Al Zaidi, ziaristul „Pantof anti-Bush”, erou al lumii arabe

Muntazer Al Zaidi, 28 de ani, ziarist la postul irakian de televiziune Al-Baghdidia, a reusit sa inflameze pietele Islamului printr-un gest de sfidare - aruncarea cu pantofi in directia presedintelui Bush, in timpul unei conferinte de presa la Bagdad. Este un gest pe care presa araba il lauda, vinietistii il relanseaza in multiple forme, iar posturile de televiziune din Orientul Mijlociu nu contenesc sa-l transmita... De asemenea, mii de irakieni au coborat in strada, la Sadr City sau la Najaf, agitand, aidoma unor steaguri, pantofi sau aruncandu-i inspre patrulele trupelor americane, noteaza autorul unei corespondente din New York, pentru ziarul italian La Stampa, citat de Agerpres. Intrucat despre Al Zaidi nu se mai stie nimic de cand fortele de securitate l-au imobilizat in sala in care s-a desfasurat conferinta de presa cu pricina, arestat si supus „unor analize de dependenta de alcool si droguri” (el risca o pedeapsa cu inchisoarea de sapte ani), cei care sunt in masura sa relateze despre noul erou antioccidental sunt persoanele care-l cunosc cel mai bine: cei trei frati si unica sora, Umm Firas, cu care are o relatie mai apropiata. Cei patru s-au reunit in apartamentul din Bagdad in care locuieste Muntazer - o camera cu un pat, o masa si o mica bucatarioara in dezordine, ca a unui holtei. Incaperea este tapetata cu postere ale lui Che Guevara. „Jur pe Allah ca fratele meu este un erou, ca Allah il apara”, a spus sora sa, dand asigurari ca „a fost un gest spontan, personal, motivat de stirile referitoare la suferintele si moartea cu care trebuie sa se confrunte, zi de zi, milioane de irakieni”. Al Zaidi este un siit care, din 2005, lucreaza pentru canalul irakian de televiziune Al-Baghdidia, cu baza in Cairo. El a studiat jurnalism in Liban unde, printre colegii de studii, l-a avut si pe Zanko Ahmed, un kurd, care si-l aminteste ca pe un „tip arogant, mereu dornic sa se afirme, sa fie provocator, pentru a demonstra ca nimeni nu este atat de inteligent ca el”. „Ceea ce a facut el demonstreaza ca nu a invatat nimic din lectiile de jurnalism pe care le-a urmat in Liban”, adauga Ahmed, precizand ca Al-Zaidi i-a „vorbit adesea in termeni enfatici de Moqtada al Sard”, liderul siit rebel care s-a aflat in fruntea a doua revolte militare impotriva fortelor americane din Irak. Dhirgham, fratele lui Muntazer, este insa de alta parere: „Muntazer a fost sechestrat in urma cu doi ani, timp de trei zile, cand se afla intr-un cartier sunnit din Bagdad, iar in ianuarie, casa sa a fost perchezitionata de americani care, dupa aceea, si-au cerut scuze. El uraste ocupatia militara americana la fel ca si ocupatia morala iraniana, considerand regimul iranian drept cealalta fata a celui american”. Ceea ce provoaca dubii ca gestul lui Al Zaidi ar fi avut o origine politica este faptul ca mii de irakieni au coborat in strada chiar la Sadr City, cartierul din Bagdad, fortareata lui Moqtada al Sadr, cerand eliberarea imediata a acestuia, dand foc steagurilor americane si afisand lozinci cu numele sau, impreuna cu bastoane lungi cu pantofi in varf si cu inscrisul „Go Out USA”. La Najaf, grupuri de militanti sustinatori ai lui Al Sadr au aruncat cu pantofi in patrule americane, care nu au reactionat, cantand „Bush, Bush, asculta bine, doi pantofi in cap!”. Ziarele din lumea araba, de la Riad la Ramallah, au transformat pantofii in simbol al respingerii Statelor Unite, publicand editoriale de lauda si viniete in care Bush este prezentat ca fiind tinta unor incaltaminte volante ca niste avioane, iar explicatia care insoteste imaginile este: „acest lucru ar fi trebuit sa-l faca liderii arabi”. Protestele au oferit o cota foarte ridicata de popularitate postului de televiziune Al Baghdadia, al carui director, Abdel-Hameed al-Sayeh, s-a laudat ca „mobilizeaza lumea pentru eliberarea reporterului nostru”. Canalul arab de televiziune Al Jazeera a fost nevoit sa recurga la neobisnuita rivala, intervievandu-l pe fostul avocat al lui Saddam, Halil al Dulaimi, care s-a oferit sa-l apere „pe eroul pantofilor’”. De la Kabul, George W. Bush a incercat sa diminueze impactul politic al gestului, afirmand ca „nu l-a luat drept o insulta”, definindu-l cu sarcasm unul „dintre momentele stranii ale presedintiei” si invitand la prudenta, fiindca „gestul unui om nu poate fi considerat drept sentimentul unui popor intreg”. Dar cele mai ingrijorate de tot ceea ce se intampla sunt serviciile secrete, nu numai in Irak; ele se tem de faptul ca gestul aruncarii cu pantofi s-ar putea repeta si le obliga sa-si revizuiasca normele in vigoare privind protectia oamenilor de stat. La Stampa