Ambitia e izvorul virtutilor publice

Destinul unui mandarin, intelectual si demnitar totodata, un destin familial al Paleologilor, pe care Ambasadorul Romaniei in Danemarca, Theodor Paleologu, il indeplineste cu pasiune. Diana Sacarea: Un nume marcant pentru cultura romaneasca. Un nume care a ales sa-si construiasca o cariera in diplomatie. Care au fost argumentele care v-au determinat sa intrati in lumea diplomatica si de ce Danemarca si Islanda? Theodor Paleologu: Ambitia si amorul gloriei, ce altceva? Ma agaseaza intelectualii care pretind ca s-au sacrificat acceptand demnitati publice: ori sunt ipocriti, ori se afla in treaba. Eu m-am vazut dintotdeauna ca un mandarin: intelectual si demnitar totodata. E un destin familial de la care nu vreau sa ma derobez si pe care il indeplinesc cu pasiune si placere. Desigur, exista multe tipuri de ambitie, pe masura oamenilor care nutresc aceasta pasiune. Am si predat un curs la Berlin, intitulat Theory of Ambition. Daca are ca orizont serviciul binelui comun, ambitia e izvorul virtutilor publice. Inainte de a fi numit ambasador, eram conferentiar la o mica universitate privata din Berlin: European College of Liberal Arts. Era un post care-mi aducea multe satisfactii, dar am vrut mai mult. E vorba, in primul rand, de onoarea de a-mi reprezenta tara. De ce Danemarca si Islanda? Pentru ca asa s-a nimerit. Oricum, trebuie sa fi intrat multe elemente in calculul celor care au luat decizia numirii. Si nu e treaba mea sa-mi dau cu parerea daca s-au gandit bine sau nu. Pot spune ca eu ma simt aici in elementul meu si ca ma bucur de increderea pe care au avut-o in mine presedintele si guvernul. D. S.: Domnule ambasador, va rugam sa prezentati pe scurt istoricul relatiilor dintre Romania si Danemarca. T. P.: Imi cereti cam mult. N-o voi lua de la vikingi si nici macar de la calatoria lui Andersen in Tarile Romane. Relatii diplomatice exista de la 1917, iar printre predecesorii mei sunt cateva personalitati cu adevarat remarcabile. Raoul Bossy este, de exemplu, unul dintre cei mai distinsi diplomati ai Romaniei. Doi dintre predecesorii mei, Derussi si Sturdza, au devenit ministri de externe. Iar ruda mea, Matyla Ghyka, a fost insarcinat cu afaceri in calitatea lui de atasat militar la Stockholm. Atat Regele Mihai, cat si Regina Ana sunt descendenti ai Regelui Christian al IX-lea, marele furnizor de fii si fiice demne de a urca pe tronurile Europei. In ultima vreme, relatiile romano-daneze au crescut in importanta, factorii determinanti fiind intrarea in NATO si UE si deschiderea unor largi oportunitati de afaceri pentru ambele tari. Intr-un singur an, in 2007, s-au infiintat nu mai putin de 101 noi companii daneze in Romania. Pe plan simbolic, au avut loc vizitele de stat ale Reginei Margrethe si ale Presedintelui Iliescu, iar dialogul politic s-a intensificat datorita unui context, cum spuneam, foarte favorabil. In privinta Islandei, pot sa ma mandresc ca prima vizita a unui presedinte islandez in Romania a fost initiata de mine. A fost o vizita cu miez, plina de continut si rezultate. Din acest an, exista un consul onorific al Romaniei in Islanda si un consul onorific al Islandei in Romania. D.S.: Exista o solidaritate romaneasca intre actiunile ambasadelor Romaniei in tarile nordice? Daca da, cum se manifesta ea? T.P.: Imi doresc o colaborare mai intensa cu colegii de la Stockholm, Oslo, Helsinki si Berlin. Nu e vorba de relatii personale, care sunt excelente, ci de o abordare institutionalizata. Acelasi lucru e valabil pentru alte grupuri de state. D.S.: Avand in vedere ca la Universitatea din Aarhus se studiaza limba romana, va rugam sa ne spuneti cum veti promova, in mandatul dumneavoastra, colaborarea dintre universitatile din Romania si Danemarca. Credeti ca reluarea cursurilor de limba daneza in Romania, la nivel de specializare in cadrul scolilor de litere, ar fi de bun augur in privinta unei colaborari mai stranse, culturale, dar si politice sau economice? T. P.: Va contrazic: nu mai exista catedra de limba romana in Danemarca de cand a murit regretatul Eugen Lozovan. Dispar una dupa alta catedrele de limbi straine, ele nefiind, cum s-ar spune, rentabile. Comisarul nostru european, Leonard Orban, are mult de lucru pentru a favoriza cu adevarat multilingvismul la nivel european. Atata vreme cat profitul si rentabilitatea se impun ca unicul criteriu intr-o lume globalizata, nu cred ca diversitatea culturala si lingvistica are mari sanse. Dar s-ar putea sa asistam la o schimbare de tendinta, atunci cand dominatia unei singure limbi va pune tocmai probleme de rentabilitate. In privinta schimburilor universitare, rolul ambasadei este, in principal, unul de diseminare a informatiei. A trecut vremea acordurilor bilaterale. Acum, studentii au o mare mobilitate si candideaza la universitati in functie de interesele lor de cariera. Nici Danemarca, nici Romania nu sunt destinatiile cele mai atractive pe piata globala a carierelor academice. In schimb, in Danemarca, se gandeste din ce in ce mai mult in termeni de competitie internationala si exista, fara indoiala, poli de excelenta in cercetare si invatamant, mai cu seama in domeniul stiintelor aplicate. Mi-as dori o abordare mai ambitioasa si mai agresiva din partea universitatilor romanesti. Nu trebuie sa ne subestimam potentialul. D. S.: Cat de mare este comunitatea de romani din Danemarca si cum sunt acestia receptati de danezi? T. P.: Relativ mica, in comparatie cu alte tari din Uniunea Europeana: in jur de 2.400 cu totul, incluzandu-i si pe cei care au renuntat la cetatenia romana, pentru a o putea obtine pe cea daneza. Cei care isi vad de treaba, muncesc si se integreaza sunt bine receptati, iar hotii si violatorii sunt prost receptati. Din fericire, nu sunt multe asemenea cazuri in Danemarca. Din pacate, ele sunt insa, asa cum e si normal, mediatizate, pe cand reusita si buna purtare nu ajung sa fie cunoscute decat pe baza raporturilor directe, de la om la om. D.S.: Care sunt simbolurile romanesti pe care considerati ca ar trebui sa le promovam in afara tarii? T.P.: Ce vreti sa va spun? Eminescu, Coloana Infinitului si Festivalul Enescu. Micii si berea, sarmalele si spritul, mamaliga, pastrama si tuica. Dracula, Palatul Poporului si Nadia Comaneci. Ma intreb cum vor reusi specialistii brandului de tara sa le adune pe toate sub aceeasi umbrela. Cred ca multe simboluri se impun de la sine. Fiecare dintre noi, nu doar statul si guvernul, ar trebui sa se intrebe cum contribuie la bunul nostru renume. E o chestiune de interes bine inteles. D.S.: Ce credeti ca ar putea romanii sa preia ca exemplu din societatea daneza? T.P.: Modelul securitatii flexibile pe piata muncii, asa-numita flecsecurity, este o sursa majora de inspiratie, dar nu cred ca poate fi copiat de catre societati care nu au aceiasi parametri generali de functionare. Danemarca este o tara omogena din punct de vedere social si cultural; Romania este, dimpotriva, o tara a contrastelor, a inegalitatilor si a unei mai mari diversitati. La nivelul elitelor noastre economice, mi-as dori un simt sporit al responsabilitatilor sociale, tocmai pentru a nu face necesar interventionismul statului. Pe de-alta parte, codul muncii din Romania este in continuare prea rigid dupa gustul meu, iar birocratismul e in floare: prea multe reglementari, prea multe hartoage, prea multe stampile si aprobari. In privinta culturii politice, ceva din spiritul consensual caracteristic societatilor scandinave ar fi de folos intr-un context eminamente conflictual si pasional, precum cel de la noi. Dar sa nu ne luam dorintele drept realitati. D.S.: Care este mesajul dumneavoastra de Ziua Nationala a Danemarcei? Theodor Paleologu: Traiasca Regina!