ANCHETE

* Alergie la acuzatii - Hidroconstructia este printre cele mai mari firme de constructii hidrotehnice din tara. Cativa muncitori – actionari il acuza pe seful de santier Adrian Botez, de la sucursala din Baia Mare, de abuzuri grave.

* Profitorii - GAZETA a verificat indeplinirea obligatiilor contractuale cu CAS de catre unele cabinete stomatologice din Baia Mare.

* Copii exploatati - Un material despre exploatarea prin munca a copiilor sub 15 ani.

* Boala radiatiei - In 26 aprilie se vor implini 17 ani de la explozia reactorului numarul 4 al Centralei Atomoelectrice de la Cernobal. Prin urmarile pe care le-a avut, evenimentul a fost incadrat in capitolul negru al celor mai tragice catastrofe din istoria Europei. * Alergie la acuzatii

Hidroconstructia este printre cele mai mari firme de constructii hidrotehnice din tara. Societatea, privatizata prin metoda MEBO, are sapte sucursale in Ardeal, dintre care una in Baia Mare (santierul se afla in coada barajului de acumulare Stramtori – Firiza, in locul numit Valea Neagra). Cativa muncitori – actionari il acuza pe seful de santier Adrian Botez de abuzuri grave. Botez se apara cu rezultatele controalelor de pana acum. In galerii s-a pus dinamita. Se asteapta explozia.

Santierul de la Valea Neagra. In aceasta zona, in 1989, au inceput lucrarile la doua galerii de aductiune. Intre cele doua tuneluri subterane, Hidroconstructia lucreaza la realizarea unui canal care le va uni. Societatea desfasoara lucrari de regularizare si diguire a malurilor raurilor din judet. Din declaratiile conducerii santierului de la Baia Mare, lucrurile par a merge din ce in ce mai bine, profitul din ultimii ani fiind in crestere. Unii muncitori spun altceva. Barajul de acumulare Firiza - principala sursa de alimentare cu apa a Baii Mari si a localitatilor apropiate. Strat de 10 cm de zapada, viscol. In afara calendarului, nimic nu argumenteaza in favoarea unei luni de aprilie. Vremea pare sa ne fi pacalit, dar “zapada mieilor” e deja o gluma proasta. Frig “de crapa pietrele”. Totusi, exista locuri in care oamenii nu au voie sa caute caldura sobei si nici nu au timp sa se planga ca “nu-i pornita microcentrala”. Santieristii. Spre “santierul contestatiilor”, cum l-am denumit, drumul e anevoios. Mult mai anevoios avea sa fie drumul spre aflarea adevarului.

Contestatarii

Nu toti muncitorii (multi fiind si actionari la Hidrocontructia) au parerea buna expusa de factorii de conducere. Ei au sesizat nereguli care ar avea loc pe santierul din coada lacului de acumulare Firiza. Acuzatiile sunt dintre cele mai grave. Principalul incriminat e Adrian Botez, sef de santier din 1998, care ar detine o firma de constructii (Corami SRL), careia i s-au incredintat anumite lucrari efectuate in contul Hidroconstructia fara a fi nevoie de licitatie in acest sens. Trezind suspiciunea angajatilor si a actionarilor, Botez a trecut firma pe numele sotiei sale, Cornelia Botez (aceasta lucrand in cadrul aceluiasi santier, la biroul tehnic). Familia Botez este acuzata ca ar fi facilitat achizitionarea de lucrari de catre Corami SRL in baza legaturii pe care o au cu Vasile Marcean, directorul Sucursalei Ardeal Cluj. Intre lucrarile primite s-au numarat amenajari ale raului Somes la Salsig si Ardusat, finantate cu bani din bugetul de stat, in beneficiul Apelor Romane Cluj. Aceste lucrari s-ar fi executat in cea mai mare parte cu utilaje si forta de munca apartinand santierului. Aceiasi salariati ai santierului acuza familia Botez ca incaseaza profituri enorme din aceste lucrari, iar o parte din bani iau drumul Clujului, in buzunarul directorului Marcean Vasile. In afara combinatiei Hidroconstructia – Corami, muncitorii si actionarii santierului au sesizat nereguli financiare la care au mai luat parte, alaturi de Adrian Botez, Maier Viorel, dirigintele de santier (din partea Electrocentralei Cluj) si Virgil Bartos (contabilul sef). Despre acest aspect contestatarii precizeaza ca ”sunt semnate aleatoriu situatii de lucrari si inregistrate in contabilitate dupa cum doresc cei trei”. Sirul acuzatiilor aduse sefului de santier continua. ”Alt obiectiv, care aduce foarte multi bani in buzunarele lacomei familii Botez, este balastiera Lucacesti”, afirma grupul de muncitori revoltati, descriind procedeul prin care Dorin Viman (seful balastierei) cotizeaza “in valuta” la Adrian Botez pentru ca acesta sa mentina colaborarea doar cu acea balastiera. Mai e acuzata conducerea firmei Corami ca s-ar folosi de utilajele si materialele balastierei in interes propriu. Muncitorii se plang si de faptul ca in canalul care leaga cele doua galerii de aductiune a apei nu exista aeraj, iar conditiile de lucru sunt inumane, specificand ca, in 1999, seful statiei de betoane a murit intr-un accident de munca in care vinovata a fost victima (eterna poveste a spalarii pe maini).

Regulile lui Botez

Contactat de GAZETA, Botez a dat impresia unui om sigur pe el. Si-a impuns urgent propriile reguli: fara fotografii, fara reportofoane (fata de care a declarat ca are alergie), de parca tocmai ne intalnisem la o sueta intr-o cofetarie. Pentru ca facusem de doua ori acest nu tocmai scurt drum pentru a lamuri situatia, am acceptat conditiile sefului de santier care a “debutat” cu presupunerea ca singurele probe ar fi “o anonima” si ca acuzatiile sunt mai vechi, prima sesizare datand din 2000. ”Dom’le, va spun ca omul acesta m-a reclamat pe la politie, la Hidrotehnica Bucuresti, pe la Cluj, la ziare. M-au controlat toti si nu au gasit nimic. Corami SRL nu are legatura cu lucrarile de la Firiza. Firma nu e a mea, este a nevestei mele, e adevarat, dar lucrarile au fost aprobate de Consiliul de Administratie de la Bucuresti. Este adevarat ca am realizat regularizari de maluri pe raul Somes (la Gardani), dar ce utilaje sa iau din santier, ca lucrarile acelea nu necesita utilaje. Acum nu mai exista nici o legatura intre Corami si Hidroconstructia, fiindca m-am saturat sa fiu parat si in 2001 a incetat orice contract. Altceva: nu Corami a luat balast de la Lucacesti, ci Hidroconstructia. In ceea ce priveste aerajul din galerii, veniti sa vedeti ca este destul aer acolo. In canalul de 86 de metri (care acum este de 60) nu e nevoie de aeraj. Cel care a murit trebuia sa puna podina. [ine de protectia muncii. In total, sunt cinci persoane care trebuie sa verifice mediul de lucru. Am fost cercetati toti si am primit sanctiuni. Aici este vorba de invidie din partea oamenilor, care sunt influentati de Dragomir Rus, fostul lider de sindicat. Este o bataie de joc, dom’le! Pentru ca cei care au fost inaintea mea, din ‘89 incoace, nu au facut nimic, iar de cand sunt eu sef de santier (1998 - n.red.) este cel mai profitabil din zona. Daca aflu cine ma tot reclama il dau in judecata, ma duc pana la Haga. Sunt terorizat”, a conchis Botez.

In galerie

Profitand de invitatia lui Botez de “a vizita” galeria (aflata la jumatatea drumului spre cabanele de la Izvoare), “am ajuns intr-un moment neprielnic”. “Tocmai s-a puscat. Oamenii sunt la masa, dar daca vreti puteti sa intrati, numai ca nu aveti ce vedea. Ii plin de gaz acolo”, ne-a intampinat seful de lot Dumitru Andronesei. Cizme, casca de protectie si in pofida obstructiei de a folosi aparatul de fotografiat (scuza a fost puerila si nici nu ne-a amuzat: “E obiectiv strategic!”), am intrat. Bezna, apa, gaze si un culoar lung sapat prin stanca. Aeraj natural. Daca e suficient sau nu, Botez a intuit perfect. Nu ne putem da seama. E gaz. Scuza perfecta, regie buna. Oamenii din schimb nu sunt interesati nici de Botez, nici de contabilitate, nici macar de Bush sau Saddam. Nu-i intereseaza ca n-au conditii umane de munca, ca au manusile rupte, pe care si le usuca pe-o soba artizanala confectionata dintr-o tubulatura, ca sunt imbracati in zdrente. Uneori se mai intreaba indignati de ce “santierul” le tot taie din drepturi, ca aveau inainte manusi, cizme si salopete la o anumita perioada si acum acea perioada s-a inmultit cu doi. Dar nici macar asta nu-i mai doare. S-au calit in atatia ani de santier. Artificierul Bela Bodola si seful de schimb Gheorghe Smaranda povestesc despre cel mai mare ”of” al muncitorilor. “Pe noi nu ne incadreaza ca pe mineri, desi avem aceleasi conditii de munca. Nu-i dreptate, om tat protesta pe la Guvern, poate asa ne-or baga in seama. Nu ne e usor.” De Botez si restul, nimic. Ca si cand n-ar exista. Dinspre Baia Mare, intr-un aprilie nins, Valea Neagra e alba. Din galerie, Valea Neagra e mai neagra decat taciunele.

Catalin VISCHI

Ciprian DRAGOS



* Profitorii

In timp ce criza din spitalele maramuresene se afla in atentia tuturor, unii medici stomatologi profita de neatentia organelor superioare si uita de clauzele contractelor semnate cu CAS. Cine ii trage la raspundere pentru incalcarea legii? Nimeni. Ei sunt cei care ne dirijeaza banii si rabdarea. Pana cand si pana unde va continua ignorarea suferinzilor? Pana cand se va continua eludarea legii pe spatele bolnavilor? Raspunsul la aceste intrebari trebuie sa-l dea cineva. Atata vreme cat sunt in relatii contractuale cu CAS si primesc o parte din buget pentru servicii in folosul cotizantilor, medicii stomatologi ar trebui sa si respecte obligatiile impuse de contract. GAZETA a verificat modul in care se respecta legea in cabinetele stomatologice din Baia Mare. 88 de medici stomatologi au relatii contractuale cu CAS Maramures. “In urma semnarii acestor contracte, ei se obliga sa efectueze o serie de servicii gratuite sau compensate in favoarea persoanelor asigurate. Printre altele, in fiecare cabinet trebuie sa fie afisate listele cu preturile serviciilor si reducerile care le asigura CAS”, a declarat Alina Pop, purtator de cuvant al CAS Maramures. O.U.G. 150/2002, privind organizarea si functionarea sistemului asigurarilor sociale de sanatate prevede, in art. 11, ca asiguratii au dreptul sa li se efectueze cel putin un control profilactic gratuit in fiecare an, in functie de sex si grupa de varsta careia ii apartin. Aceeasi ordonanta legislativa mentioneaza, in art. 17, ca serviciile stomatologice preventive se suporta de catre Casele de Asigurari: trimestrial pentru copiii pana la 18 ani (individual, la gradinita sau in institutiile de invatamant preuniversitar), de doua ori pe an pentru tinerii pana la 26 ani (daca sunt elevi, ucenici sau studenti si daca nu realizeaza venituri din munca).

Legea din sertar

GAZETA a verificat indeplinirea obligatiilor contractuale cu CAS de catre unele cabinete stomatologice din Baia Mare. N-am ramas surprinsi observand ca listele cu preturile pachetelor de servicii medicale si ale tratamentelor stomatologice sunt afisate... in sertar sau in locuri obscure, unde cu greu le poti citi. La Stomatologia de pe strada Gheorghe Bilascu (unde au cabinete cei mai multi stomatologi care au relatii contractuale cu CAS) am descoperit (dupa o lunga perioada de timp) listele obligatorii, intr-un colt neluminat, descoperire care nu ne-a facut sa exclamam “Evrika!”, ci sa ne intrebam daca aceste liste nu ar trebui sa fie la vedere. Sau oamenii ar trebui sa caute cu lupa listele pentru a sti cat trebuie sa achite? “Am listele cu preturile, cum sa nu. Numai putin ca vi le arat”, a spus stomatologul Iuliana Lazaroiu, scotand listele din sertar. Intrand in cabinetul medicului Eugenia Velea am fost “driblati” cu scuza “tocmai plecam”, asta desi era ora 11.15 si programul de lucru era pana la ora 14.00. “Ah, le am. Sunt pe undeva pe aici. Le-am pus in sertar ca tocmai vroiam sa merg acasa”, spune Eugenia Velea, medic stomatolog. O ora mai tarziu, era tot in Stomatologie. La fel ca si ceilalti medici, Alexandru Damian si Alexandru Pop nu aveau listele la vedere. Pentru ca “alarma” se transmite cu viteza luminii, cateva minute mai tarziu in cabinete aparusera listele datatoare de dureri de cap... si dinti. Alexandru Petrovai a fost singurul dintre medici care a avut listele la vedere si, mai mult, s-a gandit sa le afiseze si pe usa de la intrare in cladire.

Inscrieti-va cat mai puteti!

Fiecare cetatean are dreptul la un medic stomatolog de familie. Pentru a va inscrie la un medic stomatolog, aveti nevoie de buletinul de identitate si carnetul de sanatate cu care trebuie sa va prezentati la cabinetul pe care l-ati ales. Pentru a reusi sa va inscrieti ar fi bine sa insistati argumentand cu legea, altfel exista probabilitatea sa fiti refuzati. De ce? Pentru ca stomatologii nu au vreun castig de pe urma pacientilor adulti, ba mai mult sunt in pierdere, contestand serviciile Casei de Asigurari. “Pacientii mei sunt in majoritate copii. Cu ei reusesc sa-mi castig salariul. Prefer sa iau copii si nu adulti. CAS ne da banii dupa ce efectuam lucrarile. S-a intamplat de multe ori sa facem servicii gratuite, CAS nu ne-a dat banii inapoi, iar materialele sunt foarte scumpe. Nu ne permitem sa facem munca benevola”, spune Mircea Muresan, medic stomatolog. Conform O.U.G., fiecare dintre noi are dreptul la un control profilactic gratuit dar, din cauza unei inadvertente pe listele facute de CAS, care contrazice Ordonanta in cauza, medicii taxeaza toti pacientii si pentru controlul profilactic. “Pai, in liste scrie clar. Pentru controlul profilactic, cei peste 18 ani platesc 106.950 lei, din care CAS suporta 40%. Doar copiii au reducere de 100%”, spune Alexandru Damian, medic stomatolog. Ar fi cazul ca cei care raspund in CAS de respectarea contractului semnat cu stomatologii sa-si mute augustele trupuri pe teren, pentru ca altfel harababura din stomatologie le va da mari dureri. De cap.

Gabriela VALEAN



* Copii exploatati

Copilaria este cea mai fericita perioada din viata unui om. Este varsta la care nu ne apasa grija zilei de maine. Cel putin asa ar trebui sa fie. Chiar daca Conventia pentru Drepturile Copilului interzice exploatarea prin munca a copiilor sub 15 ani, pentru majoritatea dintre ei aceste drepturi nu sunt respectate. Daca ne-am desprinde putin de grijile cotidiene, am vedea copii care ne implora sa cumparam un ziar sau pe cei care sunt trimisi la munca campului. Copiii care nu au implinit 15 ani nu pot fi angajati in munca, spune Codul Muncii. Ideea e reluata in Conventia pentru Drepturile Copilului, dar zilnic ne impiedicam de copii care vand ziare, pazesc animale, muncesc in agricultura sau constructii. Exista o multime de organizatii de stat sau non-guvernamentale care pretind ca se ocupa de drepturile celor mici. Cu cateva exceptii izolate, activitatea lor ramane o mare de vorbe mici. Are 16 ani, deja e domnisoara. Blonda, cu ochi de madona, micuta, face slalom printre masinile ce asteapta culoarea verde a semaforului. Vinde ziare. Nu cerseste, nu primeste pomana, nu-si ofera “serviciile”. Vinde ziare, atat. Cu privirea atenta la cel mai mic semn al celor din masini mari, sta in intersectie de dimineata pana la ora pranzului, cand mearge la scoala. Mihaela are in dotare chiar un “zambet profesional” pentru clienti. Spune ca banii castigati din vanzarea ziarelor merg in casa, pe mancare. Mihaela are doi frati din care unul, Mihaita, de 14 ani, o inlocuieste cand ea are scoala dimineata. S-ar putea crede ca parintii lor fac parte dintre acei ghinionisti ai vietii. Tatal lor este cel care se ocupa de “aprovizionarea” cu ziare. Sa nu va inchipuiti ca el cara maldarul de ziare in spinare, nu! “Distributia” se face cu masina, in doua intersectii importante ale orasului, “monopolizate” de copiii sai. In contrast cu cei doi frati stau zeci de prunci mai mici sau mai mari, pe care ii intalnim mereu pe strazile orasului cersind sub pretextul vanzarii ziarelor. Te indeamna sa cumperi un ziar si daca refuzi, incepe milogeala: “Da-mi macar 1000 de lei, de paine!” Zilele trecute, o pustoaica ce nu avea mai mult de sapte ani, cumpara dintr-un magazin bere. La apostrofarea vanzatoarei, fetita raspunde ca a castigat banii muncind. A vandut ziare. Si-a luat berea si s-a asezat pe bordura din fata magazinului, sa-si potoleasca setea.

Realitatea statistica

Conform Institutului National de Statistica (INS), aproximativ 3,7% din copiii romani muncesc la diversi agenti economici sau alaturi de familie. Cei care poarta responsabilitatea sunt parintii care vad in munca copiilor o metoda de a castiga mai multi bani. Ancheta realizata de INS demonstreaza ca multi parinti se feresc sa accepte ca isi exploateaza proprii copii. Mai mult decat atat, parintii care admit ca isi trimit copiii la munca se considera indreptatiti sa faca acest lucru si nu sunt dispusi sa renunte la aceasta sursa de venit. Reactia de acest gen e argumentul ca exista familii in care exploatarea muncii copiilor nu numai ca exista, dar reprezinta una din principalele metode de a face rost de bani. Parintii in cauza gasesc de fiecare data scuze pentru a-si motiva decizia.

Protectia copilului - sub semnul intrebarii

La Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului, Augusta Mos, director adjunct, a afirmat ca nu a fost semnalat nici un caz de abuz economic asupra copiilor. Hm… stam bine, toti copiii din judetul nostru muncesc de placere. Probabil acesta e motivul pentru care serviciul telefonic 983, dedicat celor care au de semnalat abuzuri asupra minorilor, nu functioneaza. Raspunsul oficial este ca au probleme tehnice cu telefonul, care a trebuit sa fie mutat in alta locatie, dar ca in cel mai scurt timp… bla-bla. Cu toate acestea, copii exploatati prin munca exista, fenomenul este notoriu. Trecem pe langa ei, amagindu-ne constiinta cu vreun ban dat de pomana si ne grabim spre rutina zilnica. Ei continua sa rataceasca pe strazi, cu vreun teanc de ziare sub brat. Avem “treburi mai importante”, avem ochii inchisi.

Lavinia COTARCEA



* Boala radiatiei

In 26 aprilie se vor implini 17 ani de la explozia reactorului numarul 4 al Centralei Atomoelectrice de la Cernobal (oras situat pe atunci in URSS, astazi fiind pe teritoriul Ucrainei). Prin urmarile pe care le-a avut, evenimentul a fost incadrat in capitolul negru al celor mai tragice catastrofe din istoria Europei si a ridicat serioase polemici despre oportunitatea de a se produce energie atomica. GAZETA prezinta o rememorare a acelor timpuri. 26 aprilie ramane o data fatidica in calendarul omenirii (la Cernobal a avut loc cea mai mare catastrofa din era nucleara). Accidentul l-a intrecut in amploare pe cel petrecut cu 29 de ani mai devreme, la Windscale (Anglia) in 1957. Efectele tip ”Cernobal” se resimt si azi, chiar daca au trecut 17 ani. La acea vreme, ziaristi din 45 de tari au considerat accidentul ca fiind ca fiind cel mai teribil eveniment al anului 1986. Doar efectele experimentelor nucleare efectuate de USA, intre 1950-1980, in Atolul Bikini, se pot compara cu cele cauzate de catastrofa Cernobal. In urma acestor experimente, trei insule ale atolului au disparut pentru totdeauna. Era nucleara a inregistrat multe situatii dramatice. Energia atomica a scapat de sub control. In 26 aprilie 1986, al patrulea generator al Centralei Atomoelectrice de la Cernobal a explodat, provocand un incendiu devastator care a distrus in totalitate reactorul. Substantele radioactive s-au imprastiat in atmosfera. In timpul exploziei doua persoane si-au pierdut viata. Una a fost ingropata sub daramaturi, iar cealalta a murit in urma arsurilor foarte grave. 237 de persoane au fost spitalizate cu diagnosticul ”boala radiatiei”. 31 de persoane nu au mai putut fi salvate. Centrala si orasul Pripiat au fost izolate, fiind evacuati 40.000 de locuitori. Reactorul a fost acoperit cu nisip, plumb si dolomit. Abia in a doua parte a lunii mai emanatiile radioactive au incetat. Ca urmare, reactorul a fost asezat intr-un sarcofag, iar spre sfarsitul anului 1986 a fost sigilat. Pentru aceasta “imbalsamare” s-au folosit 6.000 de tone de metal si aproape 300.000 de mc de beton. Dupa accident s-a constatat o crestere a nivelului radiatiilor in mai multe tari europene, mai ales in Polonia si Romania.

Nebunia nucleara

Moscova (URSS), 12 mai 1986. La 17 zile de la accident, oficialitatile sovietice anunta producerea catastrofei. Speaker-ul televiziunii nationale a transmis comunicatul laconic al Ministerului Apararii Nationale URSS. “Un accident a avut loc la Centrala Nucleara de la Cernobal si un reactor a explodat. Masurile luate vor elimina consecintele accidentului. Toate persoanele afectate au primit asistenta. O comisie guvernamentala investigheaza cauzele producerii accidentului.” Atomul are puteri nelimitate si contribuie la progresul omenirii, dar pentru aceasta trebuie luate severe masuri de securitate. Ulterior evenimentului, explicatia comisiei sovietice a fost ca evenimentul de la Cernobal a fost urmarea unei succesiuni de fatale erori umane (de operator). In iulie ‘87, Tribunalul Suprem al URSS s-a intrunit la Cernobal. Au fost inculpati directorul Centralei Atomoelectrice, inginerul sef si alte sase persoane. Directorul si doi dintre adjunctii sai au fost condamnati la cate zece ani de inchisoare. Asa s-a incheiat episodul Cernobal. In 1996, in urma studiilor efectuate de catre o comisie europeana, s-a stabilit ca peste 800 de copii din Ucraina si Belarus au cancer tiroidian si se considera ca acest lucru este din cauza exploziei din 1986. Populatia din Ucraina nu consuma nici astazi ciuperci, de teama radiatiilor.

Maramuresul afectat?

Oamenii povestesc ca in ziua exploziei reactorului de la Cernobal era foarte cald si multi se aflau “la iarba verde”. “Eram la un picnic intr-o poiana din Cavnic. Am facut foc sa pregatim cateva gratare si am ramas surprinsi ca fumul nu se ridica. Se prelingea la nivelul solului. Ne-am mirat, dar atunci nu aveam nici o explicatie si nici nu ne-am facut probleme. Am mancat si ne-am simtit bine. Abia seara am aflat ceva de la radio, dar tot nu intelegeam mare lucru”, isi aminteste un cetatean din Cavnic. In conditiile in care in acea vreme foarte rar se spalau strazile in Baia Mare, in Cavnic, timp de doua saptamani masinile au curatat si spalat carosabilul de cel putin trei ori pe zi. Ca urmare a tragicului accident, medicii ginecologi le-au spus gravidelor intre 0 si 3 luni ca au posibilitatea de a solicita intreruperea sarcinii, fapt fara precedent in regimul “ceausist”, care milita pentru fortarea cresterii demografice. Explicatia era ca nu se stiu exact ce efecte pot avea radiatiile asupra fatului in perioada de formare a acestuia. In Cavnic, angajatii Primariei i-au informat pe localnici sa nu consume produsele din gradinile proprii. Ce s-a mai intamplat in urma accidentului nuclear? In Baia Mare, autoritatile au primit in regim de urgenta ordine stricte din partea conducerii superioare a Partidului Comunist. “S-a administrat cantitatea necesara de iodura de potasiu care a blocat glanda tiroida pentru a nu capta iodul radioactiv emanat impreuna cu strontiul si alti izotopi. Categoriile cele mai expuse, in special copiii, au primit iod. Chiar doctorul Adrian Blaj a realizat o lucrare referitoare la incidenta cancerului tiroidian pe o perioada mai mare, incluzand si cea a accidentului de la Cernobal. Nu s-au constatat modificari semnificative, desi radiatii au existat in aer si mai apoi in apa. A fost afectata intr-o anumita masura si vegetatia, iar produsele lactate au avut de suferit”, si-a amintit dr. Sabin Nemes, directorul adjunct al Spitalului Judetean de Urgenta Baia Mare. “La noi nu s-a simtit. Am efectuat masuratori. Substantele gasite in atmosfera, radio-iod si radio-cesiu s-au propagat prin acel celebru nor de praf. Conditiile meteorologice de atunci au favorizat zona noastra, fiind mai putin atinsa decat Moldova sau Vrancea. S-a luat masura stoparii comercializarii laptelui pe o perioada de 6-8 saptamani”, a declarat Györfi Stefan, medicul Laboratorului de Igiena Radiatiilor din cadrul Directiei de Sanatate Publica Maramures. In urma celor mai recente masuratori (10–16.04.2003) referitoare la radioactivitate, Inspectoratul de Protectie a Mediului Baia Mare a constatat ca aceasta se situeaza in limitele de variatie a fondului natural. Adica, nu mai sunt motive de ingrijorare. Evenimentul din ’86 ramane o amintire cruda, dar prezentul mai detecteaza drame cauzate de explozia reactorului de la Cernobal.

Ciprian DRAGOS