Alchimistul aurului verde

Carte de vizita: Ioan Strempel s-a nascut in 1959. In 1983 a absolvit Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere Brasov, in 1992 cursurile postuniversitare ale acesteia, ale ASE Bucuresti, iar in 1993 ale Institutului NCW Olanda. In 1996 a absolvit cursurile Universitatii Swinburn-Melbourne si, in acelasi an, a absolvit si cursurile Institutului de Educatie Hawthorn. In 2004 a obtinut titlul de sef lucrari in cadrul Colegiului de Silvicultura „Vasile Goldis” si in 2006, a devenit doctor in silvicultura. A fost sef serviciu administrativ al Transgold, sef al Ocolului Silvic Baia Mare; din 2004 este director SC NEKA Management Consulting SRL. Din 1999 a ocupat diferite functii in cadrul Universitatii Vasile Goldis, unde, din acest an universitar, este prodecan si director pentru filiala Baia Mare. Este autor a mai multor lucrari si a cartii Cercetari privind echilibrul cerere-oferta pe piata lemnului din Maramures. Ioan Strempel spune ca a fost pescar de cand se stie, si vanator de cand il ducea tatal sau cu ranita in spate. S-a indragostit de padure in copilarie si, mai tarziu, a ales silvicultura. Acum este doctor in silvicultura, are o carte de vizita impresionanta si o lista apreciabila de lucrari publicate. Din acest an universitar, a devenit prodecan si director al filialei baimarene a Universitatii „Vasile Goldis”. Reporter: De ce silvicultura? Ioan Strempel: Pentru ca nordul Romaniei reprezinta, prin definitie, un leagan al padurii romanesti. In copilarie, sfarsitul de saptamana era legat de iesirea in padure, mama fiind profesor de biologie. Eu am fost pescar de cand ma stiu, si vanator de cand ma ducea tata cu ranita-n spate. Rep.: Cand si cum poate fi stopat furtul de aur verde? I.S.: Furtul de aur verde poate fi stopat prin masuri administrative, dar mai degraba prin constientizarea omului ca isi fura singur palaria. Rep.: Ce perspective vedeti in sistemul de gospodarire a fondului forestier? I.S: Exista mai multe perspective. La nivel european, exista tendinta de reunificare a proprietatii silvice sub o indrumare unica. Nu spun conducere, ci indrumare. Adica trebuie sa existe o idee foarte clara privind politica forestiera a unei tari. Ar trebui sa fim constienti de ceea ce a spus si presedintele (Basescu, n. red) ca noi in UE ar trebui sa intram cu ceva ce UE nu are. Si a mentionat Delta Dunarii si padurile. Rep.: Cum poate afecta relatia Romania – UE lipsa unor masuri de conservare a patrimoniului natural? I.S.: Exista o serie de masuri prin care se cere, in cadrul UE, conservarea parcurilor nationale si a rezervatiilor, unde anumite specii trebuie sa fie pastrate pentru urmatoarele generatii. Mai ales acelea pe care UE si-a dat seama ca le-a pierdut si la noi inca se gasesc. La ora actuala, monitorizarea este bine facuta. Sunt prevazuti bani din bugetul european pentru conservare si ei vin sa vada pe ce dau banii. Aici nu se poate minti. Rep.: S-a schimbat ceva in noua guvernare legat de conservarea padurilor si a naturii? I.S.: Cel putin la nivelul anumitor ministere, prin faptul ca incearca sa fie mult mai drastice. Rep.: Mai e la moda meseria de inginer silvic? I.S: Meseria de inginer silvic, atata timp cat va fi padure, intotdeauna va exista. As face un indemn nu numai silvicultorilor: daca sunteti pasionati de aer curat, de o zona frumoasa si, la urma, de padure, veniti la facultate! Asta, daca vreti sa faceti un prim pas in acest domeniu. Munca si implicare Rep.: Despre ocoalele silvice private? I.S.: Acestea ar trebui sa fie beneficiarii nostri directi. Fiind un nou inceput, e foarte bine sa beneficieze de experienta personalului silvic pe care-l preiau, dar sa nu uite ca, fiind noi, ar beneficia foarte bine si de avantul copiilor pe care-i crestem noi, respectiv al studentilor si al inginerilor care, daca au venit la aceasta facultate, ar fi trebuit sa fi venit strict din pasiune. Rep.: Este cadru legal pregatit pentru a asigura respectarea regimului silvic in padurile proprietate privata? I.S.: Legislatia silvica romaneasca este foarte buna, iar daca s-ar aplica in spiritul si litera ei, este o legislatie europeana. Daca asta s-ar respecta, n-ar fi nicio problema, fiindca indiferent de forma de proprietate, exista un singur fond forestier national care respecta acelasi regim silvic. Rep.: De ce credeti ca nu s-au inghesuit maramuresenii sa depuna proiecte de finantare pe masura silvicultura SAPARD? I.S.: Maramuresenii sunt destul de reticenti, desi sunt foarte deschisi. Poate ca si cei care au gospodarit sau indrumat ar fi trebuit sa mearga la sufletul lor, sa le explice si sa le vina in intampinare. Eu am propus acum un proiect, pe linia Universitatii, prin care sa se realizeze un atelier mobil, sa mergi la proprietarul privat si sa ii explici ca a avea padure nu inseamna numai ca am ceva din care pot sa tai si sa vand. Ar trebui sa gandeasca, nu numai pentru el, ci cum gandeau bunicii cand plantau ceva pentru nepoti. Trebuie mai multa munca si implicare decat bani. Bani vor fi. Perceptia despre ONG-uri Rep.: Proiectele ONG-urilor de mediu sunt o vaca buna de muls sau chiar dau rezultate? I.S.: Proiectele sigur ca sunt bune, insa tot noi, oamenii, am stricat perceptia despre ONG-uri. Exista ONG-uri extraordinare care fac si vor face treaba, dar exista si ONG-uri in care unii isi gasesc un loc caldut si primesc bani fara sa faca mare lucru. Rep.: Cum comentati faptul ca in urma cu ceva vreme, 36 de ONG-uri membre ale „Coalitiei ONG Natura 2000” spuneau ca retrocedarea padurilor poate avea efecte grave asupra mediului? I.S.: Aceste ONG-uri si-au exprimat un punct de vedere bazat pe o experienta, din nefericire, trista. Legile retrocedarii de la noi au fost de multe ori aplicate inainte sa existe un cadru legal in care sa se urmareasca respectarea legislatiei silvice. S-a mers cu retrocedarea mult inainte, poate din diferite dorinte. A fost si capital electoral si multe altele. Primii ani dupa ‘90, mentalitatea a fost sa taie repede padurea, ca cine stie daca nu o iau inapoi. Respectul fata de padure exista materializat sub forma unei legislatii dure in toata Europa, iar la noi trebuia sa se respecte. Problema este ca la noi, intai s-a dat drumul, si fiecare a facut cam ce-a vrut si abia apoi s-a pus problema ce se intampla cu padurea. Optiuni si argumente * Incalzire pe gaz sau pe lemne? - Gaz in caz de temperaturi groaznice, dar as spune si brichete de rumegus, energie eoliana sau energia soarelui. * Ocoale silvice private sau de stat? - Amandoua. * Mare sau munte? - Muntele. * Excursie la o cabana sau cu cortul? - Excursie la cabana, iar apoi plecat cu cortul mai departe. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro