Adrian Cupşan - O poveste inedită de viaţă

În Dumbrăviţa am găsit un om cu o poveste de viaţă impresionantă. Un om căruia credinţa în Dumnezeu şi curajul i-au fost stâlpii pentru a lua totul de la zero de mai multe ori. Adrian Cupşan produce roşii ecologice, dar, pe lângă asta, setea de cunoaştere, ambiţia şi curiozitatea îi sunt temelie şi pentru alte activităţi.

Produce roşii ecologice, creşte melci şi păsări de rasă şi vorbeşte cu o pasiune rar întâlnită despre Dumnezeu şi ajutorul divin pe care l-a simţit de mai multe ori, când a fost nevoit să ia totul de la zero. Adrian Cupşan are 56 de ani şi împreună cu soţia şi fiul său se ocupă de 5 solarii cu roşii în Dumbrăviţa. Cum i-a venit ideea să cultive roşii? „Toată munca a început când mi-am dat seama că nu mai puteam să-mi fac curat în curte. Fiind locul băltos creşteau buruieni de nu învingeam să le curăţ, aşa că m-am gândit să exploatez acest pământ”.

Povestea lui Cupşan este interesantă şi până să ajungă să cultive roşii. „Acum 20 de ani, pe spaţiul de la intrarea în Dumbrăviţa, am început mai multe activităţi.

Am terminat Facultatea de Metalurgie Neferoasă în Baia Mare, am luat repartiţie la Dacia Piteşti, apoi m-am transferat la Faimar, unde am lucrat în diferite activităţi, apoi am fost admis prin concurs la un atelier de proiectare, unde am lucrat 6 ani înainte de Revoluţie. La Revoluţie mi-am dat seama că trebuie să-mi iau crucea-n spate. Şi am luat la licitaţie clădirile de la intrarea în Dumbrăviţa, eu fiind născut în Dumbrăviţa. Am început cu 3 activităţi: reparaţii auto, un chioşc de incintă pentru clienţi şi o mică activitate de magazin mixt, şi producţia de lumânări. Iniţial, am avut o activitate de reparaţii auto, în special pentru utilaje agricole. Dar, având nevoie de meseriaşi buni, m-am izbit de neseriozitate şi am dat înapoi. Şi am rămas cu producţia de lumânări. Pe vremea lui Ceauşescu am proiectat matriţe de lumânări, aşa că am ajuns să fac lumânări. Am încercat să fac mai mult decât lumânări simple, cu simbloluri specifice ortodoxiei, transpuse în relief. De exemplu, pentru botez erau pe lumânări în relief Iisus şi porumbelul etc. Dar din 2000 încoace mi-am dat seama că trebuie să mă reprofilez”.

Prima provocare la capitolul legumicultură a fost pământul: „Aveam pământ acolo, dar oricum dădeam cu coasa să curăţ buruienile, dădeam în pietre. M-am gândit să cultiv ceva, dar trebuia să aduc pământ. Aşa că la vremea respectivă le-am cerut consilierilor să-mi dea voie să aduc pământ de pe imaş, dar nu m-au lăsat. Dar pentru că se surpa dealul la Mănăstirea Habra, m-am înţeles cu maicile de acolo şi am adus de acolo pământ. Cred că am adus în jur de 3000 de tone de pământ, să ridic nivelul să nu ajung cu freza la pietre. Iniţial, m-am supărat că cei din sat nu m-au lăsat să duc pământ de pe imaş, dar apoi am înţeles că Dumnezeu lucra altfel: că a venit UAC şi mi-au dat sute de rabe de pământ gratis, că le era mai uşor să le coboare decât să le ducă pe deal. A fost ceva extraordinar! A trebuit să aduc pământ pentru a ridica nivelul pânzei freatice, că într-un an, în 3 zile, toată cultura de varză mi s-a dus pentru că apa nu se scurgea şi s-a sufocat rădăcina plantelor”.

Apoi, Adrian Cupşan a mai primit o „lecţie”: „am făcut un solar de 50 de metri pentru roşii, făcut în viteză din corzi şi am mai luat o lecţie, că în iarnă a nins 60 cm şi s-a surpat. Aşa că am înţeles că trebuie să am solarii solide care să reziste. Aşa am aflat că trebuie să fac structura de rezistenţă să suporte 300 kg/mp. Dar înainte de asta am făcut reţeaua de alimentare cu apă, am tras 600 m de ţeavă”.

O altă lovitură a primit-o din cauza unei defecţiuni în reţeaua electrică:

„La un moment dat am făcut o seră cu sistem de încălzire şi totul era ok, era sera plină cu roşii. Dar în iarnă cazanul s-a supraîncălzit şi toată instalaţia s-a ars din cauza unei defecţiuni la curent. S-a ars sistemul de comandă electronică a cazanului şi toate plantele au murit în 24 de ore până am remediat defecţiunea”.

În total, Cupşan are un hectar de pământ. „Aici avem şi păsări, crescătoria de melci şi solariile pentru roşii ecologice. N-am făcut un calcul câte kilograme de roşii mi-au ieşit pentru că le-am pus gradual. Lucrez numai eu şi soţia în cele 5 solarii. Media este între 1 şi 3 kg pe fir. Păsările de rasă au rămas pentru că a fost o plăcere a nurorii noastre. Avem şi păuni, dar sunt numai pentru frumuseţe. Nu-i o afacere cu păsările de rasă, ci o pasiune. Le ţinem strict pentru noi”.

„Avem şi crescătorie de melci. Băiatul meu a avut această ambiţie după ce a venit de la facultate. Melcii se bagă pe timp de iarnă la hibernare. Încă nu i-am distribuit. De ce? Când am început, nu ştiam prea bine despre viaţa lor şi am văzut că metoda italiană nu funcţionează să-i lăsăm afară peste iarnă. Apoi am făcut un beci în care să păstrăm 5 grade iarna şi umiditatea potrivită. Avem melci de 4 veri. Până acum n-am vândut nimic pentru că nu ştiam bine condiţiile de creştere şi iarna mureau. Nu am renunţat pentru că fiul meu este foarte încăpăţânat şi şi-a spus „dacă alţii pot să crească melci, pot şi eu”. Ultima dată ne-au murit pentru că aveam temperatura, dar nu aveam umiditatea necesară.     Le-am învăţat toate dând cu capul. Aceeaşi documentare am avut-o de făcut şi cu plantele, pentru a şti toate bolile plantelor. După ce cresc melcii, există relaţia prin care pot fi vânduţi spre Occident, dar încă nu-i momentul” - Adrian Cupşan.

„Întotdeauna mi-a ajutat Bunul Dumnezeu, numai că poate uneori mie nu mi-a fost clar. Faptul că am reuşit să iau lucrurile de mai multe ori de la zero a fost cel mai evident ajutor al Bunului Dumnezeu. Am avut multe încercări, dar din toate m-a scos cu bine” - Adrian Cupşan.