ANCHETE

* Secretarul Consiliului Judetean, Ionel Pop, interimar cat un mandat
Secretarii “epocii de aur”

* Primarul din Desesti a calcat din nou în strachini
Schimb penal(izat)

* Un sighetean plateste impozit pentru un teren ocupat de altcineva!
Absurd la cote maxime

* Printre actele Biroului de Carte Funciara bate vantul
Dosarele X-trase

* Primarul comunei Bocicoiu Mare se teme de presedintele CJ
"Capcaunul" Cosma

* Potentati maramureseni poarta o batalie
Pentru un “tenti” de pamant

* Incinerari nocive la Spitalul de Infectioase
Semnal de alarma!

* Reporteri sub acoperire în lumea unor
Vanzatori de sanatate

* Secretarul Consiliului Judetean, Ionel Pop, interimar cat un mandat
Secretarii “epocii de aur”

Cand spui Primarie, automat te gandesti la Primar sau Viceprimar. Cand esti nemultumit de vreo problema ce are legatura cu Primaria, îti versi naduful pe Primar sau Viceprimar. Este mai usor si mai la îndemana. Adevarul este ca Primaria, Consiliul Local sunt institutii în care exista multe “rotite” ce lucreaza în angrenajul administrativ. Multe compartimente si directii întregesc un tablou în care birocratia este stapanul absolut. Iar “stapanul” este Secretarul.

Chiar daca pare ciudat, dintr-un anumit punct de vedere nu Primarul sau Viceprimarul sunt “piese de baza” în mecanismul administratiei publice locale. Cele doua functii executive sunt ocupate în urma alegerilor locale. Secretarii de Consiliu Local (CL) sunt numiti, ocupa functia în urma unui concurs si reprezinta “creierul” administratiei unei localitati.

La tara, paradoxul este mai evident. Secretarii Consiliilor Locale au o aura de functionari cu puteri nelimitate. Ei rezolva orice problema, dau sfaturi Primarilor, îi îndruma si coordoneaza activitatea Primariei. Multi au o atitudine aproape dictatoriala. Linistiti în privinta postului (Primarii vin si trec, ei raman) acesti functionari se comporta ca si cand ar fi numiti pe viata. Oamenii se tem sa vorbeasca, depind din multe puncte de vedere de Secretar, dar am primit nenumarate sesizari cu privire la comportamentul Secretarilor. Ceea ce ne-a determinat sa intram în “cetoasa” lume a Secretarilor de CL. Prima constatare este ca cei mai multi, desi au un salariu modest, au o stare materiala peste medie. Oamenii se plang ca sunt nevoiti sa “cotizeze” la Secretari pentru orice serviciu ce tine de profesia acestuia. Ai nevoie de un act, de o stampila, de certificat sau cine stie ce altceva, trebuie sa-l “îndupleci” pe Secretar, asa cum se procedeaza pe la mai toate institutiile Statului. Plecand de la aceste sesizari verbale, am verificat si, cu stupoare, am aflat ca majoritatea Secretarilor de CL din mediul rural sunt functionari cu cel mult studii medii, iar unii sunt în functie de zeci de ani, de pe vremea “epocii de aur”. Parea un subiect interesant sa vezi cum s-au adaptat functionarii formati în perioada comunista la realitatile de azi. În mod firesc, am apelat la Consiliul Judetean pentru a obtine lista cu Secretarii din judet si cu cei ramasi din perioada “de trista amintire”. O cerere grea pentru functionarii CJ-ului condus de Alexandru Cosma. Ne închipuiam ca, fiind informatizati, se va apasa pe un bumb si gata! Primesti lista. Nu a fost asa. Dupa multe zile în care am fost purtat pe la diverse servicii sau a trebuit sa apelez la amintirile unor functionari, dupa multa tevatura am primit o lista cu Secretarii “de dinainte”, care s-a dovedit a fi gresita si incompleta.

Cheia unei Primarii

Pentru a întelege de ce este atat de important Secretarul unui Consiliu Local, va prezentam atributiile acestuia. Secretarul este functionar public de conducere (dupa noile modificari aduse Legii administratiei publice locale, ei vor fi înalti functionari publici). Legea prevede ca Secretarii sa aiba studii superioare, juridice sau administrative, în mod exceptional în functie putand fi numita si o persoana cu studii liceale. La noi în judet, exceptia este prezenta în majoritatea comunelor. Secretarul nu poate fi membru al unui partid politic, nu poate fi sot sau sotie a Primarului sau viceprimarului. Functia de Secretar se ocupa prin concurs sau examen. El trebuie sa participe la toate sedintele de CL. Coordoneaza compartimentele si activitatile cu caracter juridic, stare civila, autoritate tutelara si asistenta sociala. Avizeaza proiectele de hotarari ale CL contrasemnand hotararile pe care le considera legale. Avizeaza dispozitiile Primarului, pregateste lucrarile supuse dezbaterii CL. Elibereaza extrase sau copii de pe orice act din arhiva CL, în afara celor cu caracter secret. Legalizeaza semnaturi de pe înscrisurile prevazute de parti si confirma autenticitatea copiilor cu actele originale. Secretarii mai coordoneaza si alte activitati stabilite de Primar. Sintetizand, Secretarul este cel care coordoneaza activitatea unui Consiliu Local si asigura legalitatea hotararilor emise de CL.

Secretarii “epocii de aur”

Din lista Consiliului Judetean, rezulta ca în judet sunt 12 Secretari care au ramas pe functia avuta la momentul 1989. În urma verificarilor, am fost nevoiti sa scoatem de pe lista doi dintre ei, pentru ca respectivii au venit pe post dupa 1990. De pilda, în Campulung la Tisa, Secretarul de pe lista CJ este, de fapt, contabilul Primariei. “Am fost vreo doi ani Secretar, dar eu sunt contabila. La noi este o echipa tanara, nici unul din aparatul Primariei nu este de dinainte de 1989”, ne-a spus presupusul Secretar, cu nume pe jumatate ministerial, Iuliana Bartos. În Desesti am întalnit cel mai pitoresc Secretar. Îl cheama Petre Roman si este în functie de aproape 30 de ani. “Am discutat cu el si nu va face facultate. Dupa ce nu va mai putea fi în functie, va pleca în pensie”, ne-a declarat primarul localitatii. Interesanta este parerea Secretarilor cu o experienta de zeci de ani. Toti considera ca în perioada comunista era mai usor sa rezolvi problemele unei Primarii. “Sunt pe functie din 1986, daca nu ma însel. Am terminat facultatea în 1972. Era mai usor înainte. Atunci te conformai la ce spunea Centrul. Acum, cu autonomia asta ne-au îngreunat sarcinile. Înainte ce spunea centrul era… venea si partidul… Era mult mai usor. Acum apar tot felul de ordonante, dupa o saptamana este modificata. Daca fiecare act normativ îl amendam dupa o saptamana sau o luna, ce sa mai zici? Nu stiu cum se descurca cei care nu au studii superioare. Este un mister”, ne-a spus Luciana Indre, Secretarul CL Targu Lapus. Secretari din perioada comunista mai sunt în Budesti, Boiu Mare, Viseu de Jos, Borsa, Ruscova, Stramtura, Sarasau si Poienile de sub Munte.

Cel mai varstnic Secretar

Ioan Godja, Secretarul din Vadu Izei este pe functie din 1964. E cel mai vechi Secretar de Consiliu Local din judet. Deschis la vorba, Godja ne-a spus ca pe vremurile “alealalte” era mult mai bine. “Va pot confirma ca era asa si la propriu, si la figurat. Acum, legile astea o data se dau, maine se schimba. Se aduc atatea modificari! Odata am primit un Monitor Oficial cu 60 de modificari la o lege. Cam toate actele normative sufera modificari si modificarile astea nu apar în Monitor ca sa poti lua act de continutul lor. Astazi nu poti sa îndrumi pe cineva dupa o lege, ca nu sta în picioare si ma compromit. Înainte, legile erau legi si ramaneau asa si peste cinci ani. Asa ca ma retin de a da audienta juridica. Problema studiilor este dintotdeauna. Aici nu vor sa vina juristi, prefera sa mearga la o firma sau unde castiga mai bine. Asta-i! Si legea asta care vine cu Secretari cu studii si altele nu va sta în picioare. O sa vedeti. Nu spun ca nu sunt juristi, dar cand vin si vad ca sunt subordonati primarului si nu stiu cui, ca este de lucru, numai moasa comunala nu esti aici, se duc, nu stau”, a declarat Godja. Toti cei cu care am vorbit au respins ideea ca Secretarii sunt “mici dictatori” si ca învart multe si marunte.

Ionel, copil de suflet

Cea mai interesanta situatie am întalnit-o la Consiliul Judetean. Secretarul general al CJ, Ionel Pop, este pe functie din aprilie 2000 cu acelasi statut, de interimar. Desi am încercat, nu am reusit sa aflam ratiunile pentru care Alexandru Cosma a tolerat aceasta situatie, probabil unica în tara. Pop, fost director în cadrul institutiei, a fost numit cu delegatie dupa alegerile locale si cu promisiunea, facuta consilierilor de Cosma, ca va urma firescul concurs. Asa au trecut anii, iar Pop a ramas cu acest statut incert. Mentionam ca multele disfunctionalitati aparute în sedintele CJ (acte aparute “peste noapte” în mapele consilierilor, lipsa unor semnaturi etc.) pot fi cauzate de acest interimat fara sfarsit. Multi consilieri afirma ca presedintele Cosma tolereaza situatia pentru a putea conduce cum vrea. Se spune ca Pop este ascultator, saritor si un bun executant (!). La insistentele consilierilor, în februarie 2003, a fost organizat concursul asteptat. Pop nu a participat (a fost plecat la Bucuresti, sfatuit de unii, dupa cum se spune). Castigatorul “confruntarii” a fost cel mai vechi primar din judet, Dumitru Dumuta (Baita de sub Codru). Concursul a fost dat degeaba, inteligentii care l-au organizat au gasit motive puerile pentru a-l anula. În procesul verbal din 13 februarie si Dinu Grigorescu, reprezentantul Ministerului Administratiei Publice, membru în comisia de concurs, spune ca în termen de 60 de zile se va organiza un nou concurs. Ceea ce a promis si Cosma. În aceeasi perioada a fost în Baia Mare si secretarul general al guvernului, Serban Mihailescu, care a “tunat si fulgerat” din cauza interimatului de la CJ. Mihailescu a cerut imperios, iar Cosma a promis din nou, rezolvarea problemei. Si a rezolvat-o. Pop, eternul interimar, este pe baricade.

Nicolae TEREMTUS



* Primarul din Desesti a calcat din nou în strachini
Schimb penal(izat)

"Sa nu furati si sa nu mintiti", scrie în Cartea Sfanta. Pacat ca unii nu au rasfoit-o niciodata. Sau au uitat învatatura cea buna. Ignorand faptul ca are o condamnare penala la doi ani de închisoare (suspendata pe o perioada de proba de patru ani), Ioan Pop, primarul din comuna Desesti, continua abuzurile, profitand de puterea conferita de functia sa. Dupa ce GAZETA l-a "prins cu mata-n sac", Ioan Pop dezminte, negand dovezile incontestabile.

Una din posibilele explicatii auzite despre modul în care Ioan Pop a ajuns primar în Desesti o luam ca pe o anecdota. Oamenii nu au stiut pe care din cei peste cinci locuitori cu acelasi nume ai comunei îl voteaza. Poate la urmatoarele alegeri vor fi mai atenti. Actualul primar conduce comuna dupa bunul plac, fara a tine cont de parerea Consiliului Local (CL). Pentru neducerea la îndeplinire a hotararilor CL, consilierii sunt decisi sa apeleze la ajutorul prefectului.

Ai crede ca incredibila usurinta cu care Ioan Pop, primarul comunei Desesti, intra în belea este un favor voluntar facut presei. Sub pretextul ca aduce beneficii în contul comunei Desesti, Pop se bate cu caramida în piept pentru realizarile marete. Atat de marete, încat bietul stern i-a cedat sub presiunea aporiei în care a intrat. Singurul raspuns pentru gafele comise este minciuna.

Tranzactia

În luna decembrie a anului trecut, primarul Ioan Pop s-a decis de unul singur sa reprezinte Statul si sa schimbe un teren în suprafata de 8.500 mp, proprietatea Statului Roman, aflat în localitatea Mara (comuna Desesti), cu un teren de 8.500 mp, proprietatea SC Baltagul SRL Baia Mare, din Budesti. Terenul Statului se afla în Poiana Soarelui (Statiunea Izvoarele) si prezinta un interes deosebit pentru eventualii investitori. Firma Baltagul, administrata de Ioan Moje, detinea un grajd si un teren de 300 mp, împreuna cu o cabana si un teren de 1.200 mp în Poiana Soarelui. Acestea (înscrise în Cartea Funciara 1689, la nr. topografic 1604) se învecinau cu o portiune de padure si pasune de 8.500 mp apartinand Statului Roman (Primariei din comuna Desesti, înscrisa în CF 329 Mara nr. topo. 1603/28). Primarul Ioan Pop a decis sa reprezinte în nume propriu Statul si a schimbat, cu de la sine putere, terenul din Mara cu cel din Budesti, înscris în CF 3482, nr. topo. 6344/1/2. Tranzactia dintre Pop si Moje a fost perfectata la sfarsitul anului trecut, iar firma Baltagul si-a înscris terenul de la Mara în propria coala CF, alaturi de proprietatile vechi, înca din luna ianuarie 2003. Mai bine de o jumatate de an, “amanuntele” au ramas ascunse de ochii consilierilor locali, care au aflat, de curand, cu stupoare ca terenul comunei a fost înstrainat firmei Baltagul. Poate ca incidentul trecea neobservat daca terenul de la Budesti ar prezenta ceea ce scrie în acte – padure. Din ceea ce ne-au spus oamenii care cunosc locul, padurea a fost exploatata înaintea schimbului, iar acum terenul nu mai este bun de nimic, valorand foarte putin. În schimb terenul de la Izvoarele se vinde cu 1.000 euro/100 mp, adica 85.000 euro întreaga suprafata. La întrebarea cu ce s-a ales primarul din acest schimb (ca Desestiul a pierdut net), un consilier local ne-a sugerat sa punem punctele de suspensie.

Minciuna de gradul trei

Întrebat care a fost scopul schimbului si conditiile în care a avut loc, primarul Ioan Pop a recurs la cea mai rapida scuza – minciuna. Si nu s-a multumit cu una, ci ne-a servit mai multe. “Eu nu am facut nici un schimb (prima minciuna – n.red). Am facut un PUG (plan urbanistic general - n. red.) de a concesiona terenul de pe Izvoare. As colabora cu oricine, nu am o persoana fixata sa iau legatura. Aduce beneficiu comunei. Se platesc taxe, autorizatii (a doua minciuna - terenul nu îl va concesiona ci l-a schimbat deja cu un altul de doi lei si parti din acesta s-au vandut deja de catre Ioan Moje – n.red). Consilierii vorbesc tot felul de prostii (a treia minciuna - extrasul de CF pe care îl vedeti în foto arata ca terenul de 8.500 mp este deja proprietatea firmei Baltagul SRL, asadar consilierii spun adevarul - n. red.)”, a declarat primarul. Apoi, frica acestuia fata de CL a luat forme paranoice, Ioan Pop gasind ca acesta este constituit dintr-o mafie care comploteaza împotriva sa. "Le voi demonstra ca e altfel decat cum zic ei. Ca vor, sub orice forma, sa ma bage în puscarie. Vor sa ma înlature, ca nu-s siguri ca poate veni altul în locul meu. Sa ce? Sa ma consult cu ei? Da’ io ce-s aici? Cu orice rahaturi tre' sa ma consult cu ei? Si ei ce rol sa aiba? Rol mare au ei, numa' ca-i facuta o mafie. Pe mine m-au ales oamenii, nu pe ei. Consilierii au ajuns din întamplare acolo. O sa vedeti, ca un avocat (probabil Vasile Jurj - n. red.) i-a dat pe unii consilieri în judecata pentru prostiile facute si spuse în acel material (“Comision: o padure”, aparut în GAZETA nr. 25 - n. red.). As da, as schimba si as face orice sa dezvolt Statiunea Izvoarele. Ca altfel nu se va dezvolta niciodata, daca nu atragem oamenii sa-si construiasca acolo. O sa vedeti, ca se reduce numarul de animale si noi nu avem nevoie de tot ce exista la Poiana Soarelui. Trebuie sa faci ceva favoruri cuiva ca sa stea acolo. Eu nu mai dau nimic în ziar, pentru ca ati scris prostii. Am auzit numai, ca nici nu am citit prostiile din ziar. Si eu sunt om si pot gresi si-mi voi trage ponoasele. Eu nu v-am spus prostii, dar le pot întoarce pa dos. Sunt om batran acum si nu ma mai intereseaza nimic", a spus primarul Pop. Pe de alta parte, Ioan Moje, administratorul firmei SC Baltagul, a confirmat spusele consilierilor si actele pe care le detine GAZETA. “Am dat o padure la Desesti în schimbul unui teren la Izvoarele. Pe terenul de la Budesti exista lemn si de 30-40 de ani. Daca nu este supravegheata, fiecare fura într-o veselie. Eu nu stiu ce v-a declarat primarul. Probabil se referea la un alt teren aflat langa pamîntul meu. Din terenul de 8.500 mp am vandut o parte, iar cu restul nu m-am hotarat ce voi face”, a declarat Moje. Mai raman întrebarile la care Ioan Pop se straduieste sa dea un raspuns. De cand reprezinta de unul singur Statul Roman? Cum va concesiona terenul înstrainat deja catre Baltagul SRL? Daca a citit articolul din Legea 215 (a administratiei locale), care prevede la "Atributiile consiliilor locale" ca acestea administreaza domeniul public si privat al comunei? Cine este Traian Velea? Vom reveni.

Ciprian DRAGOS



* Un sighetean plateste impozit pentru un teren ocupat de altcineva!
Absurd la cote maxime

Fratii Papp din Sighetu Marmatiei au reusit sa intre în posesia titlului de proprietate asupra unui teren cumparat de bunicul lor cu 70 de ani în urma, dar nu si în posesia terenului. Cei care "domiciliaza" pe proprietatea fratilor Papp au de primit aproximativ 30 de milioane de lei drept despagubire. Decizia ridica semne de întrebare, pentru ca parte din "îmbunatatirile" facute de familia Moldovan (care au reclamat plata despagubirilor) sunt facute, se pare, cam prin secolul XIX!

Sigheteanul Zoltan Papp se judeca de 10 ani pentru terenul mostenit de la parinti. Este vorba de o suprafata de 5.150 mp aflati pe strada Faget, la periferia sudica a Sighetului. Un caz banal, la prima vedere. Asa ar fi daca sentinta si titlul executoriu conex, date recent, n-ar fi de o absurditate revoltatoare.

Cu 70 de ani în urma, bunicul lui Papp a achizitionat terenul pentru propria-i familie. În 1962, o data cu colectivizarea, suprafata a fost cedata familiei Moldovan spre folosinta ca lot ajutator, cum erau obiceiurile pe atunci. Mostenitorii de drept, cei cinci frati Papp, au demarat în 1992 procesul de revendicare, pe care l-au castigat sase ani mai tarziu, cand au obtinut titlul de proprietate, fara a reusi însa sa intre în posesie. Moldovanii au deschis un alt proces, reclamand dreptul de uzucapiune si plata despagubirilor banesti în temeiul îmbunatatirilor funciare aduse bucatii de pamant. În sfarsit, pe 20 decembrie 2001, instanta sigheteana a dat sentinta civila prin care îi obliga pe trei din fratii Papp (ceilalti doi au decedat între timp), la plata catre familia oplosita cu japca pe teren, a 28.946.000 lei, plus dobanda aferenta, si a 3.200.000 lei cheltuieli de judecata. Urmandu-se cursul procedural firesc, executorul judecatoresc Petru Batin a trimis celor trei frati Papp, o somatie de plata cu titlu executoriu. Nimeni n-a amintit nimic de faptul ca terenul este ocupat de altcineva. Boon! Dar pentru ce trebuie platiti 29 de milioane? O data e vorba despre cinci stejari plantati de parintii Moldovanilor la începutul anilor ’60 (sustin acestia) si evaluati la 10 milioane de lei. Desi Zoltan Papp a cerut o expertiza a varstei reale a copacilor (care nu sunt decat doi si arata a avea varsta reala de circa o suta de ani), instanta nu i-a admis legitima cerinta. Cei 58 de pomi fructiferi, plantati într-adevar de cei care au folosit terenul timp de 40 de ani, s-au estimat a valora 10 milioane. Gardul împrejmuitor a fost pretuit, camatareste, la 5 milioane de lei si santul de 130 m, sapat (zic Moldovanii) de înaintasii lor, a fost chitit a merita tot atatia bani. Dar acel sant pare-se ca este natural si ca ar fi prins pe hartile cadastrale înca din secolul XIX! Cu alte cuvinte, o cacialma în toata regula. Mai mult, pe terenul în litigiu sunt ridicate acum sapte locuinte, sustine Papp. Desi proprietar, el nu are dreptul de a intra acolo, nu beneficiaza de iarba si recolta acelor pomi fructiferi, în schimb trebuie sa plateasca impozitul pe teren, ca unul ce figureaza în scripte ca proprietar de drept. Daca nu va plati despagubirile ordonate de lege, se poate trezi si cu locuinta pe care o detine în Sighet scoasa la mezat! Ca sa scape din acest cerc vicios, el ar trebui sa încerce sa-si cumpere înca o data terenul, ori sa-l ofere, cadou, Moldovanilor, ca singura cale ce i-a mai ramas de mediere a situatiei. Ori sa faca rost de cateva mii de euro si sa ia calea Strassbourg-ului, ca-n tara aberatiile justitiei au atins cote paroxistice.

Teofil IVANCIUC



* Printre actele Biroului de Carte Funciara bate vantul
Dosarele X-trase

Spui extras de carte funciara, spui cateva zile pierdute pe holurile Judecatoriei, spui ore de nerabdare petrecute într-un grup de oameni aranjati în sir indian, spui nervi, stres, îmbulzeala, coate în spate, dureri de tot soiul, oboseala si inevitabila cheltuiala. Daca ai un sistem nervos puternic si reusesti sa treci peste toate, dupa usa biroului te asteapta cateva fete încruntate. Daca nu le enervezi prea tare, vei reveni doar de cateva ori pana ti se va elibera extrasul dorit.

Unul dintre cele mai greoaie mecanisme folosite pentru eliberarea unui act este cel folosit de Biroul de Carte Funciara (CF). La Judecatoria Baia Mare acesta functioneaza perfect, dar lipseste cu desavarsire. Dupa ore si chiar zile de asteptare, poti sa ai surpriza sa nu ti se elibereze extrasul CF solicitat. Motivul? S-a pierdut coala funciara în care era întabulat dreptul de proprietate!

Gafele fac parte din cotidian. Se întampla si “la case mari”, dar si la “case oficiale” (cititi institutii de Stat). La Biroul de Carte Funciara al Judecatoriei Baia Mare s-au pierdut cateva coli CF. Tipic pentru Romania. Nu ne îngrijoram. Paradoxul apare atunci cand esti pus sa scoti bani din buzunar pentru a ti se reîntabula dreptul de proprietate în CF! Nu este nici o gluma. Unii au pierdut actele, iar proprietarii scot banii din propriul buzunar pentru corectarea situatiei. Anormal, credem noi. "În urma cu trei saptamani am solicitat la Biroul Judecatoriei Baia Mare un extras CF pentru apartament. Dupa ce mi-au zis sa revin în cealalta zi, mi-au zis ca nu-mi pot elibera extrasul, ca l-au pierdut. A trebuit sa-mi reîntabulez dreptul de proprietate în CF pe cheltuiala mea. La notariat am platit 120.000 lei pentru autentificarea copiei dupa actul cu titlul de proprietate si înca 40.000. La Biroul CF am mai platit 30.000 lei. Este absurd sa platesc pentru ceea ce au pierdut ei. Le-am spus ca nu este firesc, dar angajatii biroului nici nu au vrut sa stea de vorba", a declarat Ioan Babiciu, domiciliat în Baia Mare, pe str. Dragos Voda 2D/12. Si acesta nu este singurul caz. În urma cu un an, Alexandru Corneanu, domiciliat în acelasi imobil, la apartamentul 6, a patit la fel. Asa ca am încercat sa aflam misterului colilor CF pierdute.

Arhive subrede

"Pana în august 1995, Cartile Funciare zaceau la fostul Notariat de Stat într-un haos total. O data cu aparitia Legii notarilor publici, acestia s-au privatizat si Judecatoriile au preluat Cartile Funciare prin birouri specializate. La vremea respectiva, în judet existau trei Judecatorii (în Baia Mare, Sighetu Marmatiei si Viseu de Sus). Atunci am constatat pentru prima data ca lipsesc mai multe coli CF individuale si de stat, identificate numeric. În perioada ce a urmat dupa decembrie ’89, institutiile statului au fost luate cu asalt de oameni rau intentionati. Atunci s-au sustras majoritatea actelor care lipsesc azi. Este vorba despre un numar mare de acte, dar nu putem preciza cate. S-ar putea face speculatii de catre persoanele rau-voitoare. Au mai fost cazuri de sustrageri de documente si în anii care au urmat. În arhiva CF intra cine voia: notari, topografi, diverse persoane", a afirmat Maria Avram, judecator desemnat la Biroul de Informatii al Tribunalului Maramures. La întrebarea cine va suporta cheltuielile de reînscriere a dreptului de proprietate în CF, judecatorul Elena Grama, vicepresedintele Judecatoriei Baia Mare, a dat raspunsul pe care nu doream sa-l auzim. "Judecatoria nu are fonduri pentru a suporta cheltuielile de reîntabulare. Autentificarea actelor la notar se suporta de cel care solicita acest lucru. Nu putem sti cine le-a pierdut sau sustras, pentru a-l trage la raspundere", a fost de parere Grama. În legatura cu cazul prezentat mai sus, Mihaela Hoban, judecator delegat la Biroul CF Baia Mare, a confirmat spusele lui Ioan Babiciu. "Coala CF cu numarul 10868 care cuprindea apartamentele blocului 2D de pe Dragos Voda a disparut. La noi a ramas doar coperta". Daca din 1995 s-a constatat disparitia actelor, nu întelegem indiferenta care a domnit atata vreme în Biroul CF, nimeni nu a miscat un deget pentru remedierea situatiei.

Cumintiti

Demersurile noastre nu au ramas fara ecou. Mihai Pop-Cerneanu, presedintele Tribunalului Maramures, a anuntat primele masuri pentru stoparea fenomenului pierderii de coli CF si pentru reîntabularea din oficiu a dreptului celor care îl solicita. "Am luat la cunostinta de lipsa unor coli CF. Chiar la mine în audienta a venit cineva si mi-a spus ca de doi ani i s-a pierdut coala CF. Trebuie sa fac ceva ordine la Biroul CF, pentru ca oamenii au de suferit. Este nevoie de o inventariere serioasa a tuturor actelor. Voi emite un ordin de serviciu în care voi cere Biroului CF sa înstiinteze în scris conducerea Tribunalului Maramures de fiecare data cand se constata disparitia de acte din CF. Va urma o ancheta administrativa pentru aflarea vinovatului. Se va proceda la sanctionarea administrativa a persoanei în cauza si refacerea colii CF din oficiu sau pe cheltuiala vinovatului", a afirmat presedintele Tribunalului. În legatura cu reconstituirea dreptului de proprietate si înscrierea acestuia în CF, Pop-Cerneanu a precizat ca aceasta se va face din oficiu, asa cum prevede Regulamentul de Functionare CF. "Pe viitor vom gandi o metoda de refacere a colilor pierdute cu cat mai putine cheltuieli. Oamenilor nu li se poate raspunde: ." Speram ca angajatii Biroului CF sa îsi revizuiasca atat actele prafuite de vreme, cat si comportamentul în fata celor care le trec pragul institutiei.

Ciprian DRAGOS



* Primarul comunei Bocicoiu Mare se teme de presedintele CJ
"Capcaunul" Cosma

Nicolae Santa, primarul din Bocicoiu Mare, era foarte revoltat pe administratia judeteana, în frunte cu al sau guru, Alexandru Cosma. Gratie Consiliului Judetean, primaria de Bocicoiu Mare duce în carca o povara prea mare pentru spinarea-i fragila. Adica reteaua de drumuri comunale si judetene de pe teritoriul acesteia. La cateva zile dupa "fulminantele" acuze la adresa presedintelui CJ, primarul a "dat-o întoarsa". Ca la Ploiesti. Vivat prietenia moroseana!

Ca-n vorba "calatorului îi sta bine cu drumul", primarul Nicolae Santa a declarat ca greutatea îl depaseste si intentioneaza sa nu mai candideze. El sustine ca, din cauza ca nu este membru PSD, este rau vazut la judet. Se stie, de altfel, ca a suferit de-a lungul timpului mai multe dureroase frecusuri de la întai-consilierul judetean, Alexandru Cosma.

Comuna Bocicoiu Mare a avut alocat anul acesta un buget sub 10 miliarde de lei, în care au fost incluse si salariile din învatamant, primaria primind doar circa doua miliarde din care trebuie sa le faca pe toate. Între Lunca la Tisa si Valea Viseului (ultimul sat apartine de comuna învecinata, Bistra), raul Tisa se strecoara cu greu prin defileul Cuzi, nelasand loc între apa si stanca decat pentru calea ferata Sighet-Salva, nicidecum pentru vreo sosea. Peste abruptul masiv împadurit, suspendat deasupra defileului, se strecoara totusi un drum bun pentru TAF-uri sau tractoare, nici macar forestier, pe care abia poate îndrazni sa se aventureze vreun autoturism de teren, drum care "leaga" cele doua sate, asta exclusiv în opinia celor de la Consiliul Judetean. Recent, "drumarul" Cosma a propus (iar consilierii au votat orbeste), ca acea poteca de capre salbatice sa fie declarata drum judetean si sa poarte numele de DJ 185. Si s-a mai nascut obligativitatea greu încercatei comune Bocicoiu Mare de a întretine partea din acea fantasma care cade pe teritoriul comunei. Dar poti sa întretii ceea ce nu exista?

Întoarcere ca la Ploiesti

Fantomaticul DJ 185 porneste din Craciunesti, de la interesectia cu DN 18 si începe cu asfalt. Apoi, cu cat se îndeparteaza spre est devine tot mai prost, din Bocicoi pierzandu-si covorul asfaltic, iar din Lunca la Tisa dispare, ceea ce urmeaza neputand fi încadrat în categoria drumurilor practicabile. Acest drum strategic îi da primarului Santa cele mai crunte cosmaruri si dureri de cap. Pentru ca lumea din comuna ar vrea sa aiba un drum omenesc, Cosma tuna din turnul sau din Baia Mare ca primarul nu-i descurcaret, iar Santa însusi nu vede nici o solutie. Ce poate sa faca fara bani? Daca baronul numarul unu al judetului ar accepta sa pompeze ceva lei publici primariei Bocicoi, treburile s-ar urni din loc. Altfel, nici o sansa. Primarul ne-a declarat acum doua saptamani ca la banii primariei, în cel mai bun caz pot aduce cateva remorci de balast în gropile cele mai adanci ale drumeagului. Zilele trecute l-am contactat din nou pe biraul Santa, pentru a-l întreba daca au venit banii pentru drum de la judet (sanchi!). Dar primarul era schimbat radical. "N-as vrea sa ma pun rau cu nimeni, stiti? Nu va suparati. Am spus atunci ce-am spus, dar stiti cum e... Înteleg ca nu au bani la judet", s-a precipitat în dezmintiri si scuze primarul. Întelegem ca a fost, probabil, mustruluit pe linie administrativa. Nu-i putin lucru sa-l ai sef pe Cosma, sa scapi de dinozaurul Cozmanca, pentru ca în locul sau, la conducerea Administratiei Locale sa vina unul mai tampit. Punem pariu ca baronu' Cozmanca al nostru, adica conu Alex de la Baie, stie exact despre ce e vorba la Bocicoi, dar se face ca ploua? Nu puneti ramasag, ca poate pierdeti. Are el ceva planuri. Poate ca una dintre modestele sale firme va castiga, în mod transparent si cinstit, licitatia pentru amenajarea cum scrie la carte a drumului Lunca-Valea Viseului. Poate ca altceva e la mijloc. Un lucru e cert, primarul Santa nu are ce cauta în complicatele ecuatii urzite de întemeietorul CIMP-ului. Si ca sa vezi ce putere are banul de la judet, biraul comunei despre care vorbim si-a pierdut pana si popularitatea si simpatiile de care se bucura în comuna care l-a ales acum trei ani. Pentru ca nu a modernizat drumurile, asa cum a promis în campania electorala. Ei si? La anu' poate nu va mai candida, pe fostul sau loc va fi ales poate vreun vasal de-al lui Cosma, care va aduce fondurile necesare amenajarii drumurilor comunale. Cu tot cu o lipitoare, vreo membra a speciei "cimpisiensis" înfipta în teancul de bani.

Teofil IVANCIUC



* Potentati maramureseni poarta o batalie
Pentru un “tenti” de pamant

Au trecut 13 ani de cand încercam sa ne rupem de realitatile “societatii multilateral dezvoltate” în care activistii PCR si UTC ne învatau ca proprietatea, afacerile, într-un cuvant capitalismul, sunt tare ale unei societati în descompunere. Astazi, cei mai mari capitalisti sunt demagogii de ieri. Va prezentam cazul unui baimarean ce are vina ca este proprietarul unui teren ce si-l doresc altii. Printre doritori, fostul prim-secretar al UTC, Marian Marchis.

Petru Borca este un om obisnuit ce a avut (ne)sansa de a mosteni de la parinti un teren în localitatea Tautii Magheraus. Terenul se pare ca este ravnit de potentati ai zilelor noastre care nu se sfiiesc sa foloseasca orice mijloace pentru a-si atinge scopurile meschine.

“În 1982 am început sa construiesc pe terenul lui tata, cu autorizatie, cu tot ce trebuie. Suprafata terenului este de 27,800 ari si a fost împartita între mine si fratele meu, Ioan”, si-a început povestea Borca. El a ridicat o casa, atat cat îi permiteau autoritatile acelor vremuri. Dupa Revolutie, fratele lui Borca a decis sa-si ridice si el o casa, dupa ce pe bucata lui de teren a deschis un chiosc pentru bauturi. “I-am dat planurile mele sa fie o casa <în oglinda>. Pentru a putea construi trebuia sa facem iesirea din indiviziune. De la casa mea pana la linia de hotar între cele doua proprietati erau 60 cm. Pe partea lui de teren exista o bucatarie de vara veche, care apare si în schitele topo. Ioan a demolat-o, fara autorizatie si l-am lasat sa ridice un fel de sopron langa anexele mele, unde urma sa-si tina materialele de constructie. Tot fara autorizatie. Nu m-a interesat, doar eram frati. Practic, sopronul l-a ridicat pe fasia mea de teren. Aici sunt actele, schitele de dezmembrare, totul”, ne-a spus Borca. Între timp, afacerea lui Ioan a dat faliment si s-a hotarat sa vanda bucata lui de pamant. A gasit un cumparator în persoana lui Marian Marchis, fostul prim-secretar UTC, amator de terenuri în zona comunei Tautii, unde are mai multe terenuri.

Afaceri capitaliste

În 1992 a avut loc tranzactia între Ioan Borca si Marchis. “Acesta a umblat sa-mi vand si eu terenul. În contractul lor de v/c nu era trecuta si bucataria de vara, deoarece a fost demolata”, explica Borca. În 2002, Marchis a vandut terenul lui Ioan Hotea. “Acesta-i angajat acolo unde se pune monta la tauri si alte animale. Om cu relatii. Hotea nu a putut sa întabuleze pentru ca nu era trecuta în contract bucataria de vara ce figura cu numar de casa în actele topo”, afirma Borca. Interesant este ca pe contractul de v/c apare o adaugire facuta cu mana ”bucatarie de vara”, o semnatura, probabil a notarului si o stampila. Borca nu întelege cum poate sa fie modificat un contract si este decis sa ceara o expertiza grafologica pentru a se stabili cine a facut modificarea ce nu are temei în realitate.

Miza

Borca spune ca Hotea pretinde ca hotarul dintre proprietati este dupa sopronul ridicat de Ioan Borca la începutul anilor 90. Practic, Petru Borca este împins cu o fasie de teren de 60 cm pe terenul lui, respectiv peste casa si anexele sale. Mai mult, Primaria lui Toni Ardelean i-a dat în concesionare lui Hotea, pe 99 de ani, o alta fasie de teren pe partea dinspre sosea, pe unde trece un sant, care delimita terenul dintotdeauna. Explicatia a fost ca se îndreapta terenul cumparat de Hotea. În acest scop s-au luat doi metri din cimitirul vechi, aflat în vecinatate si fasia respectiva se tot îngusteaza pana se termina terenul lui Hotea. “Este o prostie, santul exista dintotdeauna. Cu aceste modificari sunt împins pe terenul meu si hotarul trece acum printr-un cires de o suta de ani. Cred ca vor sa ma stramtoreze pentru a renunta la teren si sa-l vand, sunt interese mari. Cred ca cineva are nevoie de tot terenul pentru a face, de exemplu o fabrica de lactate. Marchis, Hotea, primarul Ardelean, doamna Dobra de la Primarie, toti vor sa plec de aici”, a spus Borca. El ne-a explicat ca terenul este excelent amplasat pentru o afacere: are apa, canalizare, curent, gaz, toate pe partea lui de proprietate. Borca a ajuns sa se judece cu Hotea.

Amenintari si controale

Problema are si alte implicatii. Unul din baietii lui Borca si-a ridicat pe terenul tatalui un atelier de vulcanizare. A adus utilaje de calitate si a amenajat atelierul asa cum trebuie. În ultimele luni tot felul de controale au venit pe capul familiei Borca. Ultimul control, de la DSP, a constatat ca atelierul are autorizatii si este întretinut conform normelor de igiena în vigoare. Interesant este ca sesizarea catre DSP a fost facuta de catre Hotea. Poate ar fi interesant daca si Directia Sanitar-Veterinara ar efectua un control la Hotea, pentru a vedea în ce conditii creste acesta animalele. Nu exista fosa septica si toate mizeriile si mirosurile se duc peste proprietatea lui Borca. Tot de verificat ar fi de unde aduce acesta concentratele folosite. Am încercat sa vorbim cu cei implicati. Atitudinea lui Marchis ne-a amintit ca a fost activist. Ne-a amenintat nici macar subtil cu Tribunalul. Fostul prim-secretar a uitat ca, totusi au trecut 13 ani de cand era mare sef. “Nici poveste. Chemati topograful sa faca masuratorile terenului în partea vecinului lui Borca, vis-a-vis de terenul Parohiei. De acolo trebuie început. Terenul care rezulta se împarte în doua parti egale. Da’ care-i problema ziarului aici? V-as recomanda sa lasati instanta sa rezolve problema. Ca daca vi-ti baga dumnevoastra acolo si-ti influenta nu stiu ce si nu stiu cum, va veti trezi cu un dosar, cu o plangere pe la tribunal. Eu l-am vandut si . Nu mai am nici o treaba acolo. Am terenuri în alta parte în Tautii, unde o sa–mi fac casa. Sau ce, e ilegal sa ai terenuri?”, s-a întrebat Marchis. Hotea a fost mai temperat dar s-a ferit de fotograf. “Urmatoarea înfatisare va fi în 19 septembrie. Fasia de teren este o alta problema. E un teren al Parohiei Tautii Magheraus, concesionat de mine. Urmeaza sa fie întabulat. Înainte am facut delimitarea celor doua suprafete din gard în gard. Terenul rezultat l-am împartit în doua. Vecinul a stiut de acea fasie, dar eu nu. Deocamdata aici am gospodarie (!), am animale”, a afirmat Hotea. Despre acea adaugire în contractul de vanzare cumparare, care se refera la bucatarie, Hotea nu a facut comentarii. “Nu stiu. Pe actul de vanzare cumparare încheiat de mine cu Marchis apare si bucataria. Ce a fost înainte nu ma intereseaza.”, a mai spus Hotea. Vom reveni.

Nicolae TEREMTUS
Ciprian DRAGOS



* Incinerari nocive la Spitalul de Infectioase
Semnal de alarma!

În Maramures nu exista sisteme de sterilizare a deseurilor spitalicesti, iar incineratoarele care functioneaza în incinta spitalelor nu au autorizatie de functionare din partea Agentiei deMediu. Punct. Traim o flagranta încalcare a legii. Alaturi de abuzul Spitalului Judetean de Urgenta Baia Mare si Spitalului de Pneumoftiziologie (fost TBC), în Baia Mare exista mai multe institutii care nu respecta regimul deseurilor periculoase. Simpla "spalare pe maini" nu tine loc de dezinfectant.

Incinerare la norma, crematorii ilegale, surse de poluare si infectie, nepasarea institutiilor spitalicesti. Despre toate acestea am scris în numarul trecut. Nimic nu este prea mult pentru "sanitarii priceputi" în a face nevazute pungile de plastic pline cu deseuri contaminate. Nici ca le pasa de mediul în care traim.

Poluarea este o problema a mileniului în care traim. Stratul de ozon e subtire. Un fir de fum în plus în atmosfera nu se simte. Acesta este principiul dupa care se ghideaza Spitalul de Boli Infectioase Dermato-Venerice si Psihiatrie din Baia Mare. Deseurile provenite din activitatea medicala a spitalului se incinereaza în crematoriul acestuia. La fel ca si celelalte incineratoare sanitare din Maramures, crematoriul respectiv functioneaza ilegal. "În crematoriul nostru se incinereaza doar resturi nebiologice (seringi de unica folosinta, truse si flacoane de perfuzie, vata, pansament). Instalatia nu este omologata sau avizata de cei de la mediu. Nu avem alta solutie. Decat sa le aruncam la gunoi, preferam sa le ardem. Poluarea este redusa. În circa o jumatate de ora pe zi, toate deseurile se consuma. Am semnalat în ultimii ani aceasta situatie Directiei de Sanatate Publica (DSP), dar nimic nu s-a concretizat. O instalatie noua si ecologica ar costa de la 30.000 euro în sus. Ori, bugetul spitalului este de 80.000 euro pe an, insuficient pentru a acoperi serviciile medicale", a declarat Cornel Harlisca, sef serviciu administrativ al spitalului. Ceea ce ni se pare grav este ca pe langa propriile deseuri, spitalul mai "prajeste" resturile provenite de la cateva cabinete private ale medicilor din Baia Mare. "Avem vreo cinci contracte cu cabinete private. Cantitatile sunt mici", a precizat Harlisca. Foarte frumos. Baimarenii trebuie sa suporte poluarea arderii deseurilor cabinetelor private ale medicilor, pentru ca acestia nu au încheiat un contract cu o firma autorizata. Ci cu o institutie al carei crematoriu functioneaza ilegal. Despre ceea ce se petrece la Spitalul de Infectioase, conducerea DSP a declarat ca nu are cunostinta. "Acele contracte trebuie sa fie mai vechi de un an, acum nu mai pot fi încheiate. Noi nu avem cunostinta de ele. Nu se pune problema ca la Spitalul de Infectioase sa se incinereze reziduurile cabinetelor private. Crematoriul spitalului nu este autorizat, iar banii pentru modernizare lipsesc", a afirmat Gheorghe Timis, director DSP (fostul SANEPID). Peste toate, am aflat ca reziduurile celorlalte cabinete medicale private, precum si cele provenite de la cabinetele medicilor stomatologi, sunt preluate în recipiente speciale de firma AF Dragos, cu sediul în Baia Mare. "AF Dragos este autorizata pentru preluarea deseurilor, care sunt incinerate la Satu Mare într-un incinerator autorizat", a completat Timis. O alta firma care încearca sa se impuna pe piata baimareana este Bio-pack SRL. Destinatia deseurilor spitalicesti preluate de aceasta este tot din afara judetului nostru. Pana la aflarea unor solutii legale si ecologice pentru rezolvarea poluarii produse de deseurile medicale (potentiale surse de infectie), nu ne ramane decat sa visam la o "pomana" de proportii (un sistem de sterilizare omologat) din partea tarilor occidentale.

Ciprian DRAGOS



* Reporteri sub acoperire în lumea unor
Vanzatori de sanatate

Avem o economie de tranzitie. Fiecare vinde ce poate si cui poate. Unii aleg solutii extreme. Desi donarea de organe în scopul obtinerii de foloase este considerata infractiune si se pedepeste cu închisoarea, sunt multe persoane care sunt dipuse sa-si asume riscul. Îsi joaca viata si libertatea pe o singura carte. Pot castiga si obtin astfel, un trai mai bun, sau pot pierde totul. Între cele doua situatii este doar un pas. De cealalta parte a baricadei poti trece foarte usor.

Îsi risca viata pentru bani. “Vand rinichi, urgent. Cer seriozitate”, spune unul dintre donatori. Gest disperat cauzat de grija zilei de maine. Pentru o perioada de bunastare este dispus sa-si puna sanatatea în joc. Ignora riscul cauzat de posibilitatea ca, odata, rolurile sa se schimbe. Donatorul de azi, poate fi bolnavul de maine.

Se spune ca sanatatea nu poate fi cumparata. Exista, însa si reversul monedei. Uneori, disperarea sau necugetarea te împinge spre gestul extrem. Atunci sanatatea este “marfa” oferita la vanzare. Pentru un castig suplimentar, unii se expun riscurilor. Uita ca într-o singura clipa pot pierde tot. “Vand rinichi”, este departe de a fi o gluma proasta. Desi un asemenea transplant îi poate pune viata în pericol, “donatorul” este dispus sa-si asume riscurile pentru cateva zeci de mii de euro. Daca are noroc sa scape de moarte va trebui sa se fereasca de lege. “Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoarea de la un an la trei ani fapta persoanei de a dona tesuturi sau organe în scopul obtinerii de foloase”, spune articolul 16 al Legii 2/ 8 ianuarie 1998, privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe. Cu toate acestea, oamenii sunt atrasi de mirajul unui castig “usor”.

Negocierea

A început cu un anunt. “Vand urgent un rinichi gr.01. Rog discretie si seriozitate.” Urmatorul pas al “donatorului” este întalnirea cu potentialii clienti. GAZETA s-a prezentat ca “potential” cumparator pentru a descoperi ce-i determina pe acesti oameni sa reactioneze asa. Are 28 de ani. Este casatorit si are un copil de opt ani. A lucrat o perioada în mina, dar a fost disponibilizat. Pe timpul verii vinde fructe de padure. Cei 2-300.000 de lei pe care-i castiga zilnic nu-i sunt suficienti. Un prieten care facuse pasul acesta în schimbul a 20.000 de euro i-a dat solutia. Sa-si vanda un rinichi. Încurajat de reusita prietenului sau vrea sa-si încerce norocul. Sotia lui nu a fost de acord, dar i-a respectat decizia. Întalnirea i-a provocat o stare de tensiune. Nu-l sperie operatia, de a carei reusita este aproape sigur. Dar stie ca urmeaza sa comita o infractiune. A gasit rezolvare si pentru aceasta problema. Scenariul este sa se dea drept “o ruda care vrea sa ajute”. Pentru analizele de compatibilitate este dispus sa accepte toate conditiile beneficiarului. Ca sa demonstreze ca nu a fost bolnav niciodata prezinta un carnet de sanatate în care nu avea trecuta nici o reteta. Cand a venit vorba de bani, primul pret a fost 20.000 de euro. Dar cum totul se negociaza, a renuntat la 5.000 de euro. Conditia era ca banii sa-i primeasca sotia chiar în timpul operatiei! Dar acesta nu este singurul maramuresean care apeleaza la o solutie extrema pentru a scapa de problemele financiare.

Patron donator

Desi nu se afla în pragul saraciei, un barbat de 30 de ani din satul Giulesti este dispus sa renunte la un rinichi pentru 30.000 de euro. “De vanzare rinichi grupa A2, RH pozitiv, urgent.”, spune anuntul lui. Acest donator priveste cu scepticism potentialii clienti. A primit mai multe telefoane dar nici o oferta serioasa. În privinta legii, nu-si face probleme. Este convins ca fiecare poate dispune de corpul lui cum crede de cuviinta. Nu considera gestul lui o infractiune. “Donatorul” este patronul unui mic magazin alimentar. Sustine ca o problema foarte importanta l-a împins sa accepte o asemenea solutie extrema. Motivele care îi determina pe oameni sa-si vanda organe sunt multiple. Cert este ca tot mai multi vad în asta o rezolvare. Politia închide ochii. “În Maramures nu ne-am confruntat cu astfel de cazuri”, a spus Voichita Acris, purtator de cuvant al Inspectoratului Judetean de Politie. Asemenea situatii se ascund în spatele unor scenarii hollywoodiene, foarte convingatoare si aproape imposibil de depistat. Multi dintre donatori sunt tineri. Pentru bani ignora ca în timp, rolurile s-ar putea inversa.

Ioana LUCACEL
Mihaela MIHALEA