ADIO

Lacrimi la vinclul
Portii Raiului

S-a stins un suflet… Unul dintre oamenii GAZETEI, Nelu Petrusan, cel care ne reprezenta in preajma arenelor de sport, s-a grabit sa incheie o competitie pe care rareori o pretuim asa cum ar trebui si pe care, atat de banal, o numim viata.
I-au ramas in redactie insemnari, dosare, carti si proiecte care ne impiedica sa credem ca n-o sa-l mai vedem printre noi. Peste o vreme, cineva va avea curajul sa le adune si sa le aseze pe un raft, asa cum noi am fost obligati sa-i asezam imaginea pe un raft al amintirilor noastre.
N-avea nimic din tumultul stadioanelor si al salilor de sport. Dimpotriva, parea ca impacarea cu un destin nu intotdeauna fericit ii domina privirea din spatele ochelarilor de care o sa ne aducem aminte multa vreme de acum inainte.
Pentru ca era mai linistit decat noi toti, nu ne-a certat niciodata; pentru ca nu fuma, ne cumpara tigari; pentru ca orgoliile ii erau straine, isi cerea iertare chiar si atunci cand nu gresea, iar discretia cu care a trecut prin viata si printre noi face ca abia acum sa intelegem cat de mult poate sa insemne si sa doara o absenta… Au ramas atatea competitii despre care Nelu nu va mai scrie, pentru ca s-a grabit sa incheie o competitie pe care rareori o pretuim cum ar trebui si pe care, atat de banal, o numim viata. Cuvintele sunt goale in fata amaraciunii care ne copleseste. S-a stins un suflet…
Fie-i tarana usoara!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
GAZETA de Maramures





* Tragic: un jurnalist al GAZETEI a parasit arena vietii
Intuneric peste lumina

Cu putine zile in urma, Ioan Petrusan mai spera ca va scrie un articol despre cel mai mare fotbalist al lumii, Pele, ca va realiza un interviu cu Cristian Gatu si ca, asa cum era obisnuit, va scrie cu drag despre sportivii si performantele sportive ale Maramuresului. Vom scrie noi articolele pe care le gandise Nelu. Din pacate, e tot ce mai putem face in amintirea lui…

Alaturi de familie si de colegii de redactie, oamenii din lumea sportului il regreta pe Nelu Petrusan si chiar daca regretele sunt intotdeauna tardive, in semn de ultim omagiu, le consemnam.

Colegii de breasla

“Era prea modest. Asa l-am stiut mereu: comportandu-se prea modest. Poate in lumea sportului, de la presedinti, antrenori, jucatori, poate chiar colegi, nu l-a luat in serios si nu l-a apreciat la justa lui valoare. Desi asa timid si modest, a scris articole care au pus in incurcatura pe multi din lumea sportului, si atunci poate ca si-au dat seama ca baiatul asta a avut talent.” – Marius Campean, jurnalist sportiv la Club TV. “A fost un om de treaba. Nu am lucrat efectiv cu el, dar ne-am intalnit mereu la diferite competitii. Mi-e si greu sa zic ceva. M-am inteles foarte bine cu el, n-am avut nici un motiv de cearta niciodata. A fost un om la locul lui, care, fara indoiala, isi cunostea lungul nasului. Imi pare enorm de rau si ma gandesc ca am stat langa el doar cu cateva zile in urma, la un meci…” – Mircea Grumaz, jurnalist sportiv Glasul Maramuresului. “A fost un coleg deosebit, cu care am avut o colaborare exceptionala. Am schimbat informatii, pareri, pentru ca noi, jurnalistii din sport, suntem mai altfel decat ceilalti. Faptul ca l-am apreciat in mod deosebit m-a determinat sa incerc chiar sa-l aduc la noi in redactie. Regret profund disparitia lui dintre noi.” – Horia Crisan, jurnalist sportiv Informatia zilei. “Sa puneti si din partea mea o floare pe mormantul lui... A fost, cum spunem noi, maramuresenii, un om fain. Imi pare nespus de rau... Condoleante familiei. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!” - Marcel Ceascai, fost ziarist sportiv la GAZETA si Canal 7, actualmente in Carolina de Sud, SUA.

Conducatori sportivi

“L-am cunoscut pe baiatul asta prin prisma relatiilor de colaborare pe care le-am avut in timp, relatii care se stabilesc firesc intre un antrenor si un jurnalist sportiv. L-am considerat intotdeauna un profesionist, care s-a straduit intotdeauna sa informeze corect cititorii. A reusit sa faca foarte interesanta pagina de sport din GAZETA si, zic eu, s-o faca sa ramana in istoria gazetariei sportive. Imi exprim regretul in fata acestei tragedii. Dumnezeu sa-l odihneasca!” – Lascar Pana, director tehnic HC Minaur. “Am aflat cu durere in suflet vestea mortii lui, in timpul sedintei de la Primarie, chiar inainte de a pleca la Deva. Imi pare rau… Cred ca a fost un coleg deosebit, unul dintre putinii ziaristi care si-a dat efectiv interesul pentru presa sportiva. Era aproape zilnic in jurul Salii Sporturilor, pentru a culege informatii. Pareri de rau… ce pot sa spun altceva?” – Daniel Kotecz, director sportiv HC Selmont. “A fost un tip timid, dar era implicat cu siguranta in miscarea sportiva. Asta se simtea. Avea o prezenta discreta, ceea ce nu l-a impiedicat sa scrie bine, impresie pe care am avut-o de cate ori i-am citit materialele. Un baiat linistit… Regret sincer disparitia lui prematura.” – Marin Sabou, antrenor FC “Viorel Mateianu”. “Nelu a fost un ziarist competent, care stia sa puna intrebari la subiect. Dincolo de stirile de senzatie, aprecia valoarea unui subiect si, mai important, stia sa ajunga la esenta. Abia am aflat vestea… Cu putina vreme in urma, chiar am discutat cu el pe marginea unui subiect pe care-l avea in lucru. Pacat… era un baiat cu bun simt, era tanar, si, ca sportiv sau antrenor, n-aveai ce sa-i reprosezi.” – Ciprian Dorobantu, antrenor FC “Viorel Mateianu”. In numarul 100 al GAZETEI de Maramures, ultimul pentru care a scris, Nelu Petrusan ne spunea: “…am aprins lumina acolo unde altii au incercat sa mentina intuneric”. Nimeni nu banuia ca va trece atat de putin timp pana cand vom fi nevoiti sa aprindem noi o lumina, ca sa alungam intunericul de pe ultimul drum al lui Nelu Petrusan… Odihneasca-se in pace!

Ioan BOTIS