Adio, Tata Lumesc!

Sambata, 2 aprilie 2005, la ora 21,37 (22,37, ora Romaniei), s-a stins din viata cel mai iubit Papa din istorie, Ioan Paul al II-lea. Clopotele Romei au inceput sa bata, dupa care a inceput o prima slujba pentru sufletul Papei, desfasurata in piata San Pietro, in prezenta a 100.000 de oameni. In varsta de 84 de ani, Ioan Paul al II-lea primise joi seara impartasania pentru muribunzi. Constient de sfarsitul inevitabil, Papa a refuzat sa mai fie spitalizat, cerand sa fie lasat in camera sa de la Vatican. Karol Jozef Woityla s-a nascut la 18 mai 1920, in localitatea Wadowicw din Polonia, fiind cel mai mic dintre copiii lui Karol Woityla si Emiliei Kaczorowska. In 1934, a absolvit gimnaziul la Scoala de Stat pentru baieti „Marcin Wadowita”, unde a obtinut mereu cele mai bune calificative. Intre 1934 si 1938 a urmat cursuri de arta teatrala in Wadowice, iar la 22 iunie 1936 s-a inscris la Facultatea de Filozofie din Cracovia. In conditiile celui de-al doilea razboi mondial, din noiembrie 1940, s-a angajat la cariera de piatra de la Zakrowek, pentru a nu fi deportat in Germania sau inchis. In octombrie 1942, simtind chemare pentru preotie, a inceput cursurile teologice intr-un seminar clandestin din Cracovia, condus de cardinalul Adam Stefan Sapieha, arhiepiscop de Cracovia. Studiile teologice si le-a incheiat abia dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, la Universitatea Jagellone. La 1 noiembrie 1946, a fost hirotonit la Cracovia si, la scurt timp, cardinalul Sapieha l-a trimis la Roma, unde a slujit Biserica sub indrumarea preotului dominican R.Garrigou-Lagrange. In 1948, si-a luat doctoratul in teologie, cu o lucrare despre credinta in lucrarile Sfantului Ioan al Crucii. In acelasi an s-a intors in Polonia, unde a fost ajutor de preot la mai multe parohii din Cracovia, dar si capelan al studentilor universitari. Mai tarziu, a fost profesor de teologie morala si de etica sociala la Seminarul din Cracovia si la Facultatea de Teologie din Lublin. La 4 iulie 1958, Papa Pius al XII-lea l-a numit episcop titular de Ombi si auxiliar de Cracovia. A urmat o ascensiune rapida in randul prelatilor catolici, care a culminat cu obtinerea titlului de cardinal, in 26 iunie 1967. La 16 octombrie 1978, cardinalul Karol Woityla a fost ales succesorul Papei Ioan Paul I, devenind al 264-lea Papa al Bisericii Catolice. Si-a ales numele de Ioan Paul al II-lea si a fost primul Suveran Pontif dintr-o tara slava. Unificarea Bisericilor crestine Ioan Paul al II-lea a fost nevoit sa intareasca stabilitatea si unitatea Bisericii. Pentru aceasta, a ales solutia calatoriilor pastorale. In cei 26 de ani de pontificat, Papa a realizat 95 de vizite pastorale in afara Italiei si 142 in Italia. In plus, ca episcop al Romei, Ioan Paul al II-lea a vizitat 301 din cele 334 de parohii romane. Nici un alt Papa nu s-a intalnit cu atatea persoane ca Ioan Paul al II-lea: nu mai putin de 16.700.000 de pelerini au participat la audientele generale tinute de el. Toate acestea l-au transformat intr-unul dintre cele mai indragite personaje din istoria contemporana, chiar daca a fost unul dintre cei mai inversunati contestatari ai unor practici precum homosexualitatea, dreptul femeilor de a deveni preoti, avortul, aplicarea pedepsei capitale si euthanasia. In plan ecumenic, Papa Ioan Paul al II-lea a continuat drumul deschis de Ioan al XXIII-lea si Paul al VI-lea, pentru reconcilierea Bisericilor crestine. In acest scop, s-a intalnit cu multi reprezentanti ai celorlalte Biserici si a sustinut neincetat necesitatea unificarii. In perioada 7-9 mai 1999, papa a vizitat Romania. Era prima oara dupa Marea Schisma din 1054, cand un Suveran Pontif vizita o tara majoritar ortodoxa. A intentionat sa viziteze si Rusia, dar starea sanatatii (precum si unele semnale ostile venite din partea Patriarhului rus) nu i-a permis acest lucru. In 1986, a adunat la Assisi peste 150 de sefi religiosi non-catolici si non-crestini si, in acelasi an, a vizitat Sinagoga din Roma, rasturnand raporturile iudeo-crestine de pana atunci. A fost momentul in care Papa a intins mana evreilor, pe care i-a numit “frati iubiti”, si a condamnat manifestarile de antisemitism “din toate timpurile si din toate locurile”. In 1991, pentru prima oara in istorie, la liturghia desfasurata in Catedrala Sfantul Petru, au participat doi episcopi reformati. Ioan Paul al II-lea a fost primul cap al Bisericii Catolice care a intrat intr-o moschee si a pasit intr-o sinagoga. Nu toate demersurile sale au fost incununate de succes. In 1995, papa a fost profund afectat de boicotarea vizitei sale in Sri Lanka de catre preotii budisti, nemultumiti de faptul ca Suveranul Pontif a calificat religia lor drept “un sistem in mare masura ateist”. In 12 martie 2001, Ioan Paul al II-lea a vizitat Grecia, ca parte a proiectului de apropiere a ceea ce el numea cei “doi plamani” ai crestinismului – ortodoxia si catolicismul. Si aceasta vizita a fost mai mult un esec decat un succes. Atletul lui Dumnezeu Ca sef al statului Vatican, Ioan Paul al II-lea a fost una dintre figurile marcante ale diplomatiei internationale. A mentinut relatii diplomatice cu 178 de state. In America Latina a fost numit “Atletul lui Dumnezeu” si “Globe-trotter-ul Evangheliei”. In timpul pontificatului sau, Ioan Paul al II-lea a canonizat 482 de sfinti si a beatificat 1.338 de fericiti. A tinut peste 10.000 de discursuri si 14 enciclice. Primul Papa neitalian dupa 1523 s-a opus interventiei din Irak, incercand printr-o interventie telefonica zadarnica sa-l lamureasca pe George W.Bush ca pacea e mai importanta decat razboiul. Texanul a tinut totusi sa afirme ca “lumea a pierdut un aparator al libertatii” si ca Ioan Paul al II-lea a fost “o sursa de inspiratie pentru milioane de oameni”. “Istoria isi va aminti de acest papa exceptional care, cu carisma si convingerea sa, a purtat mesajul evanghelic peste hotare”, a afirmat presedintele Frantei, Jacques Chirac. Din lumea islamica a venit mesajul presedintelui Autoritatii Palestiniene, Mahmoud Abbas: “ii vom simti lipsa. A fost o figura religioasa deosebita, care si-a dedicat viata luptei pentru apararea valorilor umane: pacea, libertatea si egalitatea.” Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii s-a aratat profund indurerata, iar ministrul de externe israelian, Silvan Shalom, a afirmat ca “Israelul, poporul evreu si lumea intreaga au pierdut azi un mare campion al reconcilierii si al fraternitatii intre religii.” Dincolo de liderii politici ai lumii si de declaratiile lor, a ramas multimea anonimilor din toate partile lumii sa aprinda lumanari si sa se roage pentru sufletul celui care este numit deja Ioan Paul cel Mare. Un maramuresean la Vatican l „In fata Papei am simtit ca trebuie sa vorbesc in genunchi!” La doar doua zile dupa enciclica Ut unum sint („Ca toti sa fie una”), rostita de Papa Ioan Paul al II-lea in Cetatea Vaticanului, in 5 mai 1995, Emil Hosu, preotul ortodox din comuna Boiu Mare (Maramures), a plecat spre Vatican, cu binecuvantarea episcopului ortodox Justinian si a arhiereului vicar Iustinian Sigheteanul (conducatori ai destinelor Episcopiei de Maramures si Satmar). Hosu a fost primul preot ortodox din intreaga lume care i-a inmanat Papei o invitatie oficiala de a vizita Romania si un epitrafir arhieresc (simbol al Bisericii Ortodoxe, daruit de catre episcopul Justinian). Emotionat, preotul Hosu isi aminteste ca i s-a adresat Sanctitatii Sale in limba franceza: „Sfatul Parinte a fost uluit de propunere si mi-a spus, in limba italiana: Sa fii binecuvantat! Avea numai cuvinte frumoase la adresa Romaniei si a Bisercii Ortodoxe. Spunea: Romanie, gradina a Maicii Domnului... Romanie cu lacrimi sterse de pe obraz de Maica Domnului, fii binecuvantata, te cuprind in bratele mele alaturi de Sinodul Bisericii Ortodoxe. Sa nu va fie frica, deschideti-va larg portile pentru Hristos! Sfintii viitorului sunt Sfintii ecumenici pe care inca Biserica nu i-a cinstit... Sanctitatea Sa a vorbit despre Patriarhul Teoctist (pe care l-a numit fratele meu), ii cunostea pe toti membrii Sinodului si a subliniat ecumenismul promovat de Biserica noastra. Am fost impresionat cand Papa a vorbit in limba romana despre Nicolae Steinhardt (monahul de la Rohia), despre Eminescu si Ion Valahul. Ii multumesc lui Dumnezeu ca, de atunci incolo, in fiecare an am avut ocazia sa primesc binecuvantarea Papei. Acum, sunt sigur ca in Cer a mai sosit un Sfant.” Intrebat cum vede personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea, preotul Emil Hosu a raspuns: „in fata Papei am simtit ca trebuie sa vorbesc in genunchi.” Cum se alege noul Papa? Pentru alegerea unui nou Papa, cardinalii electori cu varsta de pana la 80 de ani (in numar de 117), se reunesc in conclav in Capela Sixtina. Spatiul in care se desfasoara conclavul trebuie sa fie izolat de lumea exterioara. In acest scop, spatiul e inspectat de “doi tehnicieni de incredere” cu rolul de a impiedica utilizarea telefoanelor mobile (orice inregistrare audio sau video fiind interzisa). Inca din 1059, Colegiul Sacru al Cardinalilor (corpul consilierilor ales de Papa in proportie de 93%) are un singur scop: sa-l aleaga pe seful Bisericii Catolice. Cardinalii nu au voie sa se voteze pe ei insisi si trebuie sa jure ca vor respecta secretul votului si ca vor accepta rezultatul acestuia. Votul se desfasoara in Capela Sixtina, iar buletinele de vot sunt arse. Daca dupa 30 de incercari nici unul dintre candidati nu reuseste sa adune doua treimi plus unul din voturi, noul Papa este ales cu majoritate simpla de voturi. Cand cardinalii reusesc sa ajunga la un rezultat, decanul lor de varsta il intreaba pe cel ales daca accepta functia. Daca raspunsul este afirmativ, noul Papa trebuie sa declare ce nume pontifical si-a ales. O coloana de fum alb vesteste credinciosii ca a fost ales un nou Papa, dupa care se confirma stirea, se anunta numele alesului si se inlatura sigiliile de la apartamentele papale. Rolul cardinalului Camerlengo Potrivit dreptului canonic, cel care a anuntat decesul Papei a fost vicarul Romei, Camillo Ruini. Cel care a verificat moartea papei a fost insa cardinalul Camerlengo, spaniolul Eduardo Martinez Somalo. In momentul mortii Papei incep o serie de formalitati, in parte dictate de traditie, in parte stabilite de Suveranii Pontifi. Desi este pronuntat de medici, decesul este constatat oficial de cardinalul care detine functia de sambelan (Camerlengo), actualmente Somalo, in prezenta maestrului de oficieri liturgice, a secretarului si cancelarului Camerei apostolice. Potrivit traditiei, cardinalul Camerlengo trebuie sa rosteasca de trei ori numele de botez al Papei si sa loveasca de fiecare data fruntea acestuia cu un ciocanel de argint. Daca nu primeste nici un raspuns, el constata decesul, dar numai dupa ce a sigilat incaperile si biroul pontifical. Camerlengo desprinde de pe degetul Sfantului Parinte inelul “de pescar” (care reprezinta autoritatea Sfantului Petru) si il distruge impreuna cu sigiliul papal. Usa din bronz a Bazilicii San Pietro este inchisa pe jumatate si incep sa bata clopotele. Camerlengo este cel care, pe timpul cat Scaunul papal este vacant, asigura guvernarea Bisericii Catolice.Tot lui ii revine sarcina de a binecuvanta corpul papei cu aghiasma si de a organiza funeraliile (missa penitentialis). In baza Constitutiei Apostolice, semnate in 1996 de Papa, cardinalul Camerlengo a autorizat ca Papa sa fie fotografiat, lucru interzis altfel si pedepsit cu excomunicarea. Este pentru prima oara in istorie cand un Papa defunct este fotografiat si filmat in mai putin de 24 de ore de la moartea sa. Potrivit cu Constitutia amintita, sunt decretate noua zile de doliu si rugaciune (novemdieles). Cine va fi viitorul Papa? Dintre inaltii prelati care candideaza la Scaunul papal, cei mai avantajati par a fi italienii, “oamenii locului”, care cunosc perfect mecanismele de functionare a Curiei papale si care considera ca tronul de la San Pietro le apartine de drept. Dintre acestia se remarca cardinalii: Angelo Scola (patriarh de Venetia, sustinut si de puternica organizatie catolica Opus Dei), Dionigi Tettamanzi (arhiepiscopul de Milano), Giovanni Battista Re (prefectul congregatiei episcopilor) si Angelo Sodano (secretarul de stat al Vaticanului). Alegerea unui Papa anglo-saxon se pare ca este exclusa, mai ales din cauza razboiului din Irak, dupa cum pare improbabila alegerea arhiepiscopului Vienei, Christoph Schonborn (mai multi prelati austrieci fiind acuzati in ultima vreme de pedofilie). Dintre conservatori se remarca Joseph Ratzinger (arhiepiscop de München, fiul unui comisar de politie bavarez) si Jean-Marie Lustiger (arhiepiscop de Paris, de origine evreiasca, convertit de mic la crestinism, in timpul celui de-al doilea razboi mondial). Urmeaza puternicul bloc al candidatilor sud-americani: Dario Castrillon Hoyos (cardinalul columbian, prefect al Congregatiei pentru Cler), Oscar Andres Rodriguez Maradiaga (arhiepiscop de Tegucigalpa), Jorje Mario Bergoglio (arhiepiscop de Buenos Aires – Argentina) si Claudio Hommes (arhiepiscop de Sao Paolo – Brazilia). Cine isi imagineaza cum ar fi daca noul Papa ar fi negru? De exemplu, nigerianul Francis Arinze (prefect al Congregatiei pentru Cultul Divin)… Destinul ramasitelor pamantesti Tehnicienii de la Institutul de medicina legala a Universitatii din Roma sunt insarcinati sa verifice starea de conservare a corpului Papei. Trupul Papei este aranjat de medici si acoperit cu vesminte pontificale: mitra alba pe cap, stiharul (manta folosita in timpul slujbelor, de culoare rosie, culoarea de doliu a papilor) si paliul (o fasie de lana alba cu cruci negre, simbol al demnitatii). Corpul neinsufletit este expus in Bazilica San Pietro, pentru a fi omagiat de credinciosi. In trecut, trupul Papei era golit de organele interne pentru a face imbalsamarea mai de durata (aceste organe erau pastrate in amfore speciale, depuse in biserica sfintilor Anastasie si Vicenti, unde exista 22 de astfel de amfore). Traditia cere ca ramasitele pamantesti ale Papei sa fie inchise intr-un sicriu triplu (unul din chiparos, unul din plumb si unul din nuc) si ingropate in Bazilica San Pietro, intr-o cripta numita “Grota”, unde odihnesc si alti Suverani Pontifi. Doar in cazul in care Papa a lasat dispozitii testamentare in acest sens exista posibilitatea ca trupul sau sa fie inmormantat in alt mod sau in alta parte. Ioan BOTIS