Alegerile europarlamentare

Gavril Ardusatan Indiferent daca ne dorim o guvernare stabila si eficienta sau reprezentarea cat mai multor grupuri si interese sociale, un lucru este cert² nici un sistem electoral nu poate avea forta ca, actionand independent de alti factori, sa conduca la reformarea clasei politice. Nici o lege electorala nu poate produce efecte la nivelul sistemului politic peste noapte. Dealtfel, cu totii stim cum se aplica legile.... Ca atare, pe 25 noiembrie suntem chemati sa ne pronuntam mai degraba asupra unei linii si viziuni politice si mai putin asupra unei formule electorale enuntate de catre presedintele Basescu. Reformarea clasei politice se face de jos in sus, prin „infiltrarea¬ oamenilor de calitate in organizatiile locale si schimbarea raporturilor de forte din partide si mai sigur, prin shimbarea mentalitatilor cetatenilor, atat cât se poate, astfel incat sa separe singuri adevarul de minciuna sau cel putin sa fie mai increduli. Sunt sigur ca discursul presedintelui este o incercare de prosteala a romanilor prin livrarea iluziei de curatenie. Ganditi-va la Maramures si numarati cate valori va ofera partidul prezidential! De aceea, chiar daca nu voiam sa ma prezint la Referendum-ul de duminica, m-am hotarat ca sa apas stampila pe NU la „teribila¬ intrebare astfel incat sa fie cu unul mai putin dintre romanii care „musca momeala tatucului¬. Cat europenism mai avem in sange Campania pentru alegerile de duminica a scos la iveala pe de o parte lipsa de idei a partidelor competitoare, lipsa dezbaterilor politice reale pe temele integrarii – desi exista subiecte europene care prezinta interes pentru cetateni- iar pe de alta parte, umbrirea campaniei de catre presedintele-jucator care a repus in joc tematica interna axata pe teoria unui dusman nevazut si totusi avand chipul Primului Ministru. Manipularea sta pe teza dusmanului colectiv – clasa politica (de unde este autoexclus impreuna cu partidul Ariel), apoi pe cea a unei situatii de criza care se cere rezolvata intr-un anumit fel, dupa modelul lui Lukasenco. Asa cum am aratat si in numerele trecute ale „Gazetei¬, alegerile pentru Parlamentul European sunt importante fie si numai pentru faptul ca acest lucru a fost exprimat de cca 65% dintre respondenti la sondaje. Romanii au exprimat si ceea ce doresc de la europarlamentari, lucruri de altfel firesti si similare celor din vechea Europa² promovarea intereselor statului si cetatenilor romani (chiar daca s-a subevaluat functia de reprezentare a grupurilor politice din P.E.). Europa este asociata cu valori precum progres, egalitate, toleranta, mediu curat etc., dar romanii vad in primul rand libertatea si diversitatea culturala ca valori fundamentale asociate atat Europei, cat si tarii noastre. Am mai aratat intr-un numar trecut care ar trebui sa fie profilul candidatului la aceste alegeri² cunoasterea politicilor si institutiilor europene, incoruptibilitatea si inteligenta, abilitatile comunicationale si diplomatice, competenta in general. Romanii vad insa ca cei apropiati de oameni („electorat¬), cei care gandesc asemenea romanului mediocru, sunt candidatii „ideali¬. Acest lucru s-a vazut cu ochiul liber. Iar pe acest argument sta campania populista a unora, mai ales a presedintelui-jucator. De acea si nu numai pentru asta, suntem si ramanem departe de Europa. Chiar daca nu ni s-a oferit cea mai buna paleta de optiuni electorale si nici fondul discursiv rational si elegant, consider ca au mai ramas multi romani care sunt si europeni prin felul lor de a fi, de a gandi, de a alege, totul este sa aiba stimulul necesar pentru a-si manifesta simpatia politica. Valorile numite „libertate¬ si „adevar¬ pot da un impuls! Mitul ¬carului triumfal¬ Acum doua milenii, in Roma antica, fapta era rãsplatita cu un triumf. Invingatorul inainta spre Forum intr-un convoi opulent, etaland plebei prada de razboi. Alaturi de el insa, in carul triumfal, statul aseza prin lege un sclav care, la fiecare ovatie, soptea „Nu uita ca esti muritor¬ (Memento mori). Aproape toate sondajele indica castigatorii asezand poporul de-o parte si de alta a „carului triumfal¬ din care Basescu isi va trimite la executie adversarii politici. Si cum oamenii nu vor sa fie asezati cumva in partea invinsilor, fara multa socoteala si cu sufletul linistit ca au un „protector¬ lasa totul pe seama acestuia, asteptand euforia victoriei. Ei spun² „Stie Base ce face...¬, „Numai el ne poate rezolva problemele...¬,¬Lasa, ca le-o face el..¬etc. Toate acestea sunt argumentele adultilor care au ramas copii. Adica vor totul dar fara sa fie responsabili. Cum? Dupa exemplul copilului² daca vreau ceva, trebuie sa cer, iar daca nu primesc, trebuie sa acuz si sa ma revolt³ daca am ceva este meritul meu, iar daca nu am ceva este vina cuiva (a primarului, a guvernului, a lui Dumnezeu)³ daca nu pot alege – fiind necesara utilizarea ratiunii, argumentelor, informarii – las pe seama altuia exercitiul mintii si al deciziei pentru ca ma scapa de responsabilitate (nu eu am ales, deci nu eu raspund!). Acestea toate fac ca oamenii sa aleaga in functie de simpatie – aleg pe cutare pentru ca imi seamana – si sa mearga cu ¬invingatorii¬ pentru satisfactia ¬propriei reusite¬. Iata cum mai ramanem cu un pas in urma fata de Europa civilizata² alegem fara sa judecam consecintele.