''Al doilea Razboi Mondial s-ar fi putut incheia in 1943!'' (II)

Un interesant dialog intre Valentin Falin (doctor in stiinte istorice) si Viktor Litovkin (comentatorul pe probleme militare al agentiei Ria Novosti) despre paginile putin cunoscute ale celui de-al Doilea Razboi Mondial (informatii care au fost ascunse si care ar fi putut influenta in mod decisiv deznodamantul ostilitatilor) conduc spre concluzia ca cel de-al Doilea Razboi Mondial s-ar fi putut incheia in anul 1943! Viktor Litovkin: Credeti ca al Doilea Razboi Mondial s-ar fi putut incheia mai devreme? Valentin Falin: Sa punem altfel problema: de ce a fost interventia Aliatilor planuita pentru anul 1944? Nimeni nu se concentreaza asupra acestui aspect, insa data nu a fost aleasa aleatoriu. Occidentul a luat in calcul serioasele pierderi ale efectivului armatei ruse in Stalingrad. De asemenea, si pierderile inregistrate la Kursk au fost semnificative (a pierdut mai multe tancuri decat germanii). In 1944 armata rusa inrola tineri in varsta de numai 17 ani, iar satele erau aproape goale. Baietii nascuti intre anii 1926-1927 nu erau recrutati doar in cazul in care lucrau in uzine care nu se puteau dispensa de munca lor. Serviciile secrete americane si britanice au apreciat situatia si au cazut de acord asupra faptului ca URSS ar fi urmat sa-si consume potentialul ofensiv pana in primavara lui 1944. Ea ar fi ramas fara resurse umane si incapabila sa faca fata luptelor. Pana si conspiratia impotriva lui Hitler a fost planuita astfel incat sa coincida cu interventia aliatilor. Generalii ajunsi la putere in Reich ar fi urmat sa dizolve Frontul de Vest si sa permita americanilor si britanicilor sa ocupe Germania si „sa elibereze” Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria, Iugoslavia si Austria... Armata Rosie urma sa fie stopata in decursul anului 1939. Operatiunea „Ardeni” Viktor Litovkin: Armatele americana si britanica au realizat o interventie si in Ungaria, in apropiere de Balaton, pentru a ajunge in Budapesta, insa germanii le-au invins. Valentin Falin: Nu a fost vorba atat despre o interventie in forta, cat despre un grup de contact ce a dorit sa stabileasca o legatura cu fortele ungare anti-naziste; insa acesta nu a fost singurul esec. Hitler a supravietuit atentatului asupra vietii sale, Rommel a fost ranit si a trebuit sa renunte la participarea la lupte, in ciuda faptului ca Occidentul se baza pe activitatea sa. Alti generali si-au pierdut curajul, iar lucrurile au luat turnura cunoscuta. Americanii nu au trecut prin Germania in sunet de surle si fanfare, au fost nevoiti sa se implice in noi lupte (cum ar fi, spre exemplu, Operatiunea Ardeni). Cu toate acestea, si-au urmarit scopul pana in final, chiar cu cinism. Sa va dau un exemplu concret. Soldatii americani s-au apropiat de Paris, iar in oras a izbucnit o rebeliune. Americanii s-au oprit la o distanta de 30 de kilometri de intrarea in capitata franceza si au asteptat ca germanii sa-i anihileze pe rebeli, intrucat cei mai multi dintre acestia erau comunisti. Numarul victimelor a fost apreciat a se situa intre 3.000-5.000 de persoane. Insa rebelii au preluat controlul si abia in acest moment au intrat americanii in Paris. O situatie asemanatoare a existat si in sudul Frantei. Revenind la perioada despre care vorbeam, in toamna lui 1944 au avut loc mai multe intruniri in Germania, conduse initial de Hitler si apoi, la ordinul sau, de generalul Alfred Jodl si de maresalul Wilhelm Keitel. Ideea centrala a acestor discutii era urmatoarea: daca germanii i-ar fi putut invinge pe americani, atunci SUA si Marea Britanie ar fi putut deveni interesate sa participe la negocierile ce au avut loc la Moscova, in secret, in anii 1942-1943. Berlinul nu a planuit Operatiunea Ardeni pentru a castiga razboiul, ci pentru a tulbura relatiile dintre Occident si Uniunea Sovietica. SUA ar fi urmat sa inteleaga cat de puternica era Germania si cat de important era rolul sau in conflictul dintre puterile occidentale si URSS. Iar aliatii nu au avut destula putere sau vointa pentru a opri Armata Rosie cand aceasta s-a apropiat de teritoriul Germaniei. Hitler a subliniat faptul ca nimeni nu ar fi discutat cu o tara aflata in pericol si ca negocierile ar fi putut incepe numai atunci cand Wehrmacht-ul ar fi demonstrat ca este puternic. Luarea prin surprindere a adversarilor constituia punctul forte al germanilor. Aliatii au decis sa puna punct luptelor pe timpul iernii, considerand ca Alsacia si Muntii Ardeni reprezentau un loc perfect pentru o scurta vacanta si unul nepotrivit pentru ostilitati. Germanii, pe de alta parte, intentionau sa ajunga pana in Rotterdam si sa ia trupele americane prin surprindere. Lansarea operatiunii a fost amanata de mai multe ori. Germanii nu dispuneau de destui soldati; prin urmare, operatiunea a fost demarata in iarna anului 1944, cand Armata Rosie a dus cele mai dure lupte in Ungaria, in apropiere de Balaton, langa Budapesta. In acest moment erau puse in joc ultimele resurse de petrol - in Austria si Ungaria, care erau controlate de Germania. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Hitler a decis sa apere Ungaria, in ciuda tuturor impedimentelor si pentru care, in timpul operatiunii Ardeni si imediat dupa operatiunea Alsacia, Hitler a retras trupe din Occident si le-a trimis pe frontul sovieto-ungar. Principala forta germana din operatiunea Ardeni, trupa SS 6, a fost retrasa din Muntii Ardeni si trimisa in Ungaria. De fapt, redistribuirea trupelor a inceput chiar inainte ca Roosevelt si Churchill sa i se fi adresat lui Stalin, implorandu-l, daca putem traduce limbajul diplomatic in termeni comuni: „ajutor, salvati-ne, suntem in pericol!” Detinem dovezi ce demonstreaza ca Hitler credea ca, daca aliatii nostri ne-au parasit de atatea ori si voiau sa afle daca Moscova si Armata Rosie puteau face fata, si noi vom face acelasi lucru. In anul 1941 au asteptat sa cada capitala sovietica, in 1942 nu numai Turcia si Japonia, ci si SUA asteptau ca noi sa cedam Stalingradul pentru ca ei sa isi reconsidere politica. Aliatii nu ne-au facut cunoscute informatiile obtinute prin intermediul serviciilor de informatii, informatii legate de planurile germanilor pentru o operatiune in zona Donului, a Volgai si a Caucazului. Verdict: Posibil! Viktor Litovkin: Rusii au primit informatia datorita aparatului de spionaj Rote Kapella. Valentin Falin: Americanii nu ne-au oferit nici o informatie, cu toate ca ei cunosteau datele si locurile operatiunilor planuite. Cand Eisenhower a fost numit comandant pe cel de-al doilea front, i s-a ordonat sa pregateasca Operatiunea Overlord, insa fara a scapa din vedere posibilitatea demararii Operatiunea Rankin. In cazul in care ar fi existat conditii favorabile pentru punerea in practica a planului Rankin, toate eforturile ar fi fost indreptate in aceasta directie, urmand ca operatiunea Overlord sa fie anulata. Revolta din Varsovia, precum si alte evenimente, au creat premisele necesare realizarii acestui plan. In aceste conditii, sfarsitul anului 1944 si inceputul lui 1945 au constituit adevarate „momente ale adevarului”. Nu era vorba despre un razboi pe doua planuri, ci despre un razboi impotriva a doi adversari. Formal, aliatii erau implicati in ostilitati, ceea ce era foarte important pentru noi, intrucat reuseau sa distraga atentia unei fractiuni importante din armata germana. Cu toate acestea, principalul plan al lor era acela de a stopa, in masura in care era posibil, URSS, dupa cum a declarat Churchill, sau, dupa au afirmat unii generali americani, „sa-i opreasca pe urmasii lui Gingis Han”. Churchill a formulat aceasta idee in octombrie 1942, exprimandu-si fara nici un ocolis pozitia anti-sovietica inainte de contraofensiva rusa din 19 noiembrie, afirmand: „ar trebui sa oprim acesti barbari cat mai departe inspre Est”. Nu am intentia de a submina faptele aliatilor nostri, ai caror soldati au luptat ca si noi, fara a cunoaste intrigile politice si planurile liderilor, au luptat plini de vitejie si sinceritate. Incerc doar sa explic cat de complicata, controversata si periculoasa era situatia de atunci pentru noi, inainte de a finalizarea razboiului, precum si cat de dificila este uneori luarea unei decizii. Viktor Litovkin: In concluzie, al doilea Razboi Mondial s-ar fi putut incheia cu mult mai devreme? Valentin Falin: Ca sa fiu sincer, cred ca ar fi fost posibil daca aliatii nostri ar fi fost loiali fata de obligatiile pe care le aveau, daca si-ar fi indeplinit datoria fata de URSS in anii 1941, 1942 si 1943. Insa nu au facut-o, iar razboiul a continuat. Mai important, daca nu ar fi existat aceste amanari in crearea celui de-al doilea front, ar fi existat cu 10-12 milioane mai putine victime printre rusi si aliatii sai, in special in partea ocupata a Europei. Nu ar mai fi existat Auschwitz-ul, care a inceput sa functioneze abia in anul 1944. Ria Novosti