Amundsen la capatul lumii

* 14 decembrie 1911 – Roald Amundsen atinge pentru prima oara Polul Sud Roald Engelbregt Gravning Amundsen s-a nascut la 6 iulie 1872 intr-o familie de capitani si proprietari de vase norvegieni. Amundsen a devenit explorator, inspirat de expeditia in Groenlanda condusa de Fridjof Nansen. In urma unei expeditii dramatice, Amundsen a devenit primul om care a atins Polul Sud. Nascut in 1827, in apropierea orasului Sarpsborg, in sud-estul Norvegiei, Roald Amundsen a renuntat la intentia initiala de a deveni medic si s-a decis sa isi dedice viata cercetarilor polare. Navigator calificat, Amundsen a lucrat la bordul unui vas comercial in Oceanul Arctic, inainte de a deveni secund pe „Belgica”, vasul care, intre 1897-1899, a fost primul care a ramas peste iarna in Antarctica. Norvegianul Roald Amundsen a descoperit Pasajul de Nord-Vest, calea maritima dintre America si Asia, dupa care si-a dorit sa devina primul om care atinge Polul Nord. O expeditie americana i-a luat-o inainte si norvegianul a abandonat expeditia planuita pentru a ajunge la Polul Nord, decizandu-se sa incerce sa ajunga la Polul Sud inaintea lui Robert Falcon Scott, care se indrepta deja inspre Antarctica in fruntea unei expeditii numeroase. Cursa spre Polul Sud In august 1911, Amundsen a navigat inspre sud la bordul lui „Fram”, pe care exploratorul Hansen i l-a pus la dispozitie. Pentru a trece prin stramtoarea Bering, navele trebuiau pe vremea aceea sa inconjoare Capul Horn. Prin urmare, nimeni nu a banuit ca norvegianul si-a schimbat planurile intre timp, atunci cand „Fram” a pornit cu toata viteza inspre sud. Cand vasul s-a oprit in Madeira, Amundsen si-a informat membrii expeditiei ca se indreptau spre sud, nu inspre nord. Scott a primit o telegrama care il instiinta ca expeditia norvegiana intentiona sa ajunga in Antarctica. Cursa in care cei doi s-au angajat a captivat atentia intregii lumi. Amundsen si-a stabilit tabara de baza in Golful Balenelor. Acesta se afla mai aproape de Polul Sud decat punctul de plecare al lui Scott, McMurdo Sound. Tinutul dintre Golful Balenelor si Pol era insa necunoscut, in timp ce Scott avea sa urmeze un traseu deja parcurs de compatriotul sau Shackleton, in 1908. La 19 octombrie 1911, Amundsen a parasit tabara de baza cu cei patru tovarasi ai sai, patru sanii si 52 de caini. Misiunea lui Amundsen avea un singur obiectiv: sa ajunga cat mai repede la Polul Sud. Echipa norvegiana a traversat periculoasa bariera Ross, pentru a ajunge la poalele lantului muntos presarat de ghetari. La un moment dat, inaintarea riscanta a parut sa fie sortita esecului, dar, datorita indemanarii expeditionarilor si unui dram de noroc, norvegienii si-au croit drum si au urcat pe ghetarul Heiberg, au traversat lantul muntos si au ajuns la platoul care ducea la Pol. Doua luni de la plecarea din tabara de baza, la 14 decembrie 1911, steagul norvegian a fost arborat la Pol. Obiectivul a fost atins cu cinci saptamani inainte ca Scott si echipajul sau extenuat sa ajunga la Pol, unde au gasit steagul si cortul lui Amundsen. Norvegianul si-a inceput periplul care s-a intins pe 2824 de kilometri (dus-intors) pe 20 octombrie 1911, a ajuns la punctul terminus la 14 decembrie si s-a intors la baza de pornire pe 26 ianuarie 1912. In total, expeditia a durat 94 de zile (56 la dus si 38 la intors), iar distanta medie parcursa pe zi a fost de 30 de kilometri. Esentiali in victoria lui Amundsen si a tovarasilor sai (Bjaaland, Wisting, Hassel si Hanssen) au fost cei 52 de caini polari care au tras saniile norvegienilor. Scott, dupa ce a refuzat generoasa propunere prin care Amundsen s-a oferit sa-i imprumute o parte din cainii lui, preferand in locul acestora schiurile, a atins si el Polul Sud, la 17 ianuarie 1912, cand acolo flutura deja steagul Norvegiei. Drumul de intoarcere a luat sfarsit pentru Scott la 27 martie 1912, data ultimei pagini din jurnalul sau. Cadavrul i-a fost descoperit pe 12 noiembrie acelasi an, de catre o echipa de salvare condusa de Wright si Atkinson. Dezamagirea, foametea si frigul i-au adus tragicul sfarsit la doar 20 de kilometri de punctul de aprovizionare. Alaturi de el au murit locotenentul Henry Bowers, doctorul Edward Wilson si capitanul Lawrence Oates. Un alt membru al expeditiei, ofiterul Edgar Evans murise cu cateva zile in urma. Scott a ramas, in ciuda „infrangerii” sale in fata lui Amundsen, un simbol al „varstei eroice” de explorare a Polului Sud. Pasajul de Nord-Vest si Polul Nord Experienta dobandita in calatoriile realizate pe mare l-a facut pe Amundsen suficient de increzator in propriile puteri pentru a-si incerca norocul intr-o aventura care reprezenta de peste trei sute de ani o provocare pentru navigatori: Pasajul de Nord-Vest. Exploratorii stiau de multa vreme de existenta acestui pasaj situat in nordul continentului american, dar nici un vas nu reusise sa-l parcurga in intregime. Amundsen a achizitionat un vas robust de 45 de tone, „Gjøa”, echipat cu panze, dar si cu un motor de mica putere. In vara anului 1903, Amundsen a scos vasul din fiordul Oslo si, impreuna cu echipajul format din sase oameni, a pornit inspre apele acoperite cu gheturi din Pasajul de Nord-Vest. Expeditia a fost incununata de succes si in august 1906, „Gjøa” a parcurs ultima portiune a pasajului. In tot acest timp, echipajul sau a adunat numeroase informatii stiintifice, cele mai importante legate de magnetismul pamantului si observatii privind locatia exacta a Polului Nord magnetic. Mai mult, navigatorii au strans si material etnografic despre populatia eschimosa care traia de-a lungul Pacificului de Nord-Vest. Incurajat de acest prim succes, Amundsen si-a indreptat atentia inspre Polul Nord. Planuia sa isi lase vasul sa inghete la nord de Stramtoarea Bering, dar i-a fost greu sa obtina finantare pentru acest proiect. In septembrie 1909, Amundsen a primit vestea ca americanii Robert Peary si Frederick Cook au ajuns la Pol. Norvegianul a decis atunci sa-si amane expeditia la Polul Nord si sa incerce intre timp sa ajunga la Polul Sud. Sfarsitul lui Amundsen Pentru un explorator de calibrul lui Amundsen nu mai ramasesera multe provocari importante, dar mai exista un obiectiv pe care dorea sa il atinga: explorarea Oceanului Arctic din avion. In 1925, Amundsen a organizat o expozitie indrazneata, folosid doua avioane N24 si N25. Avioanele au fost nevoite sa aterizeze fortat pe gheata la 88 grade Nord, dar echipa a reusit sa reporneasca unul dintre ele si s-a intors la Svalbard trei saptamani mai tarziu. Americanul Lincoln Ellsworth a finantat si a luat parte la expeditia cu hidroavioane alaturi de Amundsen. Un an mai tarziu, Roald Amundsen, impreuna cu Ellsworth si cu italianul Umberto Nobile, a condus o expeditie in aeronave „Norge” (Norvegia) de la Svalbald deasupra Polului Nord inspre Alaska. Exploratorii au survolat un teritoriu pana atunci necunoscut, acoperind astfel ultimele pete albe, ramase necolorate, de pe harta lumii. Explorarea arctica a fost viata lui Amundsen, dar pasiunea lui avea sa ii aduca si moartea. O noua expeditie arctica, condusa de Nobile, doi ani mai tarziu, la bordul aeronavei „Italiei”, sora a aeronavei „Norge”, a disparut printre gheturi. Amundsen s-a alaturat echipei de salvare care a pornit in cautarea exploratorilor. A doua echipa de salvare a gasit aeronava si pe Nobile in viata, dar Amundsen si tovarasii lui nu s-au mai intors niciodata. Mai multe Poluri Sud Polul Sud este partea cea mai sudica a planetei noastre. El poate fi definit in mai multe moduri: Polul Sud geografic Se formeaza prin procesul de rotatie a globului pamantesc, fiind asezat pe axa de rotatie a acestuia si avand coordonatele geografice 90 de grade latitudine sudica, fiind situat pe teritoriul Antarcticii, intr-o regiune inghetata tot timpul anului, cu altitudinea de 2.800 de metri. Polul Sud magnetic Este punctul cel mai sudic al campului magnetic terestru, care este indicat de acul magnetic al busolei. Acest pol a fost atins pentru prima oara de Ernest Henry Shackleton la data de 16 ianuarie 1909. Polul Sud geomagnetic Este ca si antipodul sau nordic, un pol rezultat prin calcul, pornind de la teoria ca in centrul pamantului ar fi un magnet in forma de bara. Acest calcul a fost necesar pentru a obtine o medie intre polul geografic fix si cel magnetic care se deplaseaza. Polul Sud inaccesibil Prin definitie este polul cel mai indepartat de toate tarmurile inconjuratoare. Ora locala la Polul Sud Aici ar fi fost locul ideal (prin latitudinea si longitudinea geografica a polului) pentru o ora universala, pentru ca aici se intalnesc de fapt toate fusele orare. Pentru cercetatorii polari de aici ar fi fost imposibil sa fixeze un termin, din care motiv s-a stabilit un sistem orar unitar pentru intregul continent, fara a fragmenta continentul Antarcticii prin zonele fuselor orare existente. Istoria cuceririi Polului Cercul Polar Antarctic a fost traversat pentru prima data in 1773, de catre James Cook. In 1823, navigatorul englez James Weddell a inaintat, gratie conditiilor glaciologice extrem de favorabile din acel an, pana la 75 de grade si 15 minute latitudine sudica. Au mai trecut insa 72 de ani pana cand, in 1895, naturalistul norvegian Carsten Bockgravink a pus piciorul pe pamantul inghetat al Antarcticei. Dupa aceasta data, expeditiile s-au succedat rapid: cele ale lui Adrien de Gerlache (1897-1899), la care a participat si biologul roman Emil Racovita, ale lui Robert Scott (1901-1904), Frick von Drygalski (1902-1903) sau Henry Shackleton (1908-1909), incununate, in 1911, de succesul lui Amundsen. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro