraventii si taxe (multe inventate de alesii locali), primaria a angajat patru gardieni publici care se foiesc de colo-colo ca sa dea amenzi. Acesti “culegatori de bani”, neavand habar de legi, fac gafe monumentale. Precum cea in care un gardian, neidentificat inca, a dat o amenda de 250 mii de lei unui comerciant de tigari, in temeiul Hotararii Consiliului Local 29/2002. Dar chitanta era intr-un format iesit din uz. De asemenea, individul cu cascheta cu patratele a refuzat indaratnic sa se prezinte, nu a intocmit proces verbal, si, atentie, hotararea respectiva nici macar nu prevede amenzi pentru comertul stradal de acel tip! Pe langa amuzamentul de tip Garcea, concluzia e dureroasa. Sighetul nu are bani, desi ar avea mare nevoie. N-a avut nici macar pentru zilele orasului, nu va avea pentru incazirea apartamentelor pe timpul iernii. La rectificarea bugetului CJ, Sighetul a primit doar 827 milioane de lei (comparativ, Baia Mare a primit 7,3 miliarde; Borsa 2,5 miliarde; Cavnic 1,2 miliarde; Targu Lapus 1 miliard). Pana si comunele au luat mult mai mult (Poienile de sub Munte a primit 3,86 miliarde)! Vorba lui Nicu Vacaroiu, zis Wyborova: ”Ce se intampla”? Se pare ca imaginea la centru a primarului sighetean Eugenia Godja, s-a erodat serios. Asta ar explica la prima vedere zgarcenia lui Cosma. Nimic nu merge la voia intamplarii, si aproape totul are substrat politic. De fapt, lucrurile sunt simple. Godja a fost plecata din judet cand gorobetii din Consiliul Judetean au taiat consistent portia Sighetului. Trebuie spus si ca prestatia reprezentantilor morosenilor de la nord de Deal in numitul “Sfat al batranilor rechini” este slaba si de multe ori simbolica. Se adevereste zicala: “Cand pisica nu-i acasa, soarecii isi fac de cap”. Concluzia? Sighetul s-a ales cu o rectificare bugetara pe masura Puchenilor Mari, si nu la dimensiunile unui targ cu aere de municipiu.

Teofil IVANCIUC



* Braconajul necontabilizat din Muntii Rodnei
Au ucis caprele negre!

In rapoartele oficiale, efectivele de animale salbatice sunt artificiale * cifrele ireale sunt argumente pentru vanari masive * braconajul a eradicat caprele negre din Muntii Rodnei * borsenii de la Ocolul silvic sustin contrariul

Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului (MAPAM) a propus Guvernului un proiect de Ordonanta de Urgenta, pentru aprobarea vanarii unui numar de 683 de ursi, 974 de lupi si 1.392 de pisici salbatice de pe teritoriul tarii noastre.

Datele oficiale arata ca numarul de animale salbatice depaseste optimul de exemplare pentru pastrarea echilibrului natural! Pe site-ul MAPAM, se precizeaza ca numarul optim de ursi este de 4.080, iar in realitate am avea 6.276; ca avem 4.122 de lupi, cand ar trebui sa fie doar 2.146; iar pisicile salbatice depasesc numarul ideal cu peste 3.000 de exemplare. Pentru cei obisnuiti cu drumetiile montane si fauna tarii, datele sunt o aiureala demna de tot rasul, iar motivele reale ale ”retezarii” acestor specii protejate par a fi de ordin politic. Numaratoarea foarte exacta a efectivelor de animale salbatice realizata de Directiile Silvice din fiecare judet este suspecta.

“Ochiometru”

In ciuda faptului ca excursionistii, multi dintre ei specialisti in biologie, identifica rar o mica parte din animale, Directiile Silvice reusesc sa tina o evidenta a acestora, demna de un PC. serban Parau, doctor in biologie, recunoscut cercetator al faunei din Romania (a efectuat numeroase studii in Retezatul Mic - Hunedoara), este contrariat de cifrele vehiculate. ”Ajustarile cifrelor de evaluare a efectivelor din rapoartele de dinainte de ‘89 sunt realizate pe hartie de ani buni, fara o verificare a datelor in teren. Nimeni nu stie cate pisici salbatice sunt in Romania (Academia Romana nu a mai intreprins cercetari in Retezat de 40 de ani). Nici lupi. Iar ursii sunt aproximati , in functie de interese. Cum se evalueaza atat de exact? Prin tehnici paranormale?”, se intreaba reputatul cercetator. Probabil, aceste umflari ale cifrelor reprezinta o scuza pentru desele escapade de vanatoare ale baronilor locali. Macelul trebuia legalizat.

”Monumentul” ucis

Numarul animalelor salbatice este in scadere, realitate confirmata de specialisti. In Maramures, o mare parte din fauna este de gasit doar pe hartie. Exemplul elocvent este cel al caprei negre, monument al naturii. Pana in urma cu cativa ani, acestea mai puteau fi zarite pe stancile din Pietrosul Rodnei. Acum, tot mai multi specialisti se intreaba unde sunt caprele. In perioada 22-23 septembrie, inspectorii Agentiei de Protectie a Mediului Maramures au constatat absenta caprelor negre din Caldarea Iezerului, Piatra Alba, Zanoaga Mare si Caldarea Buhaescului. ”In urma cu 5-6 ani, am observat grupuri de 100 de capre negre in Pietrosul Rodnei. Se puteau intalni in Zanoaga Iezerului, pe Vf. Buhaescu, Puzdrele si Gargalau. Anul acesta, dupa 20 de trasee in zona, nu am gasit decat urme de excremente, in doua locuri. Pisici salbatice am vazut doar doua in ultimii 20 de ani, in masivul Gutai”, a afirmat Petru Goja, un pasionat montaniard baimarean.

Triste confirmari

Braconajul este principala cauza a disparitiei caprei negre, situatie care este confirmata de Ioan Pop, tehnician la Asociatia Vanatorilor si Pescarilor Maramures. “Numarul efectivelor de vanat nu este exact, dar este aproape de exactitate. Animalele nu-si schimba locul, iar padurarul este in fiecare zi in padure si cunoaste vanatul, de aceea si braconajul este inclus in calcule, nu poate trece neobservat. Situatiile delicate apar cand padurarul participa si el la actiuni de braconaj. Zona Borsa nu apartine de noi, dar toata lumea stie ca acolo este stat in stat. Am auzit ca nu mai sunt capre negre si ca acolo ar fi fost implicat si padurarul”, a completat Pop. Ioan Muntean, inginer al Ocolului Silvic Borsa, a confirmat existenta braconajului si a afirmat ca mai exista capre negre. “Caprele negre sunt braconate. Toata lumea stie si nu e un secret. Capre negre exista in rezervatie. Le evaluam in fiecare an. Daca ma uit in fisa de evaluare, vi le trimit pe mail”, a afirmat Muntean. In mail-ul primit se precizeaza ca cifrele nu se pot da fara aprobare de sus.

S.O.S.!

Daca in Maramures caprele negre au disparut ca urmare a braconajului violent (se pare efectuat in cardasie cu padurarii), ele mai pot fi vazute in Ceahlau, Carpatii de Curbura, Bucegi, Piatra Craiului, Fagaras, Parang, Retezat si Rodnei. Peste tot, acestea sunt vanate fara mila. Recent, cativa lunetisti au impuscat capre negre pe Transfagarasan, in vazul trecatorilor. Mai grav este faptul ca sezonul de vanatoare se suprapune peste perioada de imperechere a caprelor si vanatorii tintesc mai ales exemplarele masculine puternice, care ar trebui sa asigure perpetuarea speciei. Daca macelul nu va fi oprit, vom ajunge peste cativa ani sa vorbim despre capra neagra ca despre o specie protejata, pe care nu o mai vede nimeni, la fel ca dropia din Campia Baraganului.

“Caprele sunt braconate, nu e secret.” - Ioan Muntean de la Ocolul Silvic Borsa “In rezervatie sunt capre negre.” - Ioan Muntean de la Ocolul Silvic Borsa “Am auzit ca nu mai sunt capre negre.” - Ioan Pop de la AVPS Maramures “Nu s-au observat capre negre in Muntii Rodnei.” - comunicat de presa APM

In urma cu 5 ani, in Rezervatia Rodnei se zareau cete de cate 100 de capre negre. Acum, nu le mai vad decat braconierii. Angajatii Ocolului Silvic Borsa afirma ca nu au disparut.

Ciprian DRAGOS



* Nici sindicatele nu mai sunt ce-au fost
UN fas sindical

Anuntat cu tam-tam, mitingul sindicatelor maramuresene afiliate la Cartel Alfa s-a dovedit a fi o caricatura de manifestare sindicala. Gheorghe Pasca, presedintele filialei Cartel Alfa, a mai demonstrat inca o data ca a apus vremea liderilor de sindicat care “ridica” sute si mii de muncitori in tot soiul de manifestari cu rost si, mai ales, fara rost. La sfarsitul saptamanii trecute, asa s-a anuntat din timp, Prefectura Maramures urma sa fie pichetata de peste 300 de membri ai sindicatului condus de Pasca, muncitori de la mai multe intreprinderi baimarene si mineri de la USM Maramures. La ora 13,30, anuntata pentru inceperea actiunii condusa de Pasca, in fata Palatului Administrativ nu se aflau decat jandarmii adusi sa vegheze la bunul mers al manifestarii. Pe la “fara 20” au inceput sa apara si manifestantii. Oameni plictisiti, carand dupa ei pancarte nou-noute, venind in grupulete din toate zarile orasului. S-au strans vreo 50-60 de sindicalisti si vreo 10-12 ziaristi veniti sa noteze evenimentul. Cei 16 jandarmi au intrat in dispozitiv in fata intrarii in cladire, iar sindicalistii s-au insirat in fata lor, avand pancarde pe care se putea citi “Preturi mai mici”, “Salarii europene”, Constitutie pentru romani”, “Impozite mai mici”. Totul s-a petrecut in tacere. Muncitorii plictisiti, fara chef, fumau si faceau “glumite” cu jandarmii impasibili: “Ba! Nu mai iesiti ca sunteti mai multi ca noi si ne faceti de ras”. In fine, au aparut si sefii. Gheorghe Pasca, inconjurat de “locotenenti” a venit agale spre “locul faptei”. El era singurul tip de-a dreptul european prin tinuta. Imbracat elegant, cu haine de calitate europeana (certificate prin ISO 9001), liderul Pasca a hotarat scurt ca o delegatie se va deplasa la subprefect pentru a depune revendicarile pe care nu le-a auzit nimeni. Intrarea in cabinetul doi a fost filmata si fotografiata, pentru “albumul cu amintiri”. Intrevederea a durat vreo zece minute. La iesirea din cladirea administrativa, printre jandarmii la fel de plictisiti, Pasca si-a indreptat gulerul camasii - demna de orice european din vest - si a pasit spre zona unde erau ziaristii pentru a da informatii privind rezultatul intalnirii cu subprefectul Deghid. Intre timp, putinii participanti la actiunea sindicala au plecat precum au venit, in tacere. Un tip cu banderola pe brat, de la organizare probabil, se agita ca nu cumva sa se piarda frumusetile de pancarte. Finalul a fost pe masura actiunii sindicale. Liderii sindicali stransi in jurul lui Pasca, multumiti ca au mai bifat o actiune ce le justifica anemica activitate, se indemnau sa mearga la o bere. Trecatorii priveau curiosi la micul grup vesel, in timp ce jandarmii, uitati in dispozitiv, priveau regulamentar in fata. Saptamana aceasta se anunta conflict de munca la Remin. “Rezolvarea problemelor ridicate de noi tine mai mult de Bucuresti. Am aratat si situatia Companiei Remin…etc.”, i-a amagit Pasca pe ziaristi.

Nicolae TEREMTUS



* Intrebari care asteapta raspunsuri
Date noi in cazul de la Arhive

Cazul de la Arhivele Nationale Maramures suscita in continuare interes, mai ales ca, dupa trei saptamani, anchetatorii nu au reusit sa traga o concluzie pertinenta. Variante privind scenariul faptelor, ajunse in presa cu o suspecta usurinta, se modifica de la o zi la alta si totul este alimentat de tacerea anchetatorilor si de scurgerile controlate de informatii. Familia fruntasului Flaviu Pop se intreaba, pe buna dreptate, ce se ascunde in spatele acestor nesincronizari intre declaratii, intrebari fara raspunsuri si atitudinea ostila a anchetatorilor. GAZETA nu a plecat de la concluzii preconcepute si consideram ca “prezumtia de nevinovatie”, un principiu de baza in drept, trebuie sa functioneze si in cazul lui Pop. Fara a se sti mobilul, fara martori, este curios ca oficiali din Politie, Jandarmerie, de la Procuratura au avansat ipoteza ca fruntasul este autorul masacrului. Toata presa centrala vorbeste de criminalul-sinucigas Pop, in conditiile in care ancheta nu este definitivata. Familia lui Pop este distrusa psihic prin aceasta campanie nejustificata. Vom reveni asupra subiectului, acum doar facem publice cateva intrebari. Poate cineva ne va raspunde. Mentionam ca firesc ar fi fost sa existe o persoana de contact sau un purtator de cuvant pentru relatia cu presa. Nu exista asa ceva. De ce? Potrivit ultimelor informatii aparute in presa centrala, procurorul Aurel Gales ar fi declarat ca s-au facut unele erori. Care sunt acestea? Se pare ca rucsacul negru, cel care a fost gasit plin cu incarcatoare (cu 500 de gloante), nu apartine lui Pop, cum s-a spus initial, ci comandantului garzii, Vasile Sav. Ce inseamna acest lucru? De ce nu explica nimeni care a fost scopul si cum au ajuns fotografiile cu cadavrele jandarmilor (probe in dosar) in mass-media? De ce CNA nu s-a sesizat pentru faptul ca au fost prezentate imagini de o cruzime extrema? Asa trebuia sa fie? Se mai spune ca hainele si bocancii lui Pop au fost incinerate, din greseala, de lucratorii de la Morga Baia Mare. Ne-am interesat si este o informatie eronata. “A venit un ofiter in civil care a luat toate lucrurile intr-o patura. Cei de la Spital nu au avut acces acolo”, ne-au spus surse din Spitalul Judetean. Bocancii lui Pop au importanta deoarece nu erau de armata si lasa altfel de urme. Am mai aflat ca in ziua de duminica, tatal unuia din soldati a stat acolo, la Arhive, pana la ora 22. Cand a plecat totul era bine, nu existau probleme. De la acea ora si pana la doua noaptea, ora masacrului, nu exista timp fizic pentru ca o singura persoana sa incarce acele incarcatoare cu 500 de gloante, o spun cei care se pricep. Mai este problema martorilor de afara, limbuti in primele zile, muti acum. Li s-a pus pumnul in gura, au fost amenintati de cineva? Multe intrebari si putine raspunsuri. Vom reveni.

Nicolae TEREMTUs



* Coltu’ meu
Lapte EURO cu iz balcanic

Programul “Cornul si laptele” a fost prezentat ca o victorie a actualului guvern, ca un ajutor pentru zeci de mii de copii, beneficiarii programului. Poate ca asa este, desi pare monoton sa mananci zilnic un pahar cu lapte si un corn sau inlocuitorii: branza topita, cascaval ori telemea. In schimb, adevaratii beneficiari, firmele de panificatie si de produse lactate ale caror produse sunt consumate de elevi, au prins o afacere buna, altfel de ce s-ar inghesui la licitatiile organizate in cadrul programului? Adevarul este ca vorbim de bani repartizati de la buget prin Consiliile Judetene. La noi, nu se putea altfel, se inregistreaza o situatie ciudata. Intr-un judet in care zootehnia a fost si este la loc de cinste, cu o fabrica mare (”Eurolat”) de produse lactate, furnizorii principali pentru scolile maramuresene sunt si fabricile din judetele vecine: Satu Mare si Cluj. Nu demult, am asistat la o discutie pe aceasta tema, in care presedintele Consiliului Judetean, Alexandru Cosma, era rugat sa ajute fabrica baimareana sa recastige increderea taranilor care prefera sa predea laptele fabricilor din vecini. Cum ar putea Cosma sa ajute Eurolat? Pai, decontarile in cadrul programului guvernamental sa fie facute la timp, pentru ca Eurolat sa-si plateasca furnizorii conform contractului. Cam asta a reiesit din discutia respectiva. Dar rugamintile au continuat in sensul de a-i lamuri pe tarani sa prefere, chiar si din mandrie patriotica locala, firma baimareana. si Cosma are posibilitati de a “influenta”, numai daca ne gandim la felul in care se repartizeaza bugetul in teritoriu. Senzatia de “dinainte de 1989” am resimtit-o din plin ascultand discutia pe tema: “ce greu o duce Eurolat si cum facem sa o ajutam?”. Tatucul Cosma era chemat sa-i lamureasca pe oameni ce bine si patriotic este sa-ti dai laptele unei firme care plateste cand plateste. In 2003, in prag de aderare la UE, discutam de “pile” pentru a ajuta un agent economic care se dovedeste a fi prea slab pentru a face fata concurentei. “Eurolat” a avut o campanie agresiva de promovare a produselor sale. A scos pe piata ambalaje interesante. A deschis, cu mare pompa, mai multe magazine proprii, pe care le-a inchis dupa un timp, din lipsa de clienti. “Eurolat” a facut multe eforturi, dar nu a “umblat” la calitatea laptelui. Daca iei trei pahare cu lapte din Satu Mare, din Cluj si de la “Eurolat”, fara etichete pe ele, pe cel de Baia Mare il identifici fara probleme. Are un gust inconfundabil.De ce nu cumpara baimarenii lapte de “Eurolat”? Atunci cand patronii vor gasi raspunsul la intrebare, vor afla si de ce taranii ii prefera pe vecini.

Nicolae TEREMTUS



* Reprofilarea lui Ioan Pop, seful Ocolului Silvic Ulmeni
Bani din ”rahat”

In Ulmeni functioneaza, ilegal, dar fara probleme, o ferma de porcine amplasata la 300 de metri de soseaua principala si la o distanta mult mai mica de casele gospodarilor. Desi ferma nu are autorizatie sanitar-veterinara, iar vecinii sunt “terorizati” de mirosul pestilential, autoritatile locale tin isonul patronului, care este seful Ocolului Silvic Ulmeni.

Ieftinirea carnii de porc a dat o grea lovitura financiara taranului roman. Scaderea brusca a pretului a fost generata si de inmultirea speculativa a crescatoriilor de porci. Avand un efectiv mare de animale, “dribland” taxele de la buget, proprietarii fermelor ilegale vindeau mult si reuseau sa obtina “profitul de aur” (cel neimpozitat). Profitul rapid si sigur putea fi obtinut numai in cazul in care investitia era minima. Pe langa lipsa grijii impozitului pe profit, lipsa investitiei in instalatia septica (obligatorie pentru firmele autorizate) scuteste buzunarul “omului de afaceri” de cheltuieli importante. Asa ca, peste noapte, au aparut tot felul de “patroni ai mirosurilor pestilentiale”. Cineva spunea ca daca reusesti sa scoti bani si din “rahat”, se cheama ca esti un adevarat om de afaceri. Numai ca, in Romania, nu este legal. Sa scoti bani din “rahat”, vrem sa spunem. Cel putin asa am auzit. Dar cand detii o functie si o anumita pozitie sociala, parca “te descurci” mai usor cu cei abilitati sa controleze. Ilegalitate. Acesta este cuvantul care guverneaza afacerea cu ramatori a lui Ioan Pop, seful Ocolului Silvic din Ulmeni.

Poveste urat mirositoare

In apropierea noului sediu al primariei Ulmeni, in grajdurile fostului CAP, functioneaza o ferma de porci chiar langa gospodariile oamenilor. In conditiile in care ordinul 536/1997 prevede ca fermele care au sub 1.000 de porci trebuie sa fie amplasate la cel putin 500 de metri distanta de orice gospodarie, nici nu poate fi vorba de autorizatie sanitar-veterinara. “La noi nu figureaza cu autorizatie nici o ferma din Ulmeni. Oricum, o ferma care are in jur de 100 de capete de ramatori nu are voie sa functioneze in sat, deci in locul respectiv nu i-am fi dat autorizatia, chiar daca ar fi solicitat-o”, a spus Aurel Achim, inspector principal la Directia Sanitar Veterinara. Dupa ce au apelat zadarnic la sprijinul autoritatilor locale, vecinii lui Pop-Descurcaretul au facut o plangere catre Prefectura. “Miroase ingrozitor. Seara nu putem iesi in curte din cauza putorii. Am trimis o petitie, semnata de sase oameni. Am auzit ca au venit controale, dar se zvoneste ca Pop i-a cu o masa si a scapat.

Isi vede, bine-mersi, de treaba, pentru ca aici e un mic Dumnezeu. Nimeni nu indrazneste sa ia masuri”, a spus o vecina. Nici lipsa autorizatiei, nici riposta vecinilor “parfumati” cu putoarea degajata de porcii lui Pop, nu l-au impiedicat pe seful Ocolului Silvic sa continue sirul ilegalitatilor.

Penibilele explicatii

Ochiul bolnav de albeata al autoritatilor din Ulmeni nu a sesizat neregulile, in ciuda plangerilor satenilor. “Intr-adevar, am primit sesizari si s-a deplasat la fata locului viceprimarul Covacs. Eu eram in concediu. S-a rezolvat problema, omul se incadreaza. stiu ca a curs ceva gunoi, foarte putin, dar acum omul isi vede de treaba. E om serios si problema s-a rezolvat pe plan local. Obligatiile catre bugetul local sunt platite la zi“, sustine Vasile Ardelean, primarul comunei Ulmeni. Cum s-a rezolvat problema, cata vreme familiile din vecinatatea fermei nu au observat nici o schimbare in bine? E o intrebare la care doar Ardelean poate raspunde. Daca ar fi interesat. Dar, se pare ca nu e. Ce fel de masuri a luat primaria pentru ca legea sa fie respectata? Probabil, explicatia se poate gasi in faptul ca seful ocolului silvic din zona este cel in culpa. Cineva spunea ca lemnul este valuta forte.

Vecinii “micului Dumnezeu”

Cedica Georgeta are casa cam la 50 de metri de ferma. Femeia a contractat o rinita alergica ce s-a agravat, transformandu-se in sinuzita. Recent, ea a suferit o operatie chirurgicala la o clinica din Cluj, unde a primit recomandari sa evite mirosul care a provocat boala. “Cand am vazut ca nu e de trait nici in curte, nu putem nici sa deschidem geamurile, am stat de vorba cu domnul Pop si parea intelegator. M-a rugat sa am rabdare, sa mai creasca porcii, ca nu ii poate vinde asa mici. Am acceptat sa mai suport pana cand animalele vor avea greutatea necesara pentru livrare, dar vad ca face constructii in continuare. A venit o comisie de la Protectia Mediului care a spus ca ferma trebuie amplasata la 500 m de locuinte, au luat legatura cu domnul Pop si i-au pus in vedere ca incalca legea. Acum, are vreo 60 de porci. Nu ne intereseaza ce face, dar sa nu ne deranjeze”, s-a plans Georgeta Cedica.

“Conspiratul”

“Ce au astia cu mine? stiu io ca Balca, politistu`, imi poarta de grija. Nu am ferma, am si io vreo 30 de hectare de pamant si niste animale, ca persoana fizica. Nu stiu cati porci am, vreo zece, ca am cumparat si am vandut din ei. Nu am autorizatie pentru ca nu am facut nici o constructie, acu` am pus vreo trei boltari. Nici eu nu stiu ce o sa fac acolo, dar vad ca stiu vecinii. Am facut niste pereti si niste magazii. Nu am construit nimic” - Ioan Pop, seful Ocolului Silvic Ulmeni si proprietarul fermei ilegale.

Lavinia COTARCEA



* Schimbul de azi
O problema “neimportanta”

Actul I. Scena I (si ultima). Localizare in spatiu: undeva in Romania. Localizare in timp: amuzantul an preelectoral 2003. Personaje: povestitorul Nastase Adrian… scuze, povestitorul, Nastase Adrian, consilierul de imagine al premierului, autorul scenariului. Figuranti: painea, un pensionar. Decor: noapte, in fundal o fotografie cu tovarasul Ceausescu Nicolae, intampinat cu paine si sare de un securist costumat in taran si o alta, cu Nastase Adrian in prim-plan si in aceasi ipostaza. Coloana sonora: vocea crainicului care anunta la buletinul de stiri ultima vizita de lucru a “premierului european” in Cucuieti. Povestitorul (voce ragusita, a la Richard Burton): Cu foarte mult timp in urma, omul a inventat painea. Motivul care a generat aceasta reactie de neinteles pentru primul premier al romanilor mileniului III, Nastase Adrian pe numele sau, a fost foamea. Sentiment strain guvernantilor romani din 2003. La o masa de mahon incarcata de exotice delicatese culinare (butaforie, desigur), se afla personajele dramei. Consilierul de imagine (intrand precipitat si aplecandu-se umil spre urechea prim-ministeriala): Faceti-va ca lucrati. Nastase Adrian il priveste incruntat. Consilierul rasfoieste foile pe care le pendula in mana, de parca acolo ar fi fost rezolvarea coruptiei, si continua fastacit. Consilierul de imagine: Scuzati, era din raportul din ’89 despre Dinescu si Caramitru. Vroiam sa spun (intoarce foaia si silabiseste, de teama sa nu greseasca din nou) pre-fa-ce-ti-va pre-o-cu-pat. Da bine. Nastase Adrian isi aranjeaza reverul sacoului G.A., tuseste nervos si-si priveste normal supusii. Adica, arogant. Autorul scenariului: Domnule premier, rautaciosii sustin ideea diversionista ca nu cunoasteti realitatea tarii conduse de guvernul din subordine. Doresc sa-mi exprim neincrederea asupra acestor zvonuri destabilizatoare pentru integrarea noastra in NATO si UE, dar e momentul sa lamurim adevarul. Cat costa o arma de vanatoare marca Remington, model 700? Consilierul de imagine: Pai bine, frate, cu d’astia vii la domnu’ prim? Nastase Adrian ridica palma deschisa (gest pe care-l vazuse intr-un film cu Cezar, vizionat in adolescenta aristocrata). In incaperea decorata cu gust se asterne linistea. Nasatase Adrian (nazal, plin de importanta momentului): Numit si modelul Police, are calibru de 7,62 x 51 mm, incarcator cu 5 cartuse, lungimea tevii 660 mm, greutatea 4,08 kilograme, distanta eficace de tragere 800 de metri. Ha-ha-ha, ma asteptam la un test mai dificil. Pretul nu e unul insemnat, 1.500-2.000 de dolari, practic, cat salariul mediu pe economie. Consilierul aplauda cu o frenezie vecina cu isteria. Nastase se retrage multumit ca a “rectificat” ideea ca nu cunoaste realitatea inconjuratoare. Autorul scenariului se intreaba retoric la care economie a facut referire premierul. Cortina.
P.S.: Pensionarul si-a luat painea de opt mii de lei si a plecat dezamagit si nelamurit de explicatia autorului scenariului. “Nea Vasile, nu te supara. N-am putut sa-l intreb daca stie cat costa o paine. M-au taiat la cenzura, zau!”

Catalin VISCHI