Adio, vaco!

In anul 1972, in Sighetu Marmatiei a fost infiintata o unitate de elita a agriculturii socialiste. A fost pompos botezata „Statiunea de Cercetari Zootehnice”, iar tovarasu’ Nicolae Ceausescu s-a ostenit chiar sa viziteze obiectivul de doua ori: in 1974 si in 1986. Astazi, doar cainii vagabonzi si oamenii strazii se mai incumeta sa vada cum s-a prabusit un mit al zootehniei romanesti. Statiunea de Cercetari Zootehnice Sighetu Marmatiei (SCZ sau SCPCB, cum i se spune mai nou) s-a infiintat pe structura fostului IAS Sighet. La „botez”, reprezentantii PCR (in rol de nas mare) au oferit ca zestre 3.000 de hectare de teren, 1.400 de bovine si 3.000 de oi, grupate in trei ferme. O adevarata avere, cu care Statiunea de Cercetari a si intrat in capitalism (1989). “Iscusitii” manageri ai unitatii, ajutati de un cadru legal catastrofal, aprobat de niste pseudo-ministri ai agriculturii (Ilie Sarbu, de exemplu, era... preot!), si de politica de abandon a cercetarii, dusa de toate guvernele de dupa Revolutie, au transformat SCZ intr-o sinistra ruina. Radiografia unei ruine Azi, SCZ mai bifeaza doar 23 de angajati, 430 de hectare de teren (majoritatea abandonate) si 60 de vite, grupate intr-o singura ferma. Restul s-a dus pe Apa Sambetei. Situatia actuala se izbeste si de o lipsa acuta de disponibilitati financiare, salariatii fiind in suferinta (din informatiile noastre n-au mai primit salariile intregi din octombrie 2004), datoriile cumulate cifrandu-se la peste 300 de milioane lei. Motul a fost taiat „la batranete”, in urma cu doi ani, cand Statiunea de Cercetari a fost decuplata de la curent electric si apa! Din anul 2002 nu s-au mai acordat deloc bani pentru cercetarea propriu-zisa. Singurele fonduri care se mai obtin, provin din vanzarea laptelui produs de cele cateva vaci si din inchirierea unor spatii (lunar, sunt incasari totale de vreo 60 milioane lei). Daca prin anii ‘80 se obtineau si 30 de litri lapte pe zi de la o singura vaca (rasa Bruna de Maramures, incrucisare intre vitele traditionale maramuresene si cele de rasa Schwiz), azi abia de se mai mulg vreo 8-9 litri pe zi. Vacile n-au mancare adecvata, nici conditii de viata (stau pe-ntuneric, neavand nici macar un bec in grajduri!) si fac foame, ca la colhozurile de pe vremuri. Nenorocire crunta. Bruna de Maramures a ajuns pe cale de disparitie. Unde-i materialul seminal? Un fapt nebagat de multi in seama este materialul seminal extrem de valoros, provenit din sutele de incrucisari efectuate de-a lungul ultimelor decenii. In vremurile bune, cei de la SCZ au reusit sa obtina vaci fara coarne, foarte blande, a caror lactatie depasea 30 de litri pe zi. Adevarate fabrici de lapte cu uger. Materialul seminal exista si acum, doar ca trebuie valorificat. Din nefericire, conducerea SCZ nu stie sau e incapabila sa faca marketing si lobby (pana la inchiderea editiei nu l-am putut contacta pentru explicatii pe directorul Stefan Nistor). In fond, ei sunt zootehnisti, oameni de stiinta, si poate acum e momentul (desi multi sustin ca e prea tarziu) ca la conducerea SCZ sa vina un economist, care sa incerce sa repuna pe picioare statiunea. Razboiul terenurilor Ca si cum toate acestea n-ar fi suficiente, cei de la SCZ s-au plans autoritatilor ca 249 hectare din terenul lor sunt ocupate abuziv de cetateni din Bocicoiu Mare, Desesti si Ocna Sugatag, la care s-ar adauga si cativa agricultori din Sarasau si Sighet. Brusc, a reinceput sa se vorbeasca despre Statiunea de Cercetari. Pentru ca, in stadiul actual al lucrurilor, singurul lucru care-i mai intereseaza pe oameni sunt terenurile institutiei. In Maramuresul istoric, toata lumea vrea terenuri pentru constructie, care sunt din ce in ce mai mici, greu de gasit si scumpe, iar la capitolul asta SCZ inca sta bine, avand in administrare, pe langa proprietati, si o serie de terenuri atribuite in folosinta de catre Adminstratia Domeniilor Statului (ADS). Eugenia Godja, primarul de Sighet, ne-a declarat: “SCZ o duce foarte greu, am facut demersuri pentru a-i scoate din aceasta situatie, dar apartin de Ministerul Agriculturii si nu de Administratie. Legat de terenurile pe care le detin pe raza Sighetului, am cerut ADS (care le-a dat in administrare cateva zeci de hectare de pamant) sa ne aloce vreo 7-8 hectare de teren propice construirii, pe care nu-l foloseste Statiunea (si care este acum cultivat de tot felul de mici agricultori, fara acte), pentru a-l pune la dispozitia tinerilor casatoriti, in temeiul Legii 15. Astfel, am putea rezolva o serie de cereri de locuinte.” Numai ca si primarii din comunele Sarasau, Bocicoiu Mare si Desesti au facut demersuri pentru a primi in folosinta terenurile SCZ de pe raza lor de administratie, motivand ca decat sa creasca spini, mai bine e folosit in alte scopuri. Corect, dar ce facem cu activitatea de baza a SCZ si cu arhiva genetica? Se aude pana la ministrul Gheorghe Flutur? Teofil IVANCIUC