ANCHETE

* Pe site-ul Politiei Romane au aparut declaratiile sefilor din Maramures
Declaranti fara familie

* Declaratiile de avere ale alesilor sigheteni
Rupti in fund

* Costin Marculescu si teapa baimarencelor
“Lucrand” manechinele

* Deficitarul pod transfrontalier de la Sighet poarta pecetea sefului CJ
Puntea suspinelor lui Cosma

* Dialog interetnic romano-ucrainean in
Sahara din Baia Sprie

* “Echipa maramureseano-olandeza” acuzata de proxenetism
Prostituate si ”pesti”

* Anton Ardelean a pus carul inaintea boilor
Orasul care nu este oras

* Pe site-ul Politiei Romane au aparut declaratiile sefilor din Maramures
Declaranti fara familie

Sefii politiei au ajuns si ei in gura targului. Declaratiile de avere pe care le-au semnat cu propria manuta au fost publicate pe site-ul oficial al Politiei Romane. Oricine poate sa le acceseze, sa le admire, iar, la final, suntem siguri ca va avea aceleasi reactii pe care le-am avut si cand am auzit ce "mari" averi declara parlamentarii, primarii, presedintii de consilii judetene sau consilierii. Incepand de la mirare, trecand prin stupefactie si ajungand la lehamite.

Si sefii politistilor au dat cu subsemnatul. Daca ar fi sa folosim jargonul cu care ei sunt obisnuiti in timpul anchetelor - ca doar au de-a face cu tot felul de infractori - am spune ca au "sifonat" tot ce au reusit sa agoniseasca pana cand au ajuns sa ocupe fotoliile importante pe care le ocupa. Nici in ruptul capului nu credem ca ar putea plana vreo banuiala asupra sinceritatii importantilor oameni din Politia Romana. Am fost si noi curiosi sa vedem cum stau maramuresenii la acest capitol.

Toti cei patru politisti maramureseni peste a caror declaratie de avere ne-am uitat au bifat casuta "nu" de la restul capitolelor. Cu alte cuvinte, nu au nimic in comun cu suma de "peste 10.000 de euro". Nici nu-i au in cont, nici nu-i datoreaza pe la banci sau prieteni. N-au afaceri si nici n-au primit bunuri ori servicii, cu titlul gratuit, in timpul exercitarii mandatului, a caror valoare sa depaseasca 300 de euro. Chiar asa. Ce-ar fi putut sa primeasca? O pereche de catuse de platina, placate cu diamante? Ori un bulan mai mare? Ar mai fi un aspect, cel putin ciudat. Pe prima pagina a declaratiei apare textul: "Subsemnatul,…, avand functia …, declar, pe proprie raspundere ca, impreuna cu familia*) am urmatoarea avere". Apoi, urmeaza capitolele care trebuie bifate. Am cautat in partea de jos a celei de-a doua pagini trimiterea care se facea la familie. Ei bine, tocmai acolo si-a varat necuratul coada. Partea de jos a celei de-a doua pagini a fiecarei declaratii nu este completa. Este acoperita tocmai bucata in care se explica ce inseamna "familie" in sensul acelei declaratii. Scrie ceva despre "intretinere", dar restul textului este acoperit. Cu alte cuvinte, nu stim daca respectivii declaranti ar fi trebuit sa mentioneze si bunurile pe care le detin sotiile. Ca de-ar fi fost asa, sigur declaratiile ar fi fot mult mai interesante. Da' daca nu se vede pe site, nu putem sti cum sta treaba.

Politisti bogati in "n-am"

Ne-am mirat foarte cand am vazut ca pe mai-marele politistilor maramureseni nu-l gasim cu nici un chip pe site. Din informatiile pe care le avem, Anton Breban, comandantul Inspectoratului de Politie al Judetului Maramures, este in functie si nu bate vant de schimbare pe sub scaunul lui. Disciplinat cum e, nu-l banuim ca a iesit din front si n-a vrut sa-si declare averile. Asa ca numai un singur lucru se putea intampla: operatorul care a pus declaratiile pe site a omis sa o puna si pe-a lui Breban. Ori o fi asta vreun semn? Mai, sa fie! Adjunctii domniei sale, insa, apar, cumintei, cu averile declarate. Ioan Cupsa, unul dintre adjunctii IPJ Maramures, are doua terenuri, 1/3 din 0,61 ha in intravilan, cu valoare de impozitare 250.000 lei (nu-i cam mica valoarea? - n. red) si 1/3 din 2,28 ha in extravilan, cu o valoare de impozitare de 650.000 lei (mica si-asta, da' asa o fi - n. red.). Ioan Cupsa mai are o Dacie din 1986 si o mama iubitoare, care-l lasa sa traiasca, impreuna cu familia, in locuinta ei, in suprafata de 91 mp. Sabin Rus, celalalt adjunct al comandantului Anton Breban, nu are teren de nici o culoare. In schimb, sta bine la capitolul locuinte. Are un apartament de 56 mp, cu valoare de impozitare declarata de 600.000 de lei si, in urma cu trei ani, si-a construit o frumusete de casuta de vacanta, mica - de doar 35 mp -, dar cu o valoare de impozitare de 750.000 lei, care va sa zica mai mare decat a apartamentului! Masina marca "Alfa Romeo" din dotarea proprie este tot din 1986. Carcotasi - ca toti ziaristii -, dar nu rautaciosi, putem crede ca a fi proprietarul unei masini fabricata in 1986 a cantarit greu in adjudecarea demnitatii de adjunct al sefului Inspectoratului de Politie al Judetului Maramures. Alt lucru care ii apropie pe cei doi adjuncti este reprezentat de valorile de impozitare pe care le-au declarat. S-or fi gandit oamenii la "250.000 de mii" de lei, spre exemplu, adica 250 de milioane. Asa scriu contabilii de mari institutii, ca nu le mai incap cifrele in coloane. Credem ca, daca asa stau lucrurile, sumele s-ar mai apropia de adevar. Trecem la Politia Municipiului Baia Mare, unde situatia sta exact invers: e declaratia de avere a sefului, Grigore Pampa, dar nu o gasesti pe a adjunctului. In fine, Grigore Pampa e un om hotarat. Se vede asta dupa linia ferma pe care a tras-o la capitolul terenuri. N-are omul nici un ar de pamant. In schimb, are un apartament de aproape 64 mp (ii lipsesc 3 centimetri patrati ca sa aiba suprafata asta), cu o valoare de impozitare de 600 de milioane de lei. Grigore Pampa a avut ceva de declarat si la capitolul "alte precizari ale declarantului": cat se poate de cinstit, el recunoaste ca parintii si socrii detin, fiecare, case si terenuri agricole in mediul rural. Si declaratia lui Dragos Alexandru, sef Serviciu MRU la IPJ Maramures, a ajuns pe site. El are doua apartamente, de 36 si 48 mp, dobandite in 2001 si 2002. Nici unul dintre ele nu are trecuta valoarea de impozitare. Alexandru Dragos are si-o masina mai noua, un "Opel Vectra" din 1993 si cam atat.

Nicolae TEREMTUS



* Declaratiile de avere ale alesilor sigheteni
Rupti in fund

Miscandu-se cu viteza melcului turbat, consilierilor locali ai Sighetului le-au fost facute publice averile pe site-ul Consiliului Judetean, intr-un trist si departe tarziu. Daca declaratiile reflecta adevarul, atunci acesta nu poate fi decat unul singur: suntem condusi de o gasca de tipi printre care gasim si sarantoci, care n-au pamant nici macar pentru un strat de ceapa. Mai e cate unul mai rasarit, dar cei mai multi par a nu avea nici dupa ce bea apa.

Declaratiile de avere ale consilierilor sigheteni au ajuns si ele in spatiul virtual, adica au fost publicate pe site-ul Consiliului Judetean. Nu ne putem banui alesii ca ar fi mintit in legatura cu cele declarate. Departe de noi acest spurcat gand. Dar tare sunt saraci, saracii! Pentru ca nu i-a intrebat nimeni ce averi au nevestele, parintii, copiii lor, s-ar putea sa nu sufere chiar atat de tare cei care declara ca n-au aproape nimic.

Parafrazandu-l pe modestul Adi Nastase, credem ca oameni ca aia n-ar mai trebui votati, pentru ca sunt susceptibili de tendinta de a baga manuta in avutul public, pentru a se mai rotunji o leaca. Sa-i luam, dara, pe vreo cativa la purecat. Ioan Creta, consilier PSD: n-are terenuri, casa, apartament ori garsoniera, nu poseda spatii comerciale, masina, bani in banca, creante, depozite, bunuri de valoare, intr-un cuvant n-are nimic. Unde-o fi locuind? Ce-o fi mancand? Din ce traieste? Si sa mai crezi zvonurile care ii arunca in carca detinerea unor spatii comerciale ultracentrale. Niste invidiosi, aia e… La fel de prost sta respectabilul Iacob Balai, avocat renumit si PSD-ist de nadejde: din declaratia sa reiese ca detine doar un apartament de 92 mp, fara valoare de impozitare specificata. Tot “la limita disperarii” se incadreaza si Ioan Bledea, timp de patru ani fost primar al orasului. N-are absolut nimic, nici casa, nici masina. In categoria celor foarte modesti, il gasim pe Ioan Tivadar (PNL) cu un apartament de 60 mp si un cupon SIF Banat-Crisana. Tibor Szollossy (UDMR) detine un teren de 1000 mp si o casa de 220 mp cu valoarea de impozitare nedeclarata. Rus Gheorghe (PSD), angajat la Finantele publice (hopa, ati ciulitara urechile?) declara doua terenuri (900 respectiv 850 de mp), o casa de 190 de mp, o anexa cu spatii de locuit (92 mp) si nici o masina. Ioan Roman (UDMR) detine un teren de 0,35 hectare si inca unul de 1000 mp, plus o casa cu trei camere intinsa pe 100 mp, cu valoarea impozabila de “1 mil. lei”. Sa fie milion, miliard?

Prosperii

Consilieri relativ prosperi ar fi Petru Batin (PSD) cu un teren agricol de 0,5 hectare, un altul intravilan de 0,3 hectare (dobandit in anul 2001), o casa de 163 mp cu valoarea de 509 milioane, o alta de vacanta de 72 de mp, dar fara masina (sa nu va ganditi la Espero-ul pe care il conduce). Otto Knobloch (PNL) are un apartament de 54 mp in valoare de 350 de milioane, un Ford Sierra din ‘86 si o colectie de tablouri (35 de bucati) evaluate la doar 50 de milioane. Ioan Loga Pasty (PSD) detine doua apartamente (de 60 respectiv 85 mp), evaluate impreuna la 780 de milioane, o Dacie veche si un Opel Omega. Sandor Abordan (UDMR) detine 4,8 hectare teren agricol si 5090 mp intravilan, o cota de 5/8 dintr-o casa, evaluata la 687 milioane, si doua Dacii. Cei care au recunoscut cinstit ca sunt prosperi sunt: Marius Iusco (PSD), cu un teren agricol de 0,5 hectare, 2,1 hectare de padure la Dragomiresti si alte 0,8 ha intravilan, un Opel din ’88 si o casa de 420 mp cu valoarea impozabila de 3,5 miliarde lei. Sorin Vlasin detine un teren de 400 mp in intravilan si o casa de 280 de metri patrati, la care se adauga un BMW din 1998 si un Volkswagen din 2000. Mutiu Nicolae (PNL) pare campionul declaratiilor: se recunoaste actionar la SC Gazmar SA si la alte trei societati, poseda o casa de 600 de mp, evaluata la 3 miliarde lei, o alta de vacanta, in constructie, ce va avea 130 mp si un Ford Mondeo din anul 2000.

Nici primarul...

Alaturi de cei 21 de consilieri, legea i-a obligat si pe primar si viceprimar sa dea cu subsemnatul pe formularul cu averile. Reiese ca viceprimarul Mihai Zahoranszky (UDMR) detine un teren agricol de 0,56 hectare in comuna Calinesti, un altul intravilan in Sighet de 0,45 hectare, un apartament de 47 mp (evaluat la 300 de milioane), o casa de 164 mp valorand 563 miloane lei si mai este proprietarul unei Dacii. Nu uita sa specifice ca apartamentul si terenurile sunt mostenite de la parinti si socri. Primarul Eugenia Godja (PSD) a declarat ca poseda un teren intravilan de 0,05 ha cu o valoare impozabila de aproximativ 7,5 milioane de lei, o casa de locuit construita in 1989 pe suprafata de 240 de metri patrati (subsol, parter si etaj), evaluata la 846 milioane, si o casa de vacanta in Feresti (ridicata in anul 2001), intinsa pe 70 mp si valorand 150 de milioane. Detine o Skoda Octavia fabricata in anul 2001. Nu are depozite, creante sau obligatii a caror valoare sa depaseasca 10.000 de euro, nici alte bunuri producatoare de venituri sau societati comerciale, nici bunuri provenite din activitati de protocol a caror valoare depaseste valoarea de 300 de euro. Cei care cunosc amanunte despre unii dintre cei enumerati mai sus vor chiui din toti rarunchii ca declaratiile sunt naspa si ca nu reflecta adevarul. Ca multi dintre cei amintiti sunt cu mult mai instariti decat declara ca ar fi. Adevarul e ca unii dintre cei carora le-am dat votul au trecut (anterior declaratiilor), pe la notarii publici pasandu-si averile pe numele nevestelor sau copiilor, asa ca, pas de-i mai poti agata cu ceva. In Sighet, ca in toata tara, jocul de-a declaratiile a creat impresia ca ai nostri iubiti conducatori sunt niste boschetari rupti in fund. In schimb, absolut intamplator desigur, apropiatii lor detin averi (de multe ori nejustificate), de toata frumusetea.

Teofil IVANCIUC



* Costin Marculescu si teapa baimarencelor
“Lucrand” manechinele

Bombastic intitulata, “Compania de Manechine si Fotomodele Costin Marculescu” si-a deschis o filiala in Maramures, in 2002. Fete si baieti frumosi au apelat la serviciile companiei in speranta ca intr-o zi vor ajunge sa prezinte moda pe marile podiumuri ale lumii. Totul s-a transformat intr-un vis urat. Au ramas cu buzele umflate si cu 100 de dolari mai putin.

Pacaleala la drumu’ mare! Vara trecuta, baimarenii erau agasati de anuntul pentru preselectia de manechine si fotomodele, organizata de Compania de Manechine si Fotomodele Costin Marculescu. La preselectie s-au prezentat peste 70 de tineri, toti platind 150.000 lei/invitatie. Chiar daca nu toti au fost selectati, banii trebuiau dati, doar fiecare si-a spalat urechile cu vreo doua-trei slagare dezlanate ale starurilor bucurestene (play-back, normal). Bine, s-au strans niste bani si de aici, dar “grosul” abia incepea. Pentru a urma cursul de initiere si pentru un curs de specializare, cei peste 50 de selectati au platit cate 100 de dolari. Dupa ce cursul de initire a trecut cum a trecut si Costin Marculescu si-a golit sacul pe litoraluri exotice, s-a gandit cum ar mai putea ciupi niste bani de la tineri. Solutia aleasa a fost un spectacol in Sala Polivalenta din Bucuresti inaintea Craciunului. Vai de capul lor copii! Au uitat ca le este foame, sete sau somn, pentru cateva ore de “distractii si defilari”. Toate astea, bineinteles, contra cost: 500.000 lei/invitatie. In dorinta de a-si vedea copiii defiland la Bucuresti, bietii parinti au mai facut un “mic efort”. Bani pentru nimic! Costin Marculescu nu s-a gandit, probabil, niciodata sa-si promoveze viitoarele manechine. Ori s-a gandit doar la tinerele pe care le-a adus personal in Companie si care n-au uitat sa-l rasplateasca. Curs de specializare? A cam uitat de el. Banii i-a luat, dar contracte n-a semnat cu nimeni si nu trebuie sa dea explicatii pentru nimic. Viitoarele manechine au ramas cu buzele umflate. “Ni s-a spus ca vor fi selectate cateva fete pentru cursul de specializare din martie, dar nimic. Am dat o gramada de bani si telefoane la Companie, fara nici un rezultat. Ne tot amana de la o luna la cealalta. Imediat se face anul si copiii astia au facut doar niste cursuri de initiere. Pentru 100 de dolari? Pur si simplu, ne mint in fata”, a declarat Dana Laza, mama uneia dintre cursantele Companiei. In aceeasi situatie incerta se afla Cecilia Ardusatan, Alexandra Blaga si multe alte tinere din Baia Mare. In schimb, situatia lui Marculescu este stabila. Cel putin cea financiara. Maniera realizarii stabilitatii ati putut s-o deslusiti singuri...

Gabriela VALEAN



* Deficitarul pod transfrontalier de la Sighet poarta pecetea sefului CJ
Puntea suspinelor lui Cosma

Primul pod de lemn construit peste Tisa intre Sighet si Slatina (azi in Ucraina) a fost mentionat in secolul XVIII. Prin anul 1880, a fost inlocuit cu unul metalic care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost aruncat in aer de catre trupele germano-horthyste in retragere. In 2002, a fost finalizat “podul istoric”. Pseudoinaugurat de Iliescu, podul este inchis pentru trafic, iar vama si celelalte cladiri anexa asteapta inca sa fie edificate.

Anul 1999. Sucursala Phare de la Praga aproba finantarea partiala a proiectului intitulat “Reconstruire pod istoric peste raul Tisa” la Sighetu Marmatiei. In plus, s-au angajat sa contribuie la costuri Guvernul Romaniei, Consiliul Judetean Maramures si Consiliul Local Sighet, ultimul in calitate de beneficiar si responsabil al obiectivului. Piatra de temelie fu instalata si odiseea incepu.

In ianuarie 2000, romanii au fost atentionati de cei de la Phare-Credo ca podul trebuie predat in august, or pana atunci abia se finalizase una din pilele (picioarele) de pe malul romanesc. Restudierea documentatiei a dovedit ca nici proiectul propriu-zis nu fusese bine intocmit, lipsindu-i detaliile de executie. Consiliul Judetean a pompat de urgenta in sprijinul administratiei locale sighetene (pierduta in spatiu si condusa pe atunci de Ioan Bledea) 1,5 miliarde lei.

Elicopter de transport

In prima faza, sighetenii preconizasera aducerea de la Mihalt (judetul Alba) a unui pod dezafectat, care sa constituie structura de baza a “istoricului”. Indivizi paranoici tunau prin ’99 ca mandrele arce din metal vor fi aduse la Sighet pe calea aerului (!), cu elicopterul. Existau oameni care ar fi fost in stare sa jure ca biraul Bledea negociase cu Ucraina, pana la nivel de presedinte Kucima (!), inchirierea unor elicoptere care sa faca pe berzele, aducand podul pe sus, peste munti si dealuri. Elementele sale insa, in treacat fie spus, cantareau peste 150 de tone fiecare. De asemenea, pe sosea ori cale ferata s-a dovedit imposibil de a fi transportate, datorita gabaritului supradimensionat. Atunci s-a decis, in disperare, modificarea radicala a proiectului, urmand ca podul sa fie construit trei sferturi din lemn, iar restul din retea de otel, cica dupa un proiect finlandez. O improvizatie de doi lei. In acest scop, s-a recuperat schelaria metalica a fostului pod de la Camara-Sighet (dinamitat in 1944 de catre nemti), care a fost montata pe sectorul ucrainean al “Podului Slatinii” (cum este cunoscut vechiul pod dintre Sighet si oraselul de dincolo de Tisa). Partea romaneasca a incet-crescatoriului pod a fost durata din lemn de stejar si brad, ca doar traim in Tara Lemnului. Prin vara anului 2002, lucrarile principale au luat sfarsit. Tot atunci s-a asfaltat drumul de acces de pe partea romaneasca, iar in iarna s-a montat sistemul de iluminare. Prin Hotarare de Guvern, au fost alocate 10 miliarde de lei pentru construirea punctului vamal. Banii au fost virati in contul Ministerului de Interne. Din momentul in care au intrat banii pana la finele anului - cand ar fi trebuit cheltuiti - nu a fost timp - sau interes - sa se urmeze toti pasii (anunturi in presa, licitatii etc.) necesari demararii lucrarilor. Asa ca banii s-au intors la marele sac al bugetului central. Urmeaza rezolvarea refinantarii vamii si a punctului de control frontiera romanesc, cu speranta ca si ucrainienii isi vor construi in paralel propria infrastructura de pe partea lor (din care au terminat, partial, doar drumul de acces).

Pe-aici nu se trece!

De-a lungul celor patru ani, epuizati de chinurile facerii, s-au perindat pe santierul podului mai multe firme constructoare, patru la numar, parca. Dintre multele matrapazlacuri savarsite, amintim doar cazul “Sindrila”. Prevazuta a acoperi lemnaria suprastructurii, dupa ce a fost comandata si adusa la fata locului in cateva camioane incarcate ochi, saraca sindrila s-a evaporat fara urme, ajungand cine stie pe unde. Cat o fi costat de fapt devizul intregii lucrari nu stim cu exactitate, dar in afara banilor proveniti de la Phare si Consiliul judetean, Ministerul de Interne a oferit 10 miliarde de lei pentru dotari - cei de care am zis ca s-au pierdut - si Consiliul local Sighet 5 miliarde (2,1 pentru manopera, 900 de milioane asfaltarea, restul pentru iluminat, canalizare etc). Primaria Sighet sustine ca podul a costat peste 27 de miliarde de lei, din care vreo 290 000 dolari din Phare. Costurile sunt mult mai mari, pentru ca banii au fost investiti in 1999-2002, cand existau alte cursuri valutare. Desi impracticabil (din moment ce nu exista infrastructura necesara punctului de trecere a frontierei), presedintele Iliescu s-a prefacut anul trecut ca-l inaugureaza, adica s-a mimat receptia lucrarii. Podul a fost utilizat in regim special de mic trafic (pentru persoane alese pe spranceana) pentru prima data in octombrie 2002, apoi din nou in mai 2003, cu ocazia unor sarbatori desfasurate in Sighet si Biserica Alba din Ucraina. Cu o lungime de vreo 150 de metri, podul cel urat dispune de o singura banda auto si de doua pasarele pentru pietoni. S-a calculat ca suporta o greutate de 50 de tone pe fiecare pila (picior). Din pacate, calea de rulare propriu-zisa este din lemn si e mult prea fragila, asa ca doar autoturismele, jeep-urile si microbuzele vor avea unda verde pentru a-l traversa. Traficul probabil a fost estimat la 1-200 de masini pe zi si circa 4-500 de persoane. Colac peste pupaza, daca nu se va inaugura fuguta, suprastructura podetului o va lua la vale, fara nici o gluma. La o privire atenta se poate vedea cum, masiva lemnarie, imbinata probabil defectuos, a luat o inclinare vizibila si progresiva, precum cea a Turnului din Pisa, in directia de curgere a raului (spre vest). Ca-n hit-ul “Go West, ta-na-na- na”... Nici pana azi inca nu se stie in ce regim va functiona puntea istorica, ca un simplu punct de mic trafic de frontiera ori ca vama europeana in toata regula.

Teofil IVANCIUC



* Dialog interetnic romano-ucrainean in
Sahara din Baia Sprie

Procesul de aderare al Romaniei la UE a adus, pe langa multele probleme privind alinierea la legislatie si rigorile economiei tarilor membre, si finantari pentru proiecte prin intermediul a fel si fel de fundatii si organizatii internationale. Comunitatile romanesti pot beneficia de sume de bani relativ insemnate, daca au proiecte bune si le stiu sustine. In aceasta ecuatie, comunitate-institutii internationale, un rol determinant il are primarul.

Seful administratiei locale trebuie sa vada limpede care sunt prioritatile localitatii pe care o pastoreste, pentru a sti ce sa ceara. Orasul Baia Sprie se confrunta de mai multi ani cu o situatie inacceptabila in ceea ce priveste alimentarea cu apa. Sunt zone ale orasului care primesc apa potabila doar trei ore pe zi. Trecand peste seceta care ne afecteaza pe toti, cauzele unei asemenea stari de fapt sunt cunoscute. Primarul liberal al localitatii, Valer Barboloviciu, s-a incapatanat sa “rezolve” alimentarea cu apa folosind resursele locale, respectiv captari ale unor izvoare din zona.

Dupa celebra epidemie de hepatita care a bantuit prin oras in urma cu trei ani, Barboloviciu a renuntat la apa primita de la Baia Mare si a inceput lucrarile, ce nu se mai termina, la aductiunile locale. Incapatanarea primarului afecteaza populatia unui oras, care este obligata sa consume, in anul de gratie 2003, apa dupa grafice si programe ce au facut furori in perioada de trista amintire. Avand in vedere aceste probleme deosebite, ne-am fi asteptat ca Barboloviciu sa incerce solutia programelor pentru alimentarea cu apa (Sapard, n.red.). “Am depus trei proiecte, apa, canalizare, turism, dar nu am reusit sa obtinem nici o finantare”, ne-a declarat viceprimarul Vasile Cernestean.

Dilaog romano-ucrainean in maghiara

Daca pentru apa nu s-a reusit, Primaria Baia Sprie a avut noroc cu un proiect pe componenta culturala. In perioada 12-14 iunie, la Eger-Ungaria, a avut loc sedinta Comisiei de Evaluare a Fundatiei Carpatice pentru proiectele din cadrul Programului Initiative Locale - 2003. Mentionam ca Fundatia Carpatica acorda suport tehnic si financiar organizatiilor neguvernamentale si consiliilor locale care fac parte din Euroregiunea Carpatica, respectiv zonele de frontiera din Polonia, Romania, Slovacia, Ucraina, Ungaria. Din tara noastra fac parte judetele Bihor, Botosani, Harghita, Maramures, Satu Mare, Salaj si Suceava. Din cele 48 de proiecte romanesti depuse, opt au primit finantare. Printre cele castigatoare este unul din Maramures, mai exact proiectul “Dialog interetnic romano-ucrainean. Baia Sprie-Khust”, in valoare de 2.500 de dolari. Pe scurt, cele doua localitati se vor infrati, ele fiind orase de marime apropiata si cu o minoritate maghiara insemnata. Liantul acestei apropieri a fost pictorul baimarean Simon Hollosi, cel care a pictat printre altele, cetatea din Khust. In lipsa primarului Barboloviciu, am discutat cu cei din Primarie si am constatat ca nu prea stiau mare lucru despre finantarea pentru acest proiect (am inceput sa intelegem de ce proiectele serioase ale Primariei Baia Sprie nu prea au castig de cauza). Din informatiile noastre, Fondul de Dezvoltare a Euroregiunii Carpatice din Fundatiei Carpatica este principalul finantator al Euroregiunii Carpatice. Organizatia a fost fondata in 1994 de Institutul de Dezvoltare Est-Vest din New-York, cu sprijinul Fundatiei Charles Mott. Una peste alta, Baia Sprie se va infrati cu Khust, dar problema apei potabile ramane prioritatea numarul unu a localitatii.

Nicolae TEREMTUS



* “Echipa maramureseano-olandeza” acuzata de proxenetism
Prostituate si ”pesti”

Familii destramate, foamete, lipsa banilor si dorinta unei vieti mai bune. Toate acestea le-au deteminat pe cateva maramuresence sa se prostitueze. Fiind racolate de intermediarii si “pestii” baimareni, fetele au ales drumul Olandei sau al Turciei, unde s-au prostituat ori s-au casatorit cu cetatenii straini. Dupa cinci ani de practicare ilegala a prostitutiei, proxenetii si victimele acestora au ajuns pe mana Biroului de Combatere a Criminalitatii Organizate.

Sapte persoane se afla in arest preventiv, iar alte patru sunt cercetate in libertate, acuzate de proxenetism, trafic de persoane si trafic de minori. GAZETA va prezinta in exclusivitate declaratiile unor acuzati. De peste o luna, o parte din cei 11 acuzati se afla in arest preventiv in Penitenciarul din Tautii de Sus (Maramures).

In urma unei actiuni de anvergura a politistilor maramureseni, in colaborare cu Politia din Olanda, au fost arestate preventiv sapte persoane (sase sunt la Penitenciarul din Tautii de Sus si unul la IJP): Lucaci Florin (zis Paco, 33 ani), Ioan Horvat (36 ani), Viorel Trufan (zis Piticu’, 36 ani), Florin Radu, Gavrila Danciu (zis Mircea Berila, 45 ani), Laura Szenkocits (28 ani), Eduard Gobel (zis Dudu, 26 ani) si Loredan Bota (34 ani). Se presupune ca pe langa acestia (care aveau rolul lor bine stabilit in retea, recrutau, transportau, plasau ori beneficiau de banii obtinuti de tinere de pe urma prostitutiei) mai exista inca patru, care sunt cercetati in libertate: Marius Marian (33 ani), Maria Horvath (32 ani) si cetatenii olandezi Mahomed Baytar si Ioan Bota. Cei in cauza sunt acuzati ca si-au infiintat in Haga si Amsterdam (Olanda) o retea proprie de prostituate pe care, le racolau si transportau din Baia Mare si localitatile din imprejurimi. 20 de fete, printre care si minore, au fost contactate de traficanti, duse in Olanda, si cazate intr-un camping din Haga, intr-o casa inchiriata de Mahomed Bayar. Ele se prostituau in diferite cluburi de noapte sau pe strada, castigul ajungand pana la 150 de dolari pe noapte, din care cea mai mare parte era insusita de traficanti. Cazul este instrumentat de procurorul Delia Adomnicai si se judeca, la Judecatoria Baia Mare, de Cristina Lihet. Apararea inculpatilor este sustinuta de avocatii Ioan Blajan, Nita Lazar, Cristi Niculescu si Octavian Cioltea.

Versiunea inculpatilor

Declaratiile celor implicati in acest caz sunt in contradictie cu cele ale Politiei si consemnarile jurnalelor locale. “E foarte incurcat. Reteaua a inceput in urma cu cinci ani. Fetele erau platite si nici una nu a venit si nici n-a plecat cu forta. Si eu am lucrat impreuna cu ele. Pe atunci eram casatorita cu Sandu Viorel Tamas (zis Panda). Toate lucram pentru Panda si pentru Marian. Fostul meu sot m-a batut si m-a obligat sa ma prostituez, am acte care pot certifica acest fapt. Apoi l-am cunoscut pe Mahomed Bayar, care m-a ajutat sa scap din mainile lui Panda si sa divortez. Avand relatii in Politie, Panda m-a amenintat ca ma da pe mana lor. Este un , la fel ca si Marian. Cand am dat declaratiile la Politie nu m-au lasat sa scriu nimic despre ei doi”, a declarat Laura Maria Szenkovits, cea acuzata de a fi capul retelei. Unul dintre arestati, Eduard Gobel, sustine ca n-are nici o implicare in caz. “Sunt student in Cluj, in anul II la Business. Am mai multe firme in Baia Mare, n-am nici o vina. Marian, cel care a tras sforile, a strans banii, le-a cazat, a fost tot timpul cu ele, se afla in libertate. M-a sunat rugandu-ma sa insotesc doua fete pana in Olanda, unde ma va astepta el. Am plecat cu Ioan Horvath, pe care l-am cunoscut in urma unui anunt in ziar, prin care am aflat ca transporta persoane in strainatate. Ajunsi in Olanda, Marian mi-a aratat un caiet in care avea situatia cu fetele, banii incasati si semnaturile acestora. Cum am aflat despre ce este vorba, m-am intors cu fetele in tara. Era prima iesire in spatiul Schengen, dar la procuratura nu m-a ascultat nimeni. Mi-au pus intrebari, daca-l cunosc pe ala si pe celalalt, raspundeam cu sau . Pe unii ii stiam, dar asta nu inseamna ca sunt implicat”, sustine Gobel. Alt inculpat, Gavrila Danciu, recunoaste ca a colaborat cu Marian. “M-a sunat sa le duc pe Laura si Simona la hotelul Bucuresti. Fetele au stat acolo trei zile. Pentru ca Marian n-a reusit sa rezolve pasaportul Simonei, le-a trimis acasa. Dupa cateva zile, le-a contactat si au plecat in Olanda. Apoi Simona s-a intors in tara, iar mama ei mi-a dat cinci milioane de lei sa o duc in Turcia. Tot la turci le-am dus pe Ligia si Mihaela, unde fetele s-au casatorit. Laura a fost in tara de trei ori, dar tot de atatea ori s-a intors in Olanda. Toate stiau unde merg. N-au fost obligate. Cand Marian m-a sunat sa-i mai trimit o fata, am trimis-o pe Daciana. Fata asta a stat acolo trei saptamani si apoi a plecat in Italia. Iar despre Cecilia, ce sa va spun? Se prostitua si la statia Petrom din Baia Mare”, a declarat Danciu. Maria, sotia lui Ioan H., este cercetata in libertate pentru ca a nascut in urma cu cinci saptamani. Ea spune ca a ramas stupefiata de articolele aparute in presa. “Nu e adevarat nimic din ce se spune. Noi ne ocupam de transport persoane, avem anunt in ziar. Eu nu-l intreb pe client ce face si unde merge. Nu ma intereseaza. Am fost de doua ori in Olanda, sa-mi fac cumparaturi si am vizitat niste prieteni. Sper ca justitia sa-si spuna cuvantul. Copiii mei nu vor suferi pentru fapte pe care nu le-am facut.” Care este adevarul, doar timpul poate decide. Si organele abilitate (in cazul in care vor lua in calcul toate elementele unei anchete complete). Oricum, GAZETA va va tine la curent cu continuarea anchetei.

Legea “pestilor”

“Constituie infractiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenintare, violenta sau alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima dorinta, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acestei persoane, si care se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi” (art. 12 din Legea 678/2001). “Indemnul ori inslesnirea practicarii prostitutiei sau tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi. Recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane in acest scop, precum si constrangerea la prostitutie se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi” (art. 329 din Codul Penal).

Gabriela VALEAN



* Anton Ardelean a pus carul inaintea boilor
Orasul care nu este oras

Primarul din Tautii Magheraus, Anton Ardelean, este unul dintre cele mai pitoresti personaje ale politicii maramuresene. Dornic de publicitate cu orice pret, Toni a lansat in cei trei ani de cand este edil-sef, fel si fel de proiecte futuriste. Ba “Tepes-Land”, ba crescatorie de vipere, ba piata de alimente sau alte ciudatenii fara finalitate. Ultima “hachita” a primarului este orasul Tautii Magheraus. Proiectul este ambitios, dar e nevoie de multa munca si de multi bani.

Comuna Tautii Magheraus, considerata pana nu demult un fel de cartier al municipiului de pe Sasar si devenita intre timp zona rezidentiala pentru potentatii Baii Mari, ravneste la statutul de oras. Cel putin asa a reiesit in urma votului dat de localnici la referendumul organizat de primarul Anton Ardelean. “Marea schimbare” administrativa va avea loc in urmatorii ani, cu tot ceea ce presupune o localitate urbana. Adica infrastructura (apa, canalizare, gaz, drumuri), dezvoltare economica si administrativa. Toni a mizat pe cartea “Tautii Magheraus-orasul viitorului”, cu speranta ca va obtine un nou mandat. Primele semne ale urbanizarii au aparut deja in comuna. Primarul a montat cosuri pentru resturile menajere, cu indemnul patriotic: “Pastrati curatenia orasului”! Si cum o localitate urbana nu se poate fara “dant si voie buna”, la sfarsitul saptamanii trecute, in comuna Tautii Magheraus, a fost lansata cu mult fast sarbatoarea orasului, pardon, a localitatii rurale ce va deveni oras. Alti bani, alta distractie. Aflati cu treburi prin zona, am surprins cateva instantanee fotografice ce demonstreaza cu prisosinta ca Tautii Magheraus merita sa devina oras. Am mai fi facut fotografii, dar soarele s-a dus la culcare, iar bezna din localitate ne-a adus cu picioarele pe pamant. Chiar si un oras are nevoie de iluminat stradal, altfel risti sa dai in urmele balegoase lasate de simpaticele vacute ce defilasera in plina zi prin centrul comunei.

Nicolae TEREMTUS