Adevarul despre primul ministru maghiar, Imre Nagy

Traficul de organe a inflorit in Turcia, Europa Centrala, in special in Cehia si in Caucaz, mai precis in Georgia. Aceste operatiuni se bazeaza pe donatori din Turcia, Moldova, Rusia, Ucraina, Belarus, Romania, Bosnia, provincia sarba Kosovo, Macedonia, Albania si din alte tari est-europene. In anul 2002, documentele Jurnalului de la Snagov au fost inmanate, ”ca gest de prietenie”, de fostul prmier roman Adrian Nastase omologului sau ungar, Peter Medgyessy. Multimea de documente a reprezentat prima transa din cele 50 de dosare care cuprind intregul pachet de insemnari si de documente secrete ale lui Imre Nagy. Potrivit parerilor unanime ale istoricilor, respectivele insemnari au fost considerate de catre cei aflati la putere la vremea respectiva drept dovada evidenta a unui complot international, din care ar fi facut parte conducatori de partid si de state ”socialiste” de la Moscova, Beijing, Bucuresti, Belgrad etc. In centrul atentiei s-a aflat grupul de revolutionari din Ungaria, care a condus revolutia ungara din 1956, grup deportat in mare secret in localitatea Snagov din Romania, personalitati infierate de catre conducerea de la Moscova drept ”complotisti”. Kadar, „Cartea Alba” Asa-numita Carte Alba intocmita de catre Guvernul Kadar, care cuprindea intregul material de acuzare al procesului intentat lui Imre Nagy si tovarasilor sai, i-a numit pe acestia drept ”complotisti”. Unii dintre ei, Geza Losonczi si Jozsef Szilagyi, au fost omorati inca inaintea inceperii procesului. Altii, Ferenc Donath, Miklos Gimes, Pal Maleter si ceilalti membri ai guvernului infiintat in mod legal in 1956 au fost judecati si condamnati, impreuna cu premierul Imre Nagy. Documentele secrete reprezentau ”dovezile demascatoare” pentru condamnarile dramatice din procesul intentat impotriva acuzatilor. Acum, ziaristii au avut prilejul sa vada copiile acestor documente, prezentate in cadrul unor reuniuni informale organizate de un institut de cercetare al Academiei, in Casa Imre Nagy de la Budapesta. La reuniunea informala au fost prezenti istorici, arhivari, cercetatori, dar si cativa descendenti ai ”grupului de complotisti”, ba chiar si cativa veterani ai revolutiei ungare din 1956. Cea mai mare parte a documentelor din dosarul inmanat de fostul premier roman Nastase a sosit in Ungaria in anul 2003. Jozsef Sipos, directorul Casei Imre Nagy (care a studiat chiar si primele documente aduse la Budapesta, inca de la inceputul activitatii de cercetare) a declarat ziarului ungar Nepszava ca acuzatorii grupului Imre Nagy au folosit in timpul procesului documentele adunate de la Snagov, prezentandu-le ca dovezi ”acuzatoare” pentru fundamentarea sentintei, cu scopul de a dovedi existenta unei conceptii de complot. Numai ca modul in care au fost stranse acele documente a fost inacceptabil din punctul de vedere al dreptului international. Jozsef Sipos a reamintit ca Imre Nagy a protestat impotriva incalcarii drepturilor sale individuale si a pretins sa i se dea inapoi notele si comentariile ce i-au fost confiscate. „Cumpar documente ultrasecrete” Tot Sipos a mai aratat ca dupa rasturnarea lui Ceausescu, un istoric maghiar care traieste la Bucuresti, Andrea Varga, a reusit sa cumpere documente care inainte au fost considerate ultrasecrete, dar care, dupa evenimentele din 1989, au fost tratate cu mai putina rigurozitate. Aceste documente au fost cumparate si de unele arhive ungare, iar prin intermedierea lui Andrea Varga au fost publicate unele fragmente de interes general de catre ziarele ungare, la sfarsitul anilor 1990. Din acele materiale a reiesit ca in timpul plimbarilor obligatorii si strict supravegheate ale sotilor Nagy (dar si ale celorlalte persoane deportate la Snagov), oamenii de serviciu si personalul de paza, angajati de catre Securitate, au facut copii ale notelor si insemnarilor fostului prim-ministru ungar. Camerele unde locuia Imre Nagy impreuna cu sotia, dar si celelalte locuri unde membrii deportati ai guvernului aveau acces, au fost impanzite cu microfoane, pentru ascultarea si inregistrarea discutiilor particulare ale acestora. Dupa un timp, deportatii care circulau prin localitate, in afara locului unde li s-au fixat locuintele, au fost fotografiati fara jena. Acest material, pregatit cu multa minutiozitate, a fost prezentat in cadrul procesului, cu scopul de a dovedi existenta actului de ”tradare planificata” a miscarii muncitoresti internationale. La procesul cu usile inchise, Imre Nagy si tovarasii sai au incercat in mod direct sau indirect sa dezminta teoria unui complot contrarevolutionar. Organizator: KGB Materialul care a fost studiat pana acum pare sa dovedeasca faptul ca procesul lui Imre Nagy a fost organizat de KGB-ul sovietic, impreuna cu ”filialele sale” din alte tari, fiind cel mai important proces de acest gen intentat impotriva unor comunisti si socialisti. De asemenea, s-a constatat ca din punctul de vedere al dreptului international, aceste actiuni au reprezentat un amestec in politica interna a unor state suverane. Caracterul international al procesului Imre Nagy a fost ilustrat la o reuniune ce a avut loc saptamana trecuta, unde istoricul Magdolna Barath a tinut o scurta expunere pe aceasta tema. Printre altele, Barath a aratat ca in materialul documentar - extrem de vast si foarte greu de descifrat - a fost gasita si traducerea in limba rusa a unor note, insemnari si comentarii ale lui Imre Nagy. Acest fapt dovedeste ca insemnarile personale ale lui Imre Nagy au fost transmise de KGB mai departe, direct la Kremlin. Apoi, in urma ”unor sfaturi prietenesti”, prin intermediul lui Iuri Andropov, care la vremea respectiva era ambasadorul URSS la Budapesta, si care a devenit mai tarziu secretar general al PCUS, au fost trimise inapoi in Ungaria, mai exact pe adresa ”Guvernului Muncitoresc-Taranesc” si personal lui Kadar, secretarul general al partidului. Acum se stie deja ca aceste ”sfaturi bune”, care i-au fost adresate personal lui Janos Kadar si premierului de atunci Ferenc Munnich, au fost evocate intens in timpul procesului impotriva lui Imre Nagy si al tovarasilor sai, fiind decisive pentru soarta acuzatilor. Al cui este jurnalul? In Ungaria a inceput deja o disputa in legatura cu studierea documentelor lui Nagy - cine, cum si in ce calitate poate cerceta aceste documente? Caracterul public al documentelor respective trebuie sa mearga mana in mana cu protectia drepturilor personale ale omului. In cadrul reuniunii care a avut loc la Casa Imre Nagy, intr-o luare de cuvant plina de patima, Maria Vasarheyi a pretins dreptul la corespondenta si la documentele cu caracter personal ale tatalui ei defunct, Miklos Vasarhelyi, care a fost acuzatul numarul 9 in cadrul procesului, condamnat la ani lungi de detentie. In plus, sunt numerosi cei care si-au manifestat ingrijorarea din cauza ca este exagerat de mare numarul permiselor pentru cercetari stiintifice, eliberate cu mult prea mare ”libertate”. Exista temerea ca, in acest fel, documentele, care deocamdata nu au fost autentificate in totalitate, ar putea ajunge pe mana unor neaveniti. Lajos Gecsenyi, directorul general al Arhivei Nationale, a promis ca materialele cu caracter personal, fotografiile si inregistrarile cu caracter personal vor fi tratate, manuite si pastrate cu deosebit de mare grija si precautie. In acelasi timp, el nu a pus la indoiala faptul ca scrisorile, actele si documentele cu caracter personal, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa ajunga in posesia membrilor familiei. Conform informatiilor existente, descendentii si rudele politicienilor revolutionari unguri deportati la Snagov au depus cereri pentru a primi documentele cu caracter personal, gasite in dosare. Directorul general al Arhivei Nationale a subliniat ca dosarul este, in principiu, un bun al poporului ungar, al vietii publice ungare. Nepszava