Alimente rituale si obiceiuri de Pasti

De Pasti, alimentele rituale erau, ca si la sarbatorile de iarna, foarte variate: miel, purcel fript, colacii dati de pomana in Sâmbata lui Lazar sau in Duminica Floriilor, ouale inrosite sau incondeiate. Cele mai insemnate copturi sunt pasca si colacul, preparate din faina de grâu. Caracterul ritual al pastii este subliniat de data prescrisa de traditie când trebuia pregatita, de forma sa, de ornamentele din aluat si de utilizarea ei in diferite practici magice. Multe dintre credintele legate de sarbatoarea Pastelui au o origine precrestina. Puterea cutumei le-a pastrat in unele zone nealterate, sau le-a “crestinat”, incadrându-le intr-un ansamblu unitar. Pasca si puterile sale Pasca se coace joia, vinerea sau sâmbata si se zice ca daca va creste frumos, va fi un an bun. In unele zone, la pasca facuta pentru sfintit i se adauga o cruce de aluat. Aceasta poarta numele de “nafura”, ca si prescura pe care savârseste preotul sfânta jertfa la liturghie. Se crede ca dintr-o astfel de nafura a facut Dumnezeu toate florile, toate semintele care sunt pe pamânt si toate pâinile; a farâmat crucea marunt, a aruncat bucatile in cele patru zari si peste toata lumea au rasarit flori. Când se face focul pentru pasca, se pun pe cuptor seminte de cânepa, ca sa creasca cânepa frumos. Pentru a face pasca, femeile se ingrijesc, se spala pe cap, se piaptana, imbraca straie si camasa curate, bat matanii spunând rugaciuni si apoi se apuca de plamadit. Când pun pasca in cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe toti peretii casei si apoi la gura cuptorului. Din acelasi aluat se fac si cozonacii, adaugându-se zahar, rom, scortisoara si sâmburi de nuca. Gospodinele fac si o pasca pentru vaci. Dupa ce e sfintita, se da câte o bucatica de pasca la vaci in fiecare sâmbata dimineata, “ca nu le strica nimeni si au lapte mult”. O pascuta se da de pomana unui om sarac, cu credinta ca astfel crestinul e ferit de friguri peste an. Când se face pasca, apa cea dintâi, cu care se spala pe mâini fetele dupa ce au framântat aluatul, se sfinteste si cu ea se spala apoi fetele, pentru ca “asa cum apuca oamenii repede pasca si fug acasa, asa s-o apuce pe fata flacaii la joc”. Cu aceeasi apa se spala in sapte sâmbete, pâna a nu rasari soarele, si o arunca pe iarba sau pe flori, ca sa fie ca florile de frumoase. Se mai crede ca fata care trece pe sub pasca se marita in acel an. Aducându-se pasca de la biserica acasa la Pasti, se gusta mai intâi din anafora si apoi din crucea pastei. E bine ca atunci când se manânca din pasca sa se tina piciorul pe un topor, “ca nu se prinde nimic de om, ca de fier”. Mai exista credintele ca daca se bate vita de trei ori cu stergarul de pe pasca nu se deoache si ca soarecele care gusta din pasca, se transforma in liliac. Oul, arhetip al genezei Treptat, obiceiurile preistorice legate de ou, acest arhetip al genezei, au fost preluate de crestinism: oul, colorat si impodobit, este simbolul Mântuitorului, care paraseste mormântul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace. La inceput, ouale se vopseau cu plante in galben - culoarea Soarelui pe bolta Cerului, si in rosu - culoarea discului solar la rasarit si apus. Ulterior, ouale au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu figuri de ingeri, cu miel, cu motive astrale, fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe. Dupa milenii de evolutie a credintelor si ideilor religioase, românii inrosesc si incondeiaza ouale primavara, la sarbatoarea centrala a calendarului festiv crestin, Pastele. Inrositul si incondeiatul oualor, mestesuguri populare de un rar rafinament artistic, se imbina cu numeroase credinte si obiceiuri precrestine. Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, oul este ales la Miezul Paresimilor, ziua de miercuri din mijlocul Postului Mare, este gatit (colorat si incondeiat) in Saptamâna Patimilor, pentru a fi ucis, prin lovire violenta in cap (Ciocnitul oualor) si mâncat sacramental in ziua de Paste. Prin acest scenariu ritual, cei vechi credeau ca timpul si spatiul inconjurator mor si renasc anual, impreuna cu divinitatea adorata. Bogata terminologie zonala a oualor incondeiate reflecta tehnica incondeiatului (oua inchistrite, impistrite, picurate, pictate, impuiate) si instrumentele folosite (oua incondeiate). Alte denumiri, precum oua necajite si oua muncite, se refera la chinul oualor in timpul complicatului proces de incondeiere: desenarea cu ceara incinsa, si introducerea lor de mai multe ori in apa fiarta. Obiceiurile si credintele legate de cojile acestora pot aduce frumusete si sanatate, belsug si rod bogat, pot sa lege sau sa indeparteze oamenii, sa grabeasca maritisul fetelor, sa inmulteasca vitele etc. Masa evreiasca de Pasti Matot - azima, inseamna aluat nedospit, cu care s-au hranit evreii in perioada fugii din Egipt. Parasind in graba Egiptul, ei n-au mai avut timp sa-si coaca pâine dospita si au luat cu ei niste turte nedospite. Maror sunt niste ierburi amare care au menirea sa evoce viata amara, plina de durere si suferinta de care a avut parte poporul evreu in timpul robiei egiptene. Sarbatoarea de Pesah dureaza opt zile; primele doua si ultimele doua zile sunt sarbatori, iar zilele dintre ele sunt semisarbatori si poarta denumirea de Hol-Hamoed. Timp de opt zile, cât dureaza sarbatoarea, este interzisa consumarea pâinii si a oricaror produse fainoase (hamet), precum si a oricarui aliment care nu a fost preparat in conditii rituale speciale de Pesah. In ajun de Pesah, stapânul casei face o cercetare amanuntita in toate incaperile, pentru a verifica daca nu se afla pe undeva ceva hamet. Nici o farâmitura de aluat dospit, sub nici o forma, nu trebuie sa se gaseasca in acest interval de timp in casa credinciosului evreu. Toate alimentele sunt inlocuite cu altele, special preparate de Pesah - pachete de matot, pungi cu faina de azima, sticle cu vin cu etichete care arata ca nici un ferment nu a patruns in ele. Toate pachetele de alimente poarta sigiliul unei autoritati rabinice care garanteaza ca fabricarea a decurs potrivit prescriptiilor religioase. Vesela de fiecare zi este inlocuita cu servicii noi, scoase din lazi sau dulapuri care le-au adapostit timp de 12 luni: cratitele si tacâmurile sunt si ele inlocuite. Masa este aranjata cu fast si potrivit ritualului. Pe platou se afla alimente cu continut simbolic: karpas (patrunjel), apa sarata cu otet, morcov, laptuca, hrean si ierburi amare, ca amaraciunea evreilor din Egipt. De asemenea, se mai afla haroset, o pasta din miere, migdale, scortisoara si vin rosu, sugerând lutul din care sclavii evrei faceau caramizi. In sfârsit, zeroa, un os cu carne fripta care evoca mielul pascal de altadata, si un ou rascopt, care simbolizeaza distrugerea Templului din Ierusalim. Superstitii pascale Care gusta mai intâi la masa de Paste din usturoi si hrean, pe acela nu-l manânca puricii si va fi sanatos in tot anul. In ziua de Pasti nu se merge pe la case, pentru ca e ca si cum ai umbla cu cersitul. Nici nu se doarme in ziua de Pasti, ca-ti ia strigoiul nafura dintre dinti, o vinde diavolului si atunci nu ai noroc, e saracie in casa si-ti ploua fânul in polog. Cine nu doarme in ziua de Pasti e tot anul vioi, nu e somnoros si oriunde se duce are parte de vreme frumoasa. Din firimiturile ramase de la masa de Pasti, daca le ingropi, se face “cucoana”, o planta numita si “marunca”; fiertura acestei plante e buna de baut pentru a face copii. In ziua de Pasti, dis-de-dimineata, inainte de a merge la biserica, se spala satenii cu apa in care au fost puse un ban de argint (ca sa fie albi ca argintul si sa aiba bani peste an), si cu un ou rosu, ca sa fie rosii ca oul cel rosu. Când vii de la Pasti, e bine sa intri in casa pe brazda verde, ca e bine de sanatate. Lumânarile ce ramân de la Pasti sa le aprinzi când pleaca danacii si fetele mari la hora; si sa treaca prin ele, ca sa se uite lumea la ei ca la Domnul Hristos. In prima zi de Pasti, femeile iau din gradina pamânt cu iarba si il asaza pe tacute pe pragul casei. De Pasti, ori manânci anafura, ori manânci muguri de salcie si flori de mar e totuna, pentru ca pomii sunt sfinti. Oul, generator de viata Izvoare istorice si arheologice sigure atesta, cu multe secole i.H., obiceiul de a se face cadou oua colorate la unele sarbatori sezoniere, in primul rând la Anul Nou: in China, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming, care cadea in aprilie, se obisnuia sa se ofere in dar oua colorate; la vechii persi era obiceiul ca la sarbatoarea primaverii, oamenii sa-si daruiasca unul altuia oua de diferite culori; la romani, tinerii vopseau ouale in rosu si, pe lânga alte cadouri, si le trimiteau reciproc la sarbatoarea lui Ianus; la vechii slavi exista datina ca la sarbatoarea primaverii sa se ofere in dar oua rosii, iar vechii egipteni considerau oul un simbol sacru al vietii, al renasterii omului dupa potop. Pentru evrei, oul marca timpul fugii din Egipt. Aparitia frecventa a oului, in special a oului colorat, in ceremoniile antice de innoire a timpului se bazeaza pe conceptiile lor cosmogonice care comparau universul cu oul generator de viata. De pilda, chinezii credeau ca Cerul si Pamântul ar fi un urias ou de pasare: Cerul ar fi invelisul Pamântului, asemanator cojii de ou care inveleste galbenusul. Obiceiuri ciudate In Moldova, se sfinteau in ziua de Paste resteiele de la jug, sa nu se apropie diavolul de gospodarie. Se mai sfintea si „fundul pantalonilor” unui barbat, care se intrebuintau din când in când la strecurat laptele, in contra deochiului. De asemenea, se sfintea o bucata din camasa unei fete care a avut prima menstruatie, aceasta fiind apoi buna de afumat pentru boala cea rea, spariet si când se umfla piciorul si te doare de nu poti sa calci. Se mai sfintea si pânza cu care se stergeau ouale cele rosii, fiind buna tot de spariet si de buboaie, umflatura si de afumat vaca când “se strica”. Cine vrea sa aiba noroc la prins peste, când ia pasca din biserica, n-o manânca; se duce si o arunca in râu si tot anul prinde peste, dar e considerat un pacat. Ca sa aiba cineva noroc la vânatoare, nafura ce o ia la Pasti, din Biserica, o pune in arma si trage cu ea, pentru a nimeri vânatul. Si acest gest e considerat un mare pacat, pentru ca se impusca trupul lui Hristos. Sacrificiul mielului O data cu revelatia ebraica, simbolul sacrificiului mielului si-a intregit semnificatia: mielul simbolizeaza un membru al turmei lui Dumnezeu. El va paste turma Sa ca un Pastor si cu bratul Sau o va aduna. Pe miei ii va purta la sânul Sau (Isaia, 40,11). Imaginea a fost reluata de crestinism. Cu o consecventa pe care nimic n-a putut-o altera, mielul de lapte reprezinta insa, cu precadere – de la evrei la crestini si apoi la musulmani -, animalul de sacrificiu cu ocazia innoirii, in sfera careia intra, succedându-se, Pastele evreiesc, Pastele crestin si Ramadanul islamic. Tâsnirea sângelui mântuitor al lui Iisus pe cruce nu este lipsit de legatura cu sângele izbavitor al mielului sacrificat, cu care evreii ung usciorii si pragul de sus al usii pentru a indeparta fortele raului de casa lor. Atunci când Ioan Botezatorul a zis, vazându-l pe Hristos: Iata mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii, spusele lui trimit cu siguranta, macar partial, la tema sacrificiului. Accentul pascal apare in prim planul celei dintâi epistole a lui Petru: crestinul este eliberat precum, odinioara, Israel din Egipt, prin sângele unui miel, Iisus Hristos. Ioan si Pavel afirma, la rându-le, faptul ca moartea lui Hristos desavârseste sacrificiul mielului pascal. Asocierea lui Iisus cu un miel a fost atât de puternica, incât un conciliu desfasurat la Constantinopol, in anul 692, a hotarât ca arta crestina sa-l reprezinte pe Iisus cu bratele desfacute in forma de cruce, si nu sub chip de miel. Taierea mielului de Pasti nu este altceva decât jertfa anuala a zeului din religiile precrestine. Fl. Marian vorbeste insa si de sacrificiul purcelului, caruia i se pune o bucatica de hrean in gura. Purcelul reprezinta intruchiparea unei stravechi zeitati a grâului si a vegetatiei, iar jertfa lui pare mai logica sa fie efectuata primavara, si nu iarna. Ioan BOTIS