Adevăr şi manipulare în dosarul furtului moaştelor Sf. Haralambie

Săptămâna trecută, un eveniment halucinant a zguduit opinia publică din România: mâna Sfântului Haralambie de la o mănăstire din Grecia a fost furată de un român dintr-un grup de pelerini din zona Satu Mare. Tot grupul de 40 de persoane a fost reţinut timp de 48 de ore, apoi au rămas în arest doar doi laici şi trei preoţi din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, asupra cărora s-au găsit trei cranii fără acte de provenienţă. Din lipsă de informaţii, povestea a fost hiperbolizată şi denaturată, iar cei trei preoţi au primit pe nedrept stigmatul de „hoţi” GAZETA de Maramureş vă prezintă adevărul din spatele acestui incident regretabil, care a afectat imaginea ţării şi a Bisericii.

 

 

Vestea furtului mâinii Sfântului Haralambie a „lovit” ca un trăznet imaginea, şi aşa şifonată, a României peste hotare şi a afectat imaginea Bisericii. Incidentul a devenit subiect de prime-time la toate jurnalele de ştiri şi a ţinut prima pagină şi în presa elenă. Numai că, din lipsă de informaţii, subiectul a fost inflamat şi interpretat în diverse feluri, iar adevărul a rămas, în mare parte, tot necunoscut.

 

Acum, când au apărut informaţii certe, GAZETA de Maramureş vă prezintă filmul evenimentelor aşa cum reiese din datele oficiale şi din declaraţiile celor implicaţi.

 

Un grup de pelerini, din care făceau parte şi preoţii Popa Daniel – de la Parohia Aliceni, Oros Emanuel – de la Parohia Mesteacăn şi Borhidan Marius – de la Spitalul din Negreşti Oaş, toţi din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, au plecat într-un pelerinaj în Grecia, care cuprindea şi Mănăstirea Kalavrita – Mega Spileo, care se afla localizată într-o mare peşteră, la o distanţă de zece kilometri de oraşul grecesc Kalavrita, pe drumul ce face legătura între Diakofto şi Kalavrita.

Peştera ce găzduieşte mănăstirea a fost săpată probabil de râul ce curge acum la baza Muntelui Chelmos. Aici se află mai multe sfinte moaşte, printre care şi Mâna Sfântului Haralambie.

 

Pr. Dr. Cristian Ştefan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului explică: „În acest pelerinaj au vizitat mai multe mănăstiri, printre care şi cea în care se află mâna Sfântului Haralambie. De acolo, un membru din acest grup de pelerini a sustras mâna Sfântului Haralambie. Nu a fost vorba despre cei trei preoţi. Asupra lor s-au găsit însă nişte cranii pe la care le-ar fi avut de la Aiud, de la Râpa Robilor. Aici a fost problema, pentru că ei nu aveau acte de provenienţă asupra osemintelor. Deocamdată nu se ştie exact ale cui dintre cei trei preoţi erau craniile, cert este că au fost reţinuţi toţi, plus încă doi membri din grup, laici, dintre care unul şi-a asumat că a luat el mâna Sfântului Haralambie.

 

Iniţial a fost arestat tot grupul, însă după 48 de ore, restul grupului a fost eliberat şi cei cinci – trei preoţi şi doi laici au primit încă un mandat de arestare pentru 30 de zile.

Între timp au cerut tot felul de acte şi adeverinţe prin care să dovedească că lucrează în Episcopia noastră şi au primit. Au cerut şi acte de provenienţă de la Aiud, dar de acolo nu se poate da nimic până când nu se identifică aceste cranii şi nu vine şi o solicitare oficială din partea autorităţilor, aşa că cei din Grecia au trimis spre cercetare cele trei cranii şi vom aştepta verdictul şi rezultatul dat de ei. Cert este că ei sunt suspendaţi în momentul de faţă până la clarificarea situaţiei, urmând ca, după ce va exista o hotărâre definitivă în acest caz, să luăm şi noi alte decizii”.

 

Se pare că cele trei cranii au fost duse în Grecia cu gândul de a le face o raclă. După ce pelerinii din grup s-au întors în ţară, au ieşit la iveală şi alte detalii ale incidentului şi, mai ales, faptul că cei trei preoţi nu au fost implicaţi în furt, cel puţin din datele oficiale de până acum: „pelerinii întorşi acasă au arătat că furtul ar fi fost premeditat pentru că ei au făcut o vizită la mănăstire, apoi au mers la altele şi ulterior, când s-au întors spre casă, s-au oprit doar la această mănăstire, din nou. În timp ce cei trei preoţi vorbeau cu călugărul respectiv, un laic din grup a luat mâna. Au ieşit din incinta mănăstirii, cu gândul să meargă spre autocar. Unii dintre oameni au rămas în mănăstire. După ce s-a sesizat că lipseşte mâna, s-au închis porţile, o parte dintre pelerini au rămas în incinta mănăstirii, alţii afară. Autocarul n-a mai putut pleca. Au început investigaţiile cu poliţia. Se spune că cel care a furat mâna ar fi aruncat-o undeva, pe un câmp, pe un deal, nu se ştie exact, şi ulterior şi-a recunoscut fapta. Nu se ştie dacă a făcut acest lucru din proprie iniţiativă sau a fost pus de cineva”, arată Pr. Dr. Cristian Ştefan.

Întorşi în ţară, şi credincioşii din grup au luat poziţie în faţa intoxicărilor, arătând că preoţii sunt nevinovaţi: „Ajunşi la Mănăstirea Kalavrita – Mega Spileo, grupul a intrat în biserică, s-au închinat la icoane şi la Sfintele Moaşte, au spus câte o rugăciune, după care au intrat în discuţie cu Părintele Diacon, care se afla în acel moment în biserică şi care la un moment dat i-a invitat pe cei trei preoţi în Sf. Altar pentru a le arăta şi a se închina şi la alte Sfinte Moaşte, am înţeles că ale Sfântului Ciprian.

În timpul cât cei trei preoţi se aflau în Sf. Altar, încercând să se înţeleagă cu Părintele Diacon, pentru că nu ştiau nici unul limba greacă, un alt român din grupul de pelerini a luat din raclă mâna Sfântului Haralambie şi a ieşit din biserică cu ea, însă a fost văzut de un alt pelerin român, care l-a oprit şi care a încercat să îl convingă să o ducă înapoi. Între timp, însă, cei trei preoţi români, împreună cu Părintele Diacon, au ieşit din altar şi, văzând că Sf. Moaşte dispăruseră, s-a creat agitaţie în biserică şi în afara bisericii, a apărut şi stareţul mănăstirii, iar cei doi tineri care aveau asupra lor mâna Sf. Haralambie şi-au dat seama că nu mai au cum să o ducă înapoi fără să fie văzuţi, aşa că au încercat să o ascundă, şi de aceea au aruncat-o într-un şanţ. Dintre cei care îi cunosc bine, nu cred că există cineva care ar putea să vorbească urât de ei (despre preoţi, n.red.), totdeauna fiind gata să ajute oamenii cu probleme şi în niciun caz nu ar fi in stare să fure, şi mai ales Sfinte Moaşte”.

 

Familiile celor trei preoţi sunt foarte afectate de acest caz. La fel, a avut de suferit şi imaginea Bisericii. Pr. Dr. Cristian Ştefan explică: „evident, nu este o imagine corespunzătoare asupra Episcopiei noastre, atâta timp cât presa, înainte să vadă care este decizia autorităţilor din Grecia în urma cercetărilor şi anchetei, au început să dea tot felul de titluri, să-i facă hoţi pe preoţi. Încetul cu încetul, adevărul a ieşit la iveală şi se pare că cel mult unul este implicat în treaba aceasta. Furtul oricum nu l-au făcut preoţii, ci un laic. Credincioşii îşi susţin preoţii şi spun că n-ar fi fost în stare să facă aşa ceva. Dar nu putem şti cu certitudine până când nu se finalizează ancheta.

Evident, incidentul a afectat şi imaginea României. Din păcate, noi n-am avut o faimă prea bună nici până la acest eveniment, pentru că se ştia că românii au „darul” de a-şi însuşi ce nu-i a lor şi prin Occident, şi prin altă parte. Ce e mai deosebit e că sunt implicaţi trei preoţi în acest caz”.

 

Întrebarea e ce ar fi putut face cu mâna Sfântului Haralambie? „Au vrut să o aducă probabil să o pună în biserică, s-o pună la închinat pentru credincioşi, dar este o minte nesănătoasă care gândeşte aşa ceva, plus că mâna face parte din patrimoniul Greciei şi era uşor de depistat dacă se dădea în urmărire generală. Episcopia a luat măsuri, n-avem ce să ascundem, în funcţie de ce am aflat, am luat decizia permisă de statut. Poziţia lui PS Justin este că nu luăm decizii capitale până când nu aflăm adevărul. Dacă li se dovedeşte nevinovăţia, preoţii îşi reiau locul”.

Vom reveni.

 

 

Mănăstirea Mega Spileo se află localizată într-o mare peşteră, la o distanţă de zece kilometri de oraşul grecesc Kalavrita. Mănăstirea Mega Spileo, crezută de către unii a fi cea mai veche din Grecia, a fost construită în anul 362, de către doi fraţi din Tesalonic - Simeon şi Teodoros.

Construită în peretele sălbatic şi abrupt al unei stânci înalte de 120 de metri, mănăstirea domina valea; pelerinii ce ajung la această mănăstire se pot desfăta, pe lângă bucuriile duhovniceşti, cu o privelişte de nedescris a văii ce se întinde la poalele muntelui.

 

Alegerea locului a urmat unei mari bucurii duhovniceşti: în interiorul peşterii în care se află astăzi mănăstirea a fost descoperită o minunată icoană a Maicii Domnului. Icoana Maicii Domnului de la Mega Spileo - Panagia Megaliospiliotissa - se crede că este lucrată de mâna Sfântului Apostol Luca, culoarea neagră a acesteia tragându-se de pe urma fumului cauzat de incendii. Icoana este făcută din mastic (un fel de plastic) şi din ceară. Această icoană a fost descoperită de către păstoriţa Eufrosina, în timp ce îşi căuta oile pe aceste locuri abrupte. Cei doi fraţi din Tesalonic, aflând de icoană, au pornit în căutarea ei. Aflând de la Eufrosina unde se află icoana, cei doi au hotărât să rămână lângă aceasta.

Clădirile şi chiliile mănăstirii au fost construite în jurul unei mari peşteri. Mănăstirea se afla la o altitudine de peste 1000 de metri, faţă de nivelul mării, păstrând cu bucurie clădirile acesteia ce se ridică pe 8 nivele. Biserica mănăstirii păstrează nişte minunate fresce, o podea de mozaic şi o impunătoare uşă de bronz. Mănăstirea Mega Spileo poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, prăznuit, în fiecare an, la data de 15 august.

 

Astăzi, pelerinii ce vin să se închine pe aceste sfinte meleaguri, se bucură de o mulţime de sfinte moaşte.

 

 

Sfântul Haralambie

 

Sfântul Haralambie a trăit în secolul al II-lea şi este cel mai bătrân mucenic dintre cei cunoscuţi de Biserică. A fost episcop al cetăţii Magnezia din Asia Mică şi şi-a închinat viaţa lui Hristos şi îndrumării credincioşilor.

Pentru că prin fapta şi cuvântul său a adus mulţi păgâni la creştinism, şi-a atras mânia prigonitorilor. În ciuda vârstei înaintate, de 113 ani, i-au jupuit pielea de pe tot corpul şi i-au rupt carnea cu cârlige de fier. Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi care îl păzeau şi-au mărturisit şi ei credinţa în Dumnezeul lui Haralambie, fiind şi omorâţi pe loc pentru aceasta.

La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile L-au lăudat pe Hristos şi au fost şi ele imediat martirizate. Se spune că Luchie, comandantul armatei, cuprins de mânie, a apucat el însuşi instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfânt, când, deodată, mâinile i-au căzut ca secerate. Atunci, l-a scuipat în faţă pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat şi i s-a întors la ceafă. Luchie, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el. Sfântul Haralambie, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Luchie, care s-a vindecat pe loc. Împăratul Septimiu Sever, când a auzit toate acestea, a fost cuprins de mânie şi a trimis pentru a-l aresta pe Haralambie şi a-l aduce în faţa lui. Ajuns în Antiohia, mucenicul a fost supus altor chinuri, însă s-a vindecat în chip miraculos. În cele din urmă, i s-a tăiat capul cu sabia. După execuţie, fiica împăratului, Galinia, care trecuse la creştinism, a îngropat trupul martirului cu multă evlavie.

 

Credinţa şi minunile Sfântului Haralambie au rămas vii în conştiinţa creştinilor, de-a lungul veacurilor, istoria consemnând numeroase situaţii în care oamenii i-au cerut ajutorul în situaţii grele, iar el i-a ajutat. După cum se spune, chiar în acatistul închinat lui, sfântul este „izbăvitor de ciumă şi de foamete”.

În 1813, În Ţara Românească s-a abătut o mare epidemie de ciumă, încât mureau zilnic 300 de bucureşteni. Numită „ciuma lui Caragea”, pentru că s-a petrecut în vremea acestui domnitor, aceasta a secerat 90.000 de morţi. În această situaţie, nădejdea oamenilor a fost pusă în Sfântul Mucenic Haralambie ca singurul care putea să-i izbăvească de boală. Într-adevăr, după multe rugăciuni şi cereri adresate lui, ciuma a dispărut.

Tot către Sfântul Haralambie şi-au îndreptat oamenii nădejdea şi cu câţiva ani înainte, în 1995, în timpul cumplitei foamete din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi.

 

 

Cinstirea Sfintelor moaşte

 

Totodată, Episcopia atrage atenţia asupra cinstirii Sfintelor moaşte fără exagerări şi gesturi extreme, deoarece credincioşii trebuie să pună preţ pe credinţă, nu pe semne. De altfel, în această zonă, s-a pus mai mult accent pe credinţă decât pe icoane făcătoare de minuni sau moaşte. Recent a fost făcut un inventar al moaştelor deţinute de biserici şi mănăstiri în Eparhia noastră, iar numărul acestora e sub 20. 

 

 

„Evident, nu este o imagine corespunzătoare asupra Episcopiei noastre, atâta timp cât presa, înainte să vadă care este decizia autorităţilor din Grecia în urma cercetărilor şi anchetei, au început să dea tot felul de titluri, să-i facă hoţi pe preoţi.

Încetul cu încetul, adevărul a ieşit la iveală şi se pare că cel mult unul este implicat în treaba aceasta. Furtul oricum nu l-au făcut preoţii, ci un laic”.

Pr. Dr. Cristian Ştefan