Afaceri in societatea inchisa GASTROROM

Inainte de ’90 a fost una dintre cele mai importante societati din Mararmures, apoi GASTROROM s-a divizat, noile societati incapand pe mana fostului director socialist. La carma, in calitate de actionar majoritar, director, presedinte al consiliului de administratie, Mircea Suteu si-a indepartat potentialii rivali si a dispus de spatiile societatii dupa cum a vrut. Numai ca toate acestea au fost presarate cu ilegalitati, pe care acum Suteu nu le mai recunoaste. La inceput s-a numit Trustul Alimentatiei Publice Locale (TAPL) si cuprindea o sumedenie de spatii comerciale si de productie din Baia Mare si imprejurimi: laboratoare de cofetarie, braserii, patiserii, cofetarii, restaurante, cabane, chioscuri, bufete, birturi, carmangerii, gelaterii, magazine, buticuri si alte spatii de desfacere a produselor alimentare. Fostul TAPL detinea terenuri si cladiri in Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Tautii Magheraus, Mogosa, Baita, Nistru. In ‘90, societatea si-a schimbat denumirea (Intreprinderea Comerciala de Alimentatie Publica - ICSAP), a fost prima societate comerciala inscrisa la Registrul Comertului, s-a desprins de Directia Comerciala din cadrul Ministerului Comertului Interior, de care apartinea, si a parcurs un proces de privatizare. Acesta s-a materializat prin incheierea de contracte de locatie de gestiune si arenda intre fostii gestionari ai spatiilor respective si societatea devenita intre timp GASTROROM SA. Gestionarii au cumparat un numar de actiuni, dupa care au primit spatiile in care functionau. In acest fel s-au creat 110 mici intreprinderi, a caror activitate fructuoasa s-a intins pe perioada anilor ‘90, dupa care, multe au disparut din peisajul economic local. Apoi, au urmat alte doua etape ale privatizarii, conduse de fostul director al societatii (si fost contabil sef), Mircea Suteu, care s-a aflat la sfarsitul acestui proces in postura de actionar majoritar. Suteu le-a facilitat multor gestionari cumpararea spatiilor, desi societatea nu era complet privatizata, aceasta avand capital mixt (atat privat, cat si de Stat). O evidenta a activelor vandute la licitatie (chipurile!, s-a tinut si licitatie), dezvaluie cateva dintre aceste spatii: cofetariile Magnolia, Crinul, Lotus, restaurantele Magura, Select, patiseriile Doina, Crenguta etc. In total, peste 50 de spatii, carora li s-a adaugat si terenul aferent (in unele cazuri acesta ajungand la cateva sute de metri patrati). Nu este greu de imaginat aportul lui Suteu in vanzarea acestor spatii si nici “recunostinta” pe care toti „beneficiarii” i-au purtat-o. Suma oficiala: 55 de milioane lei, fabuloasa pentru 1994. Cat o fi fost comisionul? Cine minte? La mijlocul anilor ‘90, Suteu a incheiat, in nume propriu si in calitate de actionar majoritar al GASTROROM, contracte de mandat cu mai multe persoane interesate de cumpararea de actiuni ale societatii. Pentru ca intreprinderea avea regimul unei societati comerciale inchise, actiunile acesteia nu puteau fi instrainate decat unuia dintre actionari, nicidecum unei terte persoane. Aceasta prevedere nu l-a impiedicat pe Suteu sa instraineze o parte din actiuni dupa urmatorul scenariu: a incheiat un contract de mandat, angajandu-se sa cumpere in nume propriu un numar de actiuni ale societatii GASTROROM. Apoi, urma sa cedeze actiunile persoanei pe care o reprezenta, in schimbul unei sume de bani. Culmea este ca acum Suteu nu-si mai aduce aminte de aceste contracte si refuza sa recunoasca faptul ca s-au vandut actiuni din societate unor persoane care nu erau actionari. Totusi, actele vorbesc... Urmeaza cazuri concrete, pentru reimprospatarea memoriei. In 11 iulie 1995, G.M. din Bucuresti si Suteu au incheiat un contract de mandat. Obiectul contractului era cumpararea de catre Suteu a unui numar de 4.630 actiuni nominative ale societatii GASTROROM. In acest sens, G.M. a pus la dispozitia lui Suteu suma de 30,5 milioane lei (in 1995!), urmand ca in 6 luni actiunile sa fie cedate de Suteu catre G.M. Simplificat, Suteu a dorit sa vanda actiuni din societate. Nu putea, pentru ca nu era actionar unic si societatea era inchisa. A incheiat contractele respective, angajandu-se ca intr-un termen scurt sa se treaca la cumpararea pachetului de actiuni detinut inca de FPS si societatea sa se divida. Numai ca acest lucru nu s-a intamplat. Alaturi de G.M. se afla si alte persoane si societati, dintre care amintim: O.M. care a cumparat 940 de actiuni sau SC M., care a cumparat 14.900 actiuni cu 98 milioane lei (suma imensa pentru 1995!). Mai mult, in 2002, Suteu a incheiat un contract de promisiune de vanzare-cumparare de actiuni cu SC I. din Baia Mare. Prin acest contract, Suteu se obliga sa vanda 8.500 de actiuni din cele pe care le detinea la GASTROROM, catre SC I., la data la care GASTROROM va deveni societate deschisa, dar nu mai tarziu de 2004. Tot atunci, Suteu a incasat contravaloarea actiunilor respective: 212 milioane lei. Nici pana azi, Suteu nu si-a respectat acele angajamente contractuale. Divizarea In 2004, Suteu a purces la divizarea societatii GASTROROM. Aceasta s-a impartit in sase societati. La patru dintre acestea (SAGITARIUS SA, ARANCEA SRL, ARODO SRL si EUFORIC SRL, toate cu sediul pe Monetariei 2B, unde se afla casa lui Suteu), el este asociat unic sau majoritar, celelalte doua apartinand unor fosti actionari. Din totalul de 153 mii actiuni, Suteu a ramas cu 98 mii (64%) si cu majoritatea spatiilor detinute de societate. Dupa realizarea divizarii, Suteu ar fi trebuit sa cedeze actiunile pentru care incasase banii in urma cu 10 ani, dar nici nu s-a gandit la acest aspect. Pe de alta parte, pe langa spatiile gestionate de Suteu dupa bunul plac, multe dintre acestea au dobandit terenul, prin sentinte judecatoresti, in baza unei hotarari de Guvern din 1991. Numai ca hotararea facea referire la terenurile ocupate de societatile de Stat si terenurile detinute de acestea, nu la terenurile care se aflau in posesia altora. Ori, prin seria de sentinte judecatoresti emise de judecatorii maramureseni, patrimoniul SC GASTROROM a crescut foarte mult, acumuland terenuri care nu-i reveneau de drept, unele fiind acum revendicate de fostii proprietari, in baza noilor legi referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate. Ce spune Suteu? “Daca voiati sa fotografiati casa de pe Monetariei, trebuia sa-mi spuneti, ca va invitam inauntru si va dadeam voua ultimul etaj, care nu e gata. La Seini... Acolo am casa, dar nu cu opere de arta, cum spuneti. E vorba de o statuie a lui Pintea Viteazul, a unui mester popular, dar am cumparat-o asa... In rest, mergem cand vreti, sa o vedeti, intr-o zi cu soare. Ma intrebati de actiuni? Nu s-au vandut actiuni ale societatii inainte de divizare. Ele se puteau tranzactiona numai intre membrii PAS. Vreau sa mentionati ca GASTROROM are numarul 1 de inregistrare la Registrul Comertului si a adus in anii ‘90, prin cele 110 intreprinderi create, cel mai mare aport la bugetul local. Noi am realizat, prin privatizarea din noiembrie 1990, o premiera nationala, inca inainte de aparitia Legii privatizarii. Apoi au venit celelalte privatizari, dupa Legea privatizarii, MEBO... Au fost controale peste controale. Toti m-au verificat. De ce am divizat societatea? Pentru ca dupa 2001, se afla in declin, iar actionarii au cerut acest lucru. Dar nici acum nu stam prea bine. Societatile noastre au incheiat anul cu pierdere.” - Mircea Suteu Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro