Adevarata pietate

“Cat asculti de Dumnezeu, atat asculta si Dumnezeu de tine.” Cugetarea Parintelui Arsenie Boca (1910-1989) este emblematica pentru crezul de-o viata al unuia dintre cei mai mari traitori contemporani ai ortodoxiei.in nenumarateleindrumari duhovnicesti pe care le-a semanatin calea celor care cauta mantuirea, Parintele Arsenie a pus accentul pe constientizareainsemnatatii faptului ca omul este purtator al chipului lui Dumnezeu. 51. Ceea ce omul nu poateindreptain sineinsusi sauin altii, trebuie sa le sufere cu rabdare, pana ce Dumnezeu porunceste altfel. Cugeta ca poate e mai bine sa fie asa, ca sa fiincercat prin rabdare, fara de care meritele noastre nu sunt mare lucru. Trebuiein toate acestea sa te rogi lui Dumnezeu sa te ajute sa biruiesti aceste piedici, sau sa le suferi cu blajinatate. Daca cineva, lamurit odata sau de doua ori, nu cade la aceeasi parere cu tine, nu mai avea disputa cu el, ciincredinteaza toatein mana lui Dumnezeu care stie a scoate binele din rau, ca astfel sa seimplineasca voia Sa. si sa fie slavitin toti robii Sai. 52. Da-ti osteneala sa suferi cu rabdare lipsurile si slabiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru ca si tu ai multe din acestea pe care trebuie sa le sufere altii. Ca Dumnezeu a randuit astfel, ca sa neinvatam a ne purta sarcina unii altora - caci fiecare are sarcina sa - nimeni nu-i fara lipsuri, nimeni nu-si esteindestulator siesi, nimeni nu-i atat deintelept sa se poataindruma singur, dar se cade sa ne suferim, sa ne mangaiem si sa ne ajutam, sa neinvatam si sa neindrumam unii pe altii. Ceea ce te face atat de suparacios nu-i zelul pentru aproapele, ci o iubire de sine, nazuroasa, artagoasa, posomorata. Pietatea cea adevarata e blajina si rabdatoare, fiindca ea te arata cine esti... 53. Daca este vreo bucuriein lume, este cea pe care o are o inima curata. Sa faci totdeauna binele si sa nu-l socotesti putin este semnul unui suflet smerit. Sa nu voiesti mangaierea nici unui om,insemneaza o mare curatire si o mareincredere launtrica. Cand nu cautiin afara nici o marturiein folosul tau este semn ca te-aiincredintatin totul lui Dumnezeu. Nu dori niciodata sa fii laudat sau iubitinaintea altora, caci aceasta nu-i partea lui Dumnezeu, cu care nimeni egal nu poate fii. Nu dori de asemenea sa-si aiba cineva inima prinsa de tine si nici tuinsuti sa fi iprins de dragostea cuiva, ci Iisus Hristos sa fiein tine siin tot omul de bine. 54. Nu poate vedea omul frumusetea care esteinlauntrul sau, pana ce nu dispretuieste si nu uraste frumusetea toata care estein afara de el. si nu poate omul privi cu cunostinta spre Dumnezeu, pana ce nu s-a lepadat de lumein chip desavarsit. Cu cat limba se departeaza de multa vorbire, cu atat primeste mai multa lumina, ca sa deosebeasca gandurile, caci si mintea cea mai binecuvantata se zapaceste prin multa vorbire. Cel ce e sarac de lucrurile lumii seimbogateste de Dumnezeu si cel ce iubeste bogatia sarac va fi de Dumnezeu. Cine-si opreste gura de la clevetireisi pazeste si inima de patimi.in tot ceasul vede pe Domnul (ca doar cugetul lui este pururea la Dumnezeu) si goneste de la dansul pe draci si smulge radacinile rautatilor. Acela care-si cerceteaza sufletul ceas de ceas, inima lui se bucura de descoperiri noi. si acela care-si controleaza privirea mintiiinlauntrul sau, acela vede raza Duhului. 55. Prin necontenita meditare despre Dumnezeu, se dezradacineaza si gonesc patimile. Cata vreme nu uraste omul din inima cu adevarat pricina pacatului, el nu este slobod nici de placerea de a-l lucra. Aceasta este lupta foarte puternica, care seimpotriveste omului pana la sange. Cel ce nu-si supune voia sa lui Dumnezeu, supus va fi de vrajmasul sau. Caci orice lucru bun voim sa-l facem, nu-l putem face fara de Dumnezeu, dupa cum graieste Domnulin Scripturi. Lumea numeste Scriptura lucrurile materiale, iar lumesti sunt cei ce zabovesc cu mintea la ele. Pe acestiaiiindeamna: “Nu iubiti lumea, nici cele din lume!” Pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii nu sunt de la Dumnezeu, ci de la lume, si cele uratoare... 56. Cand vrea Dumnezeu sa aduca asupra omului necazuri mai mari,il lasain manaingustimii sufletesti. si aceasta da nasterein om la o putere mare de trandavie, prin care sufletul e sugrumat si care-i da gustul lumii. si apoi se ridica asupra omului duhul iesirii din minti, din care izvorasc nenumarate ispite: tulburarea, mania, hula, carteala, gandurile de razvratire, mutarea din locin loc si celelalte asemenea lor. Iar daca maintrebi care este pricina acestoraiti raspund: lenevirea ta. si leacul este smerenia mintii. Smerenia poate sa rupa gardul acestor rautati. Smerenia trebuie cautata cu tot sufletul. Ca pe masura smereniei tale ti se da si rabdarein primejdiile tale. si pe masura rabdarii tale ti se usureaza sarcina necazurilor tale si dobandesti mantuirea. 57. Lumea aceasta este o calatorie cu nevointe si un stadion de alergare. si rastimpul acestei vieti este vremea de lupta.in tara unde e lupta siin vreme de razboi, nu este nici o lege. Adicaimparatul nu pune margini si masuri ostasilor Sai pana la sfarsitul razboiului, cand toti oamenii se adunain fata portilorimparatuluiimparatilor si fiecare este cercetat acolo, daca a avut rabdarein lupta, daca nu s-a lasat biruit sau daca dimpotriva, aintors spatele (a fugit). 58. Cel cu adevarat smerit, cand este nedreptatit, nu se tulbura nici nu se aparain privinta acelui lucru de care a fost nedreptatit. si primeste clevetirile ca si cum ar fi adevarate si nu seingrijeste sa convinga pe oameni ca a fost clevetit, ciisi cere iertare. Ca unii si-au atras asupra-le numele de neastamparati, desiin realitate nu era asa, iara altii au rabdat sa fie numiti curvari, desi erau departe de curvie si rodul pacatului, pe care nu-l facusera. Cu lacrimi l-au marturisitin public si-si cereau iertare pentru o nelegiuire care n-o facusera, desi erauincununati cu toata curatia si nevinovatiain sufletele lor, cu plangere de la cei ce-i nedreptatisera. 59. Cand cinevaincepe sa cleveteasca pe fratele sau de fata cu tine, arata-te posomorat la fata. Daca faci asa, te pazesti de clevetire siin fata lui Dumnezeu si a clevetitorului.in acea ziin care deschizi gura ta ca sa acuzi pe cineva, socoteste-te mortin fata lui Dumnezeu si toate faptele tale zadarnice, oricat s-ar parea ca pe buna dreptate si ca sa zidesti, te-aindemnat gandul sa vorbesti. In ziuain care esti necajit pentru vreun frate, care este oarecum neputincios sa se stapaneasca la bine si la rau,in trupul lui sauin cugetul lui, ca un mucenic sa te socotesti pe tinein ziua aceea si sa te simti ca un patimitor pentru Hristos si ca unul care s-ainvrednicit ca sa-L marturiseasca. 60. Razboiul ispitelor e focul care lamureste ce suntem fiecare: lemne, pietre, arama, paie, calti, pamant sau cenusa. Razboiul duhovnicesc seamanaintrucatva cu razboiul lumii. si unul si altul te desface de viata aceasta. Numai ispitele, necazurile si tot felul deincercari ale razboiului nevazut izbutesc sa ne toceasca pe deplin gustul de lumea aceasta si sa ne aduca la un fel de moarte fata de lume, care-i smerenia deplina si conditia de capetenie a rugaciunii neIncetate. Ioan BUTIURCA