ANCHETE/ATITUDINE

* CEC nu reactioneaza in scandalul de la sucursala maramureseana
Inertia CEC

* Saga Prodaliment-Broadhurst a ajuns la Craiova
Suspiciunii judiciare

* Trei hotarari de guvern si noua ani de procese pentru o casa furata
“Mai rai decat comunistii!”

* Trei ani de temnita!

* Coltu’ meu
Transparenta la Cuprom

* Abuz al gardienilor publici din Sighetu Marmatiei
“Cascheta” paranoica

* Schimbul de azi
Profetia gresit interpretata

* Ignorarea electorala a perspectivei demografice
Strategii de mantuiala

* Ma tot mir
Misoginism si puritate

* CEC nu reactioneaza in scandalul de la sucursala maramureseana
Inertia CEC

Sucursala CEC Maramures era o institutie in care localnicii aveau o incredere aproape oarba. Era perceputa ca fiind cea mai respectabila institutie financiara din Romania. Asta pana la venirea la carma institutiei a unor directori ca Maria Rizea si Amelia Chiuzbaian. De cand ne ocupam de cazul Mihalache, toata increderea pe care credeam ca aceasta institutie o merita s-a spulberat in cele patru zari.

Subiectul Mihalache a inceput sa deranjeze din ce in ce mai multa lume (buna si nebuna), de aceea se cuvin cateva precizari. In urma cu doua luni, GAZETA a primit cateva sesizari privind “afacerea”. Sesizantii sunt persoane inselate de Simona Mihalache. In tentativa de a da de firul acestei afaceri oneroase am apelat la directorul Sucursalei, Amelia Chiuzbaian. Am incercat un dialog civilizat, in virtutea liberului acces la informatii. Am fost refuzati, am fost dati afara (de parca noi eram infractorii) si amenintati cu “neantizarea”. Dupa cateva saptamani, am constatat ca dimensiunile cazului depasesc orice imaginatie. Mai mult, am ramas mirati de faptul ca Centrala CEC a pastrat si pastreaza tacerea. Cu toate memoriile catre Centru (entuziasmant completate de director & Compania), in Baia Mare are loc un fenomen periculos. Din cauza obtuzitatii unui sef, imaginea institutiei este terfelita, facuta pres la picioarele unor personaje ce au invartit miliarde in folosul personal si al unui grup de “initiati”. Daca mai marii CEC accepta aceasta stare de fapt, este problema lor, dar consecintele sunt nefaste, mai ales in ceea ce priveste increderea oamenilor. De asemenea, nu vom admite sa fim amenintati, batjocoriti, “parati” la procurorii care ar fi trebuit sa vada ca este vorba de o cauza penala. Solicitam IJP Maramures sa tina cont de aceste amenintari, solicitam SRI (care este interesat de caz) sa ia act de amenintarile transmise si de faptul ca la CEC Maramures situatia a luat-o razna. Firele escrocheriei Mihalache duc in multe parti, iar organele de control nu sunt lasate sa-si faca datoria. Mai sesizam faptul ca la Parchetul Cluj s-a incercat “musamalizarea cazului” (banuim cine este persoana). Speram ca, in contextul luptei anti-coruptie, de care actualul guvern face atata caz, ancheta Politiei si Parchetului sa-si urmeze calea fireasca. Noi continuam, deoarece zeci de oameni au ramas cu speranta in GAZETA. Iar sefilor de la CEC, le cerem sa se implice cu toata seriozitatea in solutionarea acestui caz care a nenorocit zeci de maramureseni si a terfelit credibilitatea unei institutii a statului.

Armaghedon II

Am primit la redactie o noua scrisoare de la un fost angajat al Sucursalei. Se pare ca oamenii au prins curaj si, dupa principiul “picaturii chinezesti”, ne trimit informatii care nu trebuie decat verificate de cei in drept. Reproducem noua misiva, fara comentarii. “Incerc sa prezint sintetic cateva aspecte absolut verificabile despre preludiul si apoi cronologia unor evenimente care a condus la situatia actuala la CEC Baia Mare, dar dupa informatiile mele si la alte directii CEC din Romania. In anul 2002, centrala CEC infiinteaza la CEC Baia Mare un birou fara rost, denumit birou asistenta manageriala, in toiul reducerilor de personal! Sef la acest birou a fost numita Amelia Chiuzbaian, care avea si doua secretare. Numirea s-a facut fara a se cere studii, fara vechime in domeniu si chiar fara concurs (!). Este o incalcare vadita a legilor in acest caz. Salariul era substantial, pe masura functiei, iar doamna Chiuzbaian, de fapt, facea altceva. Pentru aceasta activitate inventata in graba (buna pentru adapost sigur si rampa de lansare pentru talentata Chiuzbaian) nu a fost intocmit nici un document. Cum se poate denumi acest caz? Infractiune! In acea perioada se organizeaza la Bucuresti doua concursuri pentru post de director CEC Baia Mare, la care au participat fosti directori de banci si sefi de birouri din domeniu bancar. NU SE VALIDEAZA insa nici un concurs, pana cand Chiuzbaian nu termina facultatea. Moment dupa care imediat este organizat al treilea concurs. Nu se mai cere vechime si se stia ca sunt facute . Chiar inainte de concurs, Chiuzbaian si-a schimbat total comportamentul, s-a mutat in fastuosul birou directorial, a inceput sa faca ordine cu vehementa. Dupa numirea oficiala pe post, la CEC Baia Mare s-a dezlantuit iadul. Nu mai tinea cont de responsabilitatile sefilor de compartimente, toata lumea trebuia sa colaboreze cu ea, motivand ca e cea mai competenta. Cativa oportunisti ca si fosta directoarea Rizea (care a fost destituita pentru anumite pacate nu tocmai departe de cazul de fata), alimentau cu barfe veleitatile paranoice ale directoarei. In acest context se deruleaza, in 2003, reorganizarile. Este usor de verificat modul in care au fost organizate de Chiuzbaian concursurile de ocupare a posturilor. Au participat numai persoanele pe care le-a dorit”.

Comisii si comitii

“La 20 de zile dupa numirea ca director, Chiuzbaian constituie o comisie disciplinara impotriva salariatilor care au avut indrazneala sa-i atraga atentia asupra legalitatii in actiunile sale. Comportament deviant si inconsecvent. In 2003, face referat de destituire pentru directoarea CEC Sighetu Marmatiei pentru incompetenta, iar in martie 2004, acorda calificativ maxim directoarei din Sighet. Tot in 2003, doi sefi de birou sunt sanctionati disciplinar cu diminuarea salariului, iar in anul 2004 primesc punctaj maxim la evaluare. E clar ca nu tine cont de legi. Un subaltern se imbolnaveste si e in concediu medical. Cu toate ca are foaie de boala, directoarea ameninta ca-l va da afara si-l trece nemotivat. Se ajunge si la Tribunal, unde se judeca cu alti subalterni, dar pierde (Din ce bani a platit procesele pierdute?). La intrebarile dumneavoastra: Cum a luat licenta doamna Chiuzbaian?, sau cine a platit geamurile termopan la apartamentul doamnei in cauza?, poate nu veti gasi raspuns niciodata. Dar la intrebarile: Cum a fost numita pe post Chiuzbaian sau doamna Mihalache si altii?, se poate gasi raspuns legal si verificat, pentru ca au fost intocmite acte legale (sau ilegale) semnate chiar si de mai marii de la CEC. O ilegalitate atrage dupa ea altele. Comisia de control trimisa de Centrala CEC, dupa toate aparentele, a venit cu lectia invatata. Au controlat activitatea acelor angajati care au indraznit sa-i spuna adevarul in fata doamnei directoare si nu evenimentele semnalate de pagubiti sau neregulile din conducerea Sucursalei, ori legaturile obscure, spre lumea interlopa, ale directoarei si ale acolitilor sai”.

Amenintarile primite pe diverse canale sunt de genul: “De ce mai scrie idiotul ala despre CEC? Vrea sa o ia peste cap? Mai bine ar fi atent pe unde trece strada!” etc. (registrul amenintarilor este mai bogat, mai nuantat si transmis cu seriozitate)

Nicolae Teremtus



* Saga Prodaliment-Broadhurst a ajuns la Craiova
Suspiciunii judiciare

Cum poti pierde o afacere in care ai investit timp de cinci ani? Raspunsul corect il puteti afla de la cei care, cumparand spatii comerciale de la Prodaliment si crezandu-se proprietari (cum este firesc), s-au trezit tarati intr-un lung sir de procese cu unul dintre cei mai abili investitori pe piata de capital din Romania.

In controversatul caz Prodaliment Baia Mare (director Doina Dragusan), GAZETA a aratat saptamana trecuta ca firma Broadhurst, patronata de Andrei Siminel (unul dintre cei mai abili investitori pe piata de capital din Romania), a contestat in instanta hotararea Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) din aprilie 1998, cerand anularea acesteia. Demersurile ajunse la Curtea Suprema de Justitie (CSJ) s-au finalizat prin anularea hotararii Curtii de Apel Cluj (CA) trimitandu-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Maramures. A urmat un sir interminabil de procese, care au macinat nervii comerciantilor.

Stupefactia

”Tribunalul Maramures a mentinut hotararea data de CSJ. Prin lipsa calitatii procesuale active, Broadhurst nu putea emite pretentii la anularea hotararii AGA. Nu erau actionari majoritari in momentul incheierii contractelor de leasing si nici nu au formulat pretentii la intrunirea AGA din aprilie 1998”, explica Ioan Moje, unul dintre comerciantii pagubiti. Broadhurst a facut recurs la CA Cluj, dosarul revenind la Baia Mare, unde instanta a mentinut decizia. Siminel (printre altele, director la United Capitals - concernul care patroneaza Broadhurst) a cerut stramutarea procesului, iar CSJ a ales CA Craiova. Si vom vedea de ce. Curtea de Apel Craiova a mentinut hotararile instantelor anterioare si a respins recursul Broadhurst, pentru lipsa calitatii procesuale active. ”Am facut o greseala aici. Am considerat ca sirul proceselor s-a terminat. Era o hotarare definitiva si irevocabila. In paralel cu procesul de la Craiova era pe rol un altul, in Baia Mare, prin care Romarta (actionar majoritar Broadhurst), fostul Prodaliment, cerea anularea contractelor de leasing. Acest proces a fost suspendat pana la solutionarea procesului de la Craiova, in care se punea in discutie valabilitatea hotararii AGA. Avand castig de cauza la Craiova, am avut si in Baia Mare, unde instanta a tinut cont de hotararea de la Craiova din februarie 2003. Hotararea instantei a fost definitiva si executorie. Adica puteam trece, intr-un termen de cinci zile, la intabularea spatiilor. Dar nu ne-am grabit, avand atatia ani de procese in spate, am luat o gura de oxigen”, isi aminteste Vasile Berlingher, proprietarul unuia dintre spatiile ravnite de Broadhurst.

Procesul procesului

Broadhurst a profitat de caile de atac exceptionale si a depus o contestatie in anulare a deciziei Curtii de Apel Craiova, pe motiv ca la sedinta AGA, problema privatizarii a fost trecuta la punctul diverse. S–a dispus rejudecarea cauzei. A fost primul moment de dificultate pentru reprezentantii comerciantilor. La rejudecare, completul de judecata condus de Maria Cristocea (nepoata fostului ministru al justitiei, Rodica Stanoiu) a hotarat validarea in parte a hotararii AGA din aprilie 1998 si anularea partii din hotarare care se referea la incheierea contractelor de leasing. Hotararea era definitiva si irevocabila. Lovitura de teatru i-a daramat pe comercianti. ”Mai grav, decizia a fost motivata de faptul ca problema contractelor de leasing a fost trecuta la punctul Diverse. Pai, tocmai Siminel a cerut acest lucru printr-o adresa trimisa prin fax, in luna martie. Iar apoi, la acea sedinta din aprilie, Broadhurst nu a avut nici o obiectie vizavi de asta”, spune Moje. Beneficiind de ultimele modificari ale Constitutiei, comerciantii baimareni au depus contestatii in anulare, cerand revizuirea deciziei. Cu toate ca la proces a fost prezent si avocatul Ligii Impotriva Coruptiei si Abuzurilor din Romania, Curtea de Apel Craiova, prezidata de Cristocea, a respins actiunea comerciantilor.

Cumetrii cu robe

In paralel, s-a redeschis procesul referitor la anularea contractelor de leasing, Romarta SA (de aceasta data) cerand Curtii de Apel Cluj pronuntarea in aceasta cauza. In timp ce se astepta pronuntarea hotararii de la Craiova, avocatii Romarta au cerut depunerea unor concluzii scrise. Ei au cerut recuzarea Curtii de Apel Cluj. ”Totusi, instanta s-a pronuntat, desi era recuzata, avand la baza decizia de la Craiova, si a emis o decizie definitiva si irevocabila. S-au anulat contractele de leasing, cu restabilirea situatiei anterioare”, isi aminteste Moje. Ulterioarele contestatii asupra acestor decizii au fost respinse. Lucrurile incep sa prinda contur. Maria Cristocea este nepoata lui Stanoiu, presedintele Curtii de Apel Cluj si presedintele Curtii de Apel Craiova sunt cuscri. Nimic nu ne mai mira. Un fapt ramane de neclintit. Timp de cinci ani, comerciantii au achitat constiincios ratele lunare ale contractului de leasing, iar la sfarsit, li se confisca propriile bunuri, cu investitiile care, de multe ori, depasesc valoarea imobilului initial. Credeam ca Cipru, si nu Romania, este tara paradisului fiscal. Aici e paradisul judiciar.

Proprietarii unor spatii comerciale cumparate in leasing cu bani grei de la Prodaliment Baia Mare au ajuns ”in strada”, pierzand (!) procesul de la Curtea de Apel Craiova, in favoarea firmei Broadhurst.

Decizia este extrem de ciudata. Nu s-a mai intamplat niciodata sa fie anulata partial o hotarare AGA! Instanta nu a luat in seama lipsa calitatii procesuale a Broadhurst, considerand-o ca pe un fapt de lucru judecat. (Ioan Moje, proprietarul unuia dintre spatiile ravnite de Broadhurst)

Dragusan cercetata penal

”Urmare a cererii dvs, prin care solicitati stadiul cercetarilor in dosarul penal 237/P/2004, va facem cunoscut ca acesta a fost inregistrat la Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures. In prezent se efectueaza acte premergatoare sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala fata de numita Dragusan Doina, director general executiv la SC Romarta Baia Mare, urmand ca dupa finalizarea cercetarilor dosarul sa fie inaintat Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures, cu propunere corespunzatoare” – semnat Anton Breban, comisar sef de politie, 26 aprilie 2004.

Nicolae Teremtus



* Trei hotarari de guvern si noua ani de procese pentru o casa furata
“Mai rai decat comunistii!”

Nicolae Mircea Vasiliu din Sighetu Marmatiei, septuagenar originar din orasul Covasna, se lupta de opt ani cu morile de vant ale justitiei pentru a-si recupera casa mostenita. Pentru proprietatea lui Vasiliu s-au emis doua hotarari de guvern, lovite de nulitate, si apoi inca una, care sa corecteze o parte a greselii.

Iesit parca din Tara Absurdului, cazul Vasiliu arata cum nu se poate mai clar ca, desi sinistra ministra a Justitiei, Rodica Stanoiu, a fost schimbata din functie, noul ministru (Cristian Diaconescu) va avea o misiune aproape imposibila: prea multe HG-uri, OG-uri si regulamente aiurea au fost emise in ultimii 3 ani ca sa se mai poata corecta ceva pana in toamna.

Povestea unui furt

La 30 septembrie 1952, familia fostului maestru tipograf Vasiliu este evacuata fortat din imobilul din centrul Covasnei, imobil alcatuit din 10 camere si 2.000 de metri patrati de teren. Casa era in constructie si constituia singura avere a familiei Vasiliu. In 1953, in cladire se muta sectia Obstetrica-Ginecologie a Spitalului orasenesc Covasna, fara vreun proces verbal sau alte aprobari. Un an mai tarziu, Comitetul Executiv Covasna si Sfatul Popular emit certificate pentru a se intra oarecum in legalitate. In 1960, apare celebrul decret comunist 218 care consfinteste samavolnicele exproprieri. ”Am pierdut dreptul la actiune, nu la proprietate. Mi l-au luat fara titlu, actiune care mi s-a prescris in 1958, deci decizia a fost lovita de nulitate”, puncteaza Mircea Vasiliu. Si Tribunalul Covasna considera ca luarea imobilului prin evacuarea fortata a antecesorului reclamantului a incalcat legea, ca statul nu are nici un drept. Apoi trecut-au anii, iar in 1995 Vasiliu a pornit lungul drum al proceselor. De atunci s-au schimbat presedinti de stat, guverne, ministri ai justitiei si legi. Doar in 2003 s-au emis peste 1.500 de acte normative, multe nule din start, incalecand peste altele si amplificand haosul la niste proportii fara precedent.

Achizitie fara bani

Dupa primul proces la Tribunalul Covasna, a urmat judecarea la Curtea de Apel Brasov si decizia de restituire catre Vasiliu. Comisia judeteana Covasna a stabilit ca imobilul nu a fost nationalizat sau expropriat, iar spitalul l-a preluat de la Stat ca utilitate publica. Numai ca aceeasi Curte a emis o anulare a propriei decizii, urmata de o alta hotarare care cerea restituirea in natura doar pentru teren, nu si pentru cladire! Adica imobilul cu doua nivele si 10 camere, valorand in 2000 circa 2,4 miliarde lei, ramanea Statului. Vasiliu a deschis un nou dosar. Si la Tribunalul Covasna, si la Curtea de Apel Brasov a obtinut restituirea integrala atat a casei, cat si a terenului, fara obligativitatea platirii investitiilor facute de catre ocupanti. Ultima decizie face acum obiectul altui dosar judecat de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru ca spitalul (reprezentat de Directia Judeteana de Sanatate Covasna, administratorul proprietatii) a facut recurs. In 2002 a avut loc o incercare de conciliere intre Vasiliu si autoritati. S-a propus ca spitalul sa fie scos de sub jurisdictia orasului, urmand sa-l preia Consiliul Judetean si sa-l despagubesca pe Vasiliu. Insa Directia de Sanatate Publica Covasna a recunoscut ca n-are bani de despagubiri.

Guvernul ilogic

Sirul proceselor este intersectat de doua hotarari de guvern care se contrazic si care anuleaza dosarul de la Inalta Curte de Casatie si Justitie (!), trecand imobilul ba in proprietatea privata a Statului, ba in cea publica a orasului Covasna. Prima hotarare atesta apartenenta la domeniul public al judetului a bunurilor lui Vasiliu. A doua hotarare mentiona ca proprietatea lui Vasiliu trece din domeniul privat al Statului in domeniul public al orasului. Numai ca imobilul nu se afla in domeniul privat al Statului, ci in posesia Statului, insa fara titlu de proprietate! Vasiliu a atacat cele doua hotarari guvernamentale prin care o data i se dadea terenul, dar cladirea nu, iar a doua oara i se dadea cladirea, dar terenul, nu! Demn de Kafka. “Substratul preluarii e aceeasi dispozitie comunista prin care mi s-a luat terenul si cladirea. Asta cu toate ca instantele comuniste din ‘65 mi-au restituit apoi totul. Am adresat prefecturii Covasna o cerere de rectificare a ultimei hotarari guvernamentale, dar mi-au respins-o, motivand ca nu ei au initiat acea hotarare. Si la aceasta ora imobilul se afla in domeniul public, sub administrarea spitalului, desi o hotarare guvernamentala imi da dreptate”, explica Vasiliu. Nimic nu mai mira. Ba Vasiliu primeste casa, ba terenul, dar sub nici o forma, ambele. Totusi, exista trei hotarari emise de un guvern ilogic, de-a moaca, pentru ceva ce nu exista!

Actualul Guvern a emis trei hotarari care se bat cap in cap, legate de mostenirea mea, desi pana si instantele comuniste din 1965 m-au recunoscut ca proprietar.

Teofil Ivanciuc



* Trei ani de temnita!

La sfarsitul lui martie a avut loc prima dezbatere in procesul intentat lui Liviu Gheorghe Tiple (34 de ani) din Sighet, care a omorat doi pietoni in satul Berbesti in luna ianuarie. Tiple a fost acuzat de omor din culpa in forma agravanta si conducere sub influenta alcoolului, dar nu si de fuga de la locul faptei! Reamintim ca acuzatul este ginerele unor intreprinzatori in domeniul alimentatiei publice din Sighet, detinatori ai mai multor cofetarii prospere. Legat de fuga de la locul accidentului (a fost prins de politie la 15 kilometri de punctul impactului!), Tiple a declarat ca: ”dupa accident mi-am continuat drumul datorita starii de soc la care ma aflam!” El a negat si alcoolemia inregistrata de laborator (1,25 la mie), desi a recunoscut ca ”pe fondul starii de oboseala si foame, am consumat circa 250-300 ml tuica, intre orele 18,15-18,20, iar la 18, 25 a avut loc accidentul.” In acel moment, toata lumea era convinsa ca soferul va scapa basma curata, mai ales ca avocatul sau ceruse reexpertizarea masinii si reevaluarea alcoolemiei, ”in eventualitatea unei culpe concurente a victimelor” care s-ar fi aflat pe carosabil. Clasicul ”mortul e de vina.” Cat despre viteza la momentul impactului, Tiple a declarat ca avea 80-85 de kilometri pe ora, pasagera de langa el a vazut numarul 100, iar martorii de pe marginea drumului, 120-140 de kilometri pe ora. Instanta a respins cererile de reexpertizare a alcoolemiei si de verificare a autoturismului. Prim-procurorul Laurentia Berinde a amintit ca inculpatul avea alcoolemia ridicata si ca nu poate accepta culpa comuna a victimelor, insa a acceptat tacit o condamnare usoara, avand in vedere ca ”inculpatul are un copil minor in ingrijire” (si o sotie lucrator bancar, n. red.). Procurorul a specificat ca imprudentul sofer nu a schitat nici macar o incercare de evitare a impactului, ori de franare, asa ca ”suspendarea unei astfel de fapte ne-ar face sa cadem in derizoriu”. Avocatul apararii (Iacob Balai, consilier local PSD) a cerut schimbarea incadrarii juridice, amintind ca una dintre victime avea alcoolemia de 1,2 la mie (v-am spus doar ca mortul e de vina)! Judecatoarea Viorica Marina a dat insa verdictul: trei ani inchisoare cu executare in regim de detentie. Tiple a declarat recurs la Tribunalul Maramures.

Teofil IVANCIUC



* Coltu’ meu
Transparenta la Cuprom

La inceputul anilor ‘90, SC Phoenix SA era unul din cei mai importanti agenti economici din nordul tarii. Baia Mare era ”capitala” aurului romanesc, iar Phoenix, ”regina” metalelor nobile din Sud Estul Europei. Una peste alta, premise favorabile pentru dezvoltarea economica a municipiului de pe Sasar. N-a fost sa fie. ”Epoca” Vasile Manole, interesele mogulilor din minerit si metalurgie au dus, spre finele deceniului, la o privatizare dezastroasa in favoarea anglo-indienilor de la Allied-Deals (amatori in metalurgie). In fine, dezastrul a devenit coma, iar combinatul, fala Maramuresului, a ajuns sa fie scos la vanzare din nou. De vreun an, noul patron este o misterioasa firma din Bucuresti (Nordexo), reprezentata de Horia Simu. S-a promis marea cu sarea, si cam atat. Asa a trecut timpul, mai ca am uitat de existenta combinatului pana la sfarsitul saptamanii trecute, cand o informatie ”calda” m-a lasat ca la dentist: La Phoenix e greva spontana! Dupa un an si ceva de tacere se intampla, in sfarsit, ceva. A urmat o cursa cu taxiul pentru a prinde greva spontana in desfasurare. Parca si vedeam sute de muncitori furiosi, proteste, declaratii calde, ce mai, un subiect bun pentru sfarsit de saptamana. La fata locului, vreo treizeci de oameni discutau relativ calmi cu directorul general, un tip blond spre castaniu, despre care am aflat dupa multe ”sapaturi” ca provine din combinat. Discutia avea loc la poarta principala. Am incercat sa intram (au fost mai multi ziaristi) pentru a vorbi cu oamenii si conducerea combinatului. Incercare esuata. Firma de paza GDV Trade, cea care asigura paza si controlul la intrarea in combinat, s-a opus cu fermitate dorintei noastre. Mai bine de o ora am stat ca fraierii la poarta, am admirat cum acesti ”bodiguarzi”, ce ne aruncau priviri fioroase, conversau la telefoane mobile intre ei, desi erau la 10-15 metri distanta unul de altul, daca ne lasa sau nu. Si a fost nu. Imi inchipui ce facturi telefonice au cei de la firma, implicit cei de la combinat, erau in timpul serviciului. Neavand sorti de izbanda, ne-am mutat la intrarea directorilor. Aici, o fatuca pe post de portar, intepata si nervoasa ca o deranjam, ne tot spunea ca va anunta pe nu stiu cine. Evident, nu s-a miscat de acolo, iar mobil nu avea. Pana la urma, muncitorii au inceput sa plece, ferindu-se de noi, dubele cu politisti s-au retras si ele, doar cei de la firma de paza mai aruncau un ochi, sa fie siguri ca n-am reusit sa aflam ce se intampla. Am plecat si noi.

Nicolae Teremtus



* Abuz al gardienilor publici din Sighetu Marmatiei
“Cascheta” paranoica

”In municipiul Sighetu Marmatiei, parcarile functioneaza in regim de autotaxare”. Aceasta inscriptie se poate citi la fiecare intrare in oras. Soferii trebuie sa-si procure respectivele bilete de liber parking de la chioscurile de ziare care, teoretic, ar trebui sa comercializeze asa ceva.

Pentru autoturismele detinute de persoane fizice, taxele de parcare percepute in Sighet sunt 4.000 de lei/ora, sau 15.000/zi (abonamentele costand 80 mii lei/lunar). Pentru celelalte categorii de autovehicule (sau care au un alt regim de proprietate), abonamentele costa 100 mii pe luna. Numai ca sambata si duminica tichetele de parcare sunt imposibil de procurat. Amenda pentru lipsa de pe parbriz a tichetului se sanctioneaza cu amenzi ce incep de la 80 mii de lei.

“Obiectiv militar”

Pentru a urmari bunul mers al incasarii taxei, Primaria a angajat un numar de gardieni publici si portarei care bat centrul toata ziua, vanand eventualii contravenienti. Primind o reclamatie privitoare la incompetenta si abuzurile de care dau dovada cei pusi sa controleze parcarile, am avut urmatoarea patanie. Protagonisti au fost un gardian (identificat doar dupa fotografie) si un functionar al primariei, pe nume Velea (fiul secretarei viceprimarului Zahoranszky). Intr-o dimineata de sambata, am observat ca Velea impreuna cu gardianul patrulau pe strada Bogdan Voda din centrul municipiului. Au trecut indiferenti pe langa un autoturism Matiz care nu avea nici abonament nici tichet de parcare, sarind in schimb pe soferul unei masini cu numar de Hunedoara. Practica este frecventa la Sighet, unde localnicii sunt partiniti deseori in favoarea fraierilor de turisti care fac greseala sa poposeasca in oras. La intrebarea mea, legitima: ”De ce nu controlati toate masinile?”, Velea mi-a raspuns rastit: ”Nu te intereseaza, nu e treaba ta!”. Apoi a sarit si gardianul, care mi-a cerut sa ma legitimez. Am facut-o, insa el a refuzat sa–si decline numele. Cand am scos aparatul foto, a vrut sa ma opreasca: ”Nu ai voie sa ne fotografiezi!” De parca erau “obiectiv militar”! Crezand ca n-am auzit bine, mi-am verificat proteza auditiva. Mergea! Asadar, mi s-a interzis sa circul pe domeniul public, ziua in amiaza mare, pe trotuarul ce margineste DN 19!

Spaga din strada “Kent”

Posesorii de autoturisme care s-au plans in repetate randuri au declarat ca au fost uneori amendati desi aveau tichete valabile, care ori fusesera sterse de soare (tiparite fiind pe o hartie ordinara, astfel ca unii soferi isi invelesc amaratele permise in banda adeziva!), ori pentru ca fituicile nu fusesera zarite de incompetentii lupi ai parcarilor. Soferii se mai plang ca unii sunt scutiti de amenda pe criterii de cumetrie sau putere, iar altii sunt “arsi” in mod repetat. Protesteaza pentru ca gardienii, si Velea in special, vorbesc urat, si sunt nemultumiti pentru ca Primaria nu are intotdeauna tichete de vanzare. Cam prea multe plangeri. O solutie ar fi ca Primaria sa-si reevalueze personalul (ma refer la Velea cel obraznic) si sa regandeasca contractul cu gardienii publici. In fond, acestia sunt platiti sa lucreze in slujba cetateanului, nicidecum contra sa. Oricare ar solutia de ”admonestare”, pe cascheta ramane o pata. Lasata de cel din fotografie.

Jalnica paranoie a duetului Velea-gardian a irupt cand i-am anuntat ca am de gand sa merg pe urmele lor, ca sa vad cum isi fac treaba pe banii contribuabilului. ”Nu ai voie sa vii dupa mine!” mi-a racnit acelasi gardian.

Comerciantii iliciti de la intrarea in piata de pe asa-zisa ”strada Kent” s-au plans ca gardienii le cer spaga (tigari si cafea), pentru a inchide ochii si a-i lasa sa vanda.

Unii gardieni publici din Sighetu Marmatiei ignora faptul ca, platiti de cetateni, ar trebui sa lucreze in slujba acestora. Probabil omisiunea este cauzata de suferinta creierului strans in ”cascheta”.

Teofil Ivanciuc



* Schimbul de azi
Profetia gresit interpretata

In 1976, cu putin timp inainte de a pleca de langa agitata-i contemporaneitate, se zice ca domnul Andre Malraux ar fi afirmat: “Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.” Ca primul secol al mileniului III a debutat si continua sub semnul tensionat al conflictului religios intre o parte a lumii crestine si islamici este o axioma, daca-mi permiteti concluzionarea situatiei prin acest termen. Multumesc. Dupa patru ani de la debutul mileniului III, studiind incordata situatie din Irak si, mai recent, din Thailanda, unii analisti s-au grabit sa declare ca, fie Malraux s-a inselat (pentru sceptici, chiar si pentru rationali, e greu de crezut ca acesta va fi momentul sfarsitului), fie ca apartenenta profetiei e eronat atribuita marelui carturar francez. Nu de dragul disputei, ci al probabilului adevar, am sa va ofer contraargumentele. Andre Malraux a luptat in Indonezia impotriva colonialismului (era deci un bun cunoscator al Orientului), in Spania impotriva fascismului si in Franta impotriva nazismului. Inainte de inceputul lungii sale absente, a inceput sa lupte si impotriva indolentei. A indolentei in fata metamorfozarii umanoidului in cautator de argumente care sa-i scuze crimele. Trist, in acest secol, ca argument al violentei, a fost adoptata religia. Mercenari islamici sau crestini, ucidem intinand acelasi Dumnezeu (numit diferit). Pentru ca avem nevoie de un argument. Indiferent cine a facut acea profetie, nu a gresit. Departe de mine gandul de a sustine ca secolul XXI “nu va fi deloc” (iata-l, exista in toata mizeria sa morala!), imi voi permite sa atrag atentia ca aceasta controversata cugetare nu mentioneaza ca va fi un secol al “dragostei religioase”, ci unul “religios. Pentru ca prezentul e dominat de conflictul starnit de ambitiile celor doua mari religii, imi permit a da dreptate profetului. Alt mare carturar si teolog francez, domnul Jacques Ellul, scria la biroul apartamentului sau din Cairo, in ultima carte a vietii sale (“Declinul crestinismului estic dupa Islam”) ca: “pentru a intelege jihadul (razboiul sfant, n.red.) ca o institutie in sine, trebuie sa-l recunoastem ca o piesa organica a societatii musulmane… care imparte lumea in: (domeniul Islamului) si (domeniul razboiului).” Si Ellul anticipa ca lumea nu se va mai divide multa vreme in natiuni, ci se va reuni intr-o lume a razboiului. “Pamantul ii apartine lui Dumnezeu si pana cand fiecare va accepta aceasta realitate, trebuie sa treaca timp. Si e o singura metoda…” P.S.: Interese financiare au impins omenirea spre ”buza” prapastiei. A privi haul razboaielor religioase cu detasare este sinonim cu a accepta decizia sinucigasului. La televizor, Thailanda e sub teroare. Iar se ucide, las, in numele Lui.

Catalin Vischi



* Ignorarea electorala a perspectivei demografice
Strategii de mantuiala

In Romania prezentului, orasele mici si comunele sunt sortite pierzarii. Tinerii din Sighet prefera sa se mute in Occident ori in alte orase mai mari din tara (Baia Mare, Cluj sau Bucuresti). Fenomenul, aproape inexistent inainte de 1989, a luat in ultimul timp o amploare fara precedent.

Daca in anul 1978 Sighetul avea 38.000 de locuitori, in 1989 populatia acestuia ajunsese la 50.000. Apoi, aglomeratia urbana a scazut treptat (44.000 in 1992, iar in 2002 doar 41.237). Daca ritmul emigratiei se va mentine, populatia anului 2020 va cobori pe la 35.000 de locuitori.

Statistici sumbre

Din punctul de vedere al amplasarii in teritoriu, pe cele 650 de hectare teren intravilan traiesc abia vreo 30.000 de cetateni, restul locuind in periferiile cu aspect si infrastructura tipic sateasca (Iapa, Valea Hotarului, Campu Negru, Valea Cufundoasa, Sugau, Lazu Baciului, Faget, Lazu Sesului si Camara). In Sighet, in afara celor 10.000 de elevi (doar o parte fiind localnici), mai activeaza 14.000 de angajati si rabda vremurile vesnicei tranzitii, 8.000 de pensionari (jumatate avand venituri mai mici de 1,5 milioane lei lunar). Conform datelor obtinute, in saracie extrema si severa se zbat 1,8% dintre cetatenii orasului, iar la categoria ”saraci” se zbat alti 60 %. Cei 1.700 de agenti economici (dintre care doar vreo 20 cat de cat importanti) au impreuna doar catre… 10.000 de angajati. In administratie si invatamant lucreaza 1.386 persoane, in Politie si SRI circa 100 de oameni, la politia de frontiera 150, iar in Finante-Trezorerie 67. Toate persoanele angajate in structurile de mai sus sunt sustinute de ”stat”, de la buget, adica de pe spinarea contribuabilului. Inainte de 1989, primaria Sighet avea 29 de angajati, iar la Circa financiara nu lucrau decat 6 functionari… Comparati singuri “eficientizarea”!

Frica de adevar

Daca ar exista o strategie coerenta, nu una de mantuiala sau electorala, s-ar gandi in perspectiva: primaria s-ar informatiza integral, PUG-ul si PUD-urile ar fi redesenate. S-ar urmari atragerea de noi investitii, cu capital autohton sau strain, prin crearea de facilitati (gen concesionare de terenuri, insa nu in parcurile din centru!), dar mai ales prin scutirea de impozite pentru o vreme, absorbindu-se forta de munca neocupata (si cei cativa mii de lucratori la negru). Cat despre viitoarea aductiune a gazului metan si reabilitarea retelei de apa potabila, treburile sunt limpezi: totul trebuie calculat raportand indicii demografici ai deceniului urmator. Se pune intrebarea: cati potentiali consumatori de gaz va avea orasul in anul 2010? Pentru cei care nu stiu, numarul bransamentelor de apa este acum de aproape 4.300! Oare Distrigaz Nord cunoaste situatia? Pentru 30.000 de localnici din ”vatra” orasului, reteaua de apa potabila trebuie regandita integral, neuitandu-se volumul pompat inspre consumatorii casnici, care in perspectiva nu va creste, ci, dimpotriva, se va diminua treptat… Ne oprim aici cu scenariile. Am deschis cutia Pandorei. Cine are curajul sa-si asume asemenea previziuni si sa inceapa sa pregateasca deja terenul? Ne indoim, cat se poate de ferm, ca “fruncea tarii” are indrazneala necesara. Pentru ca binele orasului ar insemna pierderea, pe termen scurt, a capitalului electoral.

Sighetul nu tine cont de perspectiva demografica a viitorului, aplicand sanatosul principiu: ”Las’ ca merge si asa!”

Teofil Ivanciuc



* Ma tot mir
Misoginism si puritate

Livia Sima a trecut la PUR, pe motiv ca barbatii din PD sunt misogini. Cat adevar cutremurator in aceasta revelatie tarzie a doamnei Sima! Trebuia ca doamna sa nu fie trecuta pe o lista electorala ca sa-si dea seama care barbati sunt misogini si care puri… Schimbarile atmosferice ii afecteaza pe bolnavii psihici, afirma un studiu recent. Realitatea e ca orice fel de schimbare ii afecteaza pe oameni; cele politice, in egala masura, pe femei si pe barbatii misogini. Unde mai pui ca se incalzeste vremea… Pana la urma, doamna Sima are dreptate, numai ca deductiile logice ale domniei sale nu sunt duse pana la capat, ceea ce ne lasa cu un adevar doar partial revelat. Lucrurile stau cam la fel in toata lumea. Argumente ar fi destule. Iata doar cateva: a fost inaugurata prima biserica pentru homosexuali la Rio de Janeiro si pentru homosexuale nu. Adi Mutu a anuntat ca se lasa de fete si, fara nici o legatura cu dovada anterioara, putem afirma ca la Rio de Janeiro se joaca un fotbal de calitate. In Marea Britanie a aparut de curand un Cod al proastelor maniere si misoginii care l-au scris nu dau nici un sfat femeilor, lasandu-le sa traiasca in continuare in ignoranta. Membrii unei comisii a Ministerului Culturii sunt platiti sa mearga la striptease si toti sunt barbati, printre ei si PD-isti, deci clar misogini, carora, drept urmare, nici n-o sa le placa ce-o sa vada. Baronii cercetati de PNA pot candida, in timp ce despre baronese nu se sufla nici o vorba, dovada clara de discriminare. Avem, mai nou, un roman cu patru rinichi si nici o romanca macar cu trei, ceea ce iarasi nu-i cuser. Exemplele ar putea continua, ca sa spunem PURul adevar. In vremea asta, “Gioconda” se deterioreaza si eu il banuiesc pe misoginul ala de Leonardo da Vinci ca intentionat a pictat-o pe respectabila doamna pe un panou subtire de plop, ca sa se deterioreze dupa patru secole. In Romania, o tara care se afla in tranzitie, anumite lucruri se deterioreaza chiar si dupa patru ani. Doamna Sima ar fi trebuit sa stie treaba asta, dupa cum ar fi trebuit sa cunoasca si intelesul expresiei “Esti in plop!” Am credinta ca lucrurile se vor aranja: PD-istii vor ramane cu misoginismul lor alterat, Livia Sima cu PURul si Gioconda cu puritatea unui suras nealterat.

Ioan Botis