Adaposturile antiatomice ale Baii Mari

In caz de razboi, o situatie nedorita sau in situatii de urgenta ce tin de dezastre, accidente de mare amploare, in Baia Mare trebuie sa fie si exista adaposturi pentru populatie. Dupa o legislatie de prin 1950, revizuita si imbunatatita, protectia civila a trecut printr-o perioada de tranzitie nesfarsita. Ideea acestui material a plecat de la intrebarea: ce ne-am face in cazul unui atac cu arma nucleara? Raspunsul la o astfel de intrebare ar parea simplu. Adaposturi antiatomice care ar avea capacitatea de a proteja conducatorii de ostilitatile militare sau de alta natura. Un subiect de care nu se prea vorbeste, din mai multe considerente. In primul rand, este vorba de o anume confidentialitate. Apoi, un ipotetic razboi s-ar desfasura cu armele clasice din categoria: „pac-pac” si „bum-bum”. Armele nucleare, ne-au declarat specialistii, nu ar fi folosite, deoarece prin conventiile internationale militare, diplomatice s-a interzis folosirea armei nucleare. Evident, nu ne dorim sa aflam daca aceste acorduri ar fi respectate. Cu toate acestea, in diverse medii si cu diverse ocazii, se vorbeste de adaposturile antiatomice. In ceea ce priveste Baia Mare, am avut doua opinii diferite legate de acest subiect. Exista adaposturi antiatomice, la un nivel de dotare minim. A doua opinie neaga existenta unor astfel de adaposturi. Pentru a afla unde si cum va puteti adaposti in caz de urgenta (de la conflict armat, pana la dezastre chimice sau de alta natura), am intrat in zona militara. O lume inchisa, care se bazeaza pe regulamente, pe ordine si pe respectarea acestora. De aceea, vom face putine referiri la persoanele pe care le-am abordat, din motive ce tin de fel si fel de aprobari care sa permita declaratii. Am plecat la drum cu informatia ca ar exista cel putin doua adaposturi antiatomice. Intr-un mod simplist, un adapost antiatomic ar fi o incinta construita dupa un proiect care prevede rezistenta la un astfel de impact, la modalitati de a filtra si neutraliza aerul iradiat, la posibilitati de a conduce activitatea in conditii limita. Marea dezamagire a venit din partea militarilor. „Nu avem asa ceva! Ar fi prea costisitoare realizarea unui astfel de adapost, ca si intretinerea lui. Apoi, in cazul nefericit al unui astfel de atac, nu ar mai ramane nimic in urma. Ar fi ca la Hirosima. Mai rau!”. Militarii sunt profesionisti si stiu ce vorbesc. Cu toate acestea, exista posibilitatea ca un punct de comanda sau chiar doua sa aiba aceasta capacitate de protectie impotriva armelor nucleare. Pe parcursul documentarii noastre, am aflat lucruri surprinzatoare si interesante. Chestiuni pe care populatia ar trebui sa le stie si, partial, le stie. La nivelul judetului Maramures, exista zeci de adaposturi simple in localitatile mai mari, iar in Baia Mare, alte cateva zeci. Tot aici, este punctul de comanda al municipiului si punctul de comanda al judetului. Toata activitatea este coordonata de Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, dar si de Primaria Baia Mare. Cine nu a auzit de ALA, Protectia Civila sau nu a vazut exercitiile executate periodic? Sunt servicii de protectie civila la nivelul Primariei, dar si la agenti economici sau institutii. Am vrut sa vedem harta adaposturilor si am fost priviti cu suspiciune. Peste tot, am fost intrebati de ce exista interes sau pe cine intereseaza astfel de lucruri. Daca vorbesti cu un militar, mai ca iti vine sa il crezi. Nu ar fi bine sa se faca publica o astfel de chestiune, sunt zone de interes strategic si… Afara, ne-am trezit si ne-am adus aminte ca traim in epoca internetului si a „fratelui mai mare”. Cu siguranta, toate amaratele noastre adaposturi sunt cartografiate si inregistrate. Si de prieteni, si de dusmani. Putem spune ca problema adaposturilor a inceput dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Cortina de fier, comunismul si capitalismul, doua sisteme politice, economice, sociale diferite au generat reactii asemanatoare. Amenintarea cu un conflict armat a planat zeci de ani asupra tuturor tarilor. In tot acest amalgam, s-a dezvoltat conceptul de protectie civila. La noi, s-a mers pe modelul (cum s-ar fi putut altfel?) sovietic. Din 1950, s-a inceput ridicarea de adaposturi pentru populatie si ne vom referi doar la situatia de razboi. Legislatia prevedea ca orice cladire mai inalta, cu o suprafata construita de peste 150 de metri patrati, cu subsol, sa aiba adapost pentru populatie. Intr-o prima faza, au fost construite astfel de adaposturi chiar si din lemn. Exista si in Baia Mare, dupa cum ne-au povestit administratorii, astfel de relicve ale unui concept de protectie civila, gresit elaborat si executat. Dupa ce apele unui posibil conflict armat s-au mai linistit, s-a trecut la ridicarea blocurilor „epocii de aur”. Multe dintre ele au prevazute adaposturi. Daca veti vedea pe bloc o placuta cu un „A”, inseamna ca acolo va puteti adaposti in caz de nevoie. Aceste adaposturi au intrat in administrarea Primariei si sunt simple subsoluri care, teoretic, ar trebui sa fie construite din beton de o grosime de cel putin 30 de centimetri, iar planseul de deasupra sa aiba, de asemenea, o grosime de 25-30 de centimetri. In discutiile cu militarii, datele sunt clare, iar legea este ferma. La fata locului, situatia este putin schimbata, in sensul ca blocurile au fost construite dupa proiecte ce au fost mai mult sau mai putin respectate. Aceste adaposturi nu au prevazute sisteme de filtrare a aerului, ci doar iesiri de aerisire. In timp, multe au fost taiate de harnicii colectori de fier vechi. In cazul agentilor economici, situatia a fost mai stricta. Intreprinderi precum Maratex, Romplumb, Phoenix, Apsa au avut adaposturi cu o capacitate de mii de oameni. In timp, s-au dus. Maratex a fost ras de pe fata pamantului. La Phoenix, nici cei mai vechi muncitori nu mai stiu ca acolo exista un adapost unde ar trebui sa fie „cazati” circa 2000 de oameni. Apsa este de izbeliste, iar la Romplumb, totul a ramas asa cum a fost. Noii agenti economici, aparuti dupa anii ‘90, au trebuit sa construiasca adaposturi, potrivit legislatiei in vigoare. De exemplu, la Italsofa, sunt patru adaposturi corect facute. Intre anii 1996 si 2004, s-au adus modificari Legii, modificari criticate chiar de militari. Pana si bisericile erau obligate sa aiba adapost, precum si orice constructie de dimensiuni relativ mici. In anul 2004, s-a revenit asupra Legii si s-a stabilit ca o cladire sa aiba adapost de la o suprafata construita de 650 de metri patrati. Cel mai modern adapost pentru populatie este, paradoxal, la o gradinita. Locatia este nefericit aleasa, spun militarii specialisti. „Este o prostie. In caz de conflict armat, cine isi duce copiii la gradinita? Oricum, in caz de mobilizare generala, gradinitele si scolile sunt inchise. De aici, ineficienta”, ne-au spus militarii profesionisti. Pe de alta parte, adaposturile ar trebui sa aiba iesire de urgenta, respectiv un tunel care iese la suprafata la o distanta de o treime din inaltimea cladirii. In cazul gradinitei moderne, iesirea este la doar 30 de centimetri de perete. Daca acesta se prabuseste, se acopera iesirea. In acest caz, sunt deficiente ce tin de modul de interpretare a povestii cu protectia civila, ne-au explicat militarii. Un alt obiectiv mare aflat in constructie va avea o parcare subterana si, implicit, adapost in caz de nevoie. La blocuri, adaposturile au fost date in grija cuiva de acolo. In majoritatea cazurilor, s-a dat si acordul ca aceste adaposturi sa fie folosite de civili, pentru probleme civile. Se tin muraturi, cartofi sau rafturi pentru diverse lucruri ale locatarilor. Conventia prevede ca, in 24 de ore, in caz de nevoie, aceste adaposturi sa fie predate in stare de functionare. Asa au fost facute conventiile cu cetatenii. Dar traim in Romania si totul este posibil. Unele adaposturi au fost compartimentate si sunt folosite pe post de pivnita sau spatiu „cazut” din marinimia administratiei. Pe de alta parte, in unele locuri au fost construite garaje in jurul adaposturilor existente. Ele devin, astfel, ineficiente. Usile multora sunt blocate, nu se mai gasesc chei sau nu se mai stie cine se ocupa de ingrijirea unui spatiu care are o destinatie precisa. Legislatia prevede si in ce mod sunt folosite adaposturile, in perioada de pace, dar legea este de multe ori optionala. Revenind la adaposturile antiatomice, recent, la un exercitiu de protectie civila, a fost prezentata o „scula” care are rolul de masurare a radiatiilor dintr-o sursa nucleara. Un astfel de instrument nu prea si-ar avea rostul, daca nu ar fi folosit in situatii de razboi nuclear. Militarii, din nou, ne-au sanctionat. „Gresiti! S-ar putea sa aiba loc un accident la Spital, la instalatiile de radiografie nucleara sau la un laborator stomatologic unde, de asemenea, se folosesc substante radioactive. In cazul unor astfel de accidente, se foloseste ce ati vazut”, ne-au spus militarii, zambind. Se mirau de naivitatea noastra. Dupa multe insistente, am primit aprobarea de a vizita un punct de comanda. Nu vom da locatia, asa cum a fost intelegerea. Am facut si fotografii si putem spune ca aceste adaposturi-puncte de comanda au fost construite cu multi ani in urma, cand nu putea fi vorba de stomatologii si RMN. Exista, in Baia Mare, cele doua puncte de comanda. Unul, unde vin primarul si comitetul de conducere si al doilea, in care sunt adusi prefectul si persoanele responsabile cu gestionarea situatiei de razboi sau un accident chimic de o mare amploare. Am ajuns la intrarea in punctul de comanda cu greu. Nu era lumina. Pipaind peretii, am ajuns in locul unde ar fi trebuit sa fie un generator de rezerva. Era pe „liber”. Usa de metal blindata s-a deschis cu un scartait lugubru. La lumina lanternelor, am vazut ca intrarea era prevazuta cu un fel de „senzori” de prin anii ’60, care detectau un nivel mai crescut al radiatiilor. In interior, un spatiu compartimentat in sapte camere. Doua erau operative cu harti, cu masuri ce trebuie luate etc. In alte doua incaperi, se aflau sistemele de ventilatie si de filtrare. In locuri bine stabilite, se amplaseaza butelii cu oxigen, iar filtrele sunt aduse din depozite speciale. Un alt spatiu este destinat grupului social, depozit in care am gasit niste dozimetre, tot pentru radiatii. Vechi, functionale si cu o intrebuintare interesanta. Militarii nu comenteaza. In camera de transmisiuni, am gasit piesa de rezistenta: o centrala telefonica de prin 1930-1940. O centrala cu fir, care se introduce in locasul ce face legatura cu numarul dorit. La capitolul dotari, pe langa masti, pelerine anti-chimice, anti-atomice, exista aparate numite: radiometre-roentgenometru. Ustensile antice, care masoara radioactivitatea. Nu se poate face o legatura cu un adapost antiatomic, dar ele fac parte dintr-un arsenal standard care, in perioada comunista, se referea si la pericolul armei atomice. Asta o stie orice militar „neinstruit”. Pana la urma, am dat de un fir ce duce spre posibile adaposturi antiatomice. Pe langa tot ce am vazut si am auzit, in treacat au fost mentionate si cateva galerii de mina, care ar fi folosite pe post de adapost. Antiatomic, spun unii din interiorul zonei de acces la informatii cu caracter special. Nu ne referim la servicii sau la militari. Hai sa spunem specialisti! „Un astfel de adapost poate fi o galerie de mina. Dar trebuie pavat cu grafit, cu alte chestii ce tin de protectie la radiatii. Este posibil sa fie. Se tot vorbeste. Dar, cu siguranta, daca sunt amenajate, astfel de adaposturi sunt pentru un grup restrans de persoane. Evident, din zona decidentilor” - afirma specialistii. Un alt segment de adaposturi e cel al persoanelor fizice. Dupa Revolutie, au fost construite multe case impozante, din care unele au, amenajate, adaposturi. Am incercat sa aflam cateva adrese, dar nu am reusit. Este zona privata si se ajunge mai greu. Ca folclor, se spune ca imobilul fostului ministru Decebal Traian Remes ar avea amenajat un adapost. Ca pata de culoare, o povestioara adevarata din perioada Revolutiei romane. Dupa de a fugit Ceausescu, in Baia Mare, revolutionarii (care au fost) au intrat in Palatul Administrativ. Acolo, un chelner, ajuns un personaj bogat si cunoscut in momentul de fata, a gasit cateva lazi de portocale. A luat din fructe si a inceput sa arunce, haotic, cu ele. In acel moment revolutionar, o portocala l-a lovit in cap pe primul-secretar Barbulet, ce era transportat in punctul de comanda al protectiei civile. Ar fi fost linsat de multime. Acolo, a stat o noapte. Dupa care a fost dus la celalalt punct de comanda. Istorie! O statistica In Baia Mare, exista doua puncte de comanda si doua puncte de comanda de rezerva. Sunt 236 de adaposturi civile terminate si neterminate, cu o capacitate de 13.600 persoane. Adaposturi de protectie civila in situatii speciale sunt in numar de 48, cu o capacitate de 11.000 persoane, din care 33 sunt dotate cu instalatii de filtroventilatie. Exista un deficit de filtre. Adaposturi de tip independent ce se executa la mobilizare: din beton armat, sunt 150, cu o capacitate de 22.000 persoane, iar din lemn, 75 adaposturi, cu o capacitate de 9.000 persoane. Aceste adaposturi se construiesc la periferia municipiului si pe terenurile de sport ale Scolilor. Alte spatii luate in evidenta: 144 adaposturi familiale, cu o capacitate de 430 de persoane, trei galerii de mina, cu o capacitate redusa de persoane. Optimism! Dupa ce am umblat zile in sir pentru a afla ce si cum, militarii ne-au spus zambind: „Puteti sta linistiti! In caz de ceva, totul este stabilit. Se vor face adaposturi, se vor elibera urgent cele existente, toata populatia Baii Mari va putea sa se protejeze. Iar acolo unde este aparatura veche, sa stiti ca sunt retele dublate, care cadreaza cu tehnica zilelor noastre. Suntem pregatiti. Acum, contextul militar este altul si se lucreaza la o alta strategie de protectie civila. Vor fi modificari si va fi un grad mai mare de siguranta”. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro