Alegerile europarlamentare. Voi vota. De ce? Cum? ( II )

Asa cum am enuntat si in prima parte a acestui material, urmeaza sa expun argumente pro si contra referendumului propus de Presedintele tarii precum si implicatiile politice ale acestuia. Implicatii pentru partide si pentru alegatori. De ce sa votez DA? De ce sa votez NU? Varianta propusa de Presedinte atrage votul prin simplitate. Lumea cunoaste sistemul de vot pentru alegerea primarilor, iar acest lucru face usor de comunicat varianta uninominalului „pur”. Dar inainte de decizie, ca in orice alegere, trebuie analizate consecintele: toti analistii au observat ca acest sistem de scrutin avantajeaza partidele mari, prin transformarea majoritatii relative de voturi intr-o majoritate de mandate. Astfel, turul al doilea favorizeaza coalitiile, pentru ca exista riscul inversarii rezultatelor – partidul castigator in voturi poate pierde victoria in locuri. Ca si in orice varianta de scrutin uninominal, reprezentarea partidelor in Parlament va fi dependenta de modul in care vor fi desenate colegiile electorale in teritoriu, putand exista posibilitatea ca intr-un judet sa castige doar un partid, chiar daca nu a adunat decat 30% din voturi. De aici si disproportiile intre votul popular si cel politic: una au votat cetatenii, alta voteaza alesii. Apropierea dorita si clamata dintre alesi si alegatori ramane compromisa, dat fiind ca o buna parte din electorat ramane „muta” pentru un ciclu electoral. Vedem asadar ca nu ceea ce este simplu este si cel mai bun. Pe langa aceste argumente ce tin de rationalitate, mai trebuie explicitat si contextul in care a fost promovat plebiscitul. Este de notorietate implicarea Presedintelui in viata unui partid politic precum si faptul ca partizanatul „presedintelui impartial” nu se incadreaza in principiile enuntate de Constitutie in vederea consolidarii democratiei. Referendumul este in primul rand o miza de imagine si una politico-electorala pentru promotorii acestuia. De ce sa mai votez la referendum? Daca despre celalalt proiect initiat de societatea civila prin organizatia „Pro Democratia” si sustinut de guvern pana la raspunderea guvernamentala in fata Parlamentului nu putem decat sa vorbim – nefiind implicati in actul deciziei – ramane solutia de sprijin a acestuia fie prin neparticipare la plebiscit, fie prin refuzul variantei prezidentiale. Aceasta nu presupune anularea sustinerii uninominalului ca varianta de lege electorala, ci doar exprimarea optiunii pentru varianta Pro Democratia in masura in care putem avea incredere in finalizarea proiectului prin promulgarea legii si a legilor succesive pentru intrarea in vigoare. Presiunea publica exprimata in primul rand mediatic consider a fi suficienta pentru a crede ca drumul uninominalului nu se va bloca. In concluzie… nu votez la referendum! Intrebarea pusa este improprie si subversiva prin modalitatea prin care se solicita optiunea publica dincolo de exprimarea alternativelor. Aceasta reprezinta eschiva majora in fata provocarilor teoretice si pragmatice ce trebuie aduse in dezbatere publica a temelor europene. Acestea sunt importante daca vrem sa participam prin vot la constructia Europei si la reusita actului de integrare. Consecinte pentru partide mari si mici Am expus deja avantajele de pozitie pentru partidele mari, cu notorietate, votanti fideli si resurse umane promitatoare. In ambele cazuri de scrutin sunt avantajate, dar in varianta societatii civile distributia reprezentativitatii este mult mai echitabila. Este foarte important sa treaca de sita uninominalului doctrinele fundamentale care disputa solutii la problemele mari ale societatii, atat pe plan intern, cat si pe plan continental. Partidele vor fi nevoite sa reconsidere „politica de cadre” prin promovarea acelor politicieni care corespund noilor nevoi sociale: cultura politica, abilitati comunicationale, mobilitate marita si contact permanent cu zona din care si-a castigat votul, o buna cunoastere a realitatilor si problemelor locale, capacitaea de a produce dezvoltare prin lobby si reglementari legislative pe toate palierele. Aici vine randul tinerilor politicieni sa confirme. Din pacate, sansa partidelor mici de a ramane in scena este extrem de redusa ceea ce confirma si premisa fundamentala a unei organizatii de acest fel, anume ca un partid trebuie sa adune oameni in jurul unor principii si doctrine politice capabile sa ofere solutii de ordin general societatii. Consecinte pentru cetateni Oricare ar fi rezultatul referendumului, noul sistem electoral se va impune sub forma unei legi. Opozantii acestuia vor pierde iremediabil. Riscul pentru cetateni este sa nu aiba ce alege. Ne putem inchipui cu usurinta o dezbatere televizata in care-si disputa meritele in atragerea voturilor oameni care n-au cititit o carte in viata lor, care habar n-au de bugete, legislatie, administratie, Uniunea Europeana, cultura etc. Cinci oameni se vor bate prin a promite ca „voi face ca in regiunea X sa creasca nivelul de trai si cel al investitiilor”. Cati dintre acestia vor putea explica in detaliu „cum vor face”? Iar daca cumva partidul Y va propune un candidat de calitate de la „centru”, acesta va fi izgonit cu lozinca „nu-i de-al nostru – nu votam”. Sunt multe si importante consecintele scrutinului uninominal, dar cel mai important lucru este ca oamenii sa se informeze inainte de orice alegere si sa ramana cei mai vii critici ai oportunistilor politici. Intr-un final se vor imputina. Iata deci consideratiile cu privire la provocarea referendumului de la sfarsitul lunii noiembrie. In numarul viitor voi argumenta pro si contra optiunilor doctrinare ce insotesc partidele in lupta de idei pe teme europene, atatea cate sunt exprimate. (va urma) Gavril ARDUSATAN