ANCHETE

* Cartierul NATO, lovit de foc
Sinistrul din Borsa

* Ultima zvacnire sinucigasa a GRU impotriva Armatei Romane
Sfantul Gheorghe ucide Balaurul Securitatii

* Transmisia TV moare, dar nu se preda
Blestemul TVR

* Ce face Inspectoratul Scolar?
Discriminare in Ardusat!

* Cartierul NATO, lovit de foc
Sinistrul din Borsa

In numai patru ore, agoniseala de-o viata a peste 150 de oameni s-a dus pe Apa Sambetei. Un incendiu - declansat nu se stie din ce cauze - a parjolit patru blocuri. Oamenii il acuza pe primarul Gavrila Grec ca nu se preocupa cu adevarat de problemele orasului. Da mai multa atentie amenajarii cu buldozerul a Lacului Stiol sau semnarii de protocoale prin care isi tradeaza alegatorii, spun borsenii. Ei ar fi oprit parjolul, dar n-au avut apa...

Jale mare la Baia Borsa, amaratul cartier minieresc al ”micului Milano”, cum e supranumit orasul mafiei lemnului din nordul Maramuresului. Marti, 27 mai, la orele 15,45, a izbucnit cel mai puternic incendiu care a lovit Maramuresul in ultimii 40 de ani.

Borsa a mai avut parte de un incendiu devastator in vara anului 1932, cand a ars in intregime centrul orasului, cu peste 80 de locuinte si magazine. Atunci, vina a fost aruncata pe legionarii ce aveau un puternic cuib in zona, condus de parintele ortodox Ion Dumitrescu-Borsa. La procesul desfasurat la Satu Mare, legionarii au fost scosi de sub acuzare, cei 4.500 de evrei borseni nereusind sa demonstreze altceva, decat ca focul a pornit de la o lumanare aprinsa si uitata in podul unei case de lemn. Parjolul de marti a izbucnit din cauze ramase inca neelucidate. S-a presupus ba ca incendiul a fost cauzat de ”mucuri de tigara aruncate de copii pe acoperisul garajelor”, scuza acuzatoare care incrimineaza clar pe parintii acelor progenituri ca-si lasau copii sa pipeze nestingheriti, ba ca de vina a fost vreun scurtcircuit la o instalatie electrica, ori un foc lasat nesupravegheat sau o mana criminala. La profesionalismul pompierilor maramureseni (care, printre altele, au anuntat doar pe cei pe care-i aveau ”la inima”), nu ne asteptam sa se dea de urma cauzei prea repede, dar nu asta conteaza acum cel mai mult. Ci jalea celor 160 de localnici care au ramas fara acoperis deasupra capului si fara agoniseala de o viata. Patru blocuri afectate, 42 de apartamente distruse in totalitate, alte 38 afectate partial, peste 10 miliarde de lei pagube materiale estimate preliminar. Asa suna in cifre consecinta celor patru ore de foc devastator, care nu a putut fi controlat.

Pompieri doar cu numele

Pompierii civili ai orasului si ai intreprinderii miniere au dovedit inca o data ca nu exista decat cu numele, cei militari de la Viseu de Sus au fost mai buni, dar ce folos, din moment ce elementul cheie - apa - a lipsit. Desi Baia Borsa este o fundatura intre munti, inconjurata de paraie repezi si traversata de raul Cisla, aprovizionarea cu apa curenta este deficitara. Sus, pe munte, exista niste puturi prin care indispensabilul lichid este pompat cu ajutorul unui agregat electric. Mai precis, era pompat pana acum trei saptamani, cand motorul principal s-a ars. Rebobinarea acestuia, care ar fi costat unul sau doua milioane, a fost amanata periculos de mult (iata pretul cu care s-a facut dovada), primaria lui Gavrila Grec-Stiol aruncand responsabilitatea pe muribunda Intreprindere Miniera, si viceversa. Acum e prea tarziu pentru a mai face comentarii, dar reactia sinistratilor, care acuza in grup primarul, afirmand ca este direct vinovat de cele intamplate, spune totul. Supozitia ca inexplicabila furie a focului ar fi avut la origine o mana criminala merita la randul ei retinuta. Sa nu uitam ca borsenii sunt iuti la manie si duri, iar razboiul intre mafiile locale este departe de a ajunge la un armistitiu. Cauza conflictului este cunoscuta: imparteala padurilor si pasunilor despre care GAZETA a mai scris. Cei 160 de ocupanti ai blocurilor tip ghetou de locuinte minieresti, traiau intr-o saracie lucie. Multi dintre ei au plecat intre timp la munca in Torino sau Milano, doar cei mai becisnici, batranii si betivii ramanand pe loc. In tristul fost Eldorado se traia greu de tot, si se consuma enorm de mult alcool. Poate, cine stie, vreun miner disponibilizat si disperat, a pus focul deliberat, sau si-a aruncat neatent tigara pe magaziile de lemne ce inconjurau blocurile din Harlem-ul ”Perlei Maramuresului”.

Masuri

Acum, cei lasati fara adapost sunt cazati la o scoala generala si in incinta unitatii militare de vanatori de munte din orasul propriu-zis, aflat la 10 kilometri de Baia Borsa. Se vor da despagubiri, in functie de declaratiile expropiatilor, care vor trebui sa-si declare inventarul mobil transformat in scrum. Ne asteptam (ca anul trecut, la tornada din judetul Ialomita), sa auzim ca saracutii borseni au detinut instalatii de aer conditionat, calculatoare Pentium IV, mult aur si bani lichizi. Dar las’ sa fie asa, macar acum sa se mai implineasca si ei. Ar fi o slaba consolare pentru faptul ca au fost in ultimii 13 ani uitati de toti, abandonati fara locuri de munca, viitor, facilitati si utilitati, ca intr-o tara a nimanui, a groazei. Privitor la despagubiri, deja s-au tras semnale ca o parte a celor plecati in Italia si care si-au pastrat, pe hartie, garsonierele devastate din Baia, intentioneaza sa-si declare pagube substantiale. IJPF Maramures, prin comandantul Petru Tiplea, a deschis o linie de subscriptie, unde cadrele institutiei au donat din salariile lor sume de bani mai mari sau mai mici. Pana acum se estimeaza ca s-au strans vreo 4 milioane de lei, suma ce intentioneaza a fi donata familiilor care au fost cel mai crunt lovite. De la Penitenciarul din Tautii de Sus au fost trimisi 30 de detinuti, ca ajutor cu bratele. In oras, viata decurge aproximativ normal, si trebuie sa subliniem ca niciodata nu a fost o legatura foarte stransa intre cartierul incediat si Borsa propriu-zisa, pentru ca cei din zona miniereasca de sub muntele Toroiaga sunt considerati venetici, adusi de Ceausescu din Moldova si secuime, straini de realitatile Maramuresului. Poate asta a facut ca mina si primaria, conduse de borseni get-beget, de-ai locului din mosi-stramosi, sa neglijeze in permanenta ”cartierul NATO”, sinistra porecla sub care era cunoscuta cvasiabandonata Baia Borsa, fosta Borsa-Handal.

Teofil IVANCIUC



* Ultima zvacnire sinucigasa a GRU impotriva Armatei Romane
Sfantul Gheorghe ucide Balaurul Securitatii

Incepand cu zilele Revolutiei din decembrie 1989, dupa desfiintarea Departamentului Securitatii Statului, singurele structuri informative care au fost viabile in apararea intereselor de stat ale Romaniei, pana la infiintarea Serviciului Roman de Informatii (SRI) si reactivarea Serviciului de Informatii Externe (SIE), au fost DIA si Directia de Contraspionaj Militar, care au actionat cu un profesionalism recunoscut de serviciile de informatii straine (si, deseori, rivale). Ulterior, cele doua directii (de informatii si contrainformatii) au fost contopite in cadrul Directiei Generale de Informatii a Apararii (DGIA), un serviciu de informatii temut de catre structurile informative departamentale din celelalte ministere.

Directia Generală de Informatii a Armatei: « La trecutu-i mare, mare viitor !» * DGIA primeşte atributii şi competente sporite in lupta antiteroristă şi impotriva coruptiei * DGIA devine cel de-al treilea serviciu de informatii al Romaniei * Structurile informative rivale din Ministerul de Interne, SPP, Justitie şi STS nu au statut de servicii de informatii * Unii dintre cei instruiti la Băneasa folosesc presa ultra-nationalistă, de ultimă spetă, in incercarea de a discredita DGIA * Ofiterii de informatii militare pun mai presus onoarea Armatei decat angajarea intr-o dispută cu adversarii ascunşi in spatele presei extremiste, nationalist-şovine

Autoritatile publice cu atributii in domeniul sigurantei nationale sunt, potrivit noului proiect de lege a sigurantei nationale aprobat in Comisia de Aparare a Camerei Deputatilor, SRI, SIE, SPP si STS. Ca servicii de informatii vor exista SRI (cu atributii de culegere de informatii in plan intern), SIE (cu atributii de culegere de informatii in plan extern) si DGIA. Cea din urma va primi statut de structura informativa a Armatei, care contribuie la siguranta nationala.

Structurile departamentale din MI – UM 0962 (Directia Generala de Informatii si Protectie Interna), Ministerul Justitiei – SIPA (Serviciul Independent de Protectie si Anticoruptie), structurile informative din STS si SPP (cel din urma o veritabila politie politica) nu au statut de servicii de informatii. UM 0962 si serviciul de informatii din SPP se calca frecvent pe picioare. Toate serviciile si structurile departamentale de informatii vor fi coordonate de la Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) de catre Ioan Talpes, consilierul sef de la Cotroceni, generalul locotenent Victor Barloiu (secretar general al CSAT) si generalul de corp de armata Dumitru Iliescu (consilier de stat la Presedintia Romaniei), cei din urma proaspat avansati la exceptional pentru serviciile politice aduse presedintelui Ion Iliescu. Mentionam ca Dumitru Iliescu a fost trecut in rezerva la 5 februarie 1997 si pensionat. Dupa revenirea la Cotroceni a lui Ion Iliescu, a fost reactivat in MI si transferat in interes (personal) de serviciu la dreapta presedintelui.

SPP - coruptie si politie politica

Spre deosebire de DGIA, structurile informative departamentale din MI si SPP nu se dovedesc la inaltimea competentelor necesare intrarii in structurile militare si de informatii nord-atlantice. UM 0962 este frecvent acuzata in presa ca actioneaza ca o veritabila politie politica. Desi a primit fonduri de trei ori mai mari decat DGIA, sub motivatia luptei impotriva coruptiei din MI, UM 0962 dovedeste ca se implica putin sau pe alocuri, in teritoriu, chiar deloc in domeniu. In acest timp, coruptia din MI a atins cele mai alarmante cote comparabil cu structurile similare din Europa Centrala si de Est. Recent, un post de televiziune a demonstrat ca, in urma testarii cinstei pe un segment de 10 politisti de circulatie, 8 dintre acestia au primit spaga... La SPP, in urma scandalului Tigareta II din 1998, Departamentul de Informatii, condus de generalul de securitate Mihai Stan, a fost desfiintat. S-a dovedit ca structurile informative ale SPP s-au implicat in favoarea lui Ion Iliescu in campania electorala din 1996 si in compromiterea anturajului noului presedinte ales pe listele Conventiei Democrate. In pragul alegerilor de anul viitor, generalul Gabriel Naghi i-a propus lui Ion Iliescu sa reinfiinteze Departamentul de Informatii, care va actiona sub acoperirea de prevenire a actelor teroriste pe formula... compromiterii adversarilor PSD care isi doresc fotoliul de la Cotroceni. Desi salariile ofiterilor SPP sunt mult superioare celor din SIE, SRI si DGIA, despre afacerile murdare ale acestora transpar frecvent informatii in presa centrala si locala. Degeaba, deoarece nu exista nici o institutie care poate sa le verifice activitatea din afara unitatii.

Delatorii anonimi cu cascheta

In ultima perioada, fostii securisti instruiti la Baneasa, precum si unii ofiteri din serviciile amintite, care protejeaza coruptia din MI si SPP, furnizeaza presei nationaliste si pesediste o serie de informatii de natura sa compromita conducerea centrala si din teritoriu a DGIA. Unele polite se platesc pentru evenimentele din zilele Revolutiei. Celelalte, pentru a destabiliza singurul serviciu de informatii care nu a fost implicat in acte de politie politica sau de acoperire a coruptiei interne si din institutia pe care o protejeaza informativ. Revista Romania Mare a preluat trunchiat unele afirmatii ale generalului Nicolaescu, seful Directiei de Siguranta Militara (DSM), privind faptul ca un procent sporit dintre lucratorii unitatii nu ar avea nici o legatura cu actul profesional. Nicolaescu, un bun profesionist de informatii militare in exterior (a lucrat in calitate de atasat militar la Roma), a preluat DSM in 1999 si a procedat la restructurarea acesteia pe model occidental. El a indepartat din unitate cadrele din fosta Securitate scolite la Baneasa, precum si pe cele puse pe capatuiala sau fara pregatire militara specifica in domeniu. Unii dintre ofiterii si subofiterii de informatii trecuti in rezerva, sub acoperirea anonimatului, in cooperare cu colegii lor scoliti la Baneasa de la UM 0962 si SPP au procedat cu lasitate si au aruncat in presa nationalista fel de fel de materiale, prin care spun ca vor sa traga un semnal de alarma pivind coruptia din DSM. Interesant este de stiut ca tocmai ei au fost beneficiarii chiolhanurilor si avansarilor pe baza de spaga («cu carne de mistret, de caprioara si palinca»), motiv pentru care au fost indepartati din structurile informative. Este si cazul fostului sofer al generalului Nicolaescu, Stefan Tatuta, care a fost mutat din compartiment, nu pentru ca ar fi asistat la unele acte de coruptie, ci pentru ca si-ar fi batut gura in afara unitatii despre cele auzite in domeniul informatiilor militare. Este interesant de stiut pentru cititorul profan in domeniul informatiilor militare ca DGIA este serviciul de informatii cel mai bine cotat de catre expertii NATO. De aici si invidia serviciilor rivale. Sa nu uitam ca pe ofiterii de informatii, care au luat imprumuturi cu dobanda favorizanta de la Bancorex, nu ii regasim la DGIA, ci in randurile UM 0962, IGP si SPP. La fel si palatele si masinile de lux din Bucuresti sau din teritoriu obtinute pe «bani bugetari», care au fost descoperite de presa scrisa si vorbita, apartin ofiterilor de politie si SPP. Nu personalului DGIA. Ca atare, intoxicarile de presa la adresa personalului DGIA efectuate de catre unii ofiteri din UM 0962 si SPP s-ar potrivi cu celebrul proverb «rade ciob, de oala sparta». Spre onoarea lor, ofiterii DGIA nu au luat pozitie fata de vexatiile aduse de catre anonimii care publica pamflete sau asa-zise dezvaluiri fara suport material in revista «Romania Mare». Aspectul ar trebui sa le dea de gandit redactorilor care permit publicarea scrisorilor unor ”grupuri de ofiteri”, care refuza sa-si decline identitatea, nu de teama masurilor punitive care s-ar lua impotriva lor, ci de ridicolul situatiei in care ar fi pusi cand ar da fata cu membrii fostelor sau actualelor lor colective de munca…

Amenintarile

Pentru cititorii neinitiati ai revistei «Romania Mare», explicam in detaliu amenintarile prezente la adresa Armatei romane si natura atributiunilor de serviciu ale ofiterilor DGIA. Riscurile actuale la adresa Armatei romane decurg din prezenta pe teritoriul tarii noastre a unor straini apartinand unor grupari ideologice sau paramilitare, pretabile la actiuni de propaganda mascata sub egida luptei pentru pace, in conformitate cu obiectivele organizatiei mama adresata mediilor militare romanesti, prozelitism, indoctrinari si recrutari in randurile militarilor romani, sub masca non-violentei. Sursele suplimentare de risc sunt evolutiile externe tensionante, stimulate de actuala campanie antiterorista, care pot influenta ori determina alegerea unor tinte in Romania (cazarmi cu trupele aliatilor americani, monitorizarea deplasarilor acestora etc.), posibilitatea sosirii in Romania, sub diverse acoperiri, a unor elemente teroriste vizate de actiunile militare din Irak si Afganistan sau de aplicare a legii subsumate campaniei antiteroriste, posibilitatea ca cetatenii in uniforma Armatei romane, aflati in misiune in exterior sa devina victime directe sau colaterale ale actelor teroriste. Asigurarea capacitatii operationale a armatei dupa dobandirea de catre Romania a calitatii de membru cu drepturi depline a NATO, pentru participarea la misiuni de aparare colectiva, presupune modernizarea structurii organizatorice, asigurarea conditiilor optime pentru desfasurarea pregatirii pentru lupta, modernizarea inzestrarii, optimizarea sistemului de trecere de la starea de pace la cea de razboi, perfectionarea conducerii si intarirea serviciilor militare de informatii. Ofiterii de informatii militare se preocupa de identificarea, monitorizarea si evaluarea constanta a tuturor riscurilor si amenintarilor, a vulnerabilitatii pe coordonatele obiectivelor militare nationale. Ei protejeaza personalul, cazarmile si tehnica de lupta de activitatile subsumate sau asociate terorismului. De asemenea, protejeaza reprezentantele militare romanesti aero si navale din strainatate si detasamentele de asigurare a pacii in plan antiterorist. Ei previn implicarea militarilor romani si a reprezentantilor militari straini aflati in misiune in Romania, in activitati de spionaj militar, culegere de informatii si acte teroriste. Participa activ, in cooperare cu serviciile militare similare din armatele aliate, la eforturile internationale de prevenire si combatere a fenomenului terorist. Structurile specializate in culegerea de informatii ale armatei trebuie sa asigure cercetarea permanenta a fenomenelor care constituie riscuri pentru securitatea nationala. Ofiterii de informatii militare trebuie sa intervina in orice moment si sa anihileze, chiar din faza incipienta, actiunile care pun in pericol unitatile militare.

Istoric

In 1865, Marele Stat Major al Armatei Principatelor Romane si-a creat, dupa modelul francez, o Sectie a II-a, care se ocupa cu culegerea, analizarea si sintetizarea informatiilor cu caracter militar. La 13 ianuarie 1913, a fost adoptata Legea privind spionajul in timp de pace. In martie 1917 a fost creat, de catre Mihail Moruzov, un Birou de Siguranta a Deltei Dunarii, cu personal civil adus de la Siguranta Generala, dar care lucra pentru Marele Stat Major. Acest nucleu informativ civil a actionat in beneficiul armatei pana in 1920. La 1 mai 1925, in cadrul Sectiei a II-a de Informatii si Contrainformatii Militare din Marele Stat Major apare din nou civilul Mihail Moruzov, la Biroul de Cautare a Informatiilor. El incearca sa scoata Serviciul Secret din structura armatei, pentru a-l pune in slujba regelui Carol, actiune infaptuita de facto in 1938, dar nu si de jure. La 1 ianuarie 1937, intra in vigoare Codul de Justitie Militara, in care pedeaspa pentru crima de inalta tradare este condamnarea la moarte. Dupa inceperea razboiului, Sectia a II-a a MStM colaboreaza cu serviciile de informatii militare germane si italiene. Dupa intoarcerea armelor si intrarea armatei sovietice in tara, la 15 septembrie 1944, Serviciul Special de Informatii (SSI) revine in subordinea Ministerului de Razboi. In martie 1947, a fost infiintat Serviciul de Informatii al Armatei, in care rolul predominant l-au avut specialistii sovietici din Serviciul Militar de Informatii al URSS (GRU). Intre 1960-1965 sunt inlaturati ofiterii de informatii si contrainformatii militare instruiti sau cunoscuti ca fiind oamenii sovieticilor. La 9 aprilie 1972, prin Decretul 130, se infiinteaza Departamentul Securitatii Statului, in care Directia a IV-a, de Contrainformatii Militare, primeste atributii de depistare si inlaturare a agentilor militari sovietici infiltrati in armata romana. Paralel cu Directia a IV-a Contrainformatii Militare, functioneaza Directia de Informatii a Armatei (DIA) in cadrul careia activeaza, in exterior, atasatii militari romani.

Revista «Romania Mare» a atacat elita Armatei Romane. Vadim ucide mediatic in fiecare zi. Cate un evreu, un ungur, un tigan… Dar, exista si reactii. Va prezentam una din scrisorile sosite la redactia «Ziarului de Mures» ca raspuns la atacurile sale indreptate impotriva Armatei tarii.

O(...)DA TOVARASULUI POET AL TARTARIEI MARI

De catava vreme-n partidul lui Zdreanta,
In faceri de rime se chinuie-o treanta.
Flocos nu mai e si n-a fost frumos...
Faianta-i e-n creier...talentul mai jos,
Dar balele-i curg, in verzale si bolduri,
Batranului luat de Tribun de la solduri.
”-Branza, mal, viezure, manji, tranji si Verdeti”-
Vomita poetul suit pe pereti...
Si voma-i impute, in valuri fetide, hartia,
Spre gloria vesnica a Maicii Rossia.
Caci ionul-gheorghe sau gheorghele-ion,
Poet de poet sau bufon la bufon,
Trambita a partidului loghino-Rasdaq,
Nu-i get, apull, carp au roman, ci fals ”dac”!
Si rusilor inchina tanguirea arcusului
Caci el se trage din ”Scitii din Valea Lapusului”!
Iar de Radioul ne geme sub taxe, chermeze si saci de fudulii,
El vrea ”saulene” mai multe si ”Bazilei Saulii”.
Vrea neamul Rusilor, de ”ofiteri ce sufera pentru simplul soldat
Pe-ai caror umeri sclipesc stelele onoarei si-ale cuvantului dat”
Ori cazacii, si ei ”frati”, ”nascuti” si ”crescuti” ”la Tartaria”
Sa vina-n acel ”leagan comun” numit Romania.
”Onoarea” lui ”Davai ceas” peste trista Basarabie...
S-o apere de ”ofiterimea romana” cea plina de ”sifilis si scabie”
Armata romana? ”Nespalati” si ”nimicuri cu vipusca si epoleti”,
Ori ”alde ciubota”...o ”gasca de ratati hrapareti”!
Serviciile noastre?-”capete de porci pe acelasi unic timbru”,
”Gorgona cu vipusca albastra”! - Mugeta fundul de zimbru!
”O duhoare de combinat este Patria!” si ”Detest Romania!”
Latra sacalul ”scit” de la Tartaria,
Prudent mascat de la Balalau, Corleone, un Ciont si Mitzura,
Din seva Tribunului hranindu-si faptura,
Manjindu-i, in schimb, mantia romana cu scitu-i venin,
Plangand R.S.R.-ul, cu ex-bolsevicul Anin!
Aceasta e trambita partidului Tartaria cea Mare,
Copil de suflet al Verdetului miner de onoare,
Pe care l-a plans, un an intreg, la Beijing,
Cu jalea ramasului...orfan de kurling!
Vazandu-i figura donquijoteasca si trista
L-au tras, insa, Mercii-n partidul-revista,
Cu gandul ca nu stric-un batran derbedeu,
La misia trasata de-un postum kaghebeu!
Citesti, te crucesti, iute scuipandu-ti in san...
”- Cati muci pot sa zaca intr-un dovleac de batran!”
ti-e mila sa-l scuipi si sila sa-i dai peste bot
Ex-(lu)ceferistului boland si netot...
Si sigur ti-e frica sa schimbi o ceata de hoti
Cu alta ce-aduce iongheorghi ”patrioti”...
Caci muta-ntrebare, iesind la lumina
Primeste un raspuns care nu te-alina...
-Ce cauta molia sovietica pe langa Tribun?
”-Pai musca la hoit trage si nebun la nebun!”
Si cat ar fi calul de ager, de sur ori rotat,
La urma tot musca se-asterne, drept mot, pe rahat!
Si dand impostura pe furia cea oarba a urii
Te-alegi c-un iongheorghe - ministrul Culturii.
Ca poate sa spuna Vadim cate-n stele si luna...
Cine se-aseamana, in mod cert se aduna!
Cum insa el se pretinde si tribun si poet
Sper sa inteleaga mesajul nostru secret...
Sa-si lichideze-n partid rapid nebunia,
Punandu-i pe liber pe-agentii Maicii Rossia...
Si gandul la noi sa-i aduca un zambet discret
Fiindca acesta e ceea ce el denumeste...”PAMFLET”! (Ilie PUTIN)

Andrei VLAD



* Transmisia TV moare, dar nu se preda
Blestemul TVR

Ordonanta 185/2003, privind obligativitatea platirii abonamentului taxei radio-TV impreuna cu factura la energie electrica, continua sa faca victime. Fenomenul a traznit o statie de retransmitere, translator sau releu TV, cum s-o fi numind, situata la 15 kilometri de Sighet, lasand cateva mii de oameni in bezna necunostintei, lipsiti de informare, aidoma pruncului neintarcat, care si-a pierdut biberonul. Pruncu’ plange fara tata, iar morosenii cand trebuie sa plateasca taxa radio-TV.

Sambata 24 mai, pe la orele 23, am fost deranjat din reverii de un telefon primit pe saracul meu mobil, de atatea ori violat, ascultat si penetrat de banuiti voi cine. “Dom’le, e dezastru, de o saptamana jumate nu mai putem receptiona TVR-ul in Rona de Jos, ca nu merge releul! Tot timpul ne fac asa. Am fost nevoiti sa urcam antena pe par, la 15 metri inaltime, ca sa prindem releul de la Mogosa. Dom’le, daca as avea un autogen, as taia dracului stalpul ala ( releul defect, n. red.) jos. Nu se mai poate asa! Platim ca prostii si aia au decuplat releul de la curent, ca consuma 55 de kilowati. Stiu sigur, ca m-am interesat. Nici nu mai spun ca nu prindem decat TVR 1, da’ platim si pentru TVR 2!”

Cetateanul Gheorghe Botis, din comuna Rona de Jos, cel care a tras imperativul semnal de alarma, voia, de fapt, sa vizioneze jurnalul de stiri editat de “a mai independenta”, occidentala si impartiala televiziune romana.

Ridica-ma la cer!

Transmisia ar fi inceput sa mearga prost cu ceva timp inainte, punctul culminant fiind 20 mai, cand receptia programului TVR si-a dat obstescul sfarsit. Asta, desi translatorul (cu o putere instalata de doar 10 wati, din cate am aflat ulterior) se afla pe culmea dealului dintre Rona si Craciunesti, la doar un kilometru de localitatea vaduvita temporar de imaginea pe sticla a lui Nastase. Cateva mii de sateni din Rona de Jos si Rona de Sus au fost nevoiti, pentru a putea viziona “Surprize, surprize” sau jurnalul care incepe si se gata cu PSD-ul, sa-si ridice antenele TV pe stalpi inaltati spre ceruri, pentru a putea astfel capta semnalul emis de la radioreleul de pe muntele Varatec, cel care deserveste intregul Maramures istoric. Cat priveste numarul de programe, se stie ca transmisiuni terestre au doar TVR 1 si TVR 2, ultimul nefiind receptionat decat pe alocuri. Inca de la infiintare, TVR Cultural a emis prin satelit, probabil prin intermediul vreunuia natural al lui Jupiter ori Saturn, caci pe Pamant nu poate fi receptionat. L-am contactat pe responsabilul care raspunde de buna functionare a celor 20 de translatoare presarate prin Maramuresul istoric, Gheorghe Maris, anagajat al Directiei de Telecomunicatii Maramures.

Presupusa defectiune

L-am gasit la biroul pe care il ocupa in Sighetu Marmatiei, si ne-a convins (?) ca totul nu a fost decat apa de ploaie. Cica furtuna care a batut in zona ar fi putut cauza defectarea releului, dar centrul service a fost informat despre presupusa defectiune abia luni, exact cu o ora inainte aparitiei noastre inopinate in bastionul sau. Specialistul in telecomunicatii ne-a dat asigurari ca transmisia nu a fost afectata decat partial, si ca scula de la Rona nu a fost decuplata de la energia electrica, mai mult, ca asemenea fenomene sunt normale si de asteptat oricand. Am primit, de asemenea, asigurari ca in cel mai scurt timp (cat anume, nu se stie), releul va fi reparat. Fata nasoala a trebusoarei e ca fapta cu defectiunea s-a intamplat taman acu’, cand scandalul taxei obligatorii a ajuns la paroxism. Oare stricarea (accidentala sau nu) a translatorului a fost initiata de ultima modificare a ordonantei, mutare care prevede ca pensionarii agricultori, beneficiarii de ajutor social si handicapatii nu vor mai plati generosul bir? Daca da, e, vorba Monei Musca, “o noua gafa de proportii”, caci in Rona de Jos handicapatii sunt pe cale de disparitie, profitorii de ajutor social tare putini, iar pensionarii ceapisti lipsesc cu desavarsire, deoarece comuna n-a fost veci inscrisa in ”colectiva”. Ca atunci, in anul 1962, femeile au zis ca nu vor barbatii, iar acestia s-au plans ca nu vor muierile. Fara gluma. Numai ca, acum e mai rau ca pe vremea colectivizarii staliniste. Daca atunci, oricat de rau a fost, unii au reusit sa scape cu tupeu de urgia inregimentarii terenurilor si animalelor la comun, acum nimeni nu mai poate scapa de urgia taxei radio-tv. Decat cu pretul decuplarii de la contorul de curent electric. Ceea ce ar insemna, practic, intoarcerea in epoca de piatra.

Exemplu pentru penibili

Daca tot suntem in Maramures, amintim ca in comuna Repedea, din cele 1200 de case racordate la curentul electric doar patru sute detin televizoare, ca sa nu mai spunem ca semnalul de receptionare a omnipotentului TVR este foarte slab. Asta nu impiedica insa ca amaratii de localnici, majoritatea fara venituri stabile, sa fie obligati la plata integrala a abonamentului, atarnat ca un leucoplast negru de buzunarul lor. Stiti care-i paradoxul? In Repedea, locuita exclusiv de etnici ucraineni, postul de televiziune cel mai bine receptionat si vizionat este TVU-1, adica nationalul din Ucraina! Care institutie publica, culmea tupeului, nu incaseaza nici un banut (leu ori grivna, cum vreti) de pe urma serviciului oferit beneficiarilor aflati pe teritoriul Romaniei. Ah, de-ar fi modestul Nastase premier si in Ucraina, va dati seama ca celor din Repedea nu le-ar mai ramane nici un post TV care sa-i “informeze” despre maretele realizari?

Teofil IVANCIUC



* Ce face Inspectoratul Scolar?
Discriminare in Ardusat!

Pretindem ca facem parte dintr-o societate moderna si fara prejudecati, dar discriminari interetnice exista. Conform Conventiei Internationale pentru Drepturile Copilului, toti copiii, indiferent de etnie sau religie au dreptul la educatie. Din pacate, de multe ori, chiar copiii sunt tinta discriminarilor. Intr-o institutie care ar trebui sa le ofere educatie, la scoala din comuna maramureseana Ardusat, copiii rromi sunt izolati de ceilalti elevi si sunt tratati altfel de catre profesori.

Ne amagim ca epoca discriminarilor s-a incheiat. Din pacate, chiar si in institutii care ar trebui sa se ocupe de educatie, copiii sunt tinta prejudecatilor. Elevii rromi de la Scoala din Ardusat se plang ca sunt marginalizati si tratati altfel de catre profesori.

Imaginea traditionala a rromilor a ramas doar o amintire. Barbatii au renuntat la palarie, mustata si vechile mestesuguri de confectionare a lingurilor si oalelor, iar femeile au renuntat la salbe, banuti si la ghicitul in bobi. Recunoastem, inca nu in totalitate. Unii s-au pricopsit cu case si masini, iar altii traiesc in saracie crunta, insa putini isi recunosc apartenenta la aceasta etnie. Conform recensamantului de anul trecut, in comuna Ardusat nu locuieste nici un rrom, chiar daca in realitate exista peste o suta de persoane care apartin aceastei minoritati. Oamenii au motivat ca nu cunosc limba rromanes, deci sunt romani. Faptul ca nu si-au recunoscut etnia nu i-a scapat de discriminari. Parintii se plang ca odraslele lor sunt tratate altfel de catre profesori si nu beneficiaza de aceeasi atentie din partea dascalilor ca si copiii romanilor.

Clasa de rromi

Scoala din Ardusat are doua clase de a VII-a. Cele doua clase au fost formate in urma unui exemen de departajare la sfarsitul claselor primare. In clasa a VII-a B sunt 14 elevi, din care 12 sunt rromi. Elevii si parintii se plang de criteriile de selectie (care, spun ei, nu ar fi fost notele, ci etnia). “Copilul meu invata foarte bine, dar nu l-au bagat in cealalta clasa fiindca e tigan. Nu e corect. Suntem tratati diferentiat fata de ceilalti. De ei nu se ocupa profesorii, nu le dau manuale. De cand i-au mutat asa in clase, copiii s-au lasat pe tanjala, nu mai invata. Sunt multi copii in clasa asta care invata mai bine decat ceilalti, dar sunt tigani. Copilul meu vine acasa plangand. Ceilalti copii striga dupa el “tiganu”. Pai, cum sa nu strige copiii, daca profesorii fac discriminari?”, a spus Mariana Canalos. Elevii se plang ca profesorii nu prea vin la ore si nu isi desfasoara lectiile la fel ca in cealalta clasa. “Apoi, nu prea vin la ore. Nu ne-or dat nici manuale. Noi avem numai Franceza si Romana, dar ceilalti au toate manualele. Nici lectiile nu ni le preda ca si la ceilalti. Pa noi ne lasa in ore sa ne facem temele sau sa ne jucam, nu se ocupa de noi”, a spus Ramona Birse, eleva in clasa a VII-a B. “Io invat destul de bine, ca am note numai peste 7, dar mi-a zis ca pot sa ma transfer intr-a VII-a A, numai daca am media peste 8. Dar cum sa invatam bine daca nu se ocupa de noi?”, a spus Adrian Stan, elev in clasa a VII-a B.

“S-a nimerit”

Viorel Muresan, directorul scolii sustine ca toti elevii sunt tratati la fel. “Clasele au fost formate in urma acelui examen. Asa s-a nimerit, ca rromii sa fie toti intr-o clasa. Nu cred ca profesorii se poarta altfel cu ei. Sunt si elevi buni, care au posibilitatea sa se transfere in cealalta clasa. Ei nu s-au declarat rromi, chiar daca le-am spus ca vom benficia de fonduri in plus. Oricum, anul acesta am format clase omogene, cred ca e mai bine asa”, a spus Viorel Muresan. Fundatiile de protectie sociala fac mare tam-tam in legatura cu scolarizarea rromilor, dar “activitatea” se rezuma la vorbe. Chiar daca ar fi dotati, copiii rromilor nu au sanse de reusita in conditiile tratamentelor inegale. Cum pot sa lupte impotriva mentalitatilor preconcepute, daca institutia care asigura educarea face discriminari? Ne vom mira daca, peste cativa ani, acesti copii o vor lua pe cai gresite? E mai simplu sa stam nepasatori pe margine, spunand ca “asa s-a nimerit”. Explicatiile oferite de catre directorul institutiei sunt puerile. Departe de municipiul care adaposteste sediul Inspectoratului Scolar, factorii de conducere ai scolii din Ardusat au ales cea mai simpla solutie. Linistea satenilor a fost ”cumparata” cu o decizie discriminatorie.

Ioana LUCACEL