Alina Mungiu-Pippidi – doctor in psihologie sociala, profesor si scriitor

Carte de vizita Data nasterii: 15 martie 1964. Doctorat in psihologie sociala la Universitatea din Iasi (1995). Director al Centrului pentru Politici Publice (1995-1997). Profesor de psihologie sociala in cadrul Universitatii din Bucuresti (1995-1998). Director al departamentului de stiri din TVR (1997-1999). Profesor al Facultatii de Stiinte Politice SNSPA (1998-2005). A publicat mai multe lucrari cu specific social-politic, printre care: „Romanii dupa 89” (1995), „Doctrine politice. Concepte universale si realitati romanesti” (1998), „Transilvania subiectiva” (1999), „Politica dupa comunism” (2002), „Nationalism after Comunism, Lessons Learned” (2004). In prezent este presedinte executiv al Societatii Academice din Romania. Alina Mungiu-Pippidi s-a remarcat ca una dintre cele mai cunoscute voci ale societatii civile. A fost unul dintre cei mai virulenti critici ai Partidului Social Democrat, remarcandu-se printr-un discurs direct, considerat de multi ca fiind agresiv. Reporter: Ce ati schimba din cartea pe care ati scris-o in 1995, “Romanii dupa ‘89”? Alina Mungiu-Pippidi: Introducerea teoretica, azi mi se pare saraca dupa ce am mai citit zece ani. In rest, nimic. Din pacate, am avut dreptate, electoratul, asa cum era el dupa comunism, reflecta valori de tranzitie, mai mult tinand de regimul dinainte, iar liderii de opinie descrisi acolo, care aplaudau pe mineri, sunt activi si azi in campul propagandei, ei sau tinerii crescuti de ei. Tranzitia a fost un razboi civil propagandistic, si azi inca traim in plina competitie dintre doua versiuni asupra istoriei recente, una care disculpa comunismul si pe colaboratorii sai, si una care ii acuza. Rep.: Ati avut initiativa fondarii Coalitiei pentru un Parlament Curat. Cat de curat e Parlamentul Romaniei de azi? A.M-P.: Curat murdar. As zice, cu o suta de oameni mai curat decit ar fi fost fara campanie, dar vreo suta net din cei de pe lista neagra au intrat, iar altii ar fi meritat sa fie pe liste si nu au fost. Ce sa facem, nu am avut listele de salarii de la Rompetrol, ca sa stim cati parlamentari erau de fapt in serviciu comandat. A trebuit sa lucram cu ce am gasit. Daca organismele statului ar putea face o pre-triere, de exemplu CNSAS, ar avea poate acces la date mai complete decit noi. Fapt e ca noi am pus multe nume ca securisti pe liste, in vreme ce CNSAS nu a ajuns nici azi sa se pronunte. Rep.: Cum l-ati caracteriza pe presedintele Basescu? A.M-P.: Un mare comunicator public, care a ajuns dintr-o conjunctura in fruntea bataliei pentru intarirea statului contra mafiilor de tot felul, si care acum trebuie sa fie la inaltimea acestei intimplari. Se putea descurca mult mai usor daca ramanea smecher precum ceilalti si ar fi fost scutit de tot acest circ. Are stima mea ca nu si-a facut viata usoara si ca a ramas consecvent unor promisiuni de conjunctura. La capitolul cum punem in practica, sunt ceva mai critica, prea crede ca fetele de la primarie sunt bune si la politica nationala si internationala, sacrificand calitatea. Si mai crede, gresit, ca poti folosi metode si instrumente imorale pentru cauze bune. Asta e o naivitate. Serviciile nu au servit niciodata pe nimeni, numai interesul lor. Partidele se fac praf, politicienii prospera Rep.: Intre 2001 si 2004 ati promovat ideea unei fuziuni intre PNL si PD. Mai credeti in posibilitatea acestei fuziuni? A.M-P.: Am promovat o uniune in care fiecare si-ar fi pastrat unitatea ideologica, dar si-ar fi ales organisme comune de conducere. Nu cred pe mai departe in asa ceva. Poate PLD sa fuzioneze cu PD la un moment dat, atat. Rep.: Cum vedeti sfarsitul razboiului dintre Palatul Victoria si Palatul Cotroceni? A.M-P.: Cu mari scoruri la opozitie la alegeri, ca asa e electoratul, vrea liniste si se va orienta catre cine e intr-o pozitie mai buna sa o ofere. Rep.: Ati afirmat de curand ca PLD are un avantaj fata de PNL, prin faptul ca are un proiect de viitor. Ce partide mai au proiecte de viitor, pentru ca senzatia generala e aceea ca in politica romaneasca mai mult se improvizeaza? A.M-P.: Nu vreau deloc sa evidentiez un partid fata de altele. PLD si PD cred intr-o unire a centrului dreapta. As fi spus ca si PSD are un proiect, dar la ora asta nu-l mai discern, Geoana a ajuns sa gandeasca cu capul lui Dan Voiculescu, ca si Calin Popescu Tariceanu uneori, in saptamanile din urma. Domnii Patriciu si Voiculescu au proiecte clare, sa dainuie economia de privilegiu de pana acum, si daca din asta fac praf un partid ca PNL, lor nu le pasa deloc, si are aerul ca nici unor penelisti. Mai sunt cazuri cand partidele se fac praf, iar politicienii prospera. De fapt, ce sint partidele si cind vor deveni ele autonome fata de grupurile de interese, si nu doar simple anexe? Asta e intrebarea. Numai de atunci incolo putem vorbi de un proiect. Europenizarea cu sila a clasei politice Rep.: Exista riscul ca romanii sa crediteze formule populiste in perspectiva viitoarelor alegeri europarlamentare? A.M-P.: Formule, poate, declarat populiste, ca populiste sunt toate la ora asta. Sigur ca exista, dar nu cred ca electoratul teribilist si disperat are mai mult de 20%. Rep.: Cum credeti ca va fi europenizata clasa politica romaneasca? A.M-P.: Cu sila, si va lua zeci de ani. Cand vom fi toti prosperi si autonomi si fiecare cetatean va putea sa-si reclame drepturile, nu sa le cerseasca, asa cum e azi. Rep.: Sunt posibile in Romania de azi depolitizarea statului si ocuparea functiilor din sectorul public pe baza de merit si nu de apartenenta politica? Rep.: Dificultatea este in selectie, formal si acum multe pozitii nu sunt politice, dar de fapt sunt. Cine sa fie acele agentii impartiale care sa se ocupe cu selectia, presupunand ca putem intimida clasa politica sa le lase din mana? Parerea mea este ca recrutarea trebuie sa ajunga la sectorul privat, oricum noi pentru asta trebuie sa militam, la comisionarea catre agentii de resurse umane a acestor numiri. Unde putem, as prefera sa fie agentii europene, nu romanesti! Optiuni si argumente Director de stiri sau profesor la Universitate? Si mai bine, director de think-tank, ca la SAR, unde ideile chiar sunt in actiune si schimba lucrurile. Harvard sau Oxford? Grea intrebare. Merg la Oxford semestrul de primavara-vara, dar tot la Harvard tanjesc. Henry Kisinger sau Hans-Dietrich Genscher? O prefer pe Condy. Gender favoritism. Opera sau teatru? Stiri. Pink Floyd sau Rolling Stones? Pink Floyd. Ionel I.C Bratianu sau Nicolae Titulescu? Titulescu. M-am inspirat vag din figura lui cand am scris romanul meu “Ultima cruciada”, publicat la Humanitas acum cativa ani. Cu ocazia asta i-am citit mare parte din opera. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro