Alarma: Europa imbatraneste!

Europa cunoaste schimbari demografice fara precedent prin amploarea si gravitatea lor. In 2003, sporul natural al populatiei din Europa a fost de doar 0,04 % pe an; noile state membre, cu exceptia Ciprului si Maltei, au cunoscut chiar o scadere a populatiei. In numeroase tari, aportul imigratiei a devenit crucial pentru asigurarea unei cresteri a populatiei. In iulie 2005, Comisia Europeana va organiza o Conferinta ce ii va reuni pe toti „actorii interesati” si care va permite abordarea diverselor chestiuni ridicate in Cartea verde intitulata In fata schimbarilor demografice, o noua solidaritate intre generatii, data publicitatii la 16 martie 2005 de executivul comunitar. Obiectivul acestei conferinte si al Cartii verzi este colectarea celor mai bune practici in domeniu ale statelor membre si ale altor actori. Aceasta dezbatere ar putea, de asemenea, contribui la Initiativa europeana pentru Tineret, propusa in revizuirea la jumatatea parcursului Strategiei de la Lisabona. Perioada de consultare a publicului a inceput la 16 martie si se va sfarsi la 1 septembrie 2005. Reinnoirea generatiilor - prag scazut Rata fertilitatii este pretutindeni mai mica decat pragul de reinnoire a generatiilor (circa 2,1 copii de femeie - in numeroase state membre a scazut chiar sub 1,5 copii de femeie). Cu toate acestea, europenii nu au numarul de copii pe care si-l doresc. Este semnul constrangerilor de tot felul ce influenteaza optiunile cuplurilor, inclusiv dificultatile crescande de acces la locuinte. Este, insa, si semnul ca familiile, ale caror structuri sunt variate, dar care formeaza o componenta esentiala a societatii europene, nu profita de un mediu care sa le incite sa creasca mai multi copii. Daca Europa vrea sa inverseze tendinta scaderii demografice, familiile ar trebui sa fie incurajate mai mult de politicile publice care sa le permita femeilor si barbatilor sa concilieze viata familiala cu cea profesionala. Pe deasupra, familia va continua sa joace un rol important in solidaritatea dintre generatii. Uniunea Europeana trebuie, asadar, sa cunoasca mai bine situatia familiilor in diversele state membre, in special in materie de locuri de munca si de venit in familiile monoparentale, de acces la locuinte, prestatii sociale si ingrijirea persoanelor varstnice. Faptele o demonstreaza: populatia Uniunii ar urma sa creasca putin pana in 2025, gratie aportului imigratiei, dupa care ar incepe sa scada (458 de milioane de locuitori in 2005; 469,5 milioane in 2025, o crestere de 2 %; 468,7 milioane in 2030). Insa 55 din cele 211 regiuni ale Uniunii Europene cu 15 membri au cunoscut deja o scadere a populatiei in a doua jumatate a anilor ‘90; este cazul majoritatii regiunilor din noile state membre (35 din cele 55 de regiuni), din cauza scaderii naturale si a unei emigratii nete. Aceasta scadere este mai rapida si mai profunda, daca nu se ia in considerare faptul ca populatia totala de varsta activa (cei de 15-64 de ani), intre 2005 si 2030, ar urma sa piarda 20,8 milioane de indivizi. Tendinte de fond Schimbarile demografice sunt rodul a trei tendinte de fond: cresterea continua a duratei vietii, cresterea efectivelor generatiilor in varsta de peste 60 de ani si o natalitate scazuta persistenta. Abordand provocarile demografiei europene, Comisia Europeana a concluzionat cele trei cauze ale imbatranirii care se regasesc pretutindeni pe continent, dar cu o mare diversitate de situatii si care pot fi rezumate astfel: l Uniunea nu mai are un “motor demografic”. Statele membre a caror populatie nu ar scadea inainte de 2050 au o pondere foarte redusa. Dintre cele mai populate cinci state membre, doar Marea Britanie si Franta ar urma sa cunoasca o crestere demografica in perioada 2005-2050 (de 8 %, respectiv de 9,6 %). Scaderea populatiei incepe, uneori, inainte de 2015, si, in unele cazuri, ar fi de peste 10-15 % pana in 2050. l Imigratia a atenuat, recent, deficitul nasterilor intr-un mare numar de tari. l Situatia tarilor candidate accentueaza contrastele demografice. Proiectiile referitoare la Bulgaria si Romania releva evolutii negative (-21 %, respectiv - 11 % pana in 2030), asa cum sunt cele ale ONU pentru Croatia (-19 %). Spre deosebire de aceste tari, populatia turca ar urma sa creasca cu peste 19 milioane in intervalul 2005-2030 (+25%). Aceste tendinte se inscriu intr-un cadru mai larg: toate regiunile lumii se vor confrunta cu imbatranirea populatiei lor in cursul acestui secol. Principalul partener al UE, SUA, va asista la cresterea populatiei sale cu 25,6% in perioada 2000-2025. In China, de exemplu, acest proces va fi rapid, cu o scadere a populatiei incepand din 2025. La polul opus, “vecinatatea” Europei (Africa si Orientul Mijlociu) va cunoaste aceasta imbatranire mult mai tarziu: populatia este mult mai tanara, cu o varsta medie de 20 de ani sau mai putin, fata de peste 35 de ani in Europa. Cauzele natalitatii scazute La capitolul “Provocarea unei natalitati scazute”, Comisia Europeana noteaza ca europenii au o fecunditate ce nu mai asigura reinnoirea generatiilor. Sondajele de opinie realizate atesta si decalajul dintre numarul de copii pe care si-l doresc europenii si cel pe care il au ei in realitate: 2,3 copii, fata de 1,5. Aceasta inseamna ca, daca exista mecanisme adecvate pentru a le permite cuplurilor sa aiba numarul de copii pe care si-l doresc, rata fecunditatii ar putea creste, desi marimea dorita a familiei variaza considerabil de la un stat membru la altul. Intr-adevar, asupra optiunilor private intervin constrangeri, cum ar fi accesul tardiv ori instabil la un loc de munca, locuinte costisitoare, lipsa unor dispozitive incitante (alocatii familiale, concedii parentale, oferta de supraveghere a copiilor, egalitatea remuneratiilor). Aceste dispozitive pot avea o influenta pozitiva asupra natalitatii, favorizand cresterea ocuparii fortei de munca, in special a femeilor, dupa cum o atesta unele tari. Cu toate acestea, in 2004, 84 % dintre barbatii chestionati de Eurobarometru declarau ca nu au luat concediu parental sau ca nu au intentia sa faca lucrul acesta, desi fusesera informati in legatura cu drepturile lor. O solutie: imigratia In capitolul “Contributia posibila a imigratiei”, Cartea verde scrie ca imigratia extra-europeana ar putea contribui la compensarea scaderii populatiei pana in 2025, desi nu poate solutiona de una singura toate problemele puse de imbatranire si nici nu se poate substitui reformelor economice. Dupa cum aminteste documentul, fluxuri migratorii mai importante ar putea fi din ce in ce mai necesare pentru satisfacerea nevoilor de mana de lucru si pentru asigurarea prosperitatii Europei. Data fiind situatia demografica a Europei si a mediului sau geografic, aceasta imigratie economica va fi, in mare masura, si o imigratie de populare. Aceasta impune asigurarea unei gestiuni eficiente si transparente a admiterii cetatenilor din terte state si elaborarea politicilor proactive de integrare si de egalitate a sanselor, care realizeaza un echilibru intre drepturile si indatoririle imigrantilor si, respectiv, ale societatilor gazda. Optiunea recurgerii intr-o mai mare masura la imigratie pentru a raspunde imbatranirii demografice trebuie sa faca obiectul unei dezbateri la nivel national si european, precum si cu tarile de origine. O noua societate In ceea ce priveste o noua solidaritate intre generatii, se arata ca schimbarile demografice sunt pe cale sa fasoneze o noua societate si ca aceste schimbari se vor accelera incepand din 2010: vor exista din ce in ce mai putini tineri si adulti, si tot mai multi “lucratori in curs de imbatranire”, pensionari si persoane foarte varstnice. Societatile noastre vor trebui sa inventeze cai noi pentru a pune in valoare potentialul de crestere reprezentat de tinerele generatii si de cetatenii mai in varsta. La controlul acestor schimbari, va fi necesara contributia tuturor factorilor: intre generatii trebuie dezvoltate noi solidaritati, facute din sprijin reciproc si transfer de competente si experienta. La aceasta trebuie sa contribuie initiativa europeana pentru tineret propusa de Comisia Europeana, in Comunicatul sau privind revizuirea la jumatatea parcursului “Strategiei de la Lisabona”. De asemenea, este necesara o abordare globala a “ciclului de viata” activ. Inca din 2005, numarul “tinerilor adulti” (25-39 de ani) va cunoaste o scadere, care se accelereaza puternic dupa 2010 (-16% in intervalul 2010-2030). Cifra celor de 40-45 de ani incepe sa scada in 2010. In paralel, numarul celor cu varste de peste 55 de ani creste cu 9,6% in perioada 2005-2010, si cu 15,5% in intervalul 2010-2030, dupa care, la randul lui, se diminueaza puternic. Intreprinderile vor trebui sa se sprijine mai mult pe experienta si calificarile acestor lucratori asa-numiti “in curs de imbatranire”, in acelasi timp, pregatindu-i activ pe cei cu varste sub 55 de ani sa inlocuiasca aceste generatii. Or, in ciuda anumitor progrese, rata ocuparii celor de peste 55 de ani (40,2% in 2003, adica aproximativ 20,5 milioane de persoane angajate) ramane foarte mult sub obiectivul european al unei rate de ocupare a fortei de munca de 50%. Concluzii ... in ceea ce priveste rolul Uniunii in domeniu. In fata schimbarilor demografice, Europa ar trebui sa urmeze trei prioritati esentiale: l Sa reia calea cresterii demografice. Gratie unei puneri in aplicare a agendei de la Lisabona - modernizarea sistemelor de protectie sociala, cresterea ratei de ocupare a locurilor de munca de catre femei si de lucratorii in curs de imbatranire -, masurilor novatoare de sprijinire a natalitatii si recurgerii controlate la imigratie, Europa poate crea noi oportunitati de investitii, de consum si de creare de bogatii; l Sa vegheze la un echilibru intre generatii; l Sa inventeze tranzitii noi intre varste. Salutand initiativa Comisiei Europene de a lansa o dezbatere pe marginea schimbarilor demografice in interiorul Uniunii Europene, Lobby-ul Femeilor Europene (EWL) crede ca problema-cheie legata de provocarea demografica este sprijinul organizational si financiar acordat copiilor si persoanelor dependente, inclusiv celor in varsta sau cu dizabilitati fizice. Ingrijirea in cadrul UE este asigurata in principal de femei care renunta la propria independenta economica si la cariera din cauza lipsei de servicii de ingrijire de buna calitate si accesibile financiar. Femeile imigrante fara acte sunt, in numar tot mai mare, “angajate” sa aiba grija de copii sau de alte persoane dependente, in conditii de munca si contra unui salariu care sunt adesea cinic de mici. Rolul si drepturile femeilor imigrante ar trebui considerate un factor important in orice discutie despre schimbari demografice. Este nelinistitor faptul ca executivul european, desi a abordat chestiunea ratei scazute a natalitatii, a omis sa scoata in evidenta necesitatea respectarii si promovarii drepturilor sexuale ale femeilor si nu recunoaste rolul central al femeii atunci cand este vorba de a alege sa aiba sau nu copii. Reforme sociale obligatorii Ce se mai poate face pentru a se impiedica realizarea sumbrelor prezumtii? Reforme profunde pe piata muncii si in plan social ar trebui derulate in regim de urgenta pentru a le permite femeilor sa poata alege in mod real, impreuna cu partenerii lor, daca si cand vor sa aiba copii si cati: l Concediile maternale/paternale platite de la nasterea copilului, pentru o perioada de minim 1 an sa fie alocate in mod echitabil; l Acordarea de stimulente pentru concedii parentale platite ar trebui de pilda incurajata pentru femei si barbati deopotriva: alocatii decente pe o perioada decenta de timp si introducerea obligatiei de a acorda echitabil, femeilor si barbatilor, concediul maternal/parental. Familiile cu un singur parinte ar trebui sa beneficieze de toata perioada concediului maternal/parental acordata in mod normal unui cuplu. Alta solutie: imigrante femei In legatura cu posibila contributie a imigratiei, este regretabil ca documentul in discutie redactat de executivul european nu abordeaza problema feminizarii imigratiei si nevoia de a integra o perspectiva de gen in politica UE privind fenomenul imigrationist, remarca EWL. Numarul femeilor care imigreaza in spatiul european a crescut rapid in ultimul deceniu, unele pentru a se alatura partenerilor rezidenti in acest spatiu, dar si din motive economice (de a-si castiga independenta financiara) sau ca studente sau refugiate. EWL recomanda integrarea unei analize pe sexe in politica si actiuni la fiecare etapa a procesului imigrationist: integrarea in UE a femeilor care imigreaza; o mai buna integrare a segmentului tanar. Situatia tinerelor este complet ignorata in document, desi acestea se confrunta cu discriminari multiple in mai toate sferele de activitate sau in diverse contexte de viata cotidiana din motive de sex si varsta: in planul educatiei, angajarii, pozitiilor decizitionale, sanatate, mass-media etc. EWL recomanda deplina integrare a drepturilor si problemelor tinerelor in politicile UE. Experientele discriminatorii duble prin care trec femeile mai in varsta constituie un alt obstacol major in fata participarii lor pe piata muncii. Adesea, indemanarea si experienta lor intr-un domeniu de activitate nu sunt recunoscute. Politicile care incearca sa combata discriminarea celor mai in varsta, in special a femeilor in varsta, ar trebui dezvoltate astfel incat reglementarile adecvate adoptate sa conduca la o portretizare pozitiva a acestora. Familiile cu un singur parinte Asociatia Femeilor Europene (EWL) a sesizat lipsa de coerenta din partea CE intre constatarile si propunerile facute in document privind schimbarile demografice in UE si actualele politici europene in privinta egalitatii sexelor, angajarii, protectiei sociale, imigratiei si a tinerilor. Pentru a asigura o dezbatere constructiva, ar fi relevant de facut legaturile necesare si plasarea constatarilor privind schimbarile demografice in contextul actual legal si politic al UE. Numarul tot mai mare de noi structuri familiale, in special de familii cu un singur parinte, nu este de pilda mentionata in Cartea Verde intocmita de CE. Se estimeaza ca 85 % dintre familiile cu un singur parinte sunt conduse de o femeie. In cadrul UE, exista o acuta carenta de initiative politice menite sa sprijine familiile cu un singur parinte, dintre care multe se confrunta cu riscul saraciei. Rompres, dupa rapoartele Comisiei Europene