Alianta care ingrijoreaza

Daca americanii isi amintesc vizita facuta de presedintele Nixon in China in 1972 ca fiind o realizare fundamentala a politicii externe, acest fapt este posibil pentru ca presedintele american a inlaturat, prin gestul sau, temerile legate de Razboiul Rece si de o posibila alianta intre URSS si China. Insa nici prabusirea URSS si nici indreptarea Chinei spre capitalism nu au reusit sa inabuse temerile privitoare la faptul ca un posibil parteneriat intre Rusia si China ar putea pune in pericol interesele SUA si ale Europei in vasta regiune a Eurasiei. Unii oficiali occidentali sunt ingrijorati ca un asemenea parteneriat ar putea sa ia fiinta. Temerea lor ar putea fi cat se poate de indreptatita. Cauzele ingrijorarii Washingtonul este ingrijorat de faptul ca o alianta chinezo-rusa ar crea o serie de obstacole in ceea ce priveste atingerea de catre SUA a unor obiective strategice, in mod special in Asia si in Orientul Mijlociu. Incercarile de inlaturare a ambitiilor Iranului din domeniul nuclear si eforturile depuse pentru invingerea teroristilor din Asia Centrala constituie doar capul unei lungi liste de asemenea prioritati. Oficialii europeni se tem de faptul ca, pe termen lung, China ar putea absorbi cantitati din ce in ce mai mari de energie din rezervele Rusiei - rezerve de care statele membre ale UE depind din ce in ce mai mult - si ca Rusia va incerca sa transforme din nou Ucraina si Belarus in state-tampon impotriva influentei europene. Oficialii occidentali nu au acordat la momentul respectiv o importanta mare tratatului de cooperare semnat de China si de Rusia in 2001, iar aceste doua tari nu au fost singurele care s-au opus razboiului inceput in Irak de catre SUA, in 2003. Insa imboldul dat de rusi si de chinezi in cadrul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai, imbold menit sa duca la retragerea trupelor americane din Uzbekistan in 2005, a provocat dezbateri in comunitatea internationala. O luna mai tarziu, o serie fara precedent de exercitii militare comune ale Rusiei si Chinei, in care au fost implicati aproximativ 10.000 de soldati si echipamente militare avansate, a sporit nivelul ingrijorarii. Opozitia lor fata de sanctiunile dure impuse Iranului a provocat tensiuni in cadrul Consiliului de Securitate al ONU, existand temerea ca alte asemenea coordonari ale atitudinilor Chinei si Rusiei ar putea impiedica atingerea altor obiective ale Occidentului. Mai multi factori au limitat perspectivele pentru un parteneriat strategic intre cele doua tari. In timpul Razboiului Rece, Moscova si Beijing s-au aflat in competitie pentru suprematia in lumea comunista. Tensiuni la granitele celor doua tari au aparut in 1969, cand a avut loc un conflict armat de o anvergura medie. Vizita presedintelui american Nixon la Beijing, care a avut loc trei ani mai tarziu, a adancit distanta dintre cele doua tari. Trei argumente De la prabusirea URSS in 1991, impozanta demografica a Chinei a inceput sa-i intimideze pe liderii rusi. Vastul teritoriu al Rusiei are numai 143 de milioane de locuitori, numar care scade cu aproximativ 700.000 pe an. Nelinistea generata de acest aspect l-a determinat pe presedintele rus Vladimir Putin sa ofere recompense banesti femeilor care nasc doi sau mai multi copii. Asia Centrala este un spatiu in care China si Rusia se afla in permanenta in competitie. Cand cele cinci foste republici sovietice (Kazahstan, Kargazstan, Uzbekistan, Tadjikistan si Turkmenistan) si-au dobandit independenta in 1991, Moscova s-a temut de o posibila intensificare a competitiei pentru loialitatea si resursele acestor tari. Insa, exista mai multe motive pentru care relatiile ruso-chineze s-ar putea schimba. Pe parcursul ultimului deceniu, ambele tari au devenit din ce in ce mai preocupate de prezenta SUA in imediata lor vecinatate. Rusia se confrunta cu guverne pro-occidentale in tarile baltice, Ucraina si Georgia, iar China priveste cu neliniste legaturile din ce in ce mai stranse ale SUA cu India. In al doilea rand, in decursul ultimilor trei ani, pretul global al petrolului s-a triplat, crescand influenta si increderea in sine a Rusiei. China are nevoie de o cantitate din ce in ce mai mare de energie pentru a face fata dezvoltarii si de conducte de peste hotare pentru a transporta aceste resurse. Rusia poate oferi atat respectivele rezerve de energie, cat si conductele aferente. Aproximativ 80% din importurile de petrol al Chinei trec acum prin Stramtoarea Malacca, vulnerabila din punct de vedere strategic, o regiune maritima dominata de SUA si de India. Beijingul si Moscova au facut recent progrese in directia convenirii unui acord pentru construirea unei conducte ce ar elimina riscul reprezentat de Stramtoarea Malacca. In al treilea rand, actuala popularitate a lui Putin (nivelul sprijinului sau in Rusia este de aproape 70%) si castigurile semnificative aduse de petrol au temperat temerile Rusiei privind posibilitatea de a ramane partenerul inferior in cadrul relatiei ruso-chineze. In plus, Rusia a primit prea putin feedback si apreciere din partea SUA pentru cooperarea sa, incat multi oficiali rusi se intreaba daca mentinerea unei atitudine cooperante are rost. Cele doua parti continua sa faca schimb de informatii in ceea ce priveste amenintarea terorista, insa NATO s-a extins prin Europa spre teritoriile fostei URSS. Numerosi oficiali de la Kremlin afirma ca Moscova nu a castigat nimic in urma ajutorului acordat Washingtonului, in afara crearii muribundului Consiliu Nato-Rusia si a unui dialog privitor la energie, dialog de care Rusia nu mai are nevoie. Acesta este motivul pentru care oficialii de la Kremlin nu au acordat o mare importanta nemultumirii exprimate de SUA fata de vinderea unor arme in valoare de 120 de milioane de dolari catre Venezuela si fata de opozitia Moscovei in problema sanctiunilor ce trebuie impuse Iranului (cel mai mare client al Rusiei in domeniul armelor si in cel nuclear). In cadrul summitului G-8 liderii occidentali au avut oportunitatea de a elibera relatiile Rusiei cu SUA si UE de unele constrangeri. Insa Moscova s-ar putea intoarce spre alte parteneriate potential mai profitabile si spre prieteni redescoperiti la Beijing. Slate