ANCHETE

* Comerciantii din Centrul Vechi acuza ca au fost
Ruinati de APLU

* “Saracul” Serviciu de Asistenta Sociala
Legea criminala

* Un pensionar din Sighet acuza documentat:
Va fura din pensii!

* Site-ul GAZETEI, www.gazetademaramures.ro, a fost atacat de “hackerii pacifisti”
Corespondenta cu hackerii

* Comerciantii din Centrul Vechi acuza ca au fost
Ruinati de APLU

Daca pana in 1989 zona ”Centrul Vechi” din Baia Mare era cunoscuta pentru importanta economica pe care o avea in economia orasului, dupa ”momentul revoltei romanesti” lucrurile au luat o alta turnura. Acum, majoritatea comerciantilor din perimetrul vechi al orasului fac eforturi considerabile pentru a nu falimenta. Patronii sunt nemultumiti de numeroasele taxe impuse de la Stat, dar si de autoritatile din Administratia Patrimoniului Local si Utilitati (APLU).

O data cu mutarea Judecatoriei, Tribunalului si Sectiei Financiare in alte zone ale orasului, ”Centrul Vechi” a intrat intr-un con de umbra, accentuat de inchiderea sa in mare parte pentru reabilitarea unor cladiri de patrimoniu. Lucrarile vor dura cel putin 18 luni. Lumea a inceput sa ocoleasca zona, indreptandu-se spre noile centre comerciale ale urbei. Comerciantii “Centrului Vechi” sunt pusi sa aleaga intre a continua activitatea intr-un spatiu revendicat de fostii proprietari (uneori fara temei legal) si un alt loc de munca.

Toti agentii economici din ”Centrul Vechi” se plang ca nu mai pot face fata taxelor si impozitelor catre Stat, care cresc de la o zi la alta. Principalele institutii din zona s-au mutat, perimetrul interior e inchis pentru lucrarile de reabilitare prin proiectul ”Milennium”, dupa ce ani buni, zona comerciala a fost ”boicotata” de lucrari interminabile de refacere a strazii Gheorghe Sincai. Comerciantii se afla in pragul disperarii. ”Ne-a afectat in primul rand mutarea birourilor de avocati, a Judecatoriei, a Sectiei Financiare. In trecut mai veneau turisti straini, dar acum nu mai au unde sa stea. Sunt in proces cu Primaria pentru penalitati calculate retroactiv, pe trei ani. Dar mi-e si frica sa vorbesc de penalitatile astea pentru ca intentionam sa cumparam spatiul. Acum au mai venit si cu taxa radio-tv. In ce tara se plateste ce n-ai consumat? Nu am nici radio, nici televizor, dar platesc. E absurd”, a declarat G.R., care nu a riscat sa-si compromita ultima speranta dezvaluindu-si identitatea. La randul sau, M.I., alt comerciant din zona a criticat modul in care organele de control exagereaza cu exigenta, amendand fara exceptie. ”Primaria ne-a tocmit asa de bine. Ne-a calculat chiria pe trei-patru ani in urma. Ne-am trezit primind o instiintare cu mai multe penalizari decat chirie. Am facut un memoriu catre Primarie, dar ne luptam cu morile de vant. In loc sa ne reduca, ne-au marit penalizarile. Sunt satul de asuprirea agentului economic. A trebuit sa apelez la imprumuturi bancare pentru a plati darile care mi s-au cerut. Zilnic apare ceva ce nu te astepti. Toate ziarele sunt pline numai cu anunturi de la Finante si Trezorerie. Iti tot explica ce si cum sa platesti. Am toate actele in regula, dar nu-s bune, trebuie schimbate la Camera de Comert si costa 11-12 milioane lei. S-au creat zeci de structuri care te verifica. Poa’ sa vina si trei controale pe zi si la toate trebuie sa . Nu este unul sa nu te goleasca de bani. Cei de la Protectia Consumatorului ma taxeaza tot timpul. Am datorii enorme ce se maresc in fiecare zi. Mi se ia mai mult decat produc. Sunt mai periculosi decat arma chimica”, a spus comerciantul revoltat.

Ruinele ”zonei centrale”

Plata retroactiva a unor impozite dublate de penalitati usturatoare a avut un impact cutremurator asupra comerciantilor. Calin Coros, directorul Serviciului Public – Administrarea Patrimoniului Local si Utilitati (APLU) este acuzat ca nu i-a sprijinit, neluandu-le in calcul doleantele, desi zona este in afara sferei comerciale. ”Toate transformarile ne-au afectat, fereasca Dumnezeu! Nu putem plati nimic catre Stat. Dam cat putem, sau ramanem cu datorii. Ne apasa greu impozitul pe cladire. Taxa este stabilita in functie de dolar si a crescut o data cu devalorizarea leului, dar nu a scazut cand dolarul s-a ieftinit. A ramas la fel. Pai, am platit 147 milioane penalitati. S-au calculat penalitati din ‘97. Am facut niste reparatii pe care Primaria trebuia sa le faca si m-am inteles sa nu platesc chirie in contul banilor cheltuiti. Verbal, nu in scris. Apoi a trebuit sa scot 35 de milioane lei din banca sa platesc chiria. Coros a venit si ne-a calculat penalitati dupa penalitati, ne-a belit! Acum trebuie sa iau un credit de 20 milioane sa platesc chiria. De trei ani, de cand s-a mutat Tribunalul, suntem muritori de foame. Zona e moarta, nu circula lumea. Inainte vindeam de doua milioane pe zi, acum vand doar de 800.000. Cred ca va trebui sa inchid. In lupta asta nu rezista decat cel ce nu munceste si fura. Am ajuns la capat cu coruptia”, a afirmat L.T, alt agent economic aflat pe marginea prapastiei. Comerciantii din Centrul Vechi se plang de taxele insuportabile si imposibilitatea de a mai continua afacerea in conditiile in care sunt nevoiti sa ia imprumuturi bancare pentru acoperirea datoriilor. “Avem probleme cu spatiul care este revendicat. Spatiul a fost evaluat de cei de la Primarie la 700 milioane, au zis ca-i zona centrala desi totul e putregai, cladirile se prabusesc. Se urmareste eliminarea comerciantilor din zona si aducerea celor care au bani. Daca va spun cum s-au facut privatizarile in zona Centrului Vechi, va uimiti. Am discutat problema cu Coros si mi-a zis: . Mai bine lasam totul in paragina? Nu mai e vad comercial, inainte vindeam 30 de lazi de bere pe zi, acum nu mai vindem nici doua. Incasam 60 milioane lei pe luna si cheltuielile pe zi depasesc doua milioane. Atatea taxe sunt aberante. Ne-am parcat masinile cu marfa pe trotuar, sa descarcam, si ne-au amendat cu 500.000 lei”, a afirmat F.T. un comerciant amendat pentru ca a indraznit sa parcheze masina pe trotuarul din fata pentru a aproviziona magazinul.

Economic instinct

Calin Coros, director APLU, a acceptat ca situatia este grea pentru comerciantii “Centrului Vechi”, dar spune ca nu se poate face mai mult intr-o economie de piata. “Restantele s-au adunat pentru ca nu au platit la timp chiria. Nu se poate spune ca nu i-am ajutat. Le-am redus penalitatile de la 0,5% la 0,1%. Le-am dat un termen, anul trecut in primavara. Daca plateau, li se stergea datoria. Dar nu ne-am inteles nici tacit si nici altfel sa li se stearga datoria daca au facut reparatii la cladiri. Eu am datoria sa aduc banii la buget. Tocmai de aceea, suntem in proces cu unii dintre ei pentru neplata restantelor. Traim intr-o economie de piata si daca nu le convine situatia pot sa plece”, a sugerat Coros. Situatia urmeaza sa se limpezeasca in cateva luni, cand fostii proprietari isi mai pot revendica proprietatea cladirilor. In caz contrar, spatiile se vor vinde sau inchiria actualilor posesori, comerciantii a caror speranta e stopata tocmai de cei care ar trebui sa-i ajute.

Ciprian DRAGOS



* “Saracul” Serviciu de Asistenta Sociala
Legea criminala

Ii uneste faptul ca fiecare din ei are un copil cu handicap, care are nevoie de ajutor specializat si trebuie supravegheat in permanenta. Ca sa nu-si abandoneze copiii, toti au renuntat la serviciu. Conform legii, au dreptul la o indemnizatie echivalenta cu salariul minim pe economie. De anul acesta, salariul le-a fost redus la jumatate. Exista doua variante. Ori mor de foame, ori renunta sa lupte pentru sanatatea copiilor lor. Serviciul de Asistenta Sociala de pe langa Primaria Baia Mare cauta scuze.

Salariul parintilor care au copii cu handicap a fost redus la jumatate, adica 1.400.000 de lei. Motivul? Copiii beneficiaza cinci ore pe zi de ajutor specializat la Fundatia Esperando. Fiindca nu pot trai din acesti bani, parintii vor fi nevoiti sa renunte la asistenta oferita de Centru, unde invata sa vorbeasca, sa mearga, sa manance. Vor renunta la sansa de a avea un copil normal si socializat.

Copiii cu handicap sunt prea mici pentru a intelege prejudecatile societatii, dar sufera din cauza mentalitatii unor “maturi”. Cei mai afectati sunt parintii. Dupa ce au colindat zeci de spitale, au inteles ca acesti copii nu pot frecventa o scoala sau o gradinita normala, nu pot merge, manca singuri, vorbi. Au renuntat la slujba lor si au incercat sa-si vindece copii. Fundatia Esperando recupereaza si integreaza in societate copii neinstitutionalizati cu probleme psiho-neuro-motorii si ii consiliaza pe parinti. Este prima fundatie infiintata chiar de parintii copiilor cu handicap. Proiectul fundatiei a fost finantat de catre Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap (SSPH) in anul 2001. Cei 15 copii inscrisi la fundatie beneficiaza de ajutor specializat: logopedie, kinetoterapie si psihologie.

Impotriva copiilor

Conform legii, parintii sau reprezentantii legali ai copiilor cu handicap de gradul I primesc o indemnizatie echivalenta cu salariul minim pe economie. De la inceputul acestui an, salariile parintilor au fost reduse la jumatate. Adica la 1.400.000 de lei. Motivul? Copiii beneficiaza de serviciile fundatiei cinci ore pe zi, adica de un ajutor specializat care incearca sa le creasca autonomia. Conform legii, injumatatirea salariului atrage dupa sine si injumatatirea orelor de munca. Parintii ar trebui sa-si supravegheze copiii numai opt ore pe zi, cinci zile pe saptamana. Ceea ce inseamna ca micutii ar trebui sa ramana nesupravegheati 11 ore pe zi. “Este invocata aceeasi scuza. Daca nu ar fi platiti nu ar avea grija de copii lor? Ba da, dar e dreptul lor. E greu sa cresti si un copil normal, daraminte un copil cu handicap. Cheltuielile sunt mult mai mari, iar acesti oameni sunt nevoiti sa renunte la serviciu pentru a-si supraveghea copilul. Parintii au doua variante, ori nu mai vin la noi, ori se multumesc cu acesti bani. Primaria ne da 12 milioane pe luna, dar cheltuielile noastre se ridica la 50-60 de milioane lunar. Au spus ca vor da Fundatiei banii pe care i-au redus din indemnizatia parintilor, dar ne dau tot atat. De fiecare data cand vine cineva in vizita, Fundatia Esperando este primul obiectiv, dar asta nu-i impiedica sa injumatateasca salariile. Parintii nu vor mai veni la Centru, pentru ca nu pot trai din acesti bani. Probabil Esperando se va desfiinta”, a spus Andrada Craciun, presedintele fundatiei.

Jenantele explicatii

Conform legii, indemnizatia poate fi sistata numai in cazul in care copilul se afla in institutii de invatamant special, asistenta sociala in care li se asigura intretinere completa din partea statului. Concluzia este trista. In timp ce Serviciul de Asistenta Sociala face mare tam-tam in legatura cu integrarea si socializarea copiilor cu handicap, un centru de asistenta sociala este pe cale sa se desfiinteze. Scuza dupa care se ascund autoritatile este eterna lipsa de bani. “Nu avem fonduri pentru a acoperi si cheltuielile din Centru si salariile parintilor. Nu cred ca acesti parinti vor renunta sa isi duca copiii acolo, pentru ca au nevoie si ei de timp liber. Intr-adevar, norma este de 8 ore, dar asistentii personali sunt parintii sau alte rude. Oricum ar avea grija de copil, chiar daca nu i-am plati noi”, a spus Tania Zaharia, sef Serviciu Asistenta Sociala. Despre incalcarea legii 929 din 2002, nici un cuvant. Abuzul are protectia Primariei Baia Mare de sub “umbrela” careia, serviciul condus de Tania Zaharia se “protejeaza” cu explicatii jenante. In acest timp, parintii copiilor handicapati sunt disperati. Cativa ameninta ca-si vor da foc in fata Primariei. Acel “oricum ar avea grija de copii” este exemplificarea cinismului extrem. Politica de integrare si recuperare a copiilor cu handicap se rezuma la vorbe. O suma de bani, care nu acopera nici pe jumatate cheltuielile unui dineu pentru politicieni, impiedica recuperarea celor mici. Statul mizeaza pe faptul ca acesti oameni isi vor ingriji oricum copiii, dar le scapa un “amanunt”, acesti copii au nevoie de bani. Cererea de reintregire a salariilor a fost respinsa. Raman doua variante. Mor de foame, ori renunta la recuperare si integrare sociala. Oare scopul activitatii Serviciului de Asistenta Sociala este acela de a arunca in saracie copiii cu handicap si de a lua masuri impotriva recuperarii lor?

Ioana LUCACEL



* Un pensionar din Sighet acuza documentat:
Va fura din pensii!

Gheorghe Codrea este un pensionar bolnav si singur. A muncit vreme indelungata in sistemul bancar, asa ca este expert in legislatie financiara. Dupa o laborioasa munca de cercetare, crede ca reusit sa identifice felul in care fura guvernantii milioane de lei pe luna din pensiile oamenilor. Gheorghe Codrea si-a calculat singur pensia si a vazut cum ii lipsesc peste 3 milioane de lei. A calculat si pensiile prietenilor. Si aceastea erau mai mici decat meritau oamenii.

Gheorghe Codrea s-a angajat in anul 1957 in sistemul financiaro-bancar. A muncit la administratia financiara, la Banca Nationala-filiala Sighetu Marmatiei si la filiala Bancii Comerciale din acelasi oras, unde a fost director multi ani. Memoria l-a facut sa ne vorbeasca despre Aurel Vijoli. Nu stim cati au auzit despre initiatorul reformei sistemului contabil al Romaniei de dupa razboi (inclusiv de pensii), pe al carei fundament s-a durat si actualul sistem fiscal. El a initiat si normat in anii ’50 evidenta contabila a tarii. Dar acum conteaza sistemul de calculare a pensiilor.

Legea pensiilor (nr 19 din 2000) a suferit dupa promulgare un numar uluitor de modificari. Alte sase legi ulterioare au schimbat sensul unor articole originale, apoi s-au mai promulgat sapte Ordonante de Urgenta care au umblat la asa zisa lege organica. Nu a fost destul, asa ca s-au mai elaborat 18 (optsprezece!) Hotarari de Guvern, tot calare si de-a curmezisul pe sarmana lege. Din cele 198 de articole initiale, intre 1 aprilie 2000 si 1 martie 2003 au fost modificate 108 (reprezentand peste 54 % din total), asa ca se pune foarte serios intrebarea daca acea lege mai exista. Multe greseli s-au strecurat in acele acte normative. Astfel prin HG 1315, din 27 decembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial din ianuarie 2002, punctajul pe baza caruia se calculeaza cuantumul indemnizatiei poate fi supus modoficarii “conform articolului 180 din Legea 19”. Dar in numita lege, la acel articol nu se vorbeste despre asa ceva, ci la articolul 167! Hai, treaca mearga, asta nu e prea relevant la urma urmei, luati-o ca pe un viciu de exprimare tipic legislatiei romanesti. Mai grav e ca unele articole din legea initiala au fost modificate net in defavoarea beneficiarilor acesteia. Articolul 80 din lege spune:”Valoarea unui punct de pensie reprezinta cel putin 45% din salariul mediu brut pe economie”, iar modificat suna astfel:”Valoarea unui punct de pensie se calculeaza pe baza unui coeficient care nu poate fi mai mic de 30% si mai mare de 50% din salariul mediu brut pe economie”, ingradind astfel posibilitatea rentierului de a beneficia de o pensie mai acatarii. Schimonosirea articolului buclucas s-a efectuat prin OG 49/2001, 105/2001 si Legea 338/2002. Sau, inteligent gandit, privitor la dureroasele si celebrele recorelari, citam din articolul 81 modificat:”(indemnizatiile, n.red.) se actualizeaza in functie de posibilitatile financiare (ale cui?, n.red.), in cursul executiei bugetare, prin indexari trimestriale cu un procent care sa acopere cu pana la 100% rata inflatiei”. Nicidecum mai mult ca inflatia reala, glasuie Ordonanta 49/ 2001 social democrata a lui Nastase-doua oua-sapte case. Dar vorbim de puncte, si poate nu toti stiu ce inseamna asta. Punctajul se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva. Punctajul final se determina prin impartirea la 12 a punctajului rezultat in anul respectiv din numarul de puncte realizat in fiecare luna. Punctul beneficiarului minunatului sistem se inmulteste cu valoarea punctului la data cand acesta a iesit la pensie, rezultand suma finala. In ianuarie 2003, valoarea unui punct era de 2 252 000 lei.

Furat de Stat

“Datorita asa-zisei recorelari, guvernantii au pauperizat toata masa de milioane de pensionari” considera Gheorghe Codrea. Acesta si-a calculat, atent si de nenumarate ori, numitul punctaj buclucas. “Punctajul e sacru, e unul singur, ala ma caracterizeaza pe mine si toata munca mea de o viata. Cum sa mi se atinga de punctaj!?” s-a revoltat fostul director de banca. Primul sau calcul, luand in considerare intreaga perioada muncita, a iesit ca avand valoarea de 3,17 puncte la nivelul lunii aprilie 2001. Dat fiind faptul ca punctajul nu putea depasi dupa legea nemodificata valoarea 3 (ceea ce inseamna ca nu se recunoastea o perioada muncita) si l-a recalculat, rezultand ca ar fi de 2,26 puncte. Verificandu-si apoi pensia a constatat cu stupoare ca pe cupon i s-a luat in considerare, nimeni nu stie de ce, punctajul de 1,89! Care mai apoi a fost scazut la 1,71, in neconcordanta flagranta cu ceea ce omul este convins ca ar fi indreptatit sa primeasca. Urmarind si situatia altor pensionari (circa cincisprezece batrani, unii chiar cu 49 de ani munciti), el a observat ca patisera acelasi lucru. De altfel, din luna februarie a anului curent pe celebrul cupon de pensie nu mai este stipulat punctajul, mai ales ca intreaga tara s-a scandalizat dupa fiecare noua treapta de recorelare. Pensia batranului are valoarea actuala de 3.848.000 lei, dar dupa calculele sale este mai mica decat ar trebui cu 3,2 milioane, deci de fapt ar fi indreptatit a incasa vreo sapte milioane. A nu se uita, el are in spate 42 de ani de munca si a fost timp de decenii director de banca, asa ca suma nu pare a fi deloc exagerata. Gheorghe Codrea a conchis: “Am de platit un milion pe luna la o ingrijitoare (este vaduv), plus trei milioane lunar pentru medicamente. Am un buget cu un minus de 150 de mii lunar. Dar ce fac ceilalti amarati care au pensii de 1-1,5 milioane?” Sau cei cu 2-300 000 lei pe luna (fostii ceapisti), sau sutele de mii de nefericiti care primesc pomana de la Guvern doar un milion lunar? Speram ca vor sti ce au de facut. Vin alegerile, oameni buni!

Teofil IVANCIUC



* Site-ul GAZETEI, www.gazetademaramures.ro, a fost atacat de “hackerii pacifisti”
Corespondenta cu hackerii

Ziua de 20 martie nu a insemnat pentru GAZETA numai prima zi de razboi, ci si ziua in care, dupa doar o saptamana de “aparitie” pe internet, am observat ca site-ul a fost atacat de hackeri. Din fericire, au fost “cei buni”, mesajul fiind unul pacifist. De atunci, unul din principalele obiective ale GAZETEI a devenit “descoperirea” autorilor pentru un dialog despre identitatea lor, razboi si rezultatul acelei actiuni. Astazi, dupa aproape sapte saptamani, aveti raspunsul hacker-ilor.

Ce poti astepta de la o dimineata in care desi lipseste mansarda, ploua infernal si nedrept de mohorat, taximetristul are probleme cu carburatorul, echipa ta favorita a ajuns “ciuca batailor”, aburinda cafea ti s-a racit (ca “ma scuzati domnu’, da’ daca nu rezolv acuma chestia cu carburatoru’ po’ sa-l pun pe butuci”), “va rog, tine-ti un pic de capota, ca nici asta nu mai sta cum trebuie”, iti amintesti de durerea de cap si… A inceput razboiul! E o dimineata cumplita si site-ul GAZETEI a fost vizitat si “amprentat de hackeri”. Parca iti vine sa te arunci inapoi in pat si sa te trezesti din cosmar. Si totusi…

“Bai, fantastic! Ne-au hackerit astia!” Cand acesta e substituentul lui “Buna dimineata!”, credeti-ma, nimic nu mai pare o gluma buna. 20 martie 2003, o dimineata care va intra in analele GAZETEI. Prima zi a razboiului din Irak, prima zi de ofensiva a hackerilor. Tastand, in locul primei pagini a publicatiei de rafinament si atitudine (in toata splendoarea ei) ti se deschidea perspectiva de a citi un mesaj pacifist, anti-razboi. Dupa o fluctuatie rapida de stari, cei din redactie au decis la unison ca “nu te poti supara pe ei” si ca “trebuie sa aflam cine sunt si ce vor”… eventual si “pana cand”, dar asta poate fi interpretata ca o gluma. In fine, investigati baieti, investigati!

Intrebarile

Si uite-asa, ne-am pus pe treaba. Numai ca niste hackeri care, vorba aia, se respecta, nu au adresa, numar de telefon sau casuta postala. Involuntar v-am informat despre motivul pentru care aflati despre “eveniment” abia acum, dupa sapte saptamani. “Investigatia” a dus intr-un final la posibilitatea unui “dialog” cu S.T.A.R. si 1337 (semnatarii mesajului pacifist). GAZETA a avut curiozitatea sa afle care e pozitia lor privind razboiul din Irak, cine sunt, cati, unde isi au locatia (la intrebarea asta au zambit chiar si cei care au formulat-o) si ce ecou a avut actiunea lor. Intr-un final, cand putini isi mai aminteau de acea dimineata de 20 martie si mult mai putini mai sperau in primirea vreunui raspuns, “Pacifistii” (cum i-am numit) au raspuns.

Raspunsul

“Ne bucura ca exista romani care mai intai gandesc si apoi iau atitudine. Cat despre amploarea pe care am vrea sa o dam evenimentului, este specifica maselor (oricare ar fi IQ-ul, masa se contopeste intr-o dulce mediocritate). Iata ca poporul nostru a reusit sa se conformeze, sau a fost conformat (interpretabil). Dar si la arta interpretarii am vazut ca suntem experti. De cand ruleaza Clona, tot romanul e specialist in civilizatie araba si geopolitica zonei. S.T.A.R. sau 1337 sunt nume alese la intamplare, poate din teribilism sau dorinta de identitate (ca pe cea nationala am pierdut-o demult). Important e ca in Parlamentul Romaniei, in pauze, se asculta Shakira. Asta da eveniment! A fost acoperit mediatic de toti cainii de paza ai societatii. Or fi citit definitia stirii din manualul AFP? Cere-le celor care dezbat cu atata patos problema un foc in limba araba si ai sa vezi ca nu se repede nimeni sa-ti intinda bricheta. Culmea este ca Romania chiar are oameni destepti. Si nu putini. Cine suntem? Cei care nu aplauda frenetic la sedintele de partid sau la cuvantarile liderilor, care filtreaza multe din informatiile date ca truisme la TV, care nu suporta romanul unidimensional, serv si la moda. Cati suntem? Multi. Unde? Peste tot, decat sa umflam buzunarele unora, am preferat sa contribuim la PIB-uri externe. Macar aici, Statul te fura cu respect. Cei care am ramas in tara asteptam pasapoartele. Despre razboi nu am vrea sa mai discutam. Am spus ce aveam de spus. Nu suntem pro-Saddam, desi multi ne-au interpretat asa. Mai tineti minte bombardamentul gresit directionat asupra convoiului de femei si copii albanezi (in Kosovo)? Actiune umanitara, victime colaterale. Interesanti termeni mai inventeaza specialistii in comunicare. Parca discutau de sticle de cola. Si noi, care la Kosovopolje am luptat umar la umar cu ei. Oare stiau domnii americani ca icoana crestina cea mai veche din Europa se afla intr-o grota din Kosovo? Beo Andjeo na Hristovom Grovu (Inger Alb la mormantul lui Hristos). De unde sa stie? De la lectiile de tir? Copii care se duc inarmati pana in dinti si la suparare curata toata clasa... Culmea este ca importam in nestire modelul. Ce ecou a avut actiunea pana acum? “Uite, de exemplu, ce mesaj am primit de la un administrator de site: Sunt unul din cei care se ocupa de, site-ul pe care l-ati hackerit ieri si pe care ati instalat un protest care culmea, mi-a facut placere.” Cam in genul asta, in mare parte.” Cate site-uri ati ”spart” pentru a raspandi manifestul? “Cateva zeci, nu conteaza numarul lor, ci al celor care citesc si, inainte de a pleca la serviciu, in stilul Sartre, gandesc. V-am plictisit deja? A, incepe Big Brother. Insa actorii sunteti chiar voi, cei care priviti.”

Decizia

Apoi, in redactie s-a asternut o liniste deasa. Nu se mai auzea nici zgomotul furios al tastelor, iar despre muste nici nu putea fi vorba (abia se dezmeticisera din frigul iernii trecute). “O.K., avem un raspuns. Ce facem cu el?”. “Pai, il publicam ...nu?”. “Da ma, da’ razboiul s-a terminat, ce explicatie dam, ce motivatie mai exista, ce se poate schimba, ce implicatii mai au toate astea pentru maramureseanul nostru? Sau au?”. Atunci cand in aglomerata existenta indoiala isi face loc, dand muncitoreste din coate, pentru ziarist e un semn. Primul semn ca trebuie schimbat ceva. In cazul nostru, decizia. “Poporul care-si uita istoria, e condamnat sa o repete”. Pentru a nu uita, macar pentru asta, GAZETA v-a reamintit de 20 martie 2003... P.S.: Imi “asternusem” semnatura si parea ca totul se va sfarsi aici. “Navigam” in cautarea imaginii lui John Draper, cel considerat “primul din Istoria hackerilor” si am inceput sa descopar povestile lor incredibile. Le-am vazut chipurile cu ochii inrositi de ecranele calculatoarelor, i-am vazut zambind desi aveau lanturi la picioare, calmi, desi erau sub escorta, le-am citit vietile si motivatiile, atat cat au vrut ei sa dezvaluie, i-am “auzit” vorbind despre stiinta si talent si “mi-am soptit atunci in barba” ca e imposibil sa se termine aici si acum. Cred ca fraza asta am mai spus-o odata... In fine, atunci s-a dovedit a fi o inutilitate, acum promit sa facem tot ceea ce e uman posibil sa revenim saptamana viitoare cu Istoria hackerilor. O vad “intinsa” pe (doar) doua pagini color, foarte documentata, incitanta, reala si scrisa de un specialist. De specialistul GAZETEI, George Ganguta. Va promitem.

Hackerii-scurt istoric

Activitatea hackerilor a inceput in urma cu peste un secol. In 1870, o grupare de adolescenti americani a creat un sistem de comunicare prin intermediul sistemului oficial, fapt care a infuriat la culme autoritatile ce-au fost nevoite sa-si recunoasca neputinta in rezolvarea acestei probleme. Inainte de 1960, universitatile in cadrul carora functionau laboratoare de inteligenta artificiala au devenit baza hackerilor. La inceput, termenul era unul pozitiv si definea o persoana cu studii superioare care putea propulsa un program inteligent dincolo de limitele initiale. Primul hacker de notorietate a fost John Draper, zis “Capitanul Crunch” (rozator). Inainte de 1970, Draper reusea “sa castige gratuit” tonul telefonic, putand purta astfel convorbiri interurbane nelimitate. El nu constientiza fapta ca pe un furt, ci percepea aceasta “smecherie” ca pe un joc de puzzle asemanator cu cele din cutiile de cereale pentru copii. Dreper a fost arestat de mai multe ori, in final fiindu-i interzisa atat utilizarea aparatelor telefonice, cat si apropierea de acestea. Printre cei mai notorii hackeri de la inceput erau Kevin Mitnick, Fry Guy din Indiana, grupul “Legion of Doom” din Atlanta (cu trio-ul de forta Prophet, Leftist si Urvile), Kevin Lee Poulsen (care-si spunea “Dark Dante”) sau rusul Vladimir Levin din St. Petersburg care a reusit sa sustraga 10 milioane dolari din conturile Citibank New York. Astazi, hackerii se impart in mai multe categorii, dar in ansamblu pot fi “buni” si “rai”. Pe noi “ne-au atacat” cei buni.