Alchimistii din Tara Palincii

Avem, din pacate, o mare pofta de a cobori lucrurile in cotidian, de a ni le aduce la indemana zilnic, decupand din ele doar o functiune „utilitara”, reducandu-le la trebuinte de moment. In scurt timp, ele devin doar o anexa, pierzandu-si pe drum, ca printr-o oboseala zilnica, restul de atribute; nu mai au o istorie si nici o deschidere spre viitor, consumandu-se total in ritmul nostru dictat de orologii ce nu pot masura clipe, ci doar minute si ore de viata. „Lucrurile mici sunt inghitite de marile idealuri” - am spune zambind importanti daca asta nu ne-ar musca putin de coltul inimii, lucru totusi rar, trebuie sa recunoastem, in zilele de azi prea grabite. Cu toate acestea, mai avem puterea sa revenim cateodata si asupra „lucrurilor mici” – a acelora pe care le-am facut minuscule prin indelunga si nechibzuita folosinta – stand uneori la un pahar de horinca, prilej de adanca meditatie si reverie. Si daca obiectul meditatiei noastre in acele momente e tocmai horinca, e ca si cum ne-am intoarce cu gandul asupra noastra, ca asupra unei fiinte noi, nedescoperite inca, caci nu de putine ori am auzit cerand iertare amarnic sau modest glasuind dupa cate un moment de reverie: „nu eu am glasuit, ci horinca din mine a vorbit”, ca si cum un demon ar sufla suierand in jarul mocnit al cotidianului, imprastiind scantei prea vii de care ne simtim atat de straini. O asemenea reevaluare a geografiei, a „tarilor” in care traim ne ofera si cartea despre care vrem sa facem vorbire in randurile ce urmeaza. Nu trebuie sa va alunge titlul prea mult prea rece (Producerea bauturilor alcoolice traditionale in tara palincii), caci autorii – N. Pomohaci, I. Cioltean, A. Popa, D. Modoran, A. Bunea, L. Visan, I. Chioran – au stiut sa strecoare printre capitolele ce descriu stiintific alcoolul si cuvinte ce ne vorbesc despre „lacrimile” palincii, despre locul pe care il ocupa horinca in „obiceiurile si creatiile spirituale ale zonei”. Cartea, generos alcatuita, dincolo de date statistice, metode de preparare, tehnici de invechire, poate fi receptata si ca un dictionar care da seama de toate momentele ceremoniale in care horinca ii insoteste pe oamenii acestui colt de tara de la botez, cununie si, prin toate riturile de trecere, pana la lutul mormantului care e udat si el cu un pahar de horinca. „La elaborarea materialului acestei carti s-a acordat un spatiu larg prezentarii evolutiei cunostintelor despre tuica, ca bautura nationala in decursul timpului, de aceea aceasta zona de nord-vest a tarii merita sa fie numita Tara Palincii”, isi justifica in prefata prof. univ. dr. Nicolai Pomohaci, titlul acordat cartii, neuitand sa revina pe parcursul ei asupra unor detalii ce dau savoare lecturii si ridica lucrarea dincolo de o abordare strict stiintifica. Inainte de a purcede la lectura cartii, ne-om aminti cum spuneau cei batrani, tocmai pentru a nu reduce toate lucrurile la folosinta zilnica, caci nu pentru aceasta s-au ridicat prunii si perii in Maramures: si prin bautura cauta duhurile necurate sa se strecoare in trupul omului. De aceea, cand bei apa, vin sau horinca dintr-un vas descoperit, sa sufli peste fata bauturii si sa versi putin pe jos, pentru ca noaptea dracul se vara in bautura. Emanuel LUCA