Amintirile batranului Craciun

Farmecul Craciunului pare sa se fi nascut la sat, in satul maramuresean. Aici, Craciunul si-a pastrat inca magia de odinioara si amintirea sarbatorilor de altadata. Batranii locului povestesc superstitiile si obiceiurile ce transformau Craciunul intr-o sarbatoare a bucuriei. „Cum o fo’ odata?”, repeta batrana in timp ce isi strange traista la piept. Mai face un pas in curtea casei din comuna Rozavlea, si ne priveste ingandurata. Are 82 de ani si spune hotarat ca o cheama Ioana Cricestean. De cand era „cocoana” poarta straie traditionale. N-a renuntat nici acum, nici la costumul maramuresean, nici la „legea batranilor”. Spune ca, din cauza varstei, uita multe, dar amintirea Craciunului de altadata i-a ramas vie in minte. „Erau mandre p-atunci sarbatorile. Da’ ominii nu erau ase gazde ca si amu’. Erau mai saraci, da’ erau multamiti. Noi am fost cinci frati. Si, cateodata, ne mai face’ mama haine noi inainte de sarbatori. Cand nu, erau bune si cele vechi. Da’ brad am avut intatdeauna. Numa’ n-o fo’ bomboane si atatea struturi ca si amu’. Faceam turta in cuptor, colaci si ase il imbracam. Brazi se aduceau d-aci, de pa un deal. Si noi, pruncii, il gateam in sara de Craciun”. Desi batrana povesteste ca pe vremuri copiii erau mult mai credinciosi si mai cuminti, Mosul nu ajungea niciodata la ei. „Nu capatam nimic de Craciun. Da’ nici n-asteptam. De cu sara ne luam traista si merem la colindat, de la o casa la alta si pana dimineata ne umpleam traista de colaci, cucuruzi (porumb), nuci. Bani nu capatam niciodata, ca n-ave’ nime’ bani p-atunci”. Masa festiva Pregatirile de sarbatori incepeau cu cateva zile inainte, deoarece se spune ca in Ajunul Craciunului n-ai voie sa muncesti in gospodarie. Traditia spune ca mancarea trebuie sa fie pregatita din timp, iar sarmalele sa fie puse pe vatra, pentru a „inmiresma” casa. Alaturi de sarmale, pe soba trebuie sa sfaraie costite si carnati. Ioana Cricestean spune ca, si pe vremea cand era „cocoana” aceste preparate nu lipseau din meniul de sarbatori, desi „atunci nu tata lumea taie porc. Dar pe masa, oricine avea sarmale. Paine mancam mai mult de malai, da’ cei mai gazde faceau de sarbatori si paine de grau. Dar prajituri nu sa faceau. Coceam colaci, turte cu branza si cateodata chiflu’. No’, s-apoi langa aieste ii serveam pa colindatori cu horinca si vin”. Acum, satenii nu se mai multumesc cu un brad „ornat” cu turte, nici cu un bol de sarmale. De atunci, „regulile Craciunului” s-au schimbat. Dar batrana spune ca, una dintre ele se pastreaza inca cu sfintenie „sa zace ca de Craciun nu-i voie sa plangi, nici sa fii suparat, ca ase ii fi tat anu’. De aceie zace si colinda sa fii vesel de Craciun”. Batrana „rupe” firul povestii pentru a sta de vorba cu vecinele adunate la poarta. Ar vrea sa mai povesteasca de Craciunul de altadata, dar isi aminteste de Craciunul de acum. „Ma duc, ca am de lucru pa langa casa, ca mintenas ii aci Nasterea Domnului, si nu ma poate prinde ase. Da’ v-asteptam la colindat. S-apoi v-oi mai povesti... „. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro