Alianta in deruta

Plecarea de la Pentagon a ministrului american al apararii Donald Rumsfeld ii va pune intr-o situatie neplacuta pe aliatii europeni ai Washingtonului, care s-ar putea confrunta cu perspectiva de a trebui sa contribuie mai mult la actiunile legate de securitate, sunt de parere unii analisti, citati de Judy Dempsey, in cotidianul The International Herald Tribune. Articolul citat si de Rompres arata ca, odata cu venirea la Pentagon a lui Robert Gates, fost director al CIA, tarile europene s-ar putea confrunta cu noi provocari in relatia NATO - Statele Unite. Eforturile lui Rumsfeld de a transforma Alianta condusa de SUA dintr-o organizatie de aparare colectiva intr-o asa numita „coalition of the willing” (coalitie a voluntarilor) care actiona pe marginea „aventurilor” militare ale Washingtonului, asa cum s-a intamplat in Irak, au slabit sprijinul acordat de europeni, sustin aceiasi experti. Daca Gates, constient de nou aleasa majoritate democrata din Congres, se va decide sa schimbe aceasta politica si sa faca din NATO prima alegere a Washingtonului ca partener de operatiuni militare, politica de aparare europeana ar putea fi prinsa pe picior gresit. „O noua echipa in Congres ar putea fi neplacuta pentru europeni”, declara Jens van Scherpenberg, expert in relatii trans-atlantice la Institutul German pentru Afaceri de Securitate si Internationale din Berlin. „Europenilor li se poate cere sa preia mai mult din sarcinile comune”, argumenteaza acesta. Dispret pentru europeni „Rumsfeld avea un anumit dispret pentru europeni. La inceput, el dorea ca armata americana sa actioneze de una singura. Intr-un fel, aceasta varianta era mai convenabila pentru europeni pentru ca stiau ca politica in Irak era compromisa. Intre timp, europenii au inceput sa aiba grija de propriile lor prioritati strategice si de securitate”, adauga van Scherpenberg. O schimbare de politica, apreciaza Judy Demspsey, ar putea deveni vizibila odata cu summitul NATO de la Riga, in Letonia, de la sfarsitul acestei luni. Se spera ca Gates, pe care presedintele George W. Bush l-a numit miercuri, 8 noiembrie, pentru a-i succeda lui Rumsfeld, va participa la intalnire, desi acest lucru nu a fost confirmat inca de oficialii NATO. In orice caz, Gates, unul din membrii Grupului de Studiu pentru Irak, este asteptat sa stabileasca o noua strategie in privinta Irakului si sa si-i apropie din nou pe aliatii europeni ai Washingtonului, punand astfel capat dispretului lui Rumsfeld. „Asa numitele coalitii ale voluntarilor au negat intregul concept al NATO si au slabit Alianta”, declara Toms Baumanis, directorul Latvian Atlantic Council. „Letonia si celelalte state baltice au dorit dintotdeauna ca NATO sa reprezinte o puternica organizatie de aparare colectiva. Statele baltice si-au dorit ca NATO sa fie un garant al securitatii lor, deoarece aceste state se simt nesigure in privinta tipului de securitate pe care UE le-o poate garanta in viitor”, explica el. Zdzislaw Lachowski, analist pe probleme de securitare la Stockholm International Peace Research Institute, este de parere chiar ca si cei mai apropiati aliati ai Washingtonului din Europa de Est au fost ingrijorati in privinta unor astfel de coalitii. „Polonia nu se simte bine cu aceste “coalitions of the willing”, deoarece doreste o puternica alianta euro-atlantica”, sustine acesta. In pofida criticilor formulate la adresa politicilor americane din timpul lui Rumsfeld si a felului in care acestea au subminat NATO, analistii sunt de parere ca o simpla intoarcere la status quo este improbabila. „Ceea ce s-a intamplat in timpul mandatului lui Rumsfeld a fost ca politica de aparare a devenit extrem de ideologica”, declara Nicole Gnesotto, directoarea institutului UE pentru Studii de Securitate din Paris. „Administratia Bush a spus de fapt ca aceia care nu ii sustin sunt impotriva lor”. „Odata cu noua componenta a Congresului, liderii europeni nu ar trebui sa se amageasca, crezand ca lucrurile vor fi mai usoare pentru europeni sau pentru NATO”, crede aceasta. Vechea si Noua Europa Analistii sunt de parere ca una din greselile tactice a lui Rumsfeld a fost esecul acestuia de a exploata extraordinara sustinere a Europei fata de Statele Unite, dupa atacurile de la 11 septembrie 2001. In acel moment, NATO era mai mult decat doritor sa preia o mare parte a sarcinilor care priveau apararea, chiar daca ii lipseau capacitatile militare pentru a o face. Intr-adevar, pentru prima data in istorie, George Robertson, la acel moment secretarul general al NATO, a invocat Articolul 5 din Tratatul de la Washington al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, imediat dupa atacuri, articol care stipula ca un atac asupra unui membru al Aliantei este un atac asupra intregii Aliante. Pentagonul nu s-a grabit insa sa accepte propunerea lui Robertson, lasand alianta si mai in deruta in incercarea sa de a-si defini un rol dupa Razboiul Rece. In momentul in care Rumsfeld a inceput sa ii ceara NATO sa sustina razboiul condus de americani in Irak, in 2004, opozitia fata de acest razboi era deja vehementa in Franta, Germania si Benelux. Analistii sunt de parere ca Rumsfeld a exploatat aceste diferente de pareri, catalogand tarile care se declarau impotriva razboiului drept “Vechea Europa’, prin contrast cu “Noua Europa”, reprezentata de unele tari Occidentale si majoritatea tarilor foste comuniste din Europa de Est, care, la acel moment, considerau justificata din punct de vedere moral schimbarea de regim in Irak. „Tarile care s-au alaturat coalitiei conduse de SUA in Irak au invatat multe lucruri despre politica americana.”, declara Gnesotto. „Au vazut ca politica pentru Irak a fost un dezastru. In acest fel, diferentele de pareri dintre ‘Vechea’ si ‘Noua’ Europa s-au estompat, in pofida incercarii lui Rumsfeld de a diviza si de a slabi Europa”. The International Herald Tribune