Amintirile ma rascolesc! Nu mai rezist!

Amintirile ma rascolesc! Nu mai rezist! Tezaurul monetar din Cetatele a fost regasit, cica, in sertarul biroului arheologului pensionar, dr. Carol Kacso. Minunea a avut loc recent, in prezenta GAZETEI si a colegilor de la Axa TV. Cu acelasi suras enigmatic, reputatul arheolog s-a contrazis in explicatii care, in mod normal, se spun pruncilor la culcare. Fara nici o legatura cu subiectul, doctorul arheolog a amenintat voalat, dar si direct. Pacat ca reputatia nu tine loc si de omenie. Redactorii GAZETEI au ajuns la Muzeul de Istorie si Arheologie la ora fixata. Insotiti de directorul Muzeului, Viorel Rusu, am intrat in biroul lui Carol Kacso. Acesta ne astepta si, cu o curtoazie de fatada, ne-a primit. Pentru a evita vreun refuz pe motiv ca acela care a adus tezaurul din Cetatele in urma cu 32 de ani, profesorul Mihai Rogojan, lipseste am venit la muzeu insotiti de profesor. Dupa ce am luat loc, dupa ce aparatele de filmat si fotografiat au fost reglate, Kacso a inceput timid sa explice ce si cum. Nerabdatori, i-am cerut sa arate monedele. A scos un plic, din care a scos un alt plic, din care a scos pliculete de hartie si celebrele monede. Am asistat la o reprezentatie, din punctul nostru de vedere, penibila, care lasa o umbra asupra acestei povesti. Vom reproduce o parte din dialogurile cu arheologul-pensionar deoarece am ajuns la concluzia ca misterul tezaurului din Cetatele este departe de a fi elucidat. Iar maestrul Kacso face un periculos joc de glezne. „Aceste piese au fost de mult timp aici in Muzeu. Au fost si sunt de mult timp in acest birou. Imi pare extrem de rau ca atunci cand le-am cautat pentru domnul Rogojan nu le-am gasit”, a spus Kacso. A urmat extragerea din plic si numararea monedelor. Operatiunea a durat minute bune, deoarece nu ieseau la numar. Dupa ce au fost regasite toate monedele a urmat „sedinta foto” si putine explicatii despre starea lor. Adevarul e ca nu exista nici o posibilitate de a demonstra ca vorbim de monedele profesorului Rogojan. Acesta a fost impresionat, chiar coplesit de moment si nu a spus nimic. Kacso i-a aratat plicul pe care scria „Cetatele” de parca acest fapt ar fi fost cheia povestii. O lege, doua legi „Monedele au stat in Muzeu si au ajuns la mine din depozitul Muzeului. Domnul Botis a presupus ca m-am impiedicat de ele in curte. Este o presupunere interesanta. In rest, este o problema de administrare interna a muzeului. Potrivit legii de atunci ca si de acum, monedele gasite trebuiau predate in 72 de ore. Ele sunt ale statului roman. Monedele le-am primit de la… persoane din cadrul muzeului. Le-am luat pentru studiu si le-am tinut deoarece vreau sa mai public o noua lucrare”, a spus Kacso. Fostul director adjunct al muzeului era inca cu zambetul pe buze. Apoi, pe masura ce ziaristii au insistat cu obsedanta intrebare: „Cum au ajuns monedele la domnia sa?”, zambetul a disparut si au aparut cutele nervilor tinuti sub frau. Filmarile s-au terminat si colegii nostri au plecat. A urmat partea interesanta. Kacso ameninta „Dumneavoastra aveti dreptul sa presupuneti orice, dar nu aveti dreptul sa scrieti orice. Deontologia profesionala… Eu spun adevarul si numai adevarul si ma duce gandul ca vreti sa ma denigrati pe mine!”, a spus Kacso dupa ce a evitat sa raspunda transant unde au stat monedele din anii ’70 pana in 2002, cand sustine ca le-a preluat de la nu se stie care angajat al muzeului. Reamintim ca in afara de Georgeta Maria Iuga si doctorul Kacso nimeni din cadrul Muzeului nu a vazut tezaurul de la Cetatele. La un moment dat, doctorul Kacso a recunoscut ca le tine la el de cinci ani, dar ca nu stie cine i le-a dat si nici unde au stat. El a spus ca in depozit, ba in sala unde se tin valori etc. Au fost mai multe variante. Din informatiile noastre, monedele nu puteau sta in aceste locuri (zone cu regim special in cadrul muzeului) fara sa existe acte, fara sa fie inregistrate. Altfel suntem in fata unei ilegalitati, ca si altele. La plecarea din biroul miraculos, Kacso a avut un dialog mai dur cu profesorul Rogojan. Arheologul s-a interesat de monografia scrisa de Rogojan. I-a spus ca i-a dat cateva sfaturi si ca spera ca a tinut cont de ele. Apoi, a spus legat de descrierea monedelor din monografia lui Rogojan ca nu doreste sa-l fi copiat. „Daca ati scris exact ce am scris eu si nu m-ati citat, va pot da in judecata pentru plagiat! Asa mi s-a spus, ca ati scris cuvant cu cuvant...”, a amenintat Kacso. Dupa cateva minute de la lansarea amenintarii, arheologul-pensionar a venit cu monografia in mana si a concluzionat ca a fost plagiat si a continuat cu amenintarile cu judecata. Discutiile au avut loc pe scari, in incaperi, pe holuri. Am asistat la un „film” prost, fara subtitrare. “Piesele au zburat de la Cetatele aici, eu le-am gasit in curte si… ma rog am facut prostia ca le-am publicat, dar in rest le-as fi valorificat si, in sfarsit, imi cumparam Volvo-ul acela pe care mi-l doream… asa va inchipuiti dumneavoastra… Faceti domnule ce doriti! Daca veti depasi limitele, va trebui sa ma adresez… iiii… Dar scrieti si asta va rog… Sunt lucruri mai importante, aici muzeul este de vina… poate ca nu ar fi trebuit sa va spun asta, dar sunt lucruri mult mai importante care ar fi trebuit investigate, chiar aici, la aceasta institutie…”- Carol Kacso O mare dezamagire si putina dadaceala Inteleg ca dr.Carol Kacsó era suparat in momentul in care presa l-a „vizitat” la muzeu. Nu inteleg insa pierderile de memorie ale reputatului arheolog. Nici cele privitoare la traseul monedelor, nici cele privitoare la perioada in care i-am fost, vezi Doamne, student. Cu mare mirare am aflat ca dr.Carol Kacsó ar fi afirmat urmatoarele: „M-a dezamagit Nelu Botis, care mi-a fost student. A fost si pe santier cu mine… l-am dadacit cat am putut… El a scris si lucruri bune, dar…” Exista cateva inexactitati in cele afirmate de Kacsó si nu strica sa lamurim situatia. Este foarte adevarat ca am scris si lucruri bune de-a lungul timpului. Unele l-au privit in mod direct si personal chiar pe cel care astazi e suparat nevoie mare. Din pacate, tot restul afirmatiei lui Kacsó e fals! Nu i-am fost student niciodata lui Carol Kacsó! Din cate stiu eu, dansul nici nu a fost vreodata profesor la vreo facultate, motiv pentru care nu a putut avea studenti. Este adevarat ca intr-o vacanta studenteasca am lucrat pe un santier arheologic, la Lapusel, impreuna cu arheologul Ioan Stanciu, nu cu Carol Kacsó! Este posibil ca titularul santierului sa fi fost Kacsó, dar asta, cel putin pentru mine, nu inseamna ca am fost pe acelasi santier. In toata perioada in care am fost pe santier, l-am vazut pe Carol Kacsó doar vreo zece minute, cat a vizitat santierul. In ceea ce priveste „dadacitul”, lucrurile sunt cel putin discutabile. In zece minute, e destul de greu sa dadacesti cu folos pe cineva. Sau poate s-o fi referit domnia sa la discutia pe care a avut-o la momentul respectiv cu Nelu Stanciu. Uitandu-se la fragmentele ceramice pe care le-am descoperit pe santier, Kacsó le-a recunoscut pe cele apartinand epocii bronzului si s-a aratat cam nedumerit in privinta altora. Nelu Stanciu l-a lamurit: „E ceramica romaneasca din feudalismul timpuriu.” Replica lui Kacsó a venit repede: „Haide, Nelule, vorbim ca-ntre arheologi. Tu chiar crezi ca pe vremea aia traiau romani aici?” Dupa plecarea lui Kacsó, am aflat care era schepsisul intrebarii: reputatul arheolog era, poate mai este, unul dintre adeptii teoriei imigrationiste. Daca despre dadaceala asta era vorba, il anunt pe Carol Kacsó ca nu mi-am insusit aceasta intelepciune a vorbelor lui. In emisiunea de la Axa TV in care si-a facut aparitia, Carol Kacsó a facut o afirmatie care l-a transformat din nou intr-un tip simpatic: „Trebuie sa ma credeti ca asa stau lucrurile, pentru ca asa spun eu.” Am cautat prin mai multe carti o formulare similara, dar n-am gasit ceva asemanator decat in Noul Testament. Numai ca e mare diferenta de valoare intre cele doua personaje… Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro