Amuzamente sub masca incrancenarii

De multe ori, “experientele” echipei redactionale ale GAZETEI capata valente tragi-comice. Pentru ca perfectiunea e o utopie, acum, la implinirea a trei ani de existenta a publicatiei noastre, aflati cateva dintre situatiile pe care nu ni le-am fi dorit, dar care dau culoare meseriei si risipesc oarecum masca incrancenarii cu care am fost catalogati. Viata de jurnalist... plina de surprize. Cateva dintre „trairile” noastre starnesc si acum zambete in redactia GAZETEI. Si pentru ca-i „aniversara” (trei ani de la aparitia primului numar), n-o sa radem singuri, ci vi le vom impartasi. Bineinteles, nu dezvaluim situatiile unice de care are parte seful, Dan Parcalab, pentru ca tocmai ne-a marturisit ca are trairi si senzatii inedite in fiecare luna cand se apropie ziua de salariu (mai incercam, poate vom reusi candva, sa il facem sa psihanalizeze aceste momente). Cvartet „Expres” Inainte de a arata spre altii, uita-te la tine, zice un proverb, asa ca... Fara doar si poate, cea mai ingrata ipostaza in care subsemnatul a fost pus a fost stabilirea unei „intalniri de lucru”, cu Miroslav Petretchi, presedintele filialei Maramures a Uniunii Ucrainenilor din Romania. Data, ora si locul intalnirii: o vineri, ora 10, pe platoul din fata cinematografului. De intalnit nu ne-am intalnit, pentru ca amandoi am omis un „detaliu” pe care l-am considerat nesemnificativ: nu am stabilit... orasul! Asa ca omul ma astepta in Sighet, iar eu in Baia Mare. Specific si faptul ca am reusit performanta de a cumpara baterii second hand, pentru reportofon (cumparatorul, colegul meu Claudiu Baban, isi cumparase un tip de baterii care nu corespundeau reportofonului sau, asa ca le-am achizitionat la pret redus - pentru ca fusesera desigilate, ha-ha-ha). Daca tot am amintit de Claudiu, aflati ca trebuia sa ajunga la o firma pe Bulevardul Victoriei, dar nestiind la ce numar este sediul respectivei firme a mers pe jos de la sediul Electrica pana la Metro (vreo 5 km)! Dupa o vreme si-a dat seama ca o luase in directia gresita, sediul cu pricina fiind situat la circa 100 de metri de locul de unde pornise. Tot Claudiu a fost protagonistul unei intamplari desfasurate pe „scena” Asociatiei Judetene de Fotbal, unde se votau hotarari privind campionatul de fotbal in sala. In timp ce se vota, a vrut sa-l atentioneze pe unul dintre membri ca vrea sa-i vorbeasca la finalul sedintei, insa, avand mana ridicata a fost numarat si “votul” sau. Despre Ciprian Dragos va spunem ca e si acum in dilema in urma unei vizite la Directia pentru Protectia Copilului (DPC), unde se organiza o licitatie. El este inca surprins cat de repede s-au petrecut lucrurile in sensul ca a fost imbrancit si s-a trezit mult prea repede in fata usii pe care intrase. O alta amintire a lui Ciprian si Nicolae Teremtus legata de DPC: verificand informatia ca intr-o anume casa de tip familial nu exista mancare pentru cei mici, au constatat ca exact cand au ajuns la fata locului se descarcau mezeluri, produse lactate etc. Despre Ioan Botis (Nelu, pentru noi) va spunem ca a avut parte de o experienta care poate fi considerata suma situatiilor neplacute de care a avut parte. Departamentul Cultura a primit sarcina de serviciu sa scrie despre un concert de... manele. A primit, totusi, o dispensa. Transformarea semnaturii in “Nelu de la Meda”. Si fetele... Baiii, ce chestie! Uite, tocmai acum, cand tratam asemenea subiecte, nu am dat intaietate fetelor. Reparatie morala: Mihaela Mihalea a cazut in plasa dezinformarii. O discutie soptita pe holurile Prefecturii pomenea ca Alexandru Cosma (pe atunci presedinte al Consiliului Judetean) a golit o farfurie cu prajituri in cadrul unei importante intalniri. A urmat o consemnare a infierarii „actului” despre gurmandul presedinte. Apoi s-a aflat adevarul: omul nu mananca dulciuri. Desi nu ne-am imaginat vreodata, a venit clipa sa ne cerem scuze baronului, cu mentiunea “doar pentru asta”. In timpul documentarii unei anchete privind lucrari hidrotehnice, Ioana Lucacel a contactat numeroase persoane implicate. Dupa atatea telefoane, a realizat ca il sunase de doua ori pe un primar, la interval de cateva minute. Omul, siderat, i-a spus ca daca doreste ii repeta ceea ce i-a spus prima data. Alta data, Ioana nu a putut intra in biroul unui primar care o astepta, pentru ca acesta ii ceruse secretarei sa nu lase pe nimeni inauntru pana ajunge “o domnisoara de la GAZETA”, fara sa-i mentioneze si numele. Nu putem omite „gafa copacului extraterestru”, care apartine departamentului Tehno, si care consta intr-o fotografie gresit orientata, copacul crescand din... cer. Ceea ce n-ar fi fost prea grav, daca greseala nu ar fi fost repetata, la interval de 6 saptamani. Aceeasi poza, acelasi copac crescut din cer. Ne cerem in „arest la politia presei”... Fotografia, calul si masina Din postura de redactor sef, Catalin Vischi s-o fi izbit de multe dileme, insa cea mai mare o considera pe cea legata de selectarea unei fotografii. Cunoscatorilor, nominalizarea: una dintre cele care au ilustrat ancheta cu firmele fantoma ale politicienilor. Pentru ca unul dintre cei implicati, consilierul judetean Aron Man, este un individ atat de sters, nimeni din redactie nu a reusit sa-l identifice in noianul de fotografii (personajul e atat de „notoriu”, incat nu a luat cuvantul niciodata, nici macar in pauze!). Dilema a fost rezolvata prin publicarea fotografiei singurului personaj „nerecunoscut” (practic, s-a ales fotografia prin metoda eliminarii). A fost riscant si a avut emotii la aparitia ziarului pe piata (sa nu fie reclamata publicarea nejustificata a respectivei poze). Nu putem incheia fara a relata despre cea cotata ca fiind „cea mai tare aventura” din delegatii. Iarna trecuta, Ioana, Nelu Botis si Silviu Ghetie au ajuns in Vima Mica. Ningea marunt, iar in clipa in care Nelu Pop a incercat sa intoarca masina pe un varf de panta, din cauza stratului de gheata a alunecat in curtea unei familii. Oamenii le-au adus lopeti, cenusa si chiar si un cal sa ii ajute sa scoata masina. Dupa aproximativ o ora toti erau sleiti de puteri si inghetati de frig. Cand, in sfarsit, au reusit sa aduca masina la aproximativ un metru de drum, Silviu a renuntat sa impinga masina si, ca un Picasso al aparatului de fotografiat, a imortalizat momentul. I se parea spectaculoasa ipostaza jurnalistilor impingand masina. Pe langa realizarea unei fotografii legendare, gestul s-a soldat cu un potop de „vorbe de duh” si inca 30 de minute de impins masina. Acum radem, si e chiar rasul nostru, uneori, prea incrancenati. Mircea CRISAN