Amerigo Vespucci, exploratorul vizionar

La 22 februarie 1512, la Sevilla, Amerigo Vespucci a murit răpus de malarie. A fost unul dintre cei mai mari navigatori ai tuturor timpurilor. Totodată, a fost singurul care a înţeles că America de Sud este un continent nou descoperit. A creat un sistem pentru calcularea longitudinii, descoperind circumferinţa Pământului cu o eroare de 80 de metri  faţă de cifra corectă. 

Exploratorul Amerigo Vespucci s-a născut pe data de 9  martie 1451, la Florenţa, Italia. Vespucci şi părinţii lui, Ser Nastagio şi Lisabetta Mini, au fost prieteni cu o familie bogată şi furtunoasă, Medici, care a condus Italia între 1400 şi 1437. Tatăl Vespucci a lucrat ca notar la Florenţa. Amerigo a fost al treilea fiu al acestei familii aristocrate, culte şi respectate din Florenţa, dar a devenit mai apoi, în 1505, cetăţean al Spaniei.

Pentru a demonstra statutul familiei sale, tatăl lui Amerigo a dat ordin să se picteze pe unul dintre zidurile unei biserici construite de un alt membru al familiei Vespucci în 1383, portretul familiei sale.

În timp ce fraţii săi mai mari au plecat la Universitatea din Pisa, în Toscana, Vespucci a fost educat de unchiul său patern, un călugăr dominican, pe nume Giorgio Antonio Vespucci. Când Amerigo Vespucci a trecut de vârsta de douăzeci de ani, un alt unchi, Guido  Antonio Vespucci, i-a dat unul dintre primele sale locuri de muncă.

Guido Antonio Vespucci, care era ambasador al Florenţei sub regele Ludovic al XI-lea al Franţei, şi-a trimis nepotul într-o misiune diplomatică scurtă la Paris. Această călătorie a trezit în Vespucci, probabil, fascinaţia pentru călătorie şi explorare.

Amerigo a fost mult influenţat de unchiul lui, Giorgio Vespucci. Acesta colecta manuscrise şi deţinea o bibliotecă pe care mai târziu a dăruit-o familiei Medici, conducătoarea Florenţei. Cu un an înainte să se nască Amerigo, Giorgio a construit o şcoală la mănăstirea sa din San Marco. Atunci când Amerigo a împlinit vârsta de 8 ani, Giorgio a murit. Unchiul văzuse în Amerigo salvarea familiei, care se destrăma la vremea aceea.

Învăţând cu unchiul său, Amerigo a făcut o pasiune pentru Dante Alighieri şi pentru Vergiliu. Unchiul său l-a iniţiat în psihologie, dar mai ales în învăţăturile lui Aristotel, ce includeau astronomia, cosmografia şi geografia. Tatăl lui Amerigo şi-a făcut planuri ca fiul său să intre în viaţa comercială. Nastagio s-a împotrivit trimiterii lui Amerigo la Universitatea din Pisa, laolaltă cu alţi oameni educaţi, ca Leonardo da Vinci şi William Shakespeare. În schimb, Amerigo a urmat cea mai renumită şcoală de geografie din Florenţa, condusă de Paolo Toscanelli.  Acesta era cel mai mare cosmograf al timpului şi, de asemenea, un mare colecţionar şi realizator de hărţi. Toscanelli avea aspiraţia de a naviga în vestul Indiilor, aşa că este indiscutabil că el, Toscanelli, este cel care i-a inoculat lui Amerigo ideea de a naviga spre vest.

În anii ce au premers prima sa călătorie de explorare, Vespucci a avut un şir de alte locuri de muncă. La vârsta de 24 de ani, tatăl său l-a presat să intre în afaceri în Florenţa. La început, el a întreprins o varietate de afaceri în Florenţa. Mai târziu, el a trecut la o afacere bancară în Sevilla, Spania, unde a format un parteneriat cu un alt bărbat de la Florenţa, pe nume Gianetto Berardi.

Tatăl lui Amerigo a murit în aprilie 1478 şi astfel Amerigo a devenit moştenitorul averii familiei sale. A devenit managerul familiei Medici şi timp de 16 ani a încheiat contracte în numele acesteia, strângând şi el foarte mulţi bani. Potrivit unor scrieri, Vespucci a lucrat pentru familia Medici între 1483-1492. În tot acest timp el a aflat că exploratorii erau în căutarea unui pasaj în nord-vest, spre Indii. La sfârşitul anilor 1490, Vespucci a devenit  afiliat cu comercianţii care l-au aprovizionat pe Cristofor Columb în călătoriile sale de mai târziu.

În 1491, Spania devenise tărâmul aventurierilor şi al oportuniştilor. În anul 1493, în Spania a ajuns vestea că Cristofor Columb a ajuns în Indiile de Vest. Vespucci a devenit din ce în ce mai interesat de călătoriile lui Columb. După mai multe încercări de a găsi un pasaj spre Asia, Vespucii şi-a dat seama că trebuie să devină şi el explorator; avea toate calităţile pentru a fi marinar.

În 1496, după ce Columb s-a întors din călătoria sa din America, Vespucci a avut ocazia să-l întâlnească în Sevilla. Conversaţia a trezit interesul lui Vespucci în a vedea lumea cu ochii lui. La sfârşitul anilor 1490, afacerea lui Vespucci se chinuia pentru a face profit.

Acesta ştia că regele Ferdinand şi regina Isabella ai Spaniei au fost dispuşi să finanţeze campanii ale altor exploratori. Apoi, în jurul vârstei de 40 de ani, atras de perspectiva de faimă, Vespucci a decis să părăsească afacerea şi să devină un explorator înainte de a fi prea târziu.

Potrivit unei scrisori, pe care Vespucci s-ar putea să n-o fi scris cu adevărat, la 10 mai 1497, el a pornit în prima sa călătorie, cu plecare din Cadiz, cu o flotă de nave spaniole. Controversata scrisoare indică faptul că navele au navigat spre Indiile de Vest şi au făcut drumul spre partea continentală a Americii Centrale în termen de aproximativ trei săptămâni. În cazul în care scrisoarea este autentică, aceasta ar însemna că Vespucci a descoperit Venezuela cu un an înainte de Cristofor Columb. Vespucci şi flota sa au ajuns înapoi la Cadiz în octombrie 1498.

În luna mai a anului 1499, navigând sub steagul spaniol, Vespucci a pornit următoarea expediţie, ca navigator sub comanda lui Alonzo de Ojeda.

Lui Amerigo i s-au dat două nave cu care putea face orice, după ce obţinea permisiunea din partea lui Ojeda. Trecând Ecuatorul, au călătorit pe coasta a ceea ce acum este Guyana, unde se crede că Vespucci l-a părăsit pe Ojeda şi a mers pentru a explora coasta Braziliei. Navele sale au fost primele nave europene care au acostat acolo. În timpul acestei călătorii, se spune că Vespucci a descoperit fluviul Amazon şi Capul Sfântului Augustin.

Navigând pe apele Amazonului, Vespucci a studiat tot ce se putea studia, astfel încât această  expediţie l-a transformat pe Amerigo dintr-un afacerist într-un învăţat. Vespucci s-a gândit că era foarte aproape de a găsi o rută nouă spre Asia, totuşi în iunie 1500 navele s-au reîntors în Spania. Imediat cum Vespucci a ajuns în Spania, i-a scris lui Lorenzo de Medici o scrisoare în care îi povestea cum a traversat Atlanticul, despre animalele pe care le-a văzut, dându-i date despre tot ce a întâlnit în drumul său.

Vespucci era foarte dezamăgit pentru că Vasco da Gama reuşise să navigheze în jurul Africii ajungând în partea estică a continentului.  Amerigo Vespucci s-a hotărât să plece într-o nouă expediţie. Guvernul spaniol i-a dat trei nave şi provizii suficiente, dar a refuzat oferta, alegând să navigheze sub pavilion portughez. Vespucci era convins că nu ajunsese în  Asia şi că era vorba de un nou continent.

Pe 14 mai 1501, Vespucci a plecat pe un alt drum transatlantic. Acum, la a treia călătorie, Vespucci a navigat spre Capul Verde, de data aceasta în serviciul regelui Manuel I al Portugaliei. A treia călătorie a lui Vespucci este considerată în mare măsură cea mai de succes. La început, Vespucci nu a avut comanda expediţiei, dar atunci când ofiţerii portughezi i-au cerut să se ocupe de călătorie a fost de acord.

Navele lui Vespucci au navigat de-a lungul coastei Americii de Sud de la Capul Sao Roque la Patagonia. La al treilea şi cel mai de succes voiaj, el a descoperit Rio de Janeiro şi Rio de la Plata de azi. Crezând că a descoperit un nou continent, într-o scrisoare către Florenţa, el a numit America de Sud Lumea Nouă. Afirmaţia lui s-a bazat în mare măsură pe concluziile lui Cristofor Columb. În 1498, atunci când a trecut de gura râului Orinoco, Columb a stabilit că o astfel de revărsare mare de apă proaspătă trebuie să provină dintr-un teren „de proporţii continentale”. Vespucci şi flota sa s-au întors în Spania prin Sierra Leone şi Azore.

La 10 iunie 1503, navigând din nou sub steagul portughez, Vespucci, însoţit de Gonzal Coclho, s-a întors în Brazilia. Când expediţia nu a făcut noi descoperiri, flota s-a desfiinţat. Spre dezamăgirea lui Vespucci, comandantul portughez al navei a fost dintr-o dată de negăsit. În ciuda circumstanţelor, Vespucci a mers înainte, reuşind să descopere Bahia şi insula Georgia de Sud. Curând după aceea, el a fost obligat să se oprească şi să se întoarcă la Lisabona, în Portugalia, în 1504. Ultima sa călătorie a fost considerată un dezastru.

Există unele speculaţii la faptul că Vespucci ar fi făcut călătorii suplimentare. Bazat pe înregistrările lui Vespucci, unii istorici cred că el s-a angajat într-o a cincea şi a şasea călătorie, cu Juan de la Cosa, în 1505, respectiv 1507. Alte informaţii indică faptul că a patra sa călătorie a fost ultima.

Amerigo Vespucci a avut mereu viziunea călătoriilor, însă această viziune i-a fost spulberată atunci când a fost numit Pilot Major al Spaniei, în 27 martie 1508. El avea să-i înveţe pe toţi tinerii navigatori cosmografia şi arta de a naviga. A devenit şi inspector al flotei spaniole. În esenţă, Vespucci avea controlul asupra călătoriilor sub steagul spaniol.

În 1507, câţiva cercetători de la Saint-Dié-des-Vosges, în nordul Franţei, lucrau la o carte de geografie care conţinea mari hărţi decupate pe care cititorul le putea folosi pentru a crea propriul său glob. Cartograful german Martin Waldseemüler, unul dintre autorii cărţii, a propus ca partea braziliană, recent descoperită ca Lumea Nouă, să fie etichetată America, versiunea feminină a numelui Amerigo, după Amerigo Vespucci.

La mai bine de trei decenii, în 1538, cartograful Mercator lucra la hărţile create la Saint-Dié-des-Vosges. Acesta a ales să marcheze cu numele America atât nordul, cât şi sudul continentului, în loc doar de partea de sud.

La 22 februarie 1512, la Sevilla, Amerigo Vespucci a murit răpus de malarie.