Alegerile europarlamentare. Voi vota. De ce? Cum? ( III )

Alegerile europarlamentare. Voi vota. De ce? Cum? ( III ) In continuarea celor enuntate in primele doua parti, fiind vorba de campania electorala, voi incerca sa fac o analiza minimala a ofertei de candidati, utilizand „masuratorile” de notorietate, atat cat au reusit acestia sa se faca cunoscuti fie personal, fie cu ajutorul partidelor ce-i sustin. Pentru a alege in cunostinta de cauza – asa cum am definit-o in prima parte – este nevoie de informare judicioasa, dar nu intotdeauna aceasta este la indemana sau usor inteligibila. Totusi, pentru ca deja ne apropiem de sfarsitul campaniei se pot trge niste concluzii. Ce pot face ei acolo – in Parlamentul Euro-pean? Cu toate ca, precum in orice parlament, actiunile si luarile de pozitie ale fiecarui membru sunt limitate de mandatul grupului, membrii Parlamentului European se bucura de multa libertate de actiune. Grupul politic din care fac parte nu poate impune luarea unei decizii sau optiunea de vot asupra unui proiect legislativ. Membrii au un cuvant de spus in definirea pozitiei grupului, prin cooperarea intre coordonatorii comisiillor parlamentare. Trebuie subliniat ca pozitia grupului nu este impusa de la centru, de vreun ministru sau sef de partid – aici capata sens multiplu argumentul punerii pe liste de partid a candidatilor neinregimentati politic, dar cu o potentialitate de reprezentare uriasa. Mai mult, daca un deputat este profund nemultumit de pozitia grupului sau, poate alege sa nu voteze relativ la subiectul in cauza. Un membru al Parlamentului poate adresa intrebari Comisiei Europene, poate inainta o rezolutie sau o declaratie formala, poate inainta sau retrage amendamente la textul legislativ dezbatut in comisii, poate oferi explicatii despre votul sau, poate formula intrebari referitoare la activitatea structurilor politice ale Parlamentului, poate propune modificari ale Regulamentului Intern, poate invoca nerespectarea ordinii sau neconformitatea unei dezbateri. Deputatii au atributii ce sunt din ce in ce mai importante, influenteaza toate domeniile vietii cotidiene a cetatenilor Uniunii: mediul, protectia consumatorilor, transporturile, precum si educatia, cultura, sanatatea etc. Deputatii isi impart timpul de lucru intre Bruxelles, Strasbourg si circumscriptiile lor electorale. Participa la reuniunile comisiilor parlamentare si ale grupurilor politice, precum si la perioadele de sesiune suplimentare. La Strasbourg, participa la douasprezece perioade de sesiune. In paralel cu aceste activitati, deputatii trebuie sa aloce timp si circumscriptiilor lor electorale. Care este oferta partidelor? (oferta primilor 3 concurenti) PSD. Lista social-democratilor a fost definitivata greu, dupa ce o serie de personalitati ale partidului au avut probleme in promovarea lor pe lista. Astfel, a aparut nedumerirea legata de absenta fostului negociator sef al Romaniei – Vasile Puscas – care ar fi reprezentantul ideal al Romaniei pentru Comisia de Politica Externa a Parlamentului European. De remarcat la lista PSD sunt, in principal, doua aspecte. Capii de lista – Titus Corlatean si Adrian Severin – sunt foarte buni cunoscatori ai problematicii europene, cu expertiza pe zona relatiilor dintre Romania si UE. Desi asteptarile PSD fata de alegerile europene sunt foarte mari (ele pot reprezenta o parghie prin care partidul sa recupereze din esecurile interne), exista riscul unui esec daca se va incerca o supralicitare a alegerilor. Doua argumente: faptul ca Titus Corlatean nu-si poate asuma in mod real ipostaza de locomotiva a PSD, iar bazinul electoral al partidului este destul de incert ; propulsarea pe lista PSD a nu mai putin de cinci reprezentante ale Organizatiei de Femei a partidului, in primele zece pozitii, adica pe locuri eligibile sau „semi-eligibile”. Dar, tinand seama de faptul ca societatea romaneasca este dominata inca de valori paternaliste traditionale, va fi foarte greu de convins ca PSD are oferta cea mai buna. Totusi, doi-trei reprezentanti merita, performantele acestora confirma si dau incredere. PNL. Liberalii sunt cei care au cautat probabil cel mai intens o formula de lista care sa produca un scor electoral decent la scrutinul pentru PE. Cautarile s-au incheiat o data cu desemnarea lui Renate Weber si a lui Daniel Daianu in fruntea listei pentru euroalegeri, doua solutii apolitice, dar cu vizibilitatea in randul opiniei publice. Se remarca notorietatea relativa a candidatilor de pe urmatoarele pozitii. Cu exceptia lui Stejarel Olaru, care s-a afirmat ca istoric si drept consilier al premierului, celelalte nume nu au rezonanta regionala la nivelul publicului, precum cea a primarului Municipiului Baia Mare, Cristian Anghel. Cat despre reprezentativitate, liberalii cunosc bine ceea ce au de facut deputatii romani in Parlamentul European pentru un mandat scurt, de circa un an si jumatate. Competentele catorva candidati (vreo sase), pot fi un argument semnificativ pentru vot. PD. Aici se propune o lista echilibrata, dar fara nume cu notorietate si care sa frapeze prin competitivitate politica. Desemnarea lui Sorin Frunzaverde ca deschizator de lista arata insa consecventa democratilor care l-au mentinut pe fostul ministru al Apararii in prima pozitie, anuntata in urma cu mai multe luni. El este cel care a impus curentul popular in partid si a facut lobby constant pentru adoptarea doctrinei populare de catre PD. Riscul pentru Sorin Frunzaverde ar putea veni din o eventuala obtinere a unui rezultat sub asteptarile conducerii, mai ales ca liderul democrat nu este perceput ca locomotiva pentru PD. Nu se poate exclude ca forma listei PD sa reprezinte exclusiv un detaliu de ordin tehnic, in conditiile asteptarilor ca Traian Basescu sa fie vectorul neoficial al PD in alegerile pentru PE. Surprinzator sau nu, se poate constata ca populatia inca nu are o educatie politica necesara pentru a analiza corect oferta si pentru a cauta raspunsuri la intrebari pe care mass-media inca nu le pune. Astfel, un grup considerabil de alegatori nu cunosc pana la desfasurarea procesului electoral semnificatia unor termeni atat de uzitati de catre elita politica pe absolut toate canalele de comunicare: „stanga-dreapta”, „liberalism”, „social-democratie”, „extremism”, „proces electoral” etc. Asfel, candidatii isi vor concentra atentia catre populism si mediatizare, ignorand armonizarea actiunilor sale cu principiile partidului din care face parte. Totodata, neavand cunostinte despre esenta ideilor promovate de curentele politice contemporane, alegatorii nu se pot identifica cu nici unul dintre ele. Se ajunge astfel la o abordare la nivel national a politicii, simplist si mai ales meschin, straina de complexitatea si analiza de care acest domeniu se bucura in tarile europene cu un profund backgruond democratic. Speram totusi ca in vitutea unui bun-simt natural al romanolor, alegerea sa fie cea mai buna. Gavril ARDUSATAN