Aglomeratie la portile Europei (I)

La un an dupa aderarea la UE, cei 10 noi membri par indiferenti fata de obtinerea statutului spre care aspirasera si pentru care muncisera din greu, scrie revista britanica The Economist, citata de Rompres, facand un bilant al situatiei dupa extindere. Lipsa de entuziasm de care dau dovada noii membri ai UE poate sugera faptul ca ultima runda de aderari, cea mai ampla din istoria Uniunii, a constituit intr-o oarecare masura o dezamagire. „Am acceptat dictatura Tesco (lant de magazine alimentare si electronice)”, afirma Vladimir Zelezny, un membru ceh al Parlamentului European, sceptic fata de UE. Entuziastii Slovacii sunt singurii care par cu adevarat entuziasmati, poate din cauza ca ei au fost aproape de a pierde sansa de a face parte din Uniune. Dupa inlaturarea comunismului, ei au fost nevoiti sa invinga guvernul neo-autoritar al lui Vladimir Meciar, care a condus tara in anii ‘90. „Nu am fi reusit sa scapam de Meciar daca nu am fi privit cu speranta spre UE”, comenteaza Pavol Demes, director al biroului din Bratislava al Fondului German Marshall al SUA. De fapt, extinderea Uniunii ce a avut loc anul trecut s-a desfasurat remarcabil de bine, atat pentru nou veniti cat si pentru Uniune, acest fapt devenind cu atat mai evident, cu cat temerile exprimate inaintea acestei largiri erau extrem de numeroase. Institutiile din Bruxelles au continuat sa functioneze normal, in ciuda predictiilor privitoare la un posibil blocaj. Economiile noilor membri au continuat sa creasca intr-un ritm imbucurator, de doua pana la patru ori mai rapid decat media tarilor din zona euro, in ciuda grijilor exprimate in legatura cu faptul ca industria ar putea fi sufocata de legi si ca agricultura ar putea fi distrusa de deschiderea noilor piete. De cele mai multe ori situatia a fost opusa predictiilor, acestea fiind, in special, cazul Poloniei. Producatorii s-au descurcat neasteptat de bine, in contextul deschiderii granitelor si al ameliorarii conditiilor de export. Fermierii au avut de castigat de pe urma subventiilor si a noii cereri de pe piata. Frustratii Una dintre problemele acestei situatii este constituita de faptul ca europenii din zona centrala simt, in unele privinte, ca sunt membri „de mana a doua” ai UE, iar aceasta impresie le umbreste sentimentul de multumire. Ei sunt blocati in afara zonei Schengen pentru cel putin alti doi ani. Li se neaga libertatea de a munci in majoritatea tarilor UE pentru aproximativ 6 ani - doar Marea Britanie, Irlanda si Suedia si-au deschis imediat granitele pentru lucratorii straini. Nou-venitii trebuie sa faca fata unor serii de teste inainte de a adopta moneda unica. Fermierii vor primi subventii mai mici direct din fondurile UE, incepand cu sfertul platilor facute fermierilor din cele 15 tari membre „veterane”, o masura menita sa sporeasca viteza restructurarii fermelor. O alta problema grava, dupa ravagiile facute de comunism si de tranzitia post-comunista, este constituita de faptul ca ar putea dura decenii intregi ca europenii din zona centrala a continentului sa ridice nivelul salariilor la cel al Europei Occidentale. Pentru majoritatea oamenilor obisnuiti, integrarea in UE de anul trecut a adus „euforie in ajunul zilei de l mai, un mare moment istoric, insa a doua zi nu s-a schimbat nimic”, opineaza Robert Braun, fost consilier sef pe probleme de strategie al premierului ungar. Noua Constitutie Cu toate acestea, dupa cativa ani, aceasta Uniune alcatuita din 25 de tari, respectiv 27 dupa aderarea Romaniei si Bulgariei in 2007, ar putea sa nu fie semnificativ diferita fata de momentul in care avea 15 membri. Reuniunile de la Bruxelles vor fi mai lungi, relatiilor cu Rusia li se va conferi o noua importanta, Marea Britanie va castiga cativa aliati in lupta sa impotriva armonizarii taxelor, iar acestea ar putea fi singurele modificari survenite. Din pacate insa, perioada in care situatia se va aseza si va intra in normal nu va sosi curand. Dimpotriva, intrucat guvernele europene au supraestimat atat dificultatile largirii Uniunii, cat si amploarea sprijinului oferit de popoare UE, aceste guverne s-au angajat anul trecut sa ratifice o noua Constitutie. Acest document nu presupune o schimbare semnificativa in modul in care functioneaza UE, insa necesita o reexaminare si o reconfirmare din partea fiecarei tari a unor angajamente legate de statutul de membru. Nici o tara nu agreeaza acest proces, iar Franta il agreeaza cel mai putin, aici organizandu-se un referendum legat de ratificarea Constitutiei in data de 29 mai - sondajele de opinie indica faptul ca exista o posibilitate semnificativa ca aceasta Constitutie europeana sa fie respinsa aici. Nerabdatorii Noile membre ale Uniunii asteapta cu nerabdare re-zultatele acestui referendum. Daca votul Frantei va fi unul negativ, tendinta sa instinctiva ar putea fi aceea de a forma un grup al celor 6 membre UE originale, slabind si poate chiar subminand Uniunea per ansamblu. Daca, pe de alta parte, Franta va ratifica Constitutia si Marea Britanie o va respinge - asa cum este probabil sa o faca - situatia ar fi la fel de ingrijoratoare, daca va determina Marea Britanie sa se izoleze undeva la periferia UE sau chiar sa o paraseasca. Uniunea ar deveni un loc mult mai putin prietenos fata de noii membri, care par sa impartaseasca tendinta Marii Britanii spre o liberalizare a pietei, spre competitia impozitelor, tarile nou intrate in UE privind Marea Britanie ca pe un garant al acestor lucruri. Exista, de asemenea, o vaga posibilitate ca una dintre noile membre, probabil Republica Ceha sau Polonia, sa esueze in a ratifica Constitutia, aruncandu-si viitorul in indoiala. Presedintele ceh, Vaclav Klaus, este singurul sef de stat din UE care s-a opus Constitutiei, in timp ce polonezii se tem de faptul ca acest document va reduce puterea votului tarii lor in interiorul UE. Negativistii Atitudinea negativa a Frantei fata de Europa este cauzata in mare parte de largirea UE si de grijile provocate de imigrare si de globalizare. In timp ce Franta era sigura pe rolul sau de conducere intr-o Uniune alcatuita din 15 membri, o Uniune numarand 25 de membri sau chiar mai multi poate coplesi Franta. Ideea ca Turcia s-ar putea alatura intr-o buna zi UE starneste indignare atat in Franta, cat si in Germania si Austria. Franta nu se teme doar de faptul ca isi va pierde rolul de conducere in Uniune, ci si de faptul ca aceasta largire va aduce in UE tari cu salarii si impozite scazute ce vor submina, prin competitie, modelul francez al taxelor mari. Temerile francezilor se pot dovedi a fi justificate. Impozitul lituanian din 2003 a fost de 28,7 % din Produsul Intern Brut, cu 17 % mai mic decat echivalentul sau francez. Taxa unica de impozitare a Slovaciei de 19 %, valabila pentru persoane fizice, corporatii si TVA, a devenit un motiv de invidie in regiune. Insa din punctul de vedere al Frantei, toate acestea pot conduce la o prabusire fiscala, tarile recent intrate in UE putandu-se folosi de nivelul scazut al impozitelor pentru a atrage forta de munca si investitiile in afara Europei Occidentale, echilibrand apoi bugetul statului cu banii proveniti din buzunarele Frantei si Germaniei. Noile membre tind, de asemenea, sa fie mai curand atlantice in relatiile lor cu tarile straine. Inaintea razboiului din Irak ele au sustinut, in mare parte, pozitia SUA, determinandu-l pe presedintele francez Jaques Chirac sa afirme ca respectiva situatie reprezenta o oportunitate buna pentru a tacea - aceasta fraza dainuie inca in atmosfera. ”Acum ei stiu ca nu vom tacea”, afirma Eduard Kulan, ministrul de externe al Slovaciei. Polonia si Lituania au salvat imaginea Europei sprijinind cu fermitate revolutia portocalie ce a avut loc in Ucraina anul trecut. Slovacia si Ungaria s-au alaturat Austriei in demersurile sale, pana acum fara succes, de a se obtine o invitare a Croatiei la inceperea negocierilor de aderare. Va urma. The Economist