Actorul ''generatiei de aur''

Carte de vizita S-a nascut la 25 noiembrie 1933, in satul Sasar, langa Baia Mare. Dupa septembrie 1940, familia sa s-a refugiat in Vechiul Regat. Din cauza conditiilor de viata precare, parintii lui au fost nevoiti sa accepte ca Ion Sasaran sa ramana in intretinerea unui regiment din Lugoj. Din 1943, a fost copil de trupa, pana in 1948, an in care a terminat cursul inferior la Liceul “Mihai Eminescu” din Satu Mare. In 1952, a absolvit Liceul “Gheorghe Sincai” din Baia Mare. In 1956 a terminat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica si, in acelasi an, a fost repartizat la Teatrul Dramatic din Baia Mare. A fost o perioada angajat al Teatrului National din Targu Mures si conferentiar universitar si sef de catedra la Universitatea de Teatru din acelasi oras. Ion Sasaran, actorul care anul viitor va implini 50 de ani petrecuti pe scena, considera ca a fi Sagetator “e o chestie colosala.” Poate nu atat de colosala ca si cele peste 140 de roluri pe care le-a interpretat in cariera, dintre acestea peste 120 pe scena teatrului baimarean. Reprezentant al unei generatii de exceptie a teatrului romanesc, maestrul Sasaran a ramas legat sufleteste de Baia Mare, oras in care revine periodic, pentru ca altfel zice ca se imbolnaveste. Reporter: Cum e sa faci parte din “generatia de aur” a teatrului romanesc? Ion Sasaran: Lumea a numit-o “generatia de aur” a teatrului romanesc. Sintagma a fost folosita dupa ce am avut intalnirea de 25 de ani de la absolvire. Astazi, la anii mei, cand privesc in urma la ce a fost si cand ma gandesc ca am fost coleg cu Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Cozorici, Silviu Stanculescu, Silvia Popovici, Constantin Rautchi, care nu mai sunt printre noi si daca mai adaug Mircea Albulescu, Draga Olteanu Matei, Victor Rebengiuc, Sanda Toma si Dan Puican, cred ca v-am spus suficient si incep sa cred ca lumea a avut dreptate cand a numit aceasta generatie “de aur”. Acestia au fost colegii mei… Unii dintre ei au fost pentru mine “monstrii sacri”. Ei raman mandria mea ca suntem din aceeasi generatie. Rep.: Cum a fost activitatea dumneavoastra in Baia Mare? I.S.: Eu nu am activitate in Baia Mare… Viata mea este in Baia Mare! Ea inseamna 50 de ani de stat pe scena si peste 120 de roluri jucate. Nu mi se pare putin, este o viata de om. Inseamna si spectacole la casele de cultura din Viseu, Borsa, reprezentatii in comune in care, pana atunci, nu s-a jucat niciodata. Am facut spectacole improvizate pe banci si oamenii au ras si au plans cu noi… Si mai inseamna zece ani de profesorat la Scoala Populara de Arta si numeroase prezente in spectacolele Ansamblului “Maramuresul”. Rep.: Va amintiti de vreo gafa memorabila pe scena? I.S.: Cred ca e gresit spus gafa pe scena. Una este balba, cum spunem noi, actorii, si alta este gafa. Eu am o vorba: “Numai actorii mari se balbiie, pentru ca ailalti stiu pe de rost totul.” Imi aduc aminte ca, atunci cand am debutat, aveam de spus o replica: “Afisele noastre sunt lipite peste tot” si mi-a iesit “Apisele noastre…” Toti colegii, si erau actori mari ai teatrului, Iancu Economu, Stefan Iordanescu, Hanibal Teodorescu, Iulian Bratu, au icnit si apoi au ras. Eu eram senin si ma intrebam de ce rad oamenii aia… Ion si Vasile Lucaciu Rep.: Cum vi se pare teatrul de astazi fata de cel de acum cateva decenii? I.S.: Am sa-ti spun altceva. Teatrul de azi, ca sa aiba un impact asupra publicului si publicul sa vina la teatru, ar trebui sa fie ca teatrul de acum doua mii de ani. Actorul de pe scena ar trebui sa transmita sentimente si idei care sa nasca in public reactia rasului, a plansului, sau a gandului despre ceea ce se transmite din scena. Pentru mine, acesta este teatrul adevarat… Rep.: Ati avut antipatii in teatru? I.S.: Nu, niciodata! N-am urat pe nimeni. E drept ca au fost cazuri cand nu mi-a placut de cutare sau cutare, nu mi-a placut ce face sau cum face, dar antipatii n-am avut, pentru ca antipatiile nasc alte reactii. Eu nu m-am certat cu nimeni in 50 de ani, si pentru asta sunt celebru in generatia noastra. Nu pentru “impaciuitorism”, ci pentru camaradul care am fost si sunt. Rep.: Simpatii deosebite? I.S.: In scena exista doar munca. Le-am spus si studentilor mei: “Atentie! In scena nu exista antipatii sau simpatii. In scena, musca! Daca nu raspunzi, daca nu esti ceea ce trebuie sa fii in spectacol, esti un om mort!” Prin urmare, scena este mai presus de alte chestiuni. Rep.: Care sun momentele memorabile pe care le-ati trait pe scena? I.S.: Momentul in care jucand “Ion” al lui Rebreanu, in Nasaud, m-am intalnit cu fiica lui Ion, prototipul eroului din roman, care a facut o criza nervoasa si care mi-a sarit de gat, confundandu-ma cu tatal ei. Aceea a fost o clipa unica in viata mea. Al doilea moment a fost atunci cand nora lui Vasile Lucaciu, sotia doctorului Epaminonda, fiul lui Lucaciu, a vazut in Baia Mare spectacolul in care il interpretam pe Vasile Lucaciu. “Au fost numai iubiri” Rep.: Ce n-ati realizat din ceea ce ati fi vrut sa realizati? I.S.: Uite ce nu am realizat pana azi: sa cred ca va fi bine in teatru, sa cred ca vor veni oamenii la teatru. Nu inteleg de ce nu vin, nu inteleg de ce prefera o sticla de bere la un bar in locul unui bilet de teatru, la acelasi pret. Nu inteleg de ce nu vin sa-si limpezeasca sufletul. Poate este si vina noastra ca nu-i dam publicului ce vrea. As dori sa citesc candva o pagina in GAZETA de Maramures, din care sa aflu ce vor, ce gandesc spectatorii… Pentru ca noi traim datorita lor. Rep.: Care e marea implinire pe care ati trait-o? I.S.: Faptul ca sunt actor. Rep.: Ati iubit vreo colega de scena? I.S.: Pe toate le-am iubit! Unele au inteles, altele n-au inteles; unele au stiut, altele n-au vrut sa stie, dar eu le-am iubit pe toate… Rep.: Au fost doar iubiri platonice? I.S.: Nu, au fost numai iubiri… Rep.: Ce faceti in timpul liber? I.S.: Am putin timp liber, pentru ca am un copil foarte, foarte naravas. Acest “terorist”, acest “taliban”, pe care-l cheama Iulian, termina clasa a VIII-a si va dati seama ce emotii am pentru examenele care vin. Ce ma mai intrebati de timp liber, cand am un copil care termina clasa a VIII-a? Mai joc in cate un spectacol la Targu Mures. Optiuni si argumente * Shakespeare sau Eugen Ionescu? Shakespeare. * Actrite blonde sau actrite brunete? De toate culorile. * CF Barcelona sau Real Madrid? FC Baia Mare din trecut. * Marele zid chinez sau piramidele egiptene? “Babele” din Carpati. * Cravata sau papion? Descheiat la gat. * Vanatoare sau pescuit? Pescuit. Ioan BOTIS