ANCHETA-POLITICA

* Piatra din capul unghiului
Drumurile consilierului judetean Rosca

* Noul prefect, privit cu suspiciune
Nu era in plan

* Lacrimi de bucurie si de manie. Mai simplu, instalarea noului prefect
PSD-ul de carton

* Directorul general al CN CFR SA este cercetat pentru atribuirea unor lucrari catre firmele catorva apropiati
Caracatita TRAFER ataca transportul feroviar

* Sedinta de Consiliu Local a starnit
Scandalul banilor

* Coltu’ meu
Sarbatoarea linguselii

* Finantarea proiectului “Luna Ses-Borsa” a fost aprobata de Bruxelles
Povestea lui Cosma cel uituc

* Schimbul de azi

* Uneori, Atlassib si Eurolines comit “greseli nefortate”
Turism si fripturism

* Piatra din capul unghiului
Drumurile consilierului judetean Rosca

Cel mai simplu si eficient mod in care se poate pune mana pe bani multi, cu truda minima, este sa faci afaceri cu statul. Daca mai ai o functie de consilier judetean, cum are Radu Vasile Rosca, lucrurile devin si mai simple. Firma ale carei destine le conduce consilierul Rosca a pus mana pe zeci de miliarde din contracte semnate cu reprezentantii statului roman. Despre modul in care au fost facute si receptionate lucrarile am mai scris, scriem si vom mai scrie.

Drumul judetean 188 strabate coclaurile judetului intre comunele Bogdan Voda si Viseu de Sus, cale de 11 kilometri, trecand si prin satul Bocicoiel. Un traseu putin umblat, care face legatura intre vaile Izei si Viseului.

Mana statului fiind lunga, a ajuns in Bocicoiel. Dar data fiind distanta, doar cu varful degetelor. Pentru ajutor, si-a tras o pereche de gheare incovoiate, de pasare de prada, ca sa poata zgreptana si cele mai vagi urme de profit. Caci statul roman, printr-una din prelungirile sale de gaie nesatula, adica Apele Romane, se ocupa, mai nou, si de drumuri. Nu de rauri, cascade, diguri si baraje, asa cum ar fi normal. Apele, la randul lor (prin Directia Apelor Somes-Tisa din Cluj Napoca), l-au contactat in 2001 pe Radu Rosca, cel mai mare constructor maramuresean in viata, rugandu-l frumos sa accepte suma de aproape 40 de miliarde de lei, pesin, din banii fraierilor de contribuabili, in scopul angajarii unor lucrari pentru care este nevoie de specialistii Intracom SA Baia Mare (firma consilierului judetean). Asa ca omul a semnat in perioada 20.11.2001 - 13.05.2002 noua contracte cu clujenii de la Ape, si s-a pus napraznic pe treaba. Sau pe ce vreti voi.

“Petice” scumpe

Printre alte “chestii” luate de la gura Drumurilor Judetene si ale altor firme de profil, s-a numarat si lucrarea de pe DJ 188 pentru refacerea caruia Apele Romane au platit 4.090.006.000 lei. Drumul a fost asfaltat inainte, asa ca Rosca nu mai are mare lucru de facut. Decat sa acopere niste gauri in asfalt, sa toarne ceva ziduri de sprijin si sa impature banii. Bani despre care se spune ca vor trebui impartiti in mai multe feliute. O parte babana in buzunarul sau, ceva faramituri la lucratori si pentru materiale, iar restul, probabil, la partidul maret conducator si alti “laudatori si lingusitori de taina”. Date fiind aceste circumstante, sarmanu’ Rosca a devenit ceva mai sarac. Ca urmare a paranormalului fenomen, fosta sa posibila viitoare candidatura la postul de prefect al Maramuresului s-a dus, a intrat in arhive. Nu in cele ale PNA, ci in ale PSD. Reactia in lant, odata declansata, va face ca procentele decartate de-acu’ incolo de domnia sa, intru propasirea social-democratiei, sa fie mai micute. Pierde partidul, dar se imbogateste Radu. Si prietenii sai.

Teofil IVANCIUC



* Noul prefect, privit cu suspiciune
Nu era in plan

PD Maramures a trecut la analizarea noilor schimbari politice din judet. In ograda proprie, democratii maramureseni, surprinzator, insista pe alianta cu PNL (Partidul National Liberal). “PD Maramures este de acord in unanimitate cu alianta de guvernare cu PNL. Nu cred ca exista in filialele judetene oameni atat de importanti, incat sa incurce aceasta alianta”, a spus Mircea Man, presedintele organizatiei. Deputatul democrat a uitat ca luni de zile si-a exprimat neincrederea intr-o alianta maramureseana a celor doua partide. Pentru locale, situatia se schimba. “La alegerile locale vom merge separat. PD s-a pregatit, avem candidati in peste 95% din localitati”, crede, cu aroganta Man, convins ca localele ii va gasi pe democrati cu temele facute. Noile schimbari din PSD lasa loc de interpretare. Teodor Luputiu, vicepresedintele PD Maramures, nu acorda credit noului prefect. “Ceea ce s-a intamplat este un lucru care depaseste intelegerea noastra, deoarece Ioan Buda nu era in linia a doua, nici macar un sef de clan din PSD”, a spus Luputiu.

Pentru Cosma

De la noul conducator al judetului se asteapta o participare mai activa. In mod concret, democratii vor ca acesta sa fie prezent la sedintele Consiliului Judetean (CJ), pentru a-l tempera pe Alexandru Cosma, presedintele CJ, care se pare ca nu are frica de nimeni. “Continuam sa-i cerem presedintelui CJ sa-si justifice actiunile, in special ale firmelor pe care direct sau indirect, le patroneaza. Aici avem nevoie de un prefect”, a spus Luputiu. In ce-l priveste pe Cosma si raspunsurile lui “eminente”, si GAZETA le asteapta. Schimbarea prefectului nu inseamna schimbare in adevaratul sens al cuvantului. “Argumentele cu care vine PSD-ul sa schimbe prefectul sunt problemele din invatamant sau din minerit. Ori, acestea sunt problemele in care prefectul nu s-a implicat. Vreau sa vad cand o schimba pe Delia Ardelean, daca sunt probleme in invatamant sau cand se vor face schimbari in alte structuri. Daca noul prefect va continua pe aceasta linie, nu cred ca va face un serviciu judetului”, au mai spus liderii democrati. In momentul de fata, PSD este prea ocupat cu ajustarile de imagine pentru a se ocupa cu schimbarile de fond, iar cu musca pe caciula sau cu incapacitatea in buzunar nu prea se simte nimeni. La orizont nu se arata demisii spectaculoase. De unde atata demnitate in sanul PSD?

Mihaela MIHALEA



* Lacrimi de bucurie si de manie. Mai simplu, instalarea noului prefect
PSD-ul de carton

Saptamana care a trecut a stat sub semnul schimbarii de garda la Prefectura Maramures. Ziua instalarii noului prefect, Ioan Buda, a fost asteptata cu mult interes de toata suflarea politica baimareana. PSD Maramures, ranit in orgoliu, pansat si cu plasturii razboiului din filiala la vedere, razboi ce i-a spulberat credibilitatea, s-a scuturat ca de un vis urat, exclamand: Gata! De acum vom fi baietii buni! Dar povestea fara sfarsit a filialei continua.

Pe o caldura caniculara, in sala mare a Palatului Administrativ s-a strans toata floarea cea vestita a organizatiei PSD Maramures, pentru a asista, pasiv si activ, la instalarea noului prefect, Ioan Buda. Surpriza placuta a evenimentului a fost prezenta, din partea conducerii centrale a partidului, a ministrului de Interne, Ioan Rus, desi nu el este cel ce “vegheaza” filiala maramureseana. In sala au luat loc pesedisti de vaza ai filialei, presedinti de organizatii locale, primari, parlamentari, sefi de servicii descentralizate, liderii partidelor de opozitie si chiar liderul local al CNSRL-FRATIA, Gavrila Ciceo.

Transpirati, infierbantati de solemnitatea momentului, unii plictisiti (veniti de nevoie), cei prezenti au indurat cu stoicism protocolul impus de astfel de festivitati. Adica, prezentarea hotararilor schimbarii si cuvantarile pe marginea subiectului. In holul mare, pe doua siruri de mese, zeci de sampanii asteptau cuminti sa potoleasca setea celor care au asistat la numirea noului locatar al cabinetului numarul unu.

Festivism si prost gust

Trecem peste multele luari de cuvant, inutile, dar necesare pana la un anumit punct. S-au spus si repetat la nesfarsit cam aceleasi fraze, semn ca alesii nostri nu au imaginatie politica. Felicitari pentru cei demisi si pentru noul numit. Acum, dupa trei ani de lupte fara menajamente, exponentii taberelor pesediste maramuresene i-au laudat pe actorii principali ai zilei, de parca nu asistam, totusi, la demiteri, care n-au fost facute pentru buna purtare. Liderii organizatiilor locale au inceput deja cu tamaiatul noului prefect, mai ales cei din Tara Lapusului, zona judetului ce brusc a devenit cea mai defavorizata, cea mai napastuita, cea mai… Nu au lipsit nici luarile de cuvant din categoria “un pic de mov”. Primarul atomic din Tautii Magheraus, Anton Ardelean, si-a facut numarul umoristico-tragic, gandind ca-l poate impresiona pe cerebralul ministru Rus. Grimasele acestuia au fost sugestive. Nici opozitia nu a ratat momentul pentru a dovedi ca a inceput campania electorala, desi subiectul intrunirii era altul. Liderul democratilor maramureseni, Mircea Man, a tinut sa sublinieze, firesc pentru un politician al opozitiei, dar nefiresc pentru momentul ales, ca PD va castiga alegerile cu un procent de 25%. Culmea cuvantarilor fara nici un rost l-au scos la rampa pe liderul CNSRL-FRATIA, Gavrila Ciceo. Acesta a inceput sa vorbeasca despre sindicate, somaj, locuri de munca, PIB-ul judetului si alte bazaconii, lucruri care, probabil in varianta sindicala, se spun la instalarea unui nou prefect. Mai tarziu, am aflat ca intrunirea unde trebuia expus discursul va urma sa aiba loc, undeva, candva. Probabil, Ciceo a confundat data din calendar si festivitatea si, grabit fiind, s-a produs taman la instalarea prefectului. Mai bine mai devreme, decat niciodata.

Lectia lui Rus

Ministrul de interne, Ioan Rus a rabdat cu stoicism minunatele cuvantari ale pesedistilor si nepesedistilor maramureseni, iar la sfarsit a luat cuvantul. In cuvinte putine, spuse cu talc, Rus a explicat de ce a ajuns PSD Maramures la cota de avarie. “Sunt organizatii unde prefectul, subprefectul, presedintele CJ, primarii, presedintii de organizatii locale fac echipa pentru binele judetului, chiar daca nu sunt din acelasi partid, In aceste organizatii, colegii mei, ministrii, se duc cu placere. Sunt alte organizatii, in care prefectul trage intr-o parte, subprefectul in alta, presedintele CJ la fel si asa mai departe. In aceste organizatii, nu doreste nimeni sa vina, toti se eschiveaza. Cand s-a pus problema venirii in Maramures, colegii mei au avut treburi mai importante, asa ca am venit eu, desi am un program foarte incarcat. Trebuie sa se stie ca partidul nu mai tolereaza rabufnirile de orgoliu ale unora sau altora. Trebuie sa se lucreze in echipa pentru binele judetului. Cine nu doreste, cine nu poate: Afara! Nu mai avem timp de astfel de jocuri de-a orgoliul”, a fost esenta celor spuse de charismaticul ministru.

Buda s-a dat de gol

Dupa ce s-a baut sampania de bun venit sau de ramas bun, dupa caz, noul prefect a organizat o conferinta de presa. Lasat singur sa se descurce, chiar de cei care pana atunci i-au declarat credinta vesnica, Buda a facut o figura jalnica in fata ziaristilor baimareni. Neobisnuit sa fie in atentia camerelor TV, a jurnalistilor dornici de stiri de prima pagina, prefectul s-a balbait, a incercat sa explice ca va face si va drege, fara a spune nimic concret. Probabil cel mai bun exemplu ca este un pion in jocul orchestrat de altii. La intrebarea obsedanta, cand a stiut ca va fi numit prefect, Buda a deconspirat o parte din “cacialmaua” ce s-a jucat in urma cu doua saptamani. Desi atunci el a declarat ca nu a stiut de ce este chemat la Bucuresti decat in momentul in care a fost prezentat in sedinta de guvern, la conferinta de presa, Buda a recunoscut ca in ziua premergatoare sedintei in care a fost numit (joi, n. red.) “am fost contactat de ministrul Rus, care m-a intrebat daca vreau sa vin la Bucuresti. Nu a specificat de ce. Eu am banuit ca ar putea fi vorba de Prefectura. L-am intrebat cat timp am la dispozitie pentru a ma gandi. Mi-a spus ca 30 de secunde si am acceptat”, a vandut gogosi ziaristilor, noul prefect. Nu este pentru nimeni un secret ca o astfel de demnitate nu se ofera ca la piata. Ai 30 de secunde de gandire si sa aduci un CV. Este o functie in care ai acces la secrete ce vizeaza siguranta nationala, iar verificarile se fac incepand de la serviciile secrete, pana la banalul CV.

Eterna amanare

Problema noului subprefect, in buna traditie a organizatiei maramuresene, a ramas nerezolvata, desi termenul de numire a fost saptamana care tocmai s-a terminat. Surse din filiala ne-au declarat ca liderii organizatiei au prelungit, din motive necunoscute, nominalizarea subprefectului pana spre jumatatea lunii septembrie, dar ca, s-ar putea ca sedinta Delegatiei Permanente, unde se va transa problema, sa aiba, totusi, loc, fie la sfarsitul saptamanii care a trecut, fie zilele acestea. Aceste informatii contradictorii arata ca disputa pentru functie este acerba, iar gruparile din filiala nesocotesc cererea “centrului”, adica unitate si joc de echipa. La bursa subprefectului apar si dispar nume de politicieni sau “civili” cu iuteala gandului. Cei aflati in carti, potrivit surselor noastre sunt: Dumitru Florian, care are sustinerea lui Petre Moldovan si a familiei Godja, Stefan Giurgi, presedintele filialei UGIR-1903, sustinut de Bechis, Parvu si Bindea, ar mai fi Ana Moldovan si se vorbeste chiar de Staicu Balanescu. Pe de alta parte, sursele noastre ne-au informat ca noul subprefect va fi o surpriza pentru multa lume. Vom reveni.

Legea literei “B”

Pana in acest moment, Maramuresul a avut opt prefecti, noua cu Ioan Buda, si sase subprefecti. Credem ca este interesant de vazut cine a ocupat aceste doua functii atat de disputate in zilele acestea toride. Primul prefect (1990) a fost Anton Pop, cu doi subprefecti: Iosif Cobarzan si Ioan Dulfu. A urmat Gheorghe Popa, cu aceiasi doi subprefecti. In perioada 1991-1993 prefect a fost Dan Marinca, iar subprefect, din nou, Cobarzan. Pana in 1996, prefectul judetului a fost Liviu Doru Bindea, care i-a avut ca subprefect pe Gheorghe Achim si, in ultimele luni ale mandatului, pe Victor Pantel. In mandatul cederist 1996-2000, s-au perindat trei prefecti: Vasile Berci, Gheorghe Mihai Barlea si pentru cateva luni, Mircea Mecea. Subprefect a fost doar unul, Adrian Taras. Din 2000, Prefectura a fost condusa de Liviu Bechis, iar subprefect a fost Ludovica Parvu. Urmeaza Ioan Buda si subprefectul surpriza, ce-l asteptam cu totii. Este de remarcat ca nici un prefect nu a reusit sa aiba un mandat intreg, de patru ani.

Nicolae TEREMTUS



* Directorul general al CN CFR SA este cercetat pentru atribuirea unor lucrari catre firmele catorva apropiati
Caracatita TRAFER ataca transportul feroviar

Directorul general al Companiei Nationale de Cai Ferate, Mihai Necolaiciuc, este cercetat de politisti pentru implicarea sa in atribuirea unor lucrari de infrastructura a CFR catre firmele catorva apropiati, ne-au informat surse avizate din cadrul Politiei Transporturi Feroviare (PTF) Bucuresti. In centrul anchetei se afla societatea TRAFER SRL din Dej, condusa de fostul lider sindical al depoului CFR Dej, Dumitru Irimus si de Florentina Barbur, societate care deruleaza afaceri cu CFR inca din 1997.

Toate incercarile de decapitare a retelei, aflate in atentia Politiei TF inca din 1999, au esuat din cauza interventiilor facute de cuplul "Barbur-Irimus" la capi grei din Ministerul Transportului, Constructiilor si Turismului. Cei care au incercat sa desconspire cercul de relatii din preajma firmei au amutit. La Dej, fieful TRAFER, Politia, SRI, Garda Financiara si autoritatile locale nu misca in front. Compania Nationala de Cai Ferate SA este o vaca buna de muls. Anual, sute de miliarde de lei sunt absorbite de la bugetul statului pentru lucrari de intretinere si reparatii ale infrastructurii feroviare. Pe de-o parte, sistemul invechit este greu de retehnologizat, pe de alta parte, de sumele considerabile investite in CN CFR au beneficiat protejati si interpusi ai conducerii companiei nationale, care au facut lucrari de mantuiala. Firmele de casa ale grangurilor din Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului au ras constant, ani buni, contracte de miliarde. Fiind vorba de bani publici, jaful a fost si, probabil, va continua intr-un ritm demential.

O patroana si-un director

Cine sunt cele doua personaje care conduc "TRAFER"? Florentina Barbur s-a nascut in satul bistritean Tarlisua sub numele de Cocan si a fost, pana in 1989, primarita comunei Caseiu. Alaturi de alte patru doamne celebre, Florentina facea parte din nucleul dur, cu fusta, al organizatiei judetene a PCR. Le enumeram aici pe Delia Rusu, Mariana Brustur, Mariana Stoica, actuala ambasadoare a Romaniei in Israel, amica Anei Maria Vlas, si pe Olivia Rusu, sotia lui Stoian Rusu, vremelnic sef al UM 0215. Barbur era cat pe ce sa fie numita membru supleant in Comitetul Central al PCR. Dupa 1989, Barbur si-a castigat existenta, conform unor surse apropiate, vanzand haine aduse din Polonia. Tot atunci, ea si-a infiintat prima firma, Florutiu SRL, care a functionat pana in 1997, cand si-a schimbat numele in TRAFER. Directorul Dumitru Irimus, fost sef de echipa in cadrul departamentului de reparatii al Depoului CFR Dej, a ajuns dupa Revolutie lider sindical al Depoului. In acele vremuri, Irimus venea la serviciu pe bicicleta, chiar daca ajunsese finul sefului Depoului Dej, Viorel Simut. Acelasi Simut a ajuns in scurt timp directorul general al Companiei Nationale CFR. Desi lucra inca la CFR, Irimus, spun sursele noastre, a colaborat cu Barbur, pentru ca apoi sa fie cooptat in TRAFER, pe postul de director. Barbur nu l-a acceptat ca asociat. Cei doi si-au tesut timid afacerile si nu fara greutati. A fost greu pana au invatat ABC-ul tranzitiei. In 1997, doi politisti din cadrul Biroului economic al Politiei Dej, Mirel Cioca si Mirel Banias, au descins intr-un control de rutina la sediul firmei. Cei doi au rechizitionat actele contabile ale firmei, dar la scurt timp, acestea au fost returnate. Ca o coincidenta, subcomisarul Banias a divortat si s-a recasatorit, nasa de cununie fiind nimeni alta decat Florentina Barbur. Banias si-a cumparat din salariu (sic!) o casa, pe care a renovat-o, o masina si si-a deschis un magazin. Fiica acestuia a fost angajata in cadrul TRAFER, devenind prietena fiicei lui Irimus, Crina. In acelasi an de gratie, 1997, nasul lui Irimus, Viorel Simut, a fost numit director general al CN CFR, adus de pe fotoliul Regionalei CFR Cluj de ministrul liberal Anton Ionescu, actual deputat PNL. La scurt timp, cvasianonima firma TRAFER si-a inceput tumultoasa activitate, participand la licitatiile nationale ale CFR. Bine sfatuit, cuplul Irimus-Barbur a inceput sa achizitioneze de la diferiti producatori traverse de lemn pentru caile ferate. Au urmat licitatii castigate in draci si bani care curgeau garla. Din informatiile noastre, in 1999, TRAFER a castigat licitatiile pentru zugravirea mai multor gari. In acelasi sistem, TRAFER a castigat anul urmator si licitatiile pentru repararea garilor de pe tronsonul feroviar Dej-Jibou.

Nasu’ a cazut, traiasca Nasu’!

Pe 18 iulie 2000 s-a produs marele necaz: Simut a fost demis si inlocuit cu Mihai Necolaiciuc, seful Regionalei CFR Iasi. Lucru care, vom vedea, nu i-a destabilizat prea tare pe Barbur si Irimus. Total intamplator, TRAFER a castigat toate licitatiile privind renovarea garilor din Regionala CFR Iasi. Langa Vatra Dornei, socrii lui Necolaiciuc si-au infiintat o microferma, lucrarile fiind asigurate de TRAFER. Grajdul lui Necolaiciuc a fost dotat cu termopan si cu calorifere, curtea fiind pavata in stilul garilor CFR. Relatiile au evoluat de asa natura incat, spun surse confidentiale, anul acesta, familiile Barbur si Irimus au fost invitate la ziua de nastere a sotiei lui Nicolaiciuc, tinuta la Snagov. La Bucuresti, interesele TRAFER sunt reprezentate de SC AVL SRL, subanteprenor al licitatiilor castigate de TRAFER. AVL este detinuta de un anume Victor Balalau si de sotia acestuia. Pe acelasi sistem, in jurul TRAFER se-nvart mai multe firme folosite la licitatii pe post de "iepurasi", care primesc in schimbul figuratiei firimiturile de rigoare. Un exemplu este si... SC Bucuresti Trading SRL!

Necolai-ciuc, inca o vila si ma duc!

La Felix, in judetul Bihor, TRAFER a castigat licitatia pentru renovarea agentiei de voiaj CFR. In paralel, firma i-a aranjat lui Necolaiciuc un apartament de protocol, dotat cu sauna, fitness etc. De acelasi tratament se va bucura si Ioan Pintea, actualul director al CN CFR Infrastructura Cluj. Un alt personaj cooptat in "echipa" TRAFER este dejeanul Alexandru Buhai, directorul companiei IRLUC din cadrul CN CFR, companie ce administreaza toate depourile CFR. Buhai a fost pana in 1990 seful depoului Dej. Alte contracte derulate prin TRAFER pentru CN CFR sunt si cele pentru sube - hainele groase de iarna ale ceferistilor. Lucrurile nu se opresc aici, fiind cu bataie lunga. Astfel, la Vatra Dornei, TRAFER a castigat o licitatie privind intretinerea unei linii de cale ferata. Or, e bine de stiut faptul ca, in contextul grevei de saptamana trecuta si a disponibilizarii masive de angajati ai CN CFR, locul acestora va fi luat de firme care vor realiza lucrarile de reparatii si intretinere ale infrastructurii feroviare. Castigul este dublu. In primul rand, firmele apartin oamenilor de casa ai conducerii CFR, iar in al doilea rand, muncitorii sunt platiti cu salariul minim pe economie in comparatie cu cei ai CFR, destul de bine remunerati.

Hop si securistul de serviciu, Ioan Munteanu!

Revenind la centru, adica la Dej, trebuie sa precizam ca TRAFER si-a asigurat linistea si securitatea prin atragerea in firma a unui fost ofiter SRI, Ioan Munteanu, fost loctiitor al sefului SRI Dej. Acesta este angajat in postul de jurist. Munteanu a raspuns de Depoul Dej si de Salina Ocna Dej. A fost pensionat in 1997, dupa o detasare post revolutionara la Bihor, unde a fost adjunctul sefului SRI Oradea. In ceea ce priveste prosperitatea clanului TRAFER, lucrurile sunt clare. Barbur detine o vila impresionanta pe str. Mihai Viteazu nr. 69. Irimus s-a multumit cu o casa cu un singur etaj, dar i-a ridicat fiicei o vila cu gabarit, pe strada Smardan. De asemenea, juristul Munteanu se indeletniceste si el cu ridicarea unei vile. Si totusi, relatiile dintre Barbur, Irimus, Simut si alti capi ai CN CFR au intrat in atentia Politiei inca din 1999. Pentru ca nu s-a lasat cumparat, unul dintre politistii TF din Dej, care a cercetat reteaua TRAFER, al carui nume nu-l putem deconspira, a fost mazilit cu largul concurs al colegilor din Dej, nu inainte ca personaje cu gulere albe sa bata culoarele Ministerului de Interne. Vom reveni cu amanunte extrem de dureroase!

Silviu MANASTIRE



* Sedinta de Consiliu Local a starnit
Scandalul banilor

Membrii Consiliului Local se intrunesc, o data pe luna, pentru a dezbate proiectele de hotarare emise pentru a fi aprobate. Sedinta din luna august a fost prezidata de consilierul PRM, Alexandru Ofrim. Intr-un interval de doua ore si jumatate s-au dezbatut 74 de proiecte. Cele mai infocate discutii s-au purtat pe marginea preturilor de vanzare a terenurilor din proprietatea primariei. Unii consilieri locali nu au fost de acord cu preturile minime stabilite de evaluatori.

Consiliul Local (CL) s-a intrunit la mijlocul saptamanii trecute pe o caldura torida, dar cu avantajul racoarei din sala de sedinte a Primariei. Ordinea de zi a cuprins 74 de proiecte. La deschiderea sedintei s-a stabilit ca un consilier sa ia cuvantul o singura data la un proiect, dar diversitatea opiniilor nu a permis punerea in practica a deciziei.

“Marul discordiei” la sedinta ordinara de Consiliu a fost reprezentat de preturile terenurilor aflate in proprietatea municipiului Baia Mare si puse in vanzare. Conform normelor legislative in vigoare, evaluatorii sunt cei care stabilesc pretul de vanzare, in momentul in care intocmesc raportul tehnic. Pentru ca “stapanul” este cel care plateste, preturile din rapoarte sunt minime. Pusi in fata acestei situatii, membrii CL au reactionat diferit. Printre cei care au dorit ca preturile sa fie raportate la valoarea reala, existenta pe piata, s-a numarat consilierul PSD Sabin Nemes Bota si avocatul liberal Radu Stef. Cel mai amuzat de contradictiile din sedinta a fost Ofrim, presedintele de sedinta, foarte mandru de functia pe care a ocupat-o si reactionand pe masura. “Presedintele”, un membru “marcant” a filialei PRM, a avut de furca cu denumirea Spitalului de Pneumoftiziologie, care, in proiect, era trecuta ca "Pneumocomioze". “Certat” cu corzile vocale, pneumocomioze devenea fie "pneumicoze", fie "pneucomize". Cert este ca denumirea corecta nu putea fi rostita, spre hazul general.

Un euro pentru un teren

Unul din proiectele care a creat controverse a fost cel intocmit pentru societatea S.C “Ceramar” S.A. Firma doreste sa cumpere un teren situat pe strada Electrolizei la pretul de 1,49 euro/mp + TVA. Suma a fost considerata de unii consilieri, mult sub pretul pietei. “Acest proiect a fost analizat de comisia de buget-finante, care a considerat ca pretul este mult prea mic si s-a stabilit un pret de vanzare de 4 euro/mp + TVA, iar comisia juridica a cerut 10 euro/mp + TVA”, a detaliat problema Bota. Dupa indelungi dezbateri, s-a hotarat ca trebuie luate in calcul preturile stabilite de comisiile de specialitate ale CL, care sunt mai aproape de valoarea reala a terenurilor. “Baia Mare aproape nu mai are terenuri. Pentru comunitate este foarte important sa scoata bani din orice bucata de teren. Mi se pare semnificativ ca terenul respectiv este pe strada Electrolizei sau in buricul targului. Cu cat este mai aproape de centrul orasului, are o valoare mai mare”, a spus Bota. Una din propuneri a fost sa se formeze comisii specializate, care sa se ocupe cu evaluarea terenurilor. Pentru terenul de pe strada Electrolizei a fost luat in calcul pretul de 10 euro/mp + TVA. Alte preturi controversate, stabilite de evaluatori, au fost pe strada Privighetorii, unde s-a cerut vanzarea terenului cu 2,9 euro/mp + TVA sau pe strada George Cosbuc, unde era prevazut un pret de doar 10 euro/mp + TVA. Preturile minime sunt justificate de principiul conform caruia interesul trece intotdeauna primul. Aici intervin consilierii, care ar trebui sa se opuna mai des la astfel de proiecte controversate. Doar ca oameni sunt si ei, si poate au interesul sa se abtina.

Mihaela MIHALEA



* Coltu’ meu
Sarbatoarea linguselii

Am asistat, pentru a nu stiu cata oara, la instalarea unui prefect. In mod gresit, se da o prea mare importanta evenimentului. Nu prefectul este “vioara intai” in judet, daca privim problema din punct de vedere administrativ. Cel care conduce, care are banii, ordonatorul principal de credite este presedintele Consiliului Judetean. Indiscutabil, politic, fiind reprezentantul puterii, prefectul este o forta, mai ales daca functia este dublata de o inteligenta remarcabila a celui care o ocupa. Granita dintre cele doua functii este subtire si usor de incalcat, in sensul ca si unul, si celalalt se pot “amesteca” in treburile celuilalt. Nu stiu daca la noi, in Maramures, Cosma si Bechis au calcat acea granita, dar pot banui. Si cred ca aici s-ar putea gasi una din explicatiile (simplista, da’!) pentru esecul administratiei maramuresene, per ansamblu. Revenind, prefectul a fost schimbat cu Ioan Buda (un nume predestinat la vesnice bancuri) in cadrul unei festivitati plictisitoare si chiar gretoase. In afara de discursul ministrului Ioan Rus, am asistat la tot felul de cuvantari mustind de sirop gretos extras din licoarea linguselii. Cu putine exceptii, vorbitorii au laudat activitatea celor demisi si au preamarit activitatea celui instalat. Parca eram la un concurs de linguseli politice. Ascultandu-i, intrebarea fireasca ar fi: De ce a mai fost nevoie de schimbare? Puteau conduce toti trei, avand in vedere calitatile expuse la festivitate. Pe de alta parte, intr-adevar, este greu sa spui altceva. Totusi, unii au facut-o. In concluzie, poti lauda un om intr-un mod decent, ceea ce a cam lipsit la instalarea lui Buda. Daca noul prefect a fost si este atat de…, cum se face ca nu prea s-a auzit de domnia sa? Lunile urmatoare vom primi raspunsul, cu siguranta. Dupa cuvantari, a urmat momentul celor 30-40 de sticle de sampanie “sacrificate” pentru “ungerea” noului prefect. Printre clinchete de pahare si ochi sticlind a voiosie, noul sef a fost pupat, felicitat, tras ici-colo de felurite personaje, ce doreau personal sa-l felicite, de nu mai stia Buda unde sa se uite. Firesc si nefiresc. De pe scari s-a putut vedea bine multimea “pupatorilor de mana” de prefect, cei mai multi aceiasi ce i-au jurat credinta vesnica si lui Bechis, ori altor prefecti ce s-au perindat prin Palatul Administrativ. Un spectacol ieftin si degradant. Peste un an si ceva, el se va repeta cu noul prefect. Cei demisi, intr-un colt, alaturi de cativa apropiati (?) se pupau a consolare. Erau singuri, stanjeniti, aproape nebagati in seama. Trist moment!

Nicolae TEREMTUS



* Finantarea proiectului “Luna Ses-Borsa” a fost aprobata de Bruxelles
Povestea lui Cosma cel uituc

A fost odata, ca niciodata, intr-o tara a nimanui, un baron local, care in fiecare zi isi rectifica vorbele spuse cu o noapte mai devreme… Daca urmarim declaratiile lui Alexandru Cosma, saful suprem al Consiliului Judetean, vizavi de proiectul transformarii Borsei in “Perla Romaniei”, vom vedea cum textele sale s-au schimbat, de la o luna la alta. Nu vom relua toate vrajelile balmajite de domnia sa in scop propagandistico-electoral, decat in varianta lor prescurtata.

De ce denumirea “Proiect comun Luna Ses-Borsa”? Primul proiect se afla in Oas, iar celalalt in Maramures. “Proiect comun”, pentru ca altfel nu ar fi fost aprobat de finantatorii externi si pentru ca infratirea dintre o seama de afaceristi oseni si baronul CIMP este proverbiala.

Sa fim clar intelesi. Nu suntem impotriva proiectului, cu totii dorim binele judetului nostru. Planul e bun, cat timp nu afecteaza ecosistemele Parcului National al Muntilor Rodnei si nu provoaca avalanse de furaciuni. Speram sa nu iasa din toata afacerea doar o catastrofa peisagistica, estetica si ecologica. Dar ia sa vedem cum s-a dezumflat musiu Cosma, cu cat data apropierii punerii cartilor pe masa a fost mai aproape. Pe la inceputul anului, baronul se lauda ca la Borsa se va face un aeroport, se vor construi 12 partii de schi, trei trambuline si se vor crea “enspe mii” de locuri de munca. Intre timp, au sosit in expertiza la fata locului reprezentantii Comisiei Europene din Romania si cei ai firmei de consultanta Hill International. Apoi, pe 28 iulie, atunci cand Bruxelles-ul a aprobat finantarea proiectului, Cosma a inceput sa le umfle ceva mai putin. Astfel, a declarat ca totalul valorii investitiei va fi de 4,2 milioane de euro si se vor crea 5000 de locuri de munca. Mai aproape de zilele noastre, prin 15 august, Cosma zicea ca se va construi o partie de 2,2 km (adica vax, cat timp numai partia veche are 3,6 kilometri), din totalul de 11 (una a disparut prin dosare). Statia telescaunului si partea superioara a partiei vor atinge limita Parcului National al Muntilor Rodnei, iar lucrarile vor duce la defrisarea a doua hectare de padure, care insa nu e prinsa in documente decat ca faneata. Prin numitul proiect, s-a propus montarea liniilor electrice, construirea drumurilor de acces si inca a unei partii de schi fond, cica una dintre cele mai lungi din Europa (alta gogorita), adica de 3,6 km. Cosma a recunoscut ca proiectul nu prevazuse deloc spatii de cazare sau alimentatie publica, ci doar drumuri, parcari si alimentari cu apa si energie electrica.

Momentul adevarului

Pe 21 august, a avut loc la Borsa o dezbate publica pe tema data, care a fost necesara pentru obtinerea avizului de mediu (pentru cei curiosi). Valoarea totala a investitiei nu mai e acum 4,2 ci 6,77 milioane de euro, dintre care doar 3 milioane provin din fonduri PHARE, restul urmand a fi asigurat din alte surse. Proiectul fiind maramureseano-satmarean, banii vor fi impartiti astfel: noi vom papa 2,17 milioane, osenii 3,1 iar diferenta va merge la Hill International si pe intocmirea hartiutelor pentru licitatia internationala de atribuire a lucrarilor. Pentru ca s-au redus fondurile, s-a renuntat la canalizarea Complexului si la “Drumul lui Dragos”, frate fantasmagoric cu “Drumul lanii”, inventie care vroia sa faca legatura intre valea Izei, Complex si Moldova, ocolind orasul Borsa pe viaducte si alte artificii aeriene. Cat priveste mult mediatizata aductiune de apa, s-a anuntat ca se va construi un lac cu debarcader in zona “La Hait” de pe Viseut, sub Prislop. “Nu vor fi efectuate nici un fel de lucrari in rezervatie. Ne-ar fi placut lacul Stiol, dar nu am primit avizul Academiei si am trecut la varianta Viseutului. In viitor, insa, in vederea dezvoltarii turistice a zonei, vom mai incerca”, a spus Cosma. Incercati, serrenissime. Alimentarea tunurilor de zapada se va face de la un rezervor de 200 mc, amplasat tot pe Viseut. Cu toate acestea, consilierii locali borseni fideli lui Grec (care a fost plecat in ziua dezbaterii la Bucuresti, pentru a face sluj pe la ministere si Academie) au facut tambalau, ca Lacul Stiol sa devina totusi sursa de apa a partiei si a orasului Borsa. Din fericire, nu au fost bagati in seama de nimeni. Locurile de munca, alea noi si multe, au scazut vertiginos, apropiindu-se de cruda realitate. Se vor crea doar 260 de posturi mari si late, si cica alte 800 (din care burta de CIMP a iesit cifra asta?) de noi locuri in “industria locala complementara turismului”. Matematica lui Cosma s-a dovedit inca o data de nota 4.

Minciuna cu picioare scurte

Deci asa. De la 5000 de locuri de munca, s-a ajuns la 260. De la 12 partii de schi, la una singura. De la aeroport international, la papagali cu mot de Borsa-Complex. De la investitii de 4,2 milioane de euro, la altele de doar 2,17. De la lacul Stiol, pe care l-au macelarit degeaba, la un alt masacru, ce va incepe pe Viseut, de data asta. Se crede ca, intr-un interval de 20 de luni, Borsa se va captusi cu o noua partie de schi. La dezbaterea publica de la Borsa nu s-a discutat nimic despre soarta Parcului National Muntii Rodnei. Care are nevoie de buget, administratie si paza. Cu o zecime din banii alocati “Perlei Maramuresului” s-ar fi putut infiinta o trupa de rangeri, personal specializat in paza, protectie si promovare a naturii. Parcul, in sine, ar putea aduce, la randul sau, beneficii serioase, prin excursiile tematice ce ar putea fi organizate in interiorul sau. Dar asta, e o alta poveste Cred ca numitele contradictii din spusele lui Cosma, amestecul de cifre din cerebelul sau, sunt primele semne ale inceputului de boala batranetii, stiti care, aia cu amnezia. Chiar, nene Cosma, ma mai tii minte?

Teofil IVANCIUC



* Schimbul de azi

“Doamnelor si domnilor, putina decenta, vorbim de cele sfinte.” Rumoarea din sala se stinse, treptat. Nadusit, consilierul “prezident” isi largi nodul de la cravata si se lansa intr-un discurs incheiat, paroxistic, cu o “propunere a Episcopiei”. “Este necesar sa dovedim acum, fara sa precupetim nici un efort, ca suntem niste buni crestini, ospitalieri si, de ce nu, sa dam o limba lunga si slugarnica pe manile sfinte ale domnilor, pardon, ale tuturor preafericitilor care ne trec pragul, nu-i asa, noua celor care suntem la dreapta carmuire a nefericitilor care… Ei, stiti prea bine ce vreau sa spun. Asadar cine este pentru (si sper ca, in aceste clipe inaltatoare, vom fi in consens) a acorda titlul de Cetateni de Onoare inaltelor fete bisericesti care vor poposi intr-o vizita de lucru in orasul nostru?” In sala jenata de jena auditoriului, se asternu tacerea. Din pacate, bijutierii prezenti au putut constata neveridicitatea proverbului “Tacerea e de aur”. De aceasta data, tacerea era de rusine. Rusinea de a nu spune ceea ce simti a fost sparta de un alt consilier. Prin padurea de maini umile care consemnau slugarnicia, s-a ivit o silueta care, speriata parca de sonoritatea propriei voci, a spus: “Eu ma opun.” Brusc, rumoarea anima din nou sala de consiliu si comentariile apareau cu viteza supersonicului nespulberat inca de teroristii atentatori. “Mai lasa-ne, dom’le, tie nu ti-e cald? Ridica mana, dovedeste-ti disciplina de partid si gata, ce mare scofala?” Ecoul acelui “Ma opun” rasuna si acum in sala de consiliu a frondei. E semnul libertatii de opinie, a demnitatii de a nu acorda gratuit un titlu onorific unui personaj acuzat de a fi facut parte din slugarnica politie politica a comunistilor. In rest, parca presupusele orientari sexuale ale “propusului” nici nu conteaza, desi contravin hainelor pe care le poarta. Desi “orasul ii va fi recunoscator pentru nici un serviciu pe care i l-a facut”, parca nu mai conteaza. E drept, destui “nemerituosi” au fost ”decorati” cu titlul de cetatean al orasului, asa ca unul in plus sau in minus, nu mai conteaza. Conteaza ca, aflata in moarte clinica, speranta ca mai exista politicieni demni a fost injectata in inima cu o doza dubla de adrenalina si a redeschis ochii. Mai conteaza ca Preafericitul unei natii nefericite va citi aceste randuri si, probabil, se va simti dator sa faca penitente. Mai conteaza si faptul ca, prin acest titlu onorific, va fi scutit de plata biletului de troleibuz. Nu, asta chiar nu conteaza, pentru ca in limuzinele lor nu se percepe bilet de troleibuz. P.S.: De ce ajunge sa fii imbracat in sutana aurita pentru a deveni colectionar de distinctii? Raspunsul cimiliturii e simplu si imi permit sa vi-l ofer, convins fiind ca nu-l veti considera un atentat la inteligenta. Interesele politice si religioase sunt comune. Si vor fi mereu. Altfel, cum poate explica Episcopia “locala” amestecul in deciziile politice?

Catalin VISCHI



* Uneori, Atlassib si Eurolines comit “greseli nefortate”
Turism si fripturism

La plecarea intr-o calatorie, toti oamenii se intereseaza de cele mai avantajoase oferte de transport atat din punct de vedere al calitatii, cat si din punct de vedere material. Intamplarea face ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Dupa cum bine spune si proverbul, intocmai s-a petrecut si in realitate, pentru ca ghinionul apare cand nu va asteptati. Uneori, agentia de transport Atlassib, in colaborare cu Eurolines Romania, isi inteapa clientii.

In urma cu aproximativ o luna, o baimareanca a plecat in Italia, impreuna cu familia, prin Eurolines Romania. Toti trei membri ai familiei au achitat biletul dus-intors. Transportul a fost asigurat de agentia de turism Atlassib. Desi totul avea premisa unei calatorii lipsite de griji, lucrurile au luat o intorsatura care stirbeste credibilitatea celor doua firme angrenate in turism.

In 11 iulie 2003, Armenia Coman a plecat in Italia cu familia sa (sotul si fetita lor). S-au prezentat la Agentia de transport Atlassib, unde li s-a facut o oferta tentanta prin Eurolines Romania, o agentie colaboratoare. Desi conditiile de transport nu au fost la standardele prezentate de agentiile de turism, familia Coman a ajuns cu bine in Torino (Italia). Si pentru ca intotdeauna exista un “dar”, au inceput pataniile.

Ironizare platita

Armenia Coman s-a trezit ca biletul de transport nu ii este valabil. “Am luat bilete dus-intors atat pentru mine, cat si pentru sotul si fetita. Pentru fiecare bilet am platit cate 190 euro (pentru fetita, fiind sub 12 ani, am avut reducere de 50%). Am mai platit 40 euro pentru transferul de bani de la agentia din Baia Mare la cea din Arad. Dar cand ne-am intors in tara, responsabila cu biletele m-a anuntat ca biletul meu nu e valid. Foarte interesant e ca am urcat in autocar din Torino si am fost anuntata de neclaritati doar in drum spre Milano. De ce m-au lasat sa urc in autocar daca nu era ceva in regula? Insotitoarea, Marilena cred ca o chema, mi-a dat doua alternative. Ori cobor in Milano, ori platesc biletul de intoarcere. Prima data mi-a spus ca trebuie sa achit suma de 140 euro, iar pe urma, dupa alte calcule, 130 euro. Biletele sotului si fiicei mele erau in ordine. Ce s-a intamplat? Cand am plecat in Italia, se pare ca agentul care ne-a verificat biletele a rupt atat biletul meu de plecare, cat si pe cel de intoarcere, ramanand doar o fila in cotor. Nestiind care e procedura, nu am dat importanta faptului. Cand am ajuns in Milano, o doamna, care lucreaza pentru Atlassib, mi-a sugerat sa platesc suma ceruta, iar la sosirea in Baia Mare sa depun o plangere in baza careia imi vor restitui banii. Am fost pusa intr-o situatie penibila, m-au tratat si cu ironie si dispret, de parca as fi vrut sa-i fur. Si-au batut joc”, a spus Armenia Coman.

Celalalt e de vina

La sosirea in tara, Armenia Coman s-a prezentat la Eurolines, care nu si-a recunoscut partea de vina. Fenomen des intalnit, totdeauna celalalt e de vina. “M-au purtat de la o agentie la alta. Desi ei mi-au luat banii, tot eu trebuie sa umblu sa-i recuperez. In final, reprezentanta de la Atlassib mi-a sugerat sa fac contestatie, lucru pe care l-am si facut, in urma careia se vor lua masurile de rigoare. Mi-au spus ca trebuie sa astept 15 zile pentru a da un raspuns reclamatiei, dar nu m-au asigurat ca imi vor da banii inapoi”, a declarat pagubita. Cei de la Eurolines considera ca nu au nici o vina in tot acest balamuc. “Atlassib era transportatorul. Cine a comis greseala trebuie sa-i dea banii inapoi. Ei trebuie sa raspunda in mod oficial. Termenul de solutionare este de 15 zile”, a spus Ligia Bora de la Eurolines Romania. Pe de alta parte, agentia Atlassib isi poarta clienta cu zaharelul. Cunoasteti sloganul functionaresc “Veniti maine!”. “M-am interesat acum doua zile de cazul Armeniei Coman. Mi-a lasat copia dupa cotorul biletului, pe care am trimis-o la sediul din Sibiu. Problema a fost ca i s-a retinut si biletul de intors la plecarea din Arad. Se poate intampla. In 15 zile speram ca problema va fi rezolvata”, a afirmat Andrei Margineanu, agent de turism la Atlassib - Baia Mare.

Final pe-o coada de cal

Acum urmeaza ciudatenia. GAZETA a luat legatura cu sediul central din Sibiu al agentei de transport Atlassib, unde, cei de acolo nu stiau nimic! “La mine n-a ajuns nici o plangere. Nu am luat cunostinta de declaratia respectiva”, a declarat Iosif Anghel, reprezentant in compartimentul de reclamatii al Atlassib. GAZETA a contactat si reprezentantii OPC. “Cine n-a deschis bine ochii cand i-a taiat biletele, sa plateasca. In cazul in care nu-si solutioneaza singura problema, sa vina la noi”, a spus Vasile Vraja, sef de serviciu al OPC. Speram ca in urma demersurilor si in baza legii pentru protectia turistilor, Armenia Coman sa-si recupereze banii pierduti, in plus avand dreptul sa solicite agentiei Atlassib si o despagubire de pana la doua ori suma achitata. Se pare ca tot timpul le rezolva pe toate. Si alte organisme si organizatii.

Gabriela VALEAN