ANCHETE

* In scandalul expulzarii personalului Ambasadei Irakului la Bucuresti,
Serviciile secrete romanesti, manipulate de anglo-americani

* Om de afaceri cercetat penal pentru o escrocherie financiara
Fals in doi
(Berinde & Raiffeisen Bank)!

* Prostituatele din dosarul “echipa romano-olandeza” au vorbit!
“Legea casei”

* Mama si fiica intr-un nedrept proces al constiintei
“Razboiul” fara pace

* In scandalul expulzarii personalului Ambasadei Irakului la Bucuresti,
Serviciile secrete romanesti, manipulate de anglo-americani

Asa cum v-am obisnuit, si in aceasta saptamana va prezentam un material exploziv. Ancheta de presa vine sa arate faptul ca expulzarea diplomatilor irakieni a facut parte dintr-un plan al CIA privind expulzarea ambasadelor Irakului din mai multe tari europene. Provocarea care urma sa duca la expulzarea diplomatilor americani a fost pusa la cale fara ca serviciile secrete romanesti sa aiba habar. Surse confidentiale din cadrul Serviciului de Informatii Externe (SIE) ne-au pus la dispozitie documentele compromitatoare care au dus la expulzarea, pe 22 martie 2003, a intregului personal al Ambasadei Irakului de la Bucuresti. Cu o luna inainte de incident, spun aceleasi surse, seful SRI Dej, Pavel Pop, umbla cu xerocopiile acestor documente in servieta, nestiind ce sa faca cu ele. Astfel, Pop a facut "cadou", din "neglijenta/incompetenta", Serviciului Roman de Informatii (SRI) si Ministerului Afacerilor Externe (MAE) un scandal international de proportii.

Surse confidentiale din cadrul Serviciului de Informatii Externe (SIE) ne-au informat ca serviciile de informatii anglo-americane (MI 5, respectiv CIA) stiau ca in ambasada Irakului de la Bucuresti au fost introduse documente compromitatoare pentru "regimul lui Saddam". Documentele cu pricina reprezentau doua oferte si documentatiile aferente privind achizitionarea de tehnica militara ruseasca si de substante radioactive. Evenimentele se desfasurau pe fondul disputei dintre ONU si SUA privind demararea campaniei militare ce a vizat indepartarea lui Saddam Hussein. SUA si aliatii sai aveau nevoie de probe concludente care sa certifice legaturile dintre regimul Saddam si organizatiile teroriste islamice (inclusiv Al Qaeda), precum si incalcarea embargoului impus de ONU Irakului inca din 1991, privind inarmarea si exportul de petrol. Probele urmau a fi folosite de SUA pentru a-si justifica interventia militara din Golf.

Cum s-a vazut, chiar daca probele prezentate de americani Consiliului de Securitate al ONU au fost catalogate drept neconcludente, razboiul a fost de neevitat. Strategia serviciilor de informatii anglo-americane, pusa la cale inca din vara anului trecut, era de a obtine informatii si documente pentru a dovedi opiniei publice internationale pericolul regimului lui Sadamm. In acest joc mediatic, SUA si partenerii sai au speculat informatiile mai vechi din care reiesea ca Rusia a furnizat tehnica militara irakienilor, in special in timpul razboiului dintre Iran si Irak, respectiv primul razboi din Golf. Ceea ce era extrem de greu de dovedit. Ar fi trebuit ca documente secrete de la Kremlin si Bagdad sa intre pe mana americanilor. Dovezile clare ale traficului de arme au intarziat sa apara, asa ca serviciile occidentale s-au lansat in jocuri operative de anvergura. Cu sprijinul ofiterilor irakieni fugiti si cu concursul serviciilor de informatii "prietene" trebuiau sa dovedeasca faptul ca ambasadele si consulatele irakiene functioneaza ca antene ale spionajului irakian.

SRI se-ncurca in chestiunea traficului de armament

Cert este ca ambasada irakiana de la Bucuresti era o tinta perfecta pentru a regiza o "lovitura" de zile mari. Pe 7 decembrie 2002, consulul irakian de la Bucuresti, Muhammad Abdal Razzaq, a fost expulzat din Romania. Serviciile de informatii romanesti, SRI si SIE, sustin ca au gasit probe ca Razzaq avea legaturi cu grupari teroriste finantate cu bani proveniti din activitatea unor societati fantoma (active pe teritoriul Romaniei). Respectivele societati aveau, la randul lor, legaturi cu Mukhabarrat, serviciul de informatii irakian. In perioada 1999-2001, retelele de societati fantoma ale Mukhabarrat au dirijat prin Romania traficul de arme dinspre fostele tari CSI. In mod curios, intr-un comunicat de presa din 5 februarie 2003, SRI sustine ca Romania nu a fost implicata in traficul cu arme si in transferul a milioane de dolari unor organizatii teroriste din Irak, Egipt, Liban si Siria. Atunci, de ce l-au expulzat oficialitatile romane pe consulul irakian Razzaq? Pe informatii culese dupa ureche (putin probabil - n.red) sau la comanda directa a serviciilor anglo-americane?

Provocare sub pretinsa tutela a Kremlinului

Asadar, ambasada irakiana de la Bucuresti fusese deja implicata intr-un scandal international privind traficul de arme rusesti spre Irakul prins in "latul" embargoului! Ceilalti diplomati irakieni, in frunte cu ambasadorul Saad H. Majid, erau cu certitudine monitorizati. Chiar daca ar fi fost si ei implicati in traficul de arme, logic ar fi fost sa-si sisteze activitatea, avand in vedere situatia belicoasa in care se afla la inceputul acestui an regimul lui Saddam. Totusi, pe fondul iminentului razboi, irakieni vroiau sa se inarmeze cat mai bine, pentru a face fata viitoarei confruntari. Surse confidentiale din cercul unor oameni de afaceri arabi sustin ca serviciile de informatii anglo-americane au plantat la Bucuresti o "cartita otravita" care sa intre in jocul irakienilor. Respectiva persoana este de origine rusa si a activat ca diplomat al CSI in Romania, spun surse avizate. Acesta a venit la Bucuresti pozand in om de afaceri. In prima faza, a luat legatura cu o serie de oameni de afaceri apropiati lojelor masonice. Invariabil, rusul se recomanda in dreapta si-n stanga ca reprezentant al guvernului rus si delegat al unei firme rusesti de stat ce se indeletnicea cu exportul de armament.

Documente compromitatoare introduse in ambasada

Pe 6 februarie 2003, omul de afaceri slav a participat la o intalnire in restaurantul hotelului Intercontinental. Total intamplator, partenerul de discutie era de origine irakiana. Rusul si-a etalat o oferta oficiala de tehnica militara si, neoficial, o oferta de materiale radioactive, plutoniu, uraniu, mercur etc. In discutie, acesta a precizat ca a plasat astfel de oferte si altor persoane interesate, printre care si Ambasadei Irakului la Bucuresti. El sustinea ca a reusit acest lucru prin intermediul unui om de incredere de origine romana. In continuare, viitorii parteneri l-au incredintat ca exista o piata dornica de astfel de "materiale", in special in Africa Centrala. Pentru a-i verifica buna credinta, partenerii de discutie i-au solicitat recomandarile din partea guvernului rus, precum si din partea societatii invocate de acesta. Rusul a refuzat, dupa care a parasit tara.

Pop nu poate, fiindca nu stie

Lovitura de gratie, despre care putini ofiteri romani de informatii au auzit, este ca seful SRI Dej, Pavel Pop, a intrat pe la mijlocul lunii februarie, prin intermediul unei surse, in posesia documentelor rusului. Mai exact, a pus mana pe "miezul informatiilor", adica pe documentatia privind tehnica militara si materialul radioactiv. Textul documentatiei este redactat in limba rusa. Nu stim daca Pop, fost lucrator al Securitatii, isi aduce aminte limba lui Stalin. Descumpanit si nestiind cum sa utilizeze informatiile, Pop nu le-a dat mai departe la Bucuresti, cum ar fi dorit, de exemplu, seful sau, Radu Timofte. Din discutia telefonica avuta cu Pop am inteles ca acesta a verificat respectivele informatii, dar ca acestea nu s-au confirmat, neavand, in viziunea lui Pop, nici cap, nici coada. Mai voalat - spunem noi - Pop nu a stiut ce sa faca cu ele, sperand ca altii sa-i faca munca, in speta sursele. In loc sa discute la subiect, Pop ne-a atras atentia sa nu scriem ceva pentru ca ar fi pacat "sa ne suparam unii pe altii". Noi nu ne vom supara daca Pop va fi gasit incompetent de catre sefii de la Bucuresti. In schimb, inginerul chimist ne-a promis ca se va supara pe noi daca va fi cazul chiar si cu un proces de presa. Legitimitatea demersului nostru este urmatoarul: daca informatiile inca detinute la fiset de Pop sunt reale suta la suta si ar fi fost remise centralei SRI de la Bucuresti, i-ar fi scutit pe oficialii romani de un scandal mediatic international, percum si de o serie de frustrari profesionale.

Nici SRI si SIE nu au stiut de unde sa o apuce

De fapt, oficialii americani stiau de documentele introduse in ambasada irakiana de catre "cartita rusa", dar i-au lasat pe romani, "gazdele", sa-si faca meseria. Cum ar veni, au dat doar capatul de informatie. Pe 7 martie, Departamentul de Stat al SUA a solicitat Guvernului Nastase si inca altor 59 de state expulzarea a 300 de irakieni. In mod normal, partea americana nu si-a deconspirat sursa in cazul Ambasadei Irakului la Bucuresti. Chiar parteneri, romanii nu trebuiau sa stie toate jocurile americanilor. Asa ca, doar pe baza asigurarilor verbale ca exista ceva compromitator pe seama Ambasadei Irakului, SRI si SIE i-au "lucrat informativ" pe diplomatii irakieni. Dovezile compromitatoare existau, asa cum am relatat, urma ca ofiterii romani de informatii sa le gaseasca. Ce au facut insa sereistii lui Timofte tine de paranormalul muncii de informatii.

Ambasadorul Majid denunta SIE

In acest contex, pe 10 martie, ambasadorul Irakului la Bucuresti, Saad H. Majid, a avut o intrevedere cu Radu Onofrei, seful Directiei Asia si Orientul Apropiat din Ministerul Afacerilor Externe. La discutie a participat si un ofiter SIE, fapt confirmat mai apoi de MAE. Joi, 13 martie, Majid a organizat o conferinta de presa in care a acuzat SIE ca a incercat sa-l racoleze. A urmat un adevarat razboi al declaratiilor, in care MAE l-a declarat pe Majid "personna non grata" si a afirmat ca acesta a incercat o manevra propagandistica. Dupa cinci zile, Majid a parasit Romania, fiind chemat de oficialitatile de la Bagdad. Bineinteles, din context nu poate fi exclusa varianta MAE. Ciudat este faptul ca MAE a refuzat sa dezvaluie numele ofiterului SIE suspectat ca ar fi incercat sa-l racoleze pe Majid si nici ce cauta acesta in biroul lui Onofrei.

Chimistul a ratat celebritatea

Daca, intr-adevar, Majid a fost victima unei incercari de racolare, singura explicatie poate fi data de disperarea servicilor romane, care pana la acea data nu gasisera documentele compromitatoare. Teoretic, dupa gandirea ofiterilor nostri mostenita pe tiparele Kominternului, Majid ar fi trebuit sa le puna pe tava ofiterilor SIE si SRI documentele, dupa ce in prealabil l-au strans cu usa. Abordarea pe stil KGB a provocat un scandal international. Cert este ca pana la urma documentele privind tehnica militara si substantele radioactive au fost gasite. De cine, nu prea conteaza. Pe 22 martie, MAE a expulzat in bloc ceea ce a mai ramas din legatia diplomatica irakiana de la Bucuresti. Intre timp, la Dej, profesorul chimist Pop tacea chitic. Probabil nici pana in ziua de astazi Pop nu stie ca a pierdut sansa vietii de a pune mana pe "bastonul de maresal" si a scapa din biroul sau prafuit din Politia Dej, interior 107.

Precedentul maghiar

Singurul caz similar de expulzare a unor diplomati acreditati pe teritoriul Romaniei s-a petrecut la Cluj. In 1988, ofiterii de informatii Pamfil Gorcea, Ioan Medan si Ioan Pop, activi in cadrul UM 110, unitate informativa special infiintata pentru a depista spionajul tarilor din blocul de Est (prietene) in detrimentul Romaniei, au deconspirat o retea de spionaj maghiara. Membrii retelei ungare ocupau functii de diplomati maghiari acreditati pe langa consulatul maghiar de la Cluj. Au fost identificati ca facand parte din retea consulul Laszlo Alfodi si secretarul Rudas Erno. Acestia au fost surprinsi in flagrant, difuzand informatii secrete unor ofiteri de informatii externe ungari. Dupa acest incident, Nicolae Ceausescu a dispus desfiintarea consulatului maghiar de la Cluj.

Alin POPA



* Om de afaceri cercetat penal pentru o escrocherie financiara
Fals in doi
(Berinde & Raiffeisen Bank)!

Dupa 30 de numere in care am dezvaluit cititorilor nostri lucruri mai putin cunoscute (si nu pozitive) despre oamenii de vaza ai judetului, am ajuns si la cazul Berinde. Stim ca despre el s-ar putea face un serial, dar mai sunt si altii care isi asteapta nerabdatori darea spre publicare. In numarul de fata veti putea face cunostinta cu unul dintre cei mai influenti oameni din Baia Mare – Grigore Berinde. Un om de afaceri care, in prezent, este cercetat penal pentru faptele comise.

Inselaciune, fals si uz de fals in interes personal, un credit de peste un miliard de lei, luat in numele a sute de oameni care nu au stiut nimic, peste 70 de plangeri penale, angajati care isi cer cartile de munca inapoi si o firma din care a mai ramas doar portarul. Toate acestea se leaga de numele influentului "om de afaceri", Grigore Berinde, din Baia Mare. GAZETA va dezvaluie o "inginerie" financiara a afaceristului de prestigiu, care i-a adus un dosar penal aflat in cercetarea Politiei Baia Mare.

Nu stim ce relatie a avut Grigore Berinde cu Radu V. Pop, fostul director al Raiffeisen Bank din Satu Mare. Cert este ca din colaborarea celor doi a reiesit o "invarteala" de un miliard lei. Familia Berinde patrona, printre altele, si firma de confectii SC Berinde Textil Eurotex SRL Baia Mare. Chiar daca nu era patronul oficial al afacerii (sotia sa, Delia Berinde figura ca administrator), Grigore reprezenta “creierul”. In luna martie 2002, el a incheiat in numele angajatilor firmei contracte de emitere a cardurilor de tip Maestro cu Sucursala Raiffeisen Bank din Satu Mare (desi banca are sucursala si in Baia Mare!), in scopul declarat de a achita salariile acestora pe cale electronica. Radu V. Pop a acceptat actele aduse de Berinde, desi acestea erau un fals evident. Raiffeisen Bank ofera posibilitatea managerilor intreprinderilor mici si mijlocii sa plateasca salariile angajatilor cu ajutorul cardurilor. Conform regulamentelor bancii, aceasta modalitate de plata se face cu acordul angajatilor. Cel care are acces la un asemenea card poate solicita bancii un plafon de descoperire de cont, in limita a trei salarii lunare nete. Cardul poate fi accesat din orice localitate din tara, in orice moment. Dar oamenii nu fusesera nici intrebati si nici instiintati. Berinde a falsificat semnaturile acestora pe actele prezentate lui Pop. Manevra celor doi ar fi ramas multa vreme in anonimat daca Berinde nu ar fi comis un al doilea abuz. In baza cardurilor oamenilor, a uzitat de dreptul conferit de carduri si a scos cate trei salarii nete pentru fiecare din sutele de angajati.

“La Booomba!”

La inceputul anului 2003, ceva s-a defectat in mecanism si Berinde a fost pus in situatia de a nu putea returna banii imprumutati. Drept urmare, directorul Pop s-a spalat pe maini si, pe 7 februarie, a trimis somatii de plata angajatilor lui Berinde care aveau (vorba vine!) carduri Maestro. Prin aceste adrese li se facea cunoscut ca au de achitat in jur de 16 milioane lei. Adresele au cazut ca un meteorit in cutiile postale ale angajatilor, care nu pricepeau nimic. Printre cele instiintate se numara baimarencele Daniela Velker (str. Macului), Elena Coste (str. Republicii), Maria Both (str, Paltinisului) si multe altele. “S-au facut cardurile, dar noi n-am stiut nimic. N-am semnat vreodata pentru un card facut de firma. Am aflat ca am card abia cand mi-a venit somatia acasa. Ne-au scos de pe acele carduri de trei ori suma pe care ar fi trebuit s-o primim in salariu, adica aproximativ 15 milioane lei la fiecare. Somatia cerea sa inapoiem suma plus dobanda aferenta. Bineinteles, asta a fost facuta in combinatie cu directorul de la Raiffeisen Bank Satu Mare, ei nu puteau s-o faca singuri, in nici un caz. Radu V. Pop, directorul, a fost demis atunci, cu scandalul asta. Ei au vrut sa acopere suma si noi sa nu stim nici de carduri, nici de nimic. Dar daca n-au apucat, cei de la banca au fost obligati sa ne trimita somatiile si sa incerce sa-si recupereze suma. Cand am fost la Satu Mare, noul director ne-a spus ca e o ilegalitate. N-au avut cum sa ne minta. Mai mult, eu aveam bani impreuna cu sotul la Raiffeisen din Baia Mare. Puteau sa-mi blocheze contul, nu? Dupa ce am facut scandal, in termen de trei zile mi-au trimis o instiintare in care ma anuntau ca datoria a fost platita. Le-a fost frica si de scandal, si de politie. Dar se pune intrebarea: unde sunt cardurile? Nu ne-au anuntat ca au fost anulate sau altceva. Daca ne trezim ca Berinde scoate din nou bani pe cardurile noastre?”, a declarat Dana Velker, una dintre “victimele” lui Berinde.

Anchetat

Cei peste 70 de angajati au depus la Politia Baia Mare plangeri penale impotriva lui Berinde. "Berinde a afirmat ca a luat banii pentru a plati salariile angajatilor, dar asta nu reiese de nicaieri. Totalul sumei a fost de 1.035 miliarde lei. Pana acum, s-au achitat banii luati pe cardurile oamenilor, ramanand doar suma imprumutata pe cardurile familiei. Urmeaza sa facem rezolutia grafologica pentru 78 de persoane. Se vor compara semnaturile lor cu cele de pe cereri. Sigur ca oamenii nu au semnat, dar ne trebuie si o proba de genul acesta", a afirmat Zaharia Gondor, comisar al Politiei Economice Baia Mare, cel care se ocupa de anchetarea acestui caz. Am solicitat si parerea actualului director al Raiffeisen Bank Satu Mare, Teodor Bordianu, care a fost prea ocupat sa raspunda macar la unul din zecile de apeluri pe care i le-am trimis. "Fara acordul Bucurestiului, nu putem da informatii. Mai ales ceea ce va intereseaza, nici vorba! Directorul Bordianu nu va va da informatii", ne-a asigurat anonima secretara a directorului.

Pedeapsa

"Firma Berinde Eurotex SRL Baia Mare a incheiat, in luna martie 2002, un contract cu sucursala Satu Mare a Raiffeisen Bank, pentru achitarea drepturilor banesti ale salariatilor acestei firme, in conturi curente personale, cu acces prin card Maestro. Au fost emise 78 de carduri, iar pentru 75 a fost atasata si facilitatea de descoperire de cont de pana la trei salarii. Erau cuprinse inclusiv cardurile titularului Grigore Berinde, sotiei – Delia si fiicei – Oana. In luna martie 2003, banca a constatat ca salariatii firmei nu au primit cardurile si ca acestea au fost utilizate fraudulos de patronul Grigore Berinde, prejudiciul ridicandu-se la 550 milioane lei. In 12 mai 2003, Banca a formulat plangere penala impotriva lui Grigore Berinde, pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune, fals in inscrisuri private si uz de fals. Cat despre fostul director, Radu Pop, el a fost schimbat din functie dupa incident, pe motive de management defectuos. Nu a avut rezultate. Cazul acesta l-am depistat ulterior", a declarat Corina Vasile, director de comunicare si relatii publice al Raiffeisen Bank Bucuresti. In prezent, firma sotilor Berinde se afla in procedura de faliment, iar oamenii asteapta de mai bine de doua luni eliberarea cartilor de munca. Despre directorul Raiffeisen Bank Satu Mare, Radu Pop, am aflat ca a primit o sanctiune pe masura gravelor abateri de care a dat dovada. A fost schimbat din functie si trimis... la Curtea de Conturi Satu Mare. Grea pedeapsa! Bravo, premiere pe masura, pentru merite deosebite in munca.

Cine e Raiffeisen?

Friedrich Wilhelm Raiffeisen (1818 – 1888) a fost primar al mai multor orase germane. In 1862, a creat in Anhausen, prima uniune de credit din Germania. In 1886, a pus bazele primei uniuni bancare in Munhldorf (Austria). Azi, Raiffeisen este cel mai mare grup bancar privat din Austria si este actionarul principal al unei vaste retele de banci in Europa Centrala si de Est. In 1927, a fost infiintat RZB-Austria pentru a coordona activitatile si politicile financiare ale grupului. In 1994, RZB a deschis prima reprezentanta in Romania, iar in iulie 1998 si-a inceput activitatea Raiffeisenbank (Romania), cea de-a noua banca a RZB in Europa. In iulie 2001, RZB a preluat 93,36% din Banca Agricola, in 18 mai 2002 a fuzionat prin absorbtie, iar din 1 iulie 2002 si-a schimbat denumirea in Raiffeisen Bank SA. Banca are aproximativ 3.500 de angajati, care lucreaza intr-o retea nationala de sucursale, agentii si reprezentante din 210 locatii. Emblema Raiffeisen este formata din doi caluti incrucisati in varful unui acoperis, simbol al protectiei si sigurantei.

Ciprian DRAGOS



* Prostituatele din dosarul “echipa romano-olandeza” au vorbit!
“Legea casei”

Dupa cum v-am promis in numarul trecut, GAZETA a revenit in aceasta saptamana cu noi declaratii ale fetelor care au ajuns sa se prostitueze in cluburile olandeze din Amsterdam si Haga. Spre mirarea noastra, fetele par niste “fiinte angelice”. Cateva sunt femei maritate ori mame desavarsite si ne amintesc de zicala . Obligate, batute sau amenintate cu moartea, fetele nu aveau cale de intoarcere. Respectau “legea casei”.

20 de fete (dintre care patru minore) au fost racolate de “pestii” baimareni, fiind duse in Olanda sa se prostitueze in cluburi sau pe strada. Cele in cauza cunosteau exact destinatia si “locul de munca”, singurele acuze fiind indreptate impotriva violentelor la care erau supuse uneori si a promisiunilor neonorate.

Dupa declaratiile celor acuzati de proxenetism, trafic de persoane si trafic de minori, am continuat drumul spre aflarea adevarului si a pornit in cautarea “victimelor” (ghilimelele sunt necesare pentru ca, veti vedea, multe au stiut la ce se inhama). Nici o clipa nu s-au gandit la urmari, ci doar la a castiga intr-un timp cat mai scurt cat mai multi bani. Chiar daca la inceput au stabilit cu cei care le-au racolat cateva conditii cu privire la partea lor de bani, palpabilul a avut o altfel de culoare. Pe langa faptul ca nu au beneficiat de banii promisi, cateva dintre fete au ajuns sa fie vandute pe bani grei, inchise in cluburi, infometate, batute si amenintate cu moartea. Fiecare dintre ele se gandea la o solutie de evadare dar, nestiind sa vorbeasca limba olandeza, fetele n-au putut nici macar sa ceara ajutor. Noroc ca unor clienti li s-a facut mila, ajutandu-le sa fuga. In desfasurarea anchetei, GAZETA a fost surprinsa sa gaseasca fetele metamorfozate in doamne din inalta societate, casatorite si cu copii. Una dintre ele este maritata si nu poate uita cosmarul acelor ani. O alta s-a mutat din Baia Mare, din dorinta de a nu se intalni cu persoanele cu care a avut contact, iar altele au plecat din nou in Olanda pentru a-si continua “serviciul”. Va vom dezvalui fapte adevarate din experienta lor. Dorind sa le protejam identitatea, numele fetelor sunt fictive.

Tarif: 110 euro/ora

“Persoana care m-a contactat si m-a dus la un prieten de-al lui Loredan (Loredan Bota, actualmente arestat preventiv in Penitenciarul Tautii Magherausi – n.red) nu este inchisa, dar nu pot sa va spun numele. Imi este frica! Ne-a spus din start pentru ce si unde mergem, insa ne-a mintit in legatura cu banii. Ne-a spus ca ne va da 40% din realizari, dar cand am ajuns acolo, 50% ramaneau la bar, iar din cealalta jumatate ei luau 60% si noua ne ramanea 40%. Sunt maritata si am un copil de doi ani. Sotul meu nu a stiut unde am lucrat in Olanda. Tot timpul ii spuneam ca-mi caut de lucru si nu gasesc nimic. Stateam in clubul “Hills in Heaven”, de care se ocupa o familie de chinezi. Pasapoartele le-am dat lui Laura (Laura Szenkocits – si ea arestata preventiv – n.red.) si Loredan. Ei veneau la club o data pe saptamana, sa ia banii si ne aduceau de mancare, dar foarte putina. Fugeam din club ca sa ne cumparam mancare. Am stat trei saptamani in care nu m-am ales cu nici un leu, pentru ca am avut datorii fata de Laura. Mi-a cerut 200 euro pe transport, taxe pentru pasaport si mancare. Clubul la care stateam era, de fapt, inchis. Numai cei care stiau ce se face veneau acolo. Erau camere de luat vederi, clientii sunau la poarta si numai daca ii cunosteau le deschidea usa. La club mai erau Roxana, Simona (sora Laurei) si inca doua fete din Tautii Magheraus (una dintre ele practica si acum prostitutia, dar legal, ca si-a facut acte). Pe Roxana si Simona le mai ducea si la strada. Pe mine nu m-au batut, dar am inteles ca pe celelalte le bateau rau de tot. Din cate am inteles, Loredan le-a batut pe Laura si Ligia din cauza ca au vrut sa plece acasa. Dupa trei saptamani, am cunoscut un chinez care s-a indragostit de mine. El m-a ajutat sa scap, dandu-mi si bani de avion sa ma intorc acasa. Normal nu voiam sa plec de la club, dar Laura ma urmarea tot timpul ca sa nu fug. Chinezii care se ocupau de bar erau foarte grijulii cu noi. Am mai fost inca trei zile la un club numit “Sasha Club”. Acolo aveam nevoie de tinuta de seara, trebuia sa fim elegante. Uneori faceam 400 euro pe zi, alteori numai 100 euro, tariful pe ora fiind de 110 euro. Ca sa mai scap de client, trageam de timp (ma prefaceam ca ma spal, povesteam). Eu vorbesc limba engleza si reuseam sa ma inteleg cu clientii. Cand am plecat de la club, Laura si Loredan m-au pacalit cu banii. Aveam doar 5 euro, noroc cu chinezul care mi-a dat bani.” Realitatatea cruda si cosmarul trait le-au ramas intiparite in memorie. Fetele sunt condamnate pentru faptul ca au fost constiente ca mergeau sa se prostitueze. Dar nimeni nu se gandeste ca experienta pe care au trait-o in Olanda le-a marcat, probabil, pentru toata viata.

Gabriela VALEAN



* Mama si fiica intr-un nedrept proces al constiintei
“Razboiul” fara pace

Familia invatatorilor Maghiar a cumparat o casa. Dupa moartea capului familiei, fiica solicita instantei impartirea bunurilor, sustinand ca nu poate ajunge la o intelegere cu mama sa. Pentru ca nu a putut sa-i plateasca fiicei suma stabilita de instanta decat in rate, casa femeii e vanduta, desi aceasta detinea si un teren care valora mai mult. Fiica ajunge in posesia casei (pe care a rascumparat-o de la cumparator - cumnatul ei), iar femeia de 70 de ani ramane pe drumuri.

“Oamenii se grabesc sa judece spre a nu fi ei insisi judecati”, scria Albert Camus in “Caderea”. Dar dreptatea o imparte justitia care-si spune cuvantul (drept sau stramb), nelasand loc de adaugiri. Vesnic va fi asa. Nimeni si nimic nu va schimba situatia. Cand o femeie de 70 de ani isi pierde casa, pe care-a cumparat-o impreuna cu sotul ei, in favoarea fiicei, merita amintit cazul, macar spre luare aminte.

Victor si Maria Maghiar (invatatori in Pribilesti) au cumparat casa de la Imre, fostul gradinar al grofului Teleki Pal. E o casa foarte veche (in 1902 a fost scoala), dar in afara de parfumul trecutului nu se distinge prin alt element deosebit si totusi a devenit obiectul unui litigiu fara precedent. Familia Maghiar avea un baiat (Dorel) si o fata (Monica). In 14 martie 1994, Victor Maghiar moare in urma unui atac de cord.

Proces cu mama

Monica Costea (cum se numeste fiica dupa casatorie) solicita instantei impartirea bunurilor, motivand ca nu poate ajunge la o intelegere cu mama sa. Instanta decide ca invatatoarea beneficiaza de trei sferturi, iar cei doi copii de cate o jumatate dintr-un sfert din masa succesorala (partea copiilor a fost evaluata la 17,7 milioane lei). Baiatul cedeaza dreptul in favoarea mamei, fiica solicita banii. Pentru ca nu-i avea, mama ii ofera in schimb un teren de 0,50 ha (estimat la o valoare mai mare). Fiica refuza, desi recunoaste ca nu avea nevoie, avand o situatie materiala buna. Explicatia gestului e ca mama sa ar fi alungat-o de acasa. Dupa sase ani, fiica primeste prin sentinta definitiva o suma reactualizata la 37,1 milioane lei. Neavand posibilitatea de a plati, casa e pusa in vanzare, desi fosta invatatoare insista sa fie vandut terenul. Din respect pentru cea care le-a invatat copiii, nici un satean nu participa la licitatie. In final, casa cu anexe (sura, grajd, lemnarie, cotete si gradina) evaluata la 220 de milioane lei este castigata de Ioan Deac (ginerele lui Costea) cu o oferta de 101 milioane! Dupa putin timp, cumparatorul vinde casa lui Monica si Ioan Costea. Cazul sufera, in afara nedreptatilor morale, de acuze grave (piromanie, incest si crima!) si o ilegalitate demonstrata.

“E fata mea!”

“Le-am dat ce am putut. Cand s-a casatorit Monica, dupa un an (ca n-am fost de acord cu casatoria pentru ca sotul ei era de-o varsta cu noi), am reluat relatiile, era fata noastra. In 1979 am scos un imprumut de 21 de mii de lei de la Cooperativa de Credit “Zorile” din Satulung si i-am dat 15 mii si un porc, ca zestre. Niciodata n-au spus ca sunt nemultumiti. Le-am crescut si copilul, ni s-a parut normal”, a spus Maria Maghiar. Femeia certifica spusele cu adeverinta din care reiese ca fiecare din cei trei membri ai familiei au primit cate 7.000 lei, iar fiica si ginerele au girat imprumutul. Desi exista sateni care isi amintesc ca au “baut aldamasul cu domnu’ invatator, atunci cand o spus ca i-o dat banii la fata”, fiica isi acuza mama de minciuna si sustine (asa cum a facut-o si la interogatoriul Tribunalului Maramures) ca nu a primit nici o zestre. Despre imprumutul de la cooperativa, spune ca “au avut nevoie pentru ca fratele meu era la puscarie”, ignorand (voluntar sau nu) dovezile (semnatura pe un act oficial) si marturiile care atesta prezenta acestuia in Cooperativa de Credit.

Violente acuze

Relatiile s-au incordat dupa decesul lui Victor Maghiar. Monica Costea isi acuza fratele si mama ca ar fi intretinut relatii incestuoase, iar pe frate ca ar fi incendiat casa din Sacalaseni a familiei Costea si ca l-ar fi omorat pe tatal lor (desi acesta a murit de atac de cord – conform certificatului de deces - iar fiul nu se afla acasa, fapt confirmat de vecini). Doru Maghiar, cercetat de politie in toate cazurile, a fost gasit nevinovat! Despre acuzele fiicei, invatatoarea raspunde cu lacrimi. “Si la Inspectorat m-a reclamat, dar Dumnezeu e sus si vede. Nu stiu de ce spune toate prostiile astea. Mi-e rusine...” Doru Maghiar spune ca sora sa venea in fiecare saptamana si isi umplea portbagajul, desi nu ii ajuta la nici o munca agricola. “Am facut reparatii la casa, lemnaria... Parintii i-au dat mereu, nu stiau ce avea sa urmeze. Mama e femeie batrana, unde sa doarma? Nici in cotet n-au vrut s-o lase. Sunt niste caini.”

Ilegalitatea!

Mama si fiul au intentionat sa vanda terenul pentru a o despagubi pe Monica Coste, dar nu aveau actul de proprietate. De ce? La Oficiul Cadastru, Geodezie si Cartografie (OCGC), in dreptul celui care a scos titlul de proprietate troneaza semnatura fiicei! Cum a fost posibil ca Monica Costea sa intre in posesia unui titlu de proprietate care apartinea doar lui Maria si Victor Maghiar? Printr-o ilegalitate! Legea spune ca in posesia titlului poate intra doar titularul sau alte persoane, pe baza de procura (act autentificat la notariat)! Totusi, la OCGC exista dovada ca titlul respectiv (fara de care nici un proprietar nu-si poate vinde proprietatea) a fost ridicat de Monica Costea, fara nici un act notarial de imputernicire. Era 9 august 1994. La 9 ani dupa “eveniment”, Elena Marina, actualul sef serviciu OCGC, explica: “In ’94, titlurile de proprietate se puteau ridica si de la sediul nostru (acum nu mai e posibil, singurul loc de eliberare al actului fiind primaria unde domiciliaza respectivul proprietar). Titlul de proprietate pe numele Victor si Maria Maghiar a fost ridicat de persoana care s-a legitimat cu CI seria DA nr 846850, iar pe cotor figureaza numele Victor Maghiar.” Numai ca in 9 august 1994, cel care figureaza ca a ridicat titlul de proprietate era mort de 4 luni! Cea care a inmanat titlul de proprietate fiicei este Tereza Medan (pe acea vreme secretara la OCOT – vechea denumire a OCGC), care sustine ca “oricare dintre mostenitori putea ridica titlul de proprietate”. Fals, doamna. Legea e inutila? Din pacate, “eroarea” a costat-o doar pe Maria Maghiar, dar cine va plati neglijenta?

Punct

Trecand peste latura morala (desi e greu sa admiti ca posibilitatea ca o femeie care si-a crescut copiii si nepotul sa fie evacuata din propria casa de fiica sa pentru o “datorie” de 37 milioane lei), ramane dilema acestei solutionari. Executarea preferentiala a casei, eliminand varianta recuperarii sumei din vanzarea terenului (“I-am spus executorului Vucea sa vanda terenul, dar mi-a zis ca nu vrea Monica”, a spus invatatoarea), evaluarea casei cu 5 camere si anexe la 220 de milioane si vinderea acesteia la licitatie pentru sub 50% din valoare, eliberarea titlului de proprietate fiicei (implicit si imposibilitatea achitarii sumei stabilite de instanta). Din toata aceasta “afacere neagra”, o femeie de 70 de ani a ramas pe drum, desi a incercat sa-i dea fiicei banii in rate si chiar cu dobanda (are doar o pensie de 1,2 milioane, nu mai are rude si nici alta locuinta). Conform Mariei si lui Doru Maghiar, principalul factor de influenta ar fi Ioan Costea, fost inspector in Directia Muncii, adica un om influent. Ce m-a frapat in acest caz a fost faptul ca, la acuzele fiicei, Maria Maghiar a raspuns trist, cu intelepciunea celui ranit de cel la care tine. Pentru ca batrana invatatoare mai tine la fiica sa. Inca nu e totul pierdut.

Catalin VISCHI