Alegerile europarlamentare. Voi vota. De ce? Cum? ( I )

Prima optiune ce vreau sa o manifest este aceea de a participa la scrutinul din 25 noiembrie 2007, in acest sens fiind extrem de motivat. Chiar daca jumatate sau mai mult de jumatate dintre romani considera gestul votului inutil din perspectiva efectelor sale (viata i-a invatat ca dupa scrutin, alesii uita de unde au plecat – adica din judecata si speranta fiecarui alegator), eu ma incapatanez sa fiu optimist, avand si atuul varstei, altfel spus, poate mai apuc sa fie bine. Dar argumentul implicarii mele civice nu este acela de a merge in directia inversa fata de cea a „turmei”, ci unul ce tine mai degraba de moralitate: vreau sa exprim opinii politice si dupa scrutin, pro si contra cuiva sau unor idei. Astfel, este imoral sa comentez politica daca nici macar nu votez, este ca si cum as barfi ceva de dragul barfei. Explicatia ar putea continua prin nuantarea efectelor participarii civice a cetatenilor, rationalitatea sau irationalitatea parerilor exprimate in campania electorala, raportarea la sentimentalism si manipulare mediatica etc., toate ducand la intarirea convingerii personale ca merita sa votez. Ce am de ales? Acum vine partea cea mai grea, cea a alegerii. Si nu este o alegere usoara, precum cea dintre o cafea si un ceai sau dintre o plimbare pe bulevard si una in parc. Daca alegerile cotidiene tin de anumite exigente legate de habitudini, mofturi, interese imediate, alegerile din noiembrie ne pun in fata unui efort de abstractizare pe care nu-l folosim uzual. Iar exigentele sunt legate de civism, cunoastere, constiinta, responsabilitate. Seamana cu alegerea sefului de echipa sau a regulamentului de ordine interioara de la locul de munca, dar la o alta scara. Mult mai mare si mai abstracta. Adica, indiferent de alegere, ea ne va influenta destinul, chiar si daca nesemnificativ fata de primul exemplu. Intrebarea esentiala pe care mi-o pun este aceasta: Daca as fi Romania, ce as alege? Fiecare ar putea incepe judecata de aici, intelegand ca notiunea Romania are acelasi referential pentru toti cetatenii. Prima dificultate. Primele raspunsuri. Prima dificultate de care ma lovesc este aceea a alegerii intre doua feluri de alegeri care imi sunt puse in fata: trebuie sa aleg ce oameni vreau sa ma reprezinte in forul legislativ european – in functie de variabila doctrinara a partidelor care-i sustin – si obligat-fortat sa aleg daca sunt de acord sau nu cu un anumit tip de vot uninominal in perspectiva schimbarii legii electorale in Romania. O alegere de prioritati? Ambele trebuie facute in aceeasi zi. Totusi, mintea mea, ca si in cazul oricarei alegeri, prioritizeaza. Cum? In functie de datele, informatiile si cunostintele de care dispun. Astfel, de departe prioritare mi se par alegerile europarlamentare. Ce argumente aduc? Iata cateva: 1. Argumentul oportunitatii. Intr-un fel fortat de termene asumate, acest scrutin da sansa celor ce vor si pot sa se implice in problematica integrarii Romaniei in Uniunea Europeana sa exprime optiuni politice, probleme si solutii pentru rezolvarea lor, perspective ale dezvoltarii pe termen mediu si lung. Altfel spus, candidatii ofera variante de reprezentare politica pentru realitati si problematici politice dintre cele mai diverse. Apoi, mass-media are sansa de a utiliza prin atitudine si pricepere cenzura impotriva oportunistilor si falselor probleme mascate in teme comune. Cetatenii au sansa de a judeca prezentul si viitorul lor in functie de dezbaterea temelor ce se pun spre analiza si apoi decizie prin votul depus, in deplina cunostinta de cauza. Daca se rateaza oportunitatea acestor dezbateri, de fapt se amana „sine die” integrarea ca efort national colectiv. 2. Argumentul necesitatii. Evitarea dezbaterii publice asupra temelor europene din aceasta campanie poate genera un rezultat ca societatea sa ramana in urma cu efortul europenilor in ceea ce priveste constructia Noii Europe, altfel spus sa ramanem marginali. Politicienii, formatorii de opinie media si cetatenii votanti s-au complacut in anii tranzitiei in a trai la umbra unor mituri: „Europa ne cumpara”, „Europa ne dojeneste”, „Din cauza Europei traditiile vor disparea”, „Europa nu ne ajuta destul” si altele. Este clar ca doar prin dezbatere corecta a temelor europene (piata muncii, recunoasterea diplomelor si calificarilor, libera circulatie a bunurilor si serviciilor, consevarea energiei, politicile regionale, inovarea si dezvoltarea economica, Politica Agricola Comuna etc) vom putea trece de la mituri si false probleme la realitati legate de destinul fiecaruia dintre noi. 3. Argumentul rationalitatii. Intr-o tara in care viata politica este efervescenta, bazata pe emotional si imagine, consideram ca s-ar cuveni utilizata dezbarea reala a temelor de interes general precum cele legate de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, pornind de la principii (politice, economice, etice), doctrine politice, sisteme economice, variante de integrare economica sau de dezvoltare regionala. Aspecte politico-economice din legea bugetului de stat ar putea reprezenta o buna tema de dezbatere publica pentru ca vizeaza si aspectele economice ale integrarii. Toate miturile si prejudecatile trebuie deconstruite si abordata atitudinea rationala in dialogul public. Aici trebuie recunoscuta importanta mass-media pentru rolul de mediator al acestui dialog, desigur in functie de calitatea “materialului clientului” – politicienii. Iata deci primele consideratii cu privire la alegerile de la sfarsitul lunii noiembrie. In numarul viitor voi argumenta pro si contra referendumului suprapus europarlamentarelor, precum si optiunilor doctrinare ce insotesc partidele in lupta de idei. Apoi, intr-o a treia parte voi face judecati de valoare cu privire la candidatii inscrisi in alegeri. (va urma) Gavril ARDUSATAN