ANCHETE

* Composesoratul Voivodeasa, contra intereselor obscure
Razboiul pamantului in Satulung

* Din ciclul: Somnul conturbat al agitatului consilier “de Cavnic”
Trezeste-te si culca-te, Ilies!

* Padurile din Desesti – ravnite de cultele religioase majoritare
Schisma padurilor

* Composesoratul Voivodeasa, contra intereselor obscure
Razboiul pamantului in Satulung

In Maramures, cele mai multe conflicte sunt generate de aplicarea Legii Fondului Funciar si a Legii 1/2000. In multe localitati s-au constituit Asociatii Composesorale care au incercat in baza actelor de proprietate detinute sa-si recupereze pasunile si padurile. Paradoxal, “dusmanii” cei mai indarjiti ai acestor asociatii sunt cei care ar trebui sa aplice legea, respectiv Primariile si Comisiile locale si cea judeteana de aplicare a Legii 18/1991 si 1/2000.

Un lung sir de procese in care oamenii sunt purtati pe drumuri, sunt impiedicati sa-si intre in drepturi si sunt obligati sa cheltuiasca bani aiurea. Actualul partid de guvernamant a spus de multe ori ca legile proprietatii vor fi aplicate corect. Mai mult, guvernul PSD, prin vocile ministrilor, a cerut autoritatilor locale, in general membri ai aceluiasi partid, sa grabeasca aplicarea legilor fondului funciar. Cel putin in Maramures, alesii locali sunt de neclintit si insensibili la cererile oamenilor sau ale sefilor de la Bucuresti.

Avand in vedere multele procese aflate pe rol pentru pasuni, terenuri agricole sau paduri, rezulta ca ori guvernantii joaca o piesa de teatru de prost gust si arunca praf in ochii electoratului, ori alesii locali si membrii comisiilor locale de aplicare a acestor legi sunt incompetenti si ar trebui schimbati. Interesant este ca autoritatile judetului au dat publicitatii, si implicit superiorilor de la Bucuresti, procente naucitoare cu privire la retrocedarea terenurilor si a padurilor. Mai e putin si vor raporta ca in Maramures aceasta dificila operatiune a fost finalizata cu succes. Ca pe vremurile comunistilor, spre Bucuresti rapoarte triumfaliste, iar in teritoriu, jale. O situatie asemanatoare s-a petrecut in comuna Satulung. In anul 2000, prin sentinta Judecatoriei Baia Mare din 13 septembrie a luat fiinta Asociatia Composesorala “Voivodeasa” din localitatea maramureseana. Aceasta numara 130 de membri si, potrivit extrasului CF 126/1934, ar avea de primit 172,6 ha padure si pasune. Normal, Asociatia a facut demersurile necesare pentru a intra in posesia terenurilor ce li se cuvin oamenilor, dar s-a lovit de Primaria condusa de Bujorel Muresan. De mentionat ca presedintele Composesoratului este preotul din comuna, Vasile Bud. Am facut aceasta mentiune, deoarece in multele astfel de conflicte se invoca interesul obscur al celor care conduc Composesoratele (de pilda la Borsa). Preotul Bud este cunoscut in localitate si se poate spune ca este mai presus de practici neortodoxe.

Razboiul adreselor

Pana la aparitia Legii 1/2000, lege care a precizat modul de retrocedare a terenurilor catre asociatiile composesorale, oamenii din Satulung au incercat sa-si recupereze pamanturile in baza Legii 18/ 1991. In cele mai multe cazuri, au primit cate o ”farama” din ce li s-ar fi cuvenit (sub un hectar). O data cu aparitia Legii 1/2000 si constituirea Composesoratului, s-a cerut Primariei Satulung si Comisiei locale de aplicare a Legii 1/2000 eliberarea titlului de proprietate unic pe suprafata de 172,6 ha, anexandu-se cererea si copia dupa CF 126/1934. La aceasta cerere nu s-a primit nici un raspuns. La jumatatea anului 2000, Composesoratul revine cu o noua cerere adresata Primariei Satulung, Ocolului Silvic Somcuta Mare si Prefecturii Maramures, solicitand terenul revendicat, sistarea derularii actiunii defectuoase de retrocedare, intrucat nu se respecta Legea 1/2000, precum si anularea titlurilor de proprietate eliberate oamenilor, conform Legii 18/1991. Nici de aceasta data, cei mandatati sa rezolve cererile oamenilor nu dau nici un raspuns si nici nu le explica membrilor Composesoratului ca au posibilitatea de a apela la instanta de judecata. Cei din Composesorat continua “razboiul pentru pamant”. “In iulie 2000 am facut din nou o adresa catre Primarie cu aceleasi solicitari si am primit un raspuns in doi peri, neconcludent si fara explicatii clare la toate adresele trimise pana atunci”, ne-a spus Bud. Asa a trecut anul 2000. In luna martie a anului urmator, Composesoratul reia sirul adreselor fara finalitate. De data acesta, este sesizata Comisia de aplicare a Legii 1/2000 in sensul ca nu se respecta prevederile legii. Comisia atotputernica raspunde in acelasi ton specific, anuntand cu nonsalanta ca s-au respectat prevederile legale, dar fara sa raspunda solicitarilor concrete ale Asociatiei. Care este de fapt problema si conflictul. Membrii Composesoratului au primit in virtutea Legii 18/1991 suprafete de teren mult mai mici (asa cum a permis aceasta lege). Dupa aparitia Legii cunoscuta sub denumirea “Lupu”, oamenii, constituiti in Composesorat si avand dreptul la retrocedarea proprietatilor avute, au cerut anularea titlurilor de proprietate primite, dorind, pe buna dreptate retrocedarea suprafetei de 172,6 ha, dovedita ca indivizibila prin CF 126/1934.

Razboiul se muta in instanta

Pana la urma, Composesoratul da in judecata Comisia locala si Comisia judeteana de aplicare a Legii 18. Potrivit sentintei civile 733 a Judecatoriei Somcuta Mare, este admisa plangerea formulata de Composesorat, anuleaza hotararile 1000/1995 si 13/2000 ale Comisiei judetene de fond funciar si dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 172,6 ha teren cu vegetatie forestiera. Primaria Satulung face apel la sentinta data de Judecatoria Somcuta Mare in aprilie 2003. Primarul Muresan isi motiveaza cererea pe mai multe pagini, considerand sentinta atacata ca nelegala, si faptul ca reprezentantul Composesoratului nu are calitatea procesuala pentru a cere anularea hotararilor date pana atunci. Altfel spus, primarul cere ca oamenii sa se multumeasca cu terenurile primite pana la aparitia Legii1/2000.

Probabila miza

Composesoratul revine cu o intampinare la Tribunalul Maramures la recursul formulat de Comisia locala Satulung. “Prin hotararea atacata se consfinteste recunoasterea dreptului de proprietate a Asociatiei asupra suprafetei de 172,6 ha. Atitudinea Comisiei locale este de neinteles si in contradictie cu prevederile legale in materie, respectiv atributiile si rolul acestor comisii. Aratam ca se incearca introducerea in eroare a cetatenilor cu privire la modul legal, prin care se realizeaza retrocedarea. In cazul nostru, s-a procedat in mod abuziv la retrocedarea unei parti din averea Composesoratului, divizand-o conform Legii 18 in terenuri individuale, practica total contra legii, intrucat acest act normativ nu facea referire la retrocedarea terenurilor proprietate de grup. Noi am dovedit cu inscrisuri ca, suprafata de teren: padure si pasune de 172,6 ha este proprietate de grup. In plus, pe suprafata solicitata de drept de Composesorat exista eliberate abuziv titluri de proprietate unor agenti economici si persoane fizice, care prin intermediul Admi-nistratiei Publice Locale Satulung incearca sa aranjeze treburile, astfel incat sa ramana proprietari pe acele terenuri. Va mai prezentam un record al Comisiei Locale Satulung de aplicare a legilor fondului funciar: singura Comisie Locala care a avut dispute in instanta Judecatoriei Somcuta Mare pe tema retrocedarilor, care nu recunoaste prin orice mijloace dreptul de retrocedare a terenurilor, chiar daca omul de rand are acte in regula, acest lucru demonstrand abuzurile unor institutii sau alesi locali”, se arata in intampinarea depusa de presedintele Composesoratului, Vasile Bud. Am incercat sa luam legatura cu primarul Muresan, dar nu am reusit. Vom reveni.

Nicolae TEREMTUS



* Din ciclul: Somnul conturbat al agitatului consilier “de Cavnic”
Trezeste-te si culca-te, Ilies!

O cladire cu doua etaje din centrul Cavnicului, care avea destinatia de “spatiu comercial si spatiu de cazare” a devenit locuinta familiei Ilies. Pe langa faptul ca nu a respectat proiectul cladirii, consilierul a pacalit trei muncitori care au participat la ridicarea constructiei. Chiar daca contractul de munca era incheiat pe o perioada de un an si oamenii au muncit peste program in timpul verii, consilierul “le-a dat verde” dupa opt luni, adica dupa definitivarea constructiei.

Povestea “motelului” din Cavnic, al carui proprietar este consilierul Iulian Ilies, pare fara sfarsit. Pe langa faptul ca a primit spre concesionare un teren public in buricul targului (pe motiv ca face un bine comunitatii si participa la dezvoltarea turismului din localitate) pe care “si-a tras” o vila, consilierul a incalcat contractul de munca pe care il incheiase cu trei muncitori. Dupa ce s-a vazut cu sacii in caruta, respectiv cu “motelul” ridicat, i-a lasat pe somaj pe cei trei, chiar daca contractul de munca era incheiat pe o perioada de un an.

Am tulburat somnul consilierului agramat de Cavnic, Iulian Ilies. Probabil cosmarurile sale sunt legate exclusiv de publicatia noastra, care "a-ndraznit" sa scrie adevarul despre schimbarea destinatiei unei cladiri despre care stie tot orasul. Desi consilierul-patron al societatii comerciale “Lamaita” pare neobosit in a sustine o minciuna, adica, vezi-Doamne cladirea cu doua etaje din buricul targului are destinatia de spatiu comercial si spatiu pentru birouri, realitatea este alta. Dar, poate ca Ilies crede ca a inventat "cu onor" mersul pe jos, cu care ocoleste adevarul. Adica, toti ceilalti sunt prosti, numai el… “Concesiunea a fost facuta pentru motel cu sase sau opt locuri de cazare, respectiv la parter spatiu comercial”, a demonstrat primarul Nicolae Bindiu ceea ce era de demonstrat. Adica minciuna lui Ilies. Oare edilul orasului Cavnic nu stie ce act de concesiune a semnat, sau cladirea si-o fi schimbat destinatia dupa bunul plac al proprietarului? Dar se poate interpreta si ca dreptatea este de partea consilierului, daca tinem seama de faptul ca acea cladire este “impropriu” numita motel, atata timp cat singurii oaspeti pe care i-a gazduit au fost membrii familiei Ilies. Gura lumii sustine in unanimitate acelasi lucru. Si vorba aceea, “prosti, da’ multi”. “Toata lumea stie ca acolo sta Ilies cu familia. Nu-i nici un secret, doar ii vedem cum intind haine, scutura cearceaful in parc. Toti vorbesc de asta pentru ca stim ca e ilegal sa-si construiasca locuinta pe domeniul public. Nu poate minti un oras intreg”, a spus C.N., un cavnicar caruia ii protejam identitatea de “furia” consilierulului. Daca declaratia concetateanului nu v-a convins ca rufele intinse la uscat sunt haine, si nu fete de masa (cum a declarat consilierul), GAZETA va ofera un argument imbatabil. Fotografia. Sigur ca nu este un pacat sa-ti construiesti o casa din “bani munciti”, dar este ilegal si imoral ca ea sa fie ridicata pe domeniul public, sub pretextul construirii unui motel.

Promisiuni desarte

Sigur ca ilegalitatile lui Ilies nu se opresc aici, desi marul putred al discordiei ramane celebrul motel-birou-locuinta din centrul Cavnicului. Pentru ridicarea controversatei constructii, consilierul a angajat trei mineri disponibilizati, cu gandul ca “marinimia” lui va fi rasplatita prin niste fonduri grase, nerambursabile. Contractul de munca era incheiat pe o perioada de un an, adica intre 12 iunie 2000-12 iunie 2001. Clauzele respectivului document includeau opt ore de munca pe zi, recompensate cu 1,5 milioane de lei. Fiindca iarna nu este o perioada favorabila pentru constructii, oamenii au facut o intelegere verbala cu Ilies, prin care urmau sa lucreze 12-14 ore pe zi in timpul verii, pentru acelasi salariu, iar pe perioada iernii sa fie platiti, fara sa munceasca. Muncitorii si-au respectat promisiunea, dovada fiind durata de numai opt luni in care a fost definitivata constructia. Numai ca Ilies, dupa ce s-a vazut cu sacii in caruta, a uitat de promisiunea facuta si a refuzat sa-si plateasca angajatii. “A fost un contract incheiat intre noi pe o perioada de un an de zile, intre 12 iunie 2000 - 12 iunie 2001. Perioada de munca era de opt ore pe zi, iar suma de 1.516.000 lei. La intelegere, am zis ca lucram 12-14 ore pe zi in timpu’ verii, ca sa compensam orele din timpu’ iernii. Dupa sarbatorile de iarna, ne-am dus sa-i dam omatu’ din curte. Trebuia sa ne dea restanta, ne-o dat numa’ 1.200.000 de lei. Mai trabuia sa ne dea 400.000 de lei, da’ o zis ca nu ne mai da, ca stam acasa si is suficienti atatia. Noi am facut larma, am fo’ pa la primar, am ajuns la politie, la fisc. O zas sa-l dam in judecata, da’ n-am avut bani. Intelegerea o fo’ verbala, n-am avut nici o hartie. De la 1 februarie ne-o dat in somaj, si-apoi ne-o dat si aia 400.000 de lei, ca l-o convins primaru’. Pa noi cand ne-o angajat, o zas ca construieste un motel. Da’ nu vad io cum ii ala motel, cu o singura toaleta pe etaj. Cand ne-o angajat, o zas ca primeste niste bani dupa noi, ca suntem mineri disponibilizati, apoi o zas ca n-o primit nici un leu si nu ne mai pote tane. Exteriorul o fo’ gata in opt luni, da’ interiorul numa’ anul trecut. Tat atunci s-o mutat acolo. El cu femeie-sa sta jos, iar fecioru-sau cu femeia lui si cu fetita stau sus”, au spus N.T si C.D, doi dintre muncitorii care au fost “tradusi” de inimosul consilier Ilies. Pe langa faptul ca nu a respectat o intelegere verbala si un contract de munca cu trei oameni si neaga cu impertinenta ca locuieste intr-o cladire care avea destinatia “spatiu comercial si spatiu de cazare”, Ilies refuza orice dialog cu GAZETA. “Daca vreti sa va informati, mereti acolo la zona minerilor si va informati, de acolo. Eu cu dumneavoastra n-am ce discuta”, a spus Iulian Ilies, trantindu-ne cu "eleganta" telefonul. Dovedindu-si si prin acest gest buna-crestere, Ilies a constientizat (macar atat) ca nu putem considera conturile incheiate. Cu toate acestea, ne dam seama ca serialul Ilies ii va aduce si beneficii. La inaugurare, motelul-birou-locuinta va fi deja celebru. Asa ca… nu ne putem opri aici. Somn usor, Ilies!

Ioana LUCACEL



* Padurile din Desesti – ravnite de cultele religioase majoritare
Schisma padurilor

In comuna Desesti, scandalul retrocedarii padurilor a atins cotele unui conflict social. Primarul Ioan Pop se joaca de-a punerea in posesie cu padurea revendicata de parohiile greco-catolica si ortodoxa din localitate. Aflat sub presiunea celor doua tabere, primarul aproba intr-o prima faza Parohiei Greco-Catolice suprafata de padure ceruta, iar apoi aproba punerea in posesie a Parohiei Ortodoxe cu aceeasi suprafata. Disperat, preotul ortodox cere satenilor sa blocheze usile Primariei.

Secularizarea averilor bisericesti de la mijlocul veacului trecut a insemnat trecerea acestora in patrimoniul statului. In comuna Desesti, Parohiei Greco-Catolice i s-au atribuit de catre Comisia Judeteana Maramures peste 13 ha de padure, iar Parohiei Ortodoxe, aceeasi suprafata de catre Judecatoria Sighet. Primarul Ioan Pop a gasit de bune ambele acte si le-a aprobat, declansand un adevarat val de proteste din partea celor doua tabere.

In cazul padurilor apartinand cultelor majoritare din Desesti, scandalul e mai grav decat pare. Primarul Ioan Pop omite sa aminteasca de disputa pe tema retrocedarii de padure dintre cultul ortodox si cel catolic, preferand subiecte care-l pun intr-o postura favorabila. Pentru a intelege situatia, vom face o scurta incursiune in istoria veacului trecut. La inceputul secolului, in comuna Desesti (ca de altfel in tot Maramuresul) religia dominanta era greco-catolica. Nu este locul sa aratam cum s-a ajuns la aceasta situatie intr-un popor majoritar ortodox, important este ca la acea vreme, cea mai mare parte din averea bisericeasca era proprietatea cultului greco-catolic. In Cartea Funciara nr. 4582 din 1916, Parohia Greco-Catolica din Desesti figura cu 13,084 ha de padure cu titlu de donatie (de la o femeie din sat). Ruperea Concordatului Statului Roman cu Vaticanul (in 1948) a insemnat inlocuirea religiei vechi cu cea ortodoxa si, implicit, trecerea credinciosilor greco-catolici la ortodoxism. Noua Biserica Ortodoxa a preluat averea celei Greco-Catolice. Faptul este adeverit de o inventariere, in 1949, a bunurilor mobile si imobile ale bisericilor din Romania. In Desesti, preotul Eugen Dragos a alcatuit inventarul in care, la capitolul "paduri", erau trecute 13,004 ha padure de fag, in Cracesti, dupa Raul Mare, la nr. top. 3.156. Coala Funciara 1.723 din 1950 (intre timp conducerea comunista renuntase la cartile funciare), in care cele 13 ha de padure apar in proprietatea Parohiei Ortodoxe din Desesti, este o alta dovada a situatiei juridice a terenului la acea data. Intre 1949 si 1952, padurea a ramas in proprietatea Parohiei Ortodoxe, dupa care a fost preluata de Statul Roman, acesta fiind ultimul proprietar inscris in colile funciare.

In instanta

Dupa aparitia celebrei Legi "Lupu" – 1/200 (privind retrocedarea padurilor), ambele culte, atat cel ortodox, cat si cel greco-catolic (dupa '90 aproximativ 40 de persoane s-au reintors la vechiul rit), au revendicat padurea. Greco-catolicii au avut ca principal atu extrasul CF din 1916, unde apar ca proprietari. Ortodocsii au avut un act ulterior, din 1949, unde sunt inregistrati ca fiind ultimii proprietari. Primarul Ioan Pop a aprobat solicitarea catolicilor si a trimis dosarul acestora catre Comisia Judeteana (CJ), spre validare. Apoi, acelasi Pop a propus CJ o noua formula, in care apare Parohia Ortodoxa cu 11 ha, iar Parohia Greco-Catolica cu 2,84. In luna august 2002, CJ aproba Parohiei Greco-Catolice 30 de ha (!!!) si respinge cererea ortodocsilor. Preotul ortodox Ioan Sigartau se adreseaza justitiei si, in 9 decembrie 2002, Judecatoria Sighetu Marmatiei admite plangerea sa, anuleaza hotararea CJ si dispune reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea Parohiei Ortodoxe cu 13 ha de padure. Hotararea instantei a ramas definitiva prin sentinta civila nr. 3.475 din 2002.

Neglijentul

Lucrurile pareau clare, dar apare straniul. CJ atribuie printr-o nota trimisa in martie 2003 Primariei Desesti o suprafata de 11 ha Parohiei Greco-Catolice. Pentru a urgenta punerea in posesie, preotul orotodox Sigartau se adreseaza inginerului Ona Vasile, seful Ocolului Silvic Mara. "M-am dus de cateva ori la Ona si i-am aratat hotararea instantei, dar a refuzat, fara nici o explicatie, avizarea actului de punere in po-sesie", a afirmat Sigartau. Fapt si mai ciudat, Ona il trimite pe brigadierul Vasile Ivanciuc sa purceada la punerea in posesie a catolicilor, pe baza notei CJ. La sfarsitul lunii iulie, preotul ortodox cere sprijinul satenilor pentru blocarea portilor Primariei, pana la punerea in aplicare a hotararii instantei. In dispe-rarea de care da dovada in momentele critice, primarul Pop a acceptat compromisul egal cu incalcarea legii. A semnat in 5 august (alaturi de inginerul Darius Dobra, din partea Directiei Silvice, si a inginerului Adriana Danci) o nota prin care: "se va pune in posesie Parohia Greco-Catolica Desesti, in baza Hotararii CJ, cu suprafata de 13 ha padure" si "se va pune in posesie Parohia Ortodoxa Desesti, in baza Hotararii Judecatoriei Sighet, cu 13 ha padure". Intrebat despre situatia terenului, primarul Pop ne-a dus cu vorba. "I-am pus in posesie pe ortodocsi cu 13 ha si pe catolici tot cu 13 ha, pe doua suprafete de teren alaturate", a explicat Pop.

“Vina primarului”

La auzul celor petrecute in Desesti, Stefan Gonczi, secretarul general al Prefecturii, presedintele comisiei judetene de validare, a ramas perplex. "Daca exista o hotarare data de instanta, ramasa definitiva, trebuie pusa in aplicare, indiferent ce spune CJ. Nu vad alta solutie juridica. E inadmisibil ce se intampla acolo si cred ca primarul este responsabil", a afirmat Gonczi. Pe o pozitie similara s-a situat si Aurel Filip, directorul Directiei Silvice Maramures. "Cele doua parti au prezentat aceleasi documente, cu aceleasi numere topografice. Cand sa-i punem in posesie pe ortodocsi, am vazut ca erau pusi inainte greco-catolicii. Fiind vorba despre aceeasi suprafata, cred ca ar trebui sa se inteleaga. Acolo ceva nu e in regula. Primarul a incurcat lucrurile", a descris Filip situatia. Itele sunt, intr-adevar, incurcate in cazul Desesti. Asteptam intoarcerea din concediu a lui Vasile Ona, seful Ocolului Silvic Mara, pentru a lamuri situatia.

Ciprian DRAGOS