ANCHETE, ATITUDINE

* Florin Tataru, directorul CAS Maramures, este “lucrat” la comanda politica
Cascada falselor probleme

* Cat e PSD in floare, nici in basca nu il doare. Ca obraz n-are
Stefanoiu, imunul

* Greco-catolicii din Sapanta, sicanati de conducerea Consiliului Judetean
Religia interzisa

* O familie engleza a fost jupuita, conform legii, de vamesii sigheteni
Taxa pe patul conjugal

* Coltu’ meu
Mihordea si prostitutia

* Un preot clarvazator a ”vazut” masacrul de la Arhive

* Cazul ”Colda” e mai plin de dileme decat Gropa Marianelor
Masina ”acoperita”

* Schimbul de azi
O ”oferta potrivita” pentru o tara nepotrivita

* Florin Tataru, directorul CAS Maramures, este “lucrat” la comanda politica
Cascada falselor probleme

Recent, intr-un cotidian central a fost publicat un material “incendiar” despre “Centrul de training Cascada” din orasul Borsa. Materialul este un atac dur la adresa conducerii Casei de Asigurari de Sanatate Maramures (CAS), acreditandu-se ideea ca este vorba de “un hotel de lux” si ca reabilitarea si amenajarea imobilului se ridica la 30 de miliarde de lei, dublu fata de costurile estimate initial.

In cadrul unei conferinte de presa, conducerea CAS Maramures a prezentat situatia Centrului de la Borsa, facand precizari importante, necesare pentru a se intelege corect situatia controversatului imobil. Acest centru de training este locul unde vor avea loc intalniri ale directorilor de CAS din intreaga tara cu reprezentanti din ministerele Sanatatii si Finantelor pentru cursuri de perfectionare si instruire. Centrul “Cascada” apartine de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si este amplasat pe un teren din Borsa, proprietar fiind CAS Maramures. Imobilul a fost preluat de catre institutia maramureseana prin protocolul 7598-633 din 5.11.1999, incheiat intre Ministerul Sanatatii si CNAS, prin transmitere fara plata din patrimoniul Spitalului de Recuperare Borsa. La data preluarii, cladirea era intr-o stare avansata de degradare si a necesitat lucrari de reabilitare si amenajare corespunzatoare pentru destinatia primita. Din actele prezentate de conducerea CAS reiese ca valoarea lucrarilor executate la Centrul “Cascada” este de 20,1 miliarde de lei, nicidecum 30 de miliarde.

Fonduri pentru investitii

Directorul economic al CAS a precizat ca trebuie facuta o distinctie clara intre fondurile Casei cu destinatia investitii si cele destinate pentru plata serviciilor medicale. “Se induce o falsa problema. Sumele prevazute pe cele doua destinatii fac parte din capitole bugetare distincte, aprobate prin buget la inceput de an si nu pot fi utilizate decat strict pentru destinatia si in cuantumul in care au fost prevazute”, a declarat directorul general al CAS Maramures, Florin Tataru. Altfel spus, acuzatia fatisa ca au fost folosite fonduri destinate medicamentelor si serviciilor medicale pentru reabilitarea imobilului din Borsa nu sta in picioare. Dar, care este situatia cheltuielilor de administrare a fondului (unde intra cheltuieli de personal si pentru materiale si servicii, reparatii etc.) incepand din anul 2000? La veniturile realizate de CAS, potrivit legii, pentru cheltuielile de administrare a fondului se aloca maxim 5%. In anul 2000, CAS Maramures a cheltuit la acest capitol doar 3,46% din fondurile la care ar fi avut dreptul. In 2001, procentul a fost de 3,10%, in 2002 de 2,49%, iar in acest an se va ajunge la 3%.

Dotarile sunt firesti

Fata de asa-zisele dotari de lux, covoare, mobilier de esenta tare si alte materiale costisitoare sau amenajarea in imobilul respectiv a doua restaurante de lux, Tataru a facut urmatoarele precizari: “Contractul cu executantul, Cominco SA, filiala Bucovina, are ca obiect lucrari de reparatii capitale si refacerea totala a utilitatilor. Nu prevede, asa cum s-a afirmat, dotarea Centrului cu mobilier si mai stiu eu ce. In interior nu exista spatii cu destinatia restaurant de lux, spatiul fiind compartimentat astfel: o sala de conferinta, doua sali de seminarii si una pentru servitul mesei. In momentul de fata, acolo inca se mai lucreaza, nu este nimic, decat cladirea”, a afirmat Tataru. Una peste alta, o falsa problema, care se dovedeste a avea o miza politica.

Lucrarile de reparatii capitale au fost contractate in urma licitatiei cu nr. 5453 de fosta conducere a CAS Maramures. Practic, actuala conducere trebuie sa finalizeze o investitie din ”parohia” CNAS

Miza politica

Directorul CAS Maramures considera ca aceasta campanie de presa nejustificata in legatura cu Centrul de la Borsa este facuta “la comanda”, il vizeaza si are o explicatie politica. “Da, exista un interes politic: faptul ca in 15 octombrie vor avea loc alegeri la Organizatia municipala PSD Baia Mare, din care eu fac parte. S-a crezut de cuviinta ca este bine sa mi se dea cat mai mult de lucru in aceasta perioada, pana in 15. Indiferent de costuri”, ne-a spus Tataru.

Nicolae TEREMTUS



* Cat e PSD in floare, nici in basca nu il doare. Ca obraz n-are
Stefanoiu, imunul

Dupa ce a spulberat un copil, deputatul se plange ca nu are bani sa-si onoreze promisiunile l a primit fonduri nerambursabile pentru fabrica de confectii l isi ridica si un bar

Luca Stefanoiu, deputat PSD de Maramures, este un prosper om de afaceri. Are o fabrica de confectii in Baia Sprie, terenuri, cladiri, acareturi, proprietati agricole in Oltenia. Si mult tupeu.

Stefanoiu a accidentat mortal un baietel de cinci ani, in aprilie 2002. De atunci, se tergiverseaza ridicarea imunitatii parlamentare a deputatului. A trecut o luna de cand noul procuror general, Ilie Botos, a anuntat ca s-a cerut ridicarea imunitatii lui Stefanoiu. De atunci, tacere, nimeni nu stie unde este cererea. Mai mult, intr-un comunicat al Ministerului Public se arata ca in cazul deputatului maramuresean se administreaza un nou mijloc de proba - un experiment judiciar menit sa conduca la clarificarea imprejurarilor in care s-a produs accidentul. Probabil asa se numeste, mai nou, modalitatea prin care se poate amana judecarea deputatului pentru fapta comisa. GAZETA a publicat in urma cu o jumatate de an situatia in care se gasea familia micutului Denis. Tot atunci, am facut publica si discutia (inregistrata) pe care Stefanoiu a avut-o cu parintii baietelului, in care deputatul a promis ca va ajuta familia Zeller, atat financiar, cat si din alte puncte de vedere. Dupa 18 luni de la producerea accidentului, promisiunile lui Stefanoiu au ramas vorbe in vant. In seara zilei de 22 aprilie 2002, Stefanoiu l-a accidentat mortal pe Denis Zeller, care se juca in fata blocului cu o fetita din vecini. Stefanoiu era la volanul unei Dacii SuperNova (B-47-DTP), masina de serviciu de la Camera Deputatilor si rula dinspre Baia Mare spre Baia Sprie. Nu insistam cu amanuntele arhicunoscute. Au fost recoltate doua probe de sange, la trei ore si 25 de minute si la patru ore si 40 de minute de la ora producerii accidentului, evidentiindu-se o alcoolemie de 0,40 la mie, respectiv, 0,30 la mie, ceea ce inseamna ca se afla in faza descendenta a metabolizarii alcoolului. Dupa accident, deputatul nu a vorbit decat telefonic cu familia baiatului, nu a fost la inmormantare, nu a trimis nici macar o floare. El si-a luat angajamentul ca va ajuta familia cu 400 de milioane de lei. Dupa inmormantare, a dat 20 de milioane si, dupa mai multe tergiversari, in vara anului 2002, a mai dat 100 de milioane de lei. De atunci, deputatul a trimis cu mare greutate in doua randuri cate 15 milioane. De restul se face ca nu mai stie, ca nu poate, ca are greutati etc. Suparat ca nu este lasat in pace, Stefanoiu a trimis-o pe mama lui Denis la mass-media, ca sa primeasca restul de bani.

Tocmeala cu constiinta

Va prezentam, spre aducere-aminte, cateva fragmente din discutia in care deputatul PSD a promis “marea cu sarea”. Este o discutie incredibila si acum ne-a fost greu sa punem pe hartie cele spuse acolo. Poate, macar acum, Stefanoiu isi va onora promisiunile. “Luca Stefanoiu: Necazul este foarte mare… Masinile astea ale noastre sunt foarte periculoase… Cand am piscat frana… Acu eu… De asta am vrut sa stam de vorba cu dumneavoastra… Stiu ca durerea este mare. Si eu mi-am distrus cariera…Sa ne intelegem. Sa vad cu ce va pot ajuta, ce pot face…” Cat de distrusa ii este cariera am aflat recent. In vara acestui an, 13 IMM-uri au primit finantare nerambursabila prin Agentia de Dezvoltare Regionala N-V. Printre firmele care au prins fonduri se numara si Anubi SRL, firma deputatului Stefanoiu. Cum a reusit deputatul, avand in vedere ca este cercetat de Parchet, sa obtina fonduri pentru fabrica de confectii, ramane un mister. Tot in acest an, Stefanoiu isi ridica un bar chiar langa Primaria din Baia Sprie. El, care nu are bani.

Jalnicul parlamentar

Dar sa continuam cu fragmente din “dialogul groazei”.
Sotia deputatului, sesizand tacerea din incapere, a spus ca le vor oferi 500 de milioane. Suma care nu a fost, insa, pe placul lui Stefanoiu.
“L.S.: A facut oferta asta foarte mare. Este foarte mare. Eu va spun cinstit. Aveti cuvantul meu de onoare ca astazi nu am nici un ban…A! Trebuie sa ma imprumut sa va dau 100 de milioane. Dupa aceea, pe parcurs… Da’ 500 de milioane este foarte mult… N-am cum sa dau (...)
L.S.: Nu am bani! Pe cuvant… Astia 10.000 de dolari ma imprumut pana in 15 mai… Hai! Uite! 350 de milioane… Lumea vorbeste… Da’ am investitii pe care nu le voi mai scoate veci. Eu zic ca e bine. Intelegeti-ma si pe mine! Daca as avea bani, v-as da 500 de milioane. Pe cuvant!… Si ramanem oameni… Domnule, cand vorbim una, o vorbim. Am spus pana in 15 mai (…)
L.S.: Bine, am inteles! Pana in 15 mai, 400 de milioane. Sper sa va aduc maine 20 de milioane. Buun! Pe 15… Daca puteti cu fetele alea sa-si retraga declaratiile si sa spuna… Adica, vedem cum… Pot sa retraga… Am pus frana, aia stiu ca am pus, dar nu s-a vazut frana… Am piscat aia (…)
L.S.: Eu ma simt obligat. Procesul acesta va tine. Noi suntem oameni. Procesul s-ar putea sa nici nu fie daca nu imi ridica imunitatea”, acestea au fost promisiunile pe care Stefanoiu nu si le-a onorat nici pana in ziua de astazi.

Tupeu de parlamentar

Dupa ce a lipsit multe luni din viata publica si politica a judetului, Stefanoiu a fost vazut facand galerie in timpul vizitei in Baia Mare a primului ministru, Adrian Nastase. Dar, culmea tupeului a fost participarea, in calitate de parlamentar PSD, la deschiderea unei gradinite in localitatea Tautii de Sus. A vorbit parintilor si copiilor prezenti despre ce inseamna pruncii pentru el!. “A fost penibil. El vorbeste de copii! Oamenii au inceput sa-l huiduie si au vrut sa scuipe in urma lui. Nu stiu cum a acceptat primarul din Baia Sprie sa fie de fata”, ne-a spus Maria Zeller.

Dosarul fantoma

Am incercat sa vedem unde se afla cererea de ridicare a imunitatii parlamentare a deputatului maramuresean. De la secretarul general al Camerei Deputatilor, Mihai Ungheanu, nu am aflat nimic. “Nu stiu ce sa va spun. Singurii care stiu ce se mai face in dosarul Stefanoiu sunt cei de la Parchetul General. Altcineva care exprima o parere este amatorism. Cererea de ridicare a imunitatii parlamentare este facuta de ministrul Justitiei. In cazul Stefanoiu, cererea nu a ajuns la Camera Deputatilor. De ce? Motivatiile nu le cunosc. Nu putem sa-i intrebam pe cei din Ministerul Justitiei: Domnule de ce nu ati facut cererea de trimitere in judecata? Nu cred sa existe influenta politica. Daca vine, nu este nici o problema, si cererea isi va urma cursul legal”, ne-a spus Ungheanu.

Nicolae TEREMTUS



* Greco-catolicii din Sapanta, sicanati de conducerea Consiliului Judetean
Religia interzisa

Catolicii din Sapanta au fost amendati l constructia bisericii inceputa de ei nu mai poate fi terminata l tensiunea creste in comuna Cimitirului Vesel

In 1 octombrie, Consiliul Judetean a remis primariei Sapanta o adresa prin care a decis stoparea oricarei constructii de pe santierul bisericii greco-catolice din comuna Cimitirului Vesel. Nu ca s-ar impotrivi cineva din cei care fac sluj prin spatele costumului lui Cosma cel Crestin, ci pentru ca nu s-ar fi respectat procedura legala. Tensiunea e maxima.

In 5 octombrie, Mihai Grigor, preotul bisericii catolice de rit grecesc, a purces (in prezenta protopopului din Sighet) la sfintirea baracii proiectata pentru adapostirea materialelor santierului viitoarei biserici, in scopul desfasurarii slujbelor religioase acolo. Asemenea “blasfemie” nu putea fi iertata. Livia Sima, vicepresedinte CJ, s-a deplasat in aceeasi zi la fata locului si a amendat Consiliul Parohial Greco Catolic cu 10 milioane de lei, pentru nerespectarea Planului Urbanistic de Detaliu, mustruluindu-l si pe primarul Ioan Turda pentru suspecta-i blandete in instrumentarea cazului. Acum, sabia lui Damocles atarna deasupra “lacasului”, care ar putea fi chiar demolat, pentru ca legea permite si aceasta varianta. Mai-marii ortodoxiei maramuresene se coordoneaza, se pare, dupa principiul ”divide et impera”.

Autorizatii incrucisate

In urma cu cativa ani, catolicii sapanteni au cumparat, cu bani grei, un loc in centrul satului, pentru a-si construi o biserica. Locul se afla pe terenul fostului CAP, tapsan marginit de viitorul motel al colonelului-cantaret Gheorghe Turda si vizavi de primarie. La inceputul lunii iulie, parohia unita a intocmit documentatia PUD, in vederea construirii lacasului de inchinare. Acesta urma sa fie din lemn, in stil maramuresean si inalt de 38 de metri. Lipsea o singura fila la dosar, avizul favorabil al Directiei Tehnice a CJ. Doua sedinte ale Consiliului Local Sapanta au respins autorizatia de incepere a lucrarilor, pe motiv de dosar handicapat. Dupa aproape o luna, a venit autorizatia CJ-ului, dar consilierii, facand pe niznaiu, l-au luat pe “nu” in brate si au plecat acasa, refuzand sa-si dea girul favorabil proiectului. Apoi nu s-a reusit a se mai aduna Comisia locala de specialitate, pe urma, fiind “obiectiv de importanta comunala”, s-a motivat ca proiectul n-ar fi fost publicat oficial (desi a fost expus pe avizierul Primariei si transmis la televiziunea locala prin cablu) si tot asa, pana a venit toamna. In timpul tergiversarilor, catolicii au obtinut totusi autorizatia construirii unei baraci simple (destinate adapostirii lemnariei bisericii), dar si inaltarea sopronului a fost stopata, la sfarsitul lui iulie, pe motiv de lacune legislative. A venit pana si Inspectoratul de Stat in Constructii sa constate si sa ordone incetarea imediata a lucrului. Baraca, motiv al ingrozirii asistentei, avea laturile aprobate de 6 x 10 metri, dar a fost lungita cu 2 metri. Mare greseala! Asta a fost cheia afacerii. Unitii au optat pentru supradimensionarea magaziei, pentru ca aveau de depozitat grinzi lungi de 12 metri, si nu vroiau sa le lase neadapostite. In acele zile de inceput al travaliului, prefectul de atunci, Liviu Bechis, ar fi declarat: “greco-catolicii nu vor construi nimic la Sapanta”. El a plecat, a venit Buda, dar situatia e tot demna de ras.

Fundamentalism

Catolicii au refacut intregul proiect, pe baza noilor cote ale magaziei. Avizul final era stampilat spre neschimbare acum doua saptamani, dar lipsea de data asta PUD-ul. Ce mai, bulibaseala curata! Si asa s-a ajuns la amenzi, belele si stoparea finalizarii unei simple baraci din lemn. Ortodocsii din comuna nu par a fi impotriva proiectului, fiind de soiul lor toleranti, insa capii parohiei par sa gandeasca altfel. Ne referim la oamenii preotului Grigore Lutai, care par sa samene zazania si intoleranta in sat. E pacat ca pentru niste fleacuri se ajunge la tribunal si in gura lumii. Daca pentru un sopron se face atata circ, ce va fi cand va incepe constructia bisericii? Frati sapanteni, lasati prostiile si iubiti-va aproapele!

Teofil IVANCIUC



* O familie engleza a fost jupuita, conform legii, de vamesii sigheteni
Taxa pe patul conjugal

Lia Stan, cetatean roman cu domiciliul in Marea Britanie, s-a intors acasa, la Sighet, impreuna cu sotul ei, pentru a deschide o afacere. Si-au vandut casa din Anglia si si-au strans toate lucrurile, pentru a le trimite la casa parinteasca din Maramures. La data de 29 iulie, camionul de 3 tone al unei firme de transport din Cluj a ajuns la punctul vamal Sighet, incarcat ochi cu toata agoniseala celor doi repatriati. De aici a inceput bulibaseala. “Eu am trimis lucrurile fara adresant, in ideea ca tot eu le voi ridica de la vama Sighet. E ceva iesit din comun ca tu sa expediezi si tot tu sa receptionezi marfa intr-o alta tara?”, m-a intrebat Lia Stan. Desigur, intr-o tara normala la cap, asa ceva este absolut obisnuit, insa in Romania asa ceva nu se poate. Vamesii sigheteni au obiectat ca nu exista adresant si ca nu se accepta intrarea lucrurilor in tara, decat cu pretul achitarii taxelor vamale, in valoare de 2.970 de euro. Suma mare pentru niste obiecte de uz casnic si mobile uzate, aduse de cei doi ca sa le foloseasca la noua lor casa. Problema este ca tanara pereche nu s-a informat, anterior miscarii, despre felul cum se procedeaza in astfel de cazuri in Romania. Familia britanica s-a orientat dupa legea Anglionului, care prevede ca un cetatean al Regatului, la mutarea sa dintr-o tara in alta, poate lua orice bunuri, care vor fi scutite de taxele vamale. Insa romanii le-au pus (conform legislatiei noastre) taxe pe mocheta, dulapuri, scaune si pe patul conjugal, cu valoare sentimentala.

Aritmetica te omoara

In tot acest rastimp, Lia si sotul ei se aflau in Anglia. Toate daravelele cu vama le-a efectuat fratele Liei din Sighet, Adrian Stan. Capacul afacerii a fost pus de o declaratie prin care el a semnat ca ar fi primit de la sora sa toate acele obiecte, declaratie unilaterala, despre care Lia n-a aflat decat pe 1 octombrie. “Noi n-am primit nici o notificare de la Vama, toate actele s-au facut pe numele fratelui meu si eu nu i-am donat nimic. Oricine ar fi putut sa vina acolo, sa declare ca eu i-am dat lucrurile. Ce ar fi iesit atunci? Intre mine si fratele meu sunt relatii excelente, el a crezut doar ca ma ajuta”. Sefa vamii, Lidia Muresan, sustine contrariul. “Doua zile am stat si am discutat cu el cele mai bune solutii care se pot aplica. Cat timp am fost plecata la Bucuresti, s-a intamplat treaba cu declaratia. Oricum, pe carnetul TIR era trecut numele lui si adresa sa din Sighet. Pe celelalte hartii, nici un destinatar”. Pana la urma, aproape jumatate din calabalac a fost vamat cu suma de 20,5 milioane de lei, restul (26 de pozitii, insumand circa 40 de obiecte) fiind declarat abandonat pe baza notei 1.494 din aceeasi data, a intrat in custodia statului. Una dintre chitantele (nr. 8, seria 477558) eliberata de vama Sighet, pe care sunt trecute patru pozitii, are o valoare finala de 42.675.935 lei, cand suma reala rezultata era doar de 36.380.985 lei. In baza acelui calcul meserias, s-a perceput pe acele obiecte (un PC, doua televizoare si o masina de spalat folosite) o taxa de 17,9 milioane lei! Bani care au intrat, din neglijenta, in buzunarul statului. Lia Stan nu se poate repatria (nefiind cetatean britanic si neavand mai mult de doi ani petrecuti in afara granitelor). Sotul sau ar fi putut evita plata taxelor vamale, daca ar fi obtinut de la Ministerul nostru de Interne o adeverinta cum ca si-a stabilit domiciliul in Romania. Atunci, lucrurile ar fi fost depuse in custodie (contra unei garantii de vreo 60 de milioane), pana la venirea acestuia la Sighet si totul ar fi fost OK. Din cauza lipsei de informare si a neglijentei manifestate de fratele Liei, Adrian, lucrurile au luat o directie nedorita si ireversibila. Cat de vinovati sunt vamesii sigheteni, care au acceptat declaratia unilaterala de insusire a lucrurilor de catre acesta, este o alta poveste. In rest, vina o poarta sistemul, care jupoaie efectiv oamenii cu toate tipurile de biruri apasatoare. Acest fapt nu ne aduce decat prejudicii, pentru ca multi alti posibili viitori rezidenti straini in Romania s-au izbit de zidul vamal si s-au retras dezamagiti. ”A facut declaratia dupa dictare, ei i-au spus ce sa scrie acolo.” - Lia Stan ”El a venit, a semnat declaratia, chitantele vamale, nota de abandon, totul, stiind ce inseamna asta.” - Lidia Muresan) ”Ei nu m-au informat corect ce trebuie facut, nu mi-au cerut actele justificative cum ca vreau sa ma stabilesc inapoi acasa”. - Lia Stan) ”Noi i-am comunicat lui Adrian Stan care sunt toate solutiile posibile. Lia Stan n-a dat nici macar un telefon, sa vorbeasca cu noi, sa ne spuna ca se intoarce la Sighet”. - Lidia Muresan

Teofil IVANCIUC



* Coltu’ meu
Mihordea si prostitutia

In sfarsit, senatorul PRM Mircea Mihordea si-a vazut visul implinit. I-a aparut poza color intr-un ziar central. Initial, am crezut ca falnica-i mustata ilustreaza vreun material incitant cu privire la activitatea-i deosebita in Parlament. M-am gandit ca, satul de atatea critici, Mihordea s-a pus pe treaba si a “produs” vreo initiativa legislativa in folosul maramuresenilor, de a starnit interesul ziaristilor bucuresteni. Ei, as! Mihordea, evlavios fiind, este membru in “grupul de rugaciune de la Senat”. In fiecare miercuri, acest grup de senatori PRM si PSD, condusi de un senator-preot, se roaga pentru alesii nostri, sa fie mai intelepti, mai luminati si sa le fie iertate pacatele. Dupa rugaciune, alesii evlaviosi dezbat probleme importante. In saptamana care a trecut, tema dezbaterii a fost “Pacatul prostitutiei”. Nu stiu cat de evlavios este Mihordea, in schimb, cu siguranta, are multe pacate si numai daca imi amintesc de limbajul pe care il foloseste in discutiile cu ai lui borseni. Si nu numai. Faptul ca se roaga pentru iertarea pacatelor este un lucru bun, dar nu ajunge. Cei care l-au adoptat ar dori ca “activitatea” senatorului sa fie mai aproape si de legile pamantesti. In ceea ce priveste interesul lui pentru prostitutie, nu ma mai mir. Doar in Borsa, in general in Maramures, problemele grave sociale si economice au fost rezolvate de mult. A mai ramas chestia asta. Meticulos din fire, ca orice medic de dinti, potrivit ziaristilor din Bucuresti, senatorul-lemnului a facut o documentare amanuntita pe soseaua de centura a Capitalei, acolo unde presteaza prostituatele mai amarate (mai ieftine). Adica a purtat discutii cu ele despre conditii, in legatura cu greutatile intampinate si cam tot ceea ce trebuie sa afli despre o categorie sociala defavorizata. Ce ar fi putut face altceva? Laudabil interesul lui pentru subiect, dar nu stiu de ce s-a documentat taman in Bucuresti. Era mult mai comod sa o faca in Borsa sau Viseu, ori in Sighet, unde este o retea puternica de trafic de “carne vie”, ce opereaza sub ochii ingaduitori ai politistilor sigheteni. Sau ar fi putut schimba impresii pe aceasta tema cu un coleg parlamentar maramuresean, care este specialist pe probleme de prostituate. Nu degeaba respectivul coleg face studiu de caz, dupa cate o intrunire fructuoasa ce se termina in puterea noptii, si trimite taximetristii dupa cate-o fatuca de pe centura baimareana. Asa, sa mai vada si el cum o mai duc fetele si ce probleme au. Ar invata si Mihordea cum se face o documentare ca la carte.

Nicolae TEREMTUS



* Un preot clarvazator a ”vazut” masacrul de la Arhive

In cazul masacrului de la Arhivele Nationale Maramures a avut loc o noua scurgere de informatii, provenita de la cei care ancheteaza cazul. La Baia Mare, procurorul militar Aurel Gales a declarat ca nu se vor da publicitatii “franturi” de rezultate ale expertizelor care se fac, ci vor fi prezentate toate rezultatele, dupa finalizarea lor. Gales estima ca vor fi necesare cel putin doua luni si jumatate pentru a prezenta concluzii pertinente. Dupa povestea cu satanistii si ideea cu drogurile, “aruncate” cu maiestrie presei de nu se stie cine, zilele trecute in mass-media au aparut concluziile expertizei balistice. Potrivit acestora, toate cartusele trase la Arhive provin din arma care s-a gasit sub corpul lui Pop. Mai mult, inelul de contuzie, care apare in tragerile de la distanta mica, a fost localizat sub limba lui Pop, adica s-a sinucis. In urma acestor concluzii partiale, in toiul anchetei, ziarele au titrat mare: Pop este criminalul. Posibil sa fie asa, dar totusi ancheta nu este finalizata, iar mama baiatului sustine ca Pop avea o urma de arma sub barbie, caz in care inelul de contact, logic ar fi fost sa fie acolo localizat. Dar cea mai senzationala informatie legata de cazul de la Arhive am primit-o zilele trecute. O inalta fata bisericeasca din cadrul Episcopiei Ortodoxe Maramures, despre care se spune ca este clarvazator, a avut viziuni legate de cele intamplate in Baia Mare. “Parintele a , cu cateva zile inainte de masacru, un militar care tragea cu arma in mai multi colegi. Parintele a fost marcat de viziunea avuta. Dupa inmormantarea soldatilor, el a avut o noua viziune in care aparea, de data aceasta, Pop cu chipul Satanei si care radea sinistru”, ne-a spus sursa noastra. Istorioara circula in randul preotilor si a celor apropiati de Episcopie si este comentata pe la colturi. Multi nu pun la indoiala capacitatea clarvazatoare a inaltei fete bisericesti. Noi asteptam raspunsurile la intrebari.

Nicolae TEREMTUS



* Cazul ”Colda” e mai plin de dileme decat Gropa Marianelor
Masina ”acoperita”

Dupa 11 saptamani de la accidentul rutier al sefului Vamii, rezultatele anchetei interne intarzie l masina institutiei, grav avariata, a fost ascunsa intr-o curte din satul Sasar l care sunt masurile Directiei Generale a Vamilor?

Cat timp mai trebuie sa treaca pentru a elucida ceea ce la inceput parea foarte clar? La aceasta intrebare ar fi trebuit sa primim raspuns din partea unui ”emisar” al oradeanului Calin Vesa, seful ierarhic al celui implicat in distrugerea masinii de serviciu a Vamii Baia Mare. Desi am primit promisiuni ca pana la inchiderea editiei vom avea o pozitie oficiala, rezultatul anchetei este profund... ca o lebada muta.

Convingerea mea este ca fie avem de-a face cu niste perfectionisti, care nu vor sa omita nici un amanunt inainte de a comunica un rezultat incontestabil, fie se incearca musamalizarea acestui caz. E vorba despre accidentul rutier petrecut in dimineata zilei de 27 iulie 2003, in apropiere de localitatea Petresti (judetul Satu Mare). Atunci, masina Vamii Baia Mare, un Volkswagen Bora cu numarul de inmatriculare MM 10 VAM, in care se aflau patru persoane (Horia Colda, coordonator activitate - seful Biroului Vamal de Control si Vamuire la Interior Baia Mare; sotia si cei doi copii ai sai) a depasit o alta masina, care rula cu 90-100 km/h (conform declaratiei soferului respectiv) si, la scurt timp, a parasit carosabilul, oprindu-se intr-un sant.

Erorile

Colda a declarat ca el se afla la volan, ceea ce il incrimineaza inca o data, pentru ca masina institutiei putea fi condusa numai de persoane acreditate, iar el nu facea parte dintre acestea. Apoi, a inceput sa respire ipoteza ca la volan era sotia sa. Suspiciunile au inceput sa apara din momentul in care s-a incercat acreditarea ideii ca ”i se putea intampla oricui, pentru ca vinovata ar fi fost o defectiune a masinii”. Numai ca masina fusese inspectata tehnic la un service autorizat si primise aviz favorabil cu doar cinci zile inainte de producerea accidentului.

Acoperirea

Alte semne de intrebare le-a ridicat refuzul Inspectoratului Judetean de Politie Satu Mare de a ne pune la dispozitie comunicatul oficial referitor la accident, cu motivatia ca exista ”ordine sa nu se comunice amanunte privitoare la evenimentele in care sunt implicate persoane din alte structuri”! Apoi a urmat detonarea bombei. GAZETA a descoperit masina Vamii, nu in garajul Politiei din Baia Mare (pentru o obligatorie expertiza tehnica), nici in vreun service, ci in curtea interioara a vilei unei subalterne de-a lui Colda. In satul Sasar, in curtea lui Livia Popovici, masina era ”protejata” asa cum o vedeti in fotografie, cu un covor si cu o folie de plastic!

Tacerea

Ce a urmat? O corespondenta cu Directia Generala a Vamilor, un ”duel” al solicitarilor si comunicatelor, ultimul consemnand ca ”se vor lua masurile care se impun in urma anchetei interne”. Am lasat ragazul necesar pentru ca inspectorii de la DGV sa se dumireasca. Timpul a trecut, nemilos pentru unii, dar raspunsul intarzie sa apara si sa consemneze cine este vinovat. Diana Stoica de la Biroul de presa al DGV era convinsa ca ne indruma spre cel care ne poate da, dupa 11 saptamani, un raspuns care sa clarifice situatia. ”Nu v-a telefonat Vesa (Calin Vesa, seful Directiei Regionale Vamale Interjudetene, superiorul lui Colda - n.red.)?” ”Nu. Nu ne-a telefonat nimeni.” ”Regret, am comunicat celor de la Oradea sa ia legatura cu dumneavoastra pentru raspuns. Probabil luni... Eu nu pot sa va spun decat ca dosarul e la Politie, din cate stiu. In orice caz, luni, veti avea mai multe amanunte.” Cum am asteptat cateva luni, vom mai astepta si ”pana luni”. Ramane insa dilema: De ce o fi durand atata rezultatul unui caz care e clar ca lumina zilei? In fine, ne vom lamuri, luni.

Catalin VISCHI



* Schimbul de azi
O ”oferta potrivita” pentru o tara nepotrivita

Mari carcotasi mai suntem! Nu mai poate omu’ sa aiba un gest caritabil, o simtire patriotica, o tresarire de demnitate ori o idee economicoasa, ca hop si noi cu critica, cu fitilu’, cu interpretarile, cu rautatile specifice ”oamenilor mici”. Eeei, hai ca suntem absurzi. Sau surzi, pentru ca nu auzim vocea demna a tribunarzilor, acesti ”oameni mari” care ne explica de atata timp (inutil, desigur) ca intentiile lor sunt cele mai bune si mai dezinteresate. Dar noi? Nimic. Ca nuca-n perete (daca-mi permite-ti aceasta ”glumita” specific nastasiana - aoleo!, daca ma baga astia la plagiat, ca tot se poarta, dar se numeste mai nou ”beuranat”, de la Mircea... o alta rautate, politica, de data asta). Orice ar face oricine (bine, nu chiar oricine, timpul a demonstrat ca axioma specifica faptul ca acel ”oricine” trebuie musai sa fie demn pesedist), face pentru ca e ”cea mai buna oferta”. Ultimul exemplu nu este unul foarte indepartat. Pentru niste amarate de buletine de vot, ”niste maruntis, acolo”, hop cu comentariile. ”Pai, bai... acestia, in loc sa aplaudati pinguineste ca v-am degrevat de niste dificultati, voi va bagati repede-n seama! Ce daca numa’ noi am prins contractele de tiparire a logisticii (pardon de expresie!) de la referendum? A prins cine a avut cea mai buna oferta, da? Atat. ‘na seara!” Criticandu-i in continuare pe acesti ”Garcea ai adevarului”, nu facem decat sa ne demonstram neputinta. Daca noi n-am avut o oferta mai buna dacat ”cea mai buna oferta”, e clar ca nu puteam castiga. Si atunci? Ce altceva dovedim noi, decat ca suntem ”niste tarani” sau mai rau, probabil suntem instrumentati, practic. Luptand impotriva celor care au vesnic ”cea mai buna oferta”, decadem in ochii poporului care constientizeaza ca sunt condusi constiincios spre viitorul luminos... Doamne, iarta-ma! Si au dreptate, sa stiti! Ma refer la ”oamenii mari, care au mereu cea mai buna oferta”. Au perfecta dreptate. Sunt cei mai potriviti pentru ca au acest ceva, aceasta... oferta magica. Nu pot sa-mi explic scaderea dramatica in sondaje, niste minciuni, bineinteles, niste ”comandate de opozitie”, e foarte clar. Dar nu pot sa-mi explic multe, ceea ce-mi dovedeste probabil conditia de ”om mic” si fara orizontul deschiderii catre oportunitate. De exemplu, nu pot sa-mi mai explic cum reusesc acesti ilustri cetateni sa aiba etern ”cea mai buna oferta” si tara sa mearga atat de prost! Imposibil, ceva nu functioneaza in logica asta prapastioasa. Ba da. Exista o explicatie (alt ”beuranat”). Cei care au oferta potrivita nu au gasit tara potrivita. Asta trebuie sa fie! Si ei se ”chinuie” sa implementeze oferte potrivite intr-o tara nepotrivita. ”Notre respect, PSD!” A noastra compatimire.
P.S.: Cu stampila asta de votat, nu stiu, zau, cum o sa facem, dar sunt convins ca ”oamenii mari cu vesnic cea mai buna oferta” n-o sa ne lase incurcati. Si uite asa, o sa iasa din urna... Na, ca aicea s-a terminat spatiul. Suntem o tara nepotrivita.

Cataliin VISCHI