Actorul de… franceza

Doctorul Aurel A. Coza, fiul unuia dintre fostii profesori fondatori ai institutiei de invatamant ce a devenit astazi cea mai prestigioasa din judet, Colegiul National “Gheorghe Sincai”, a descoperit in “lada cu amintiri” de la inceputul ultimului secol al mileniului trecut o poveste care sper ca va reusi sa va capteze interesul, asa cum mi l-a captat mie. Personajul principal este cunoscutul actor-ambulant Sireteanu. Parfumul cu mireasma de trecut scalda istoria Colegiului National “Gheorghe Sincai” din Baia Mare cu o poveste mai putin cunoscuta. Prologul acesteia consemneaza ca ideea transformarii Liceului maghiar de Stat din Baia Mare intr-un colegiu romanesc care sa functioneze dupa sistemul invatamantului francez a apartinut unui grup format din protopopul greco-catolic Andrei Pop (in acelasi timp si profesor de religie pentru elevii romani de la liceul maghiar), Aurel Coza (profesor de latina-istorie, originar din Pribilesti), Virgil Moldovan (profesor de geografie, originar din Coltirea) si alti intelectuali baimareni de marca. Actualul Colegiu s-a infiintat in vara anului 1919, langa biserica greco-catolica (acum de rit ortodox) de langa Teatrul Municipal - pe locul actualei Scoli generale “Petre Dulfu” (fosta nr. 1 si cunoscuta de baimareni sub denumirea Tintirim). Abia prin anul 1923 Colegiul romanesc s-a mutat pe actualul amplasament, in centrul orasului (azi, Centrul Vechi), unde pe atunci se afla o scoala civila de fete (numita de catre localnici: Scoala de gospodarie). Pentru ca sistemul de invatamant ales presupunea ca elevii Colegiului sa invete franceza ca principala limba straina, una dintre primele mari probleme cu care s-a confruntat Consiliul Dirigent si salajeanul Gheorghe Hetcou (primul director ales, fost profesor la liceul greco-catolic din Lugoj) a fost gasirea unui profesor de limba franceza (regimul austro-ungar punandu-si amprenta asupra intelectualilor localnici care cunosteau, in principal, limba germana). Professore O coincidenta, care ulterior s-a dovedit a fi una fericita, a facut ca in toamna anului 1919, in oras sa apara caruta cu coviltir care purta celebra trupa Sireteanu. Trupa de actori-ambulanti era formata dintr-o familie compusa din mama, tata, soacra si vreo… noua copii (unul dintre ei, Nicolae, dobandind mai tarziu cea mai inalta distinctie acordata actorilor din epoca socialista: “Artist al poporului”) si erau in ceea ce anuntau ca fiind un “turneu extraordinar” prin tara. Datorita talentatei familii Sireteanu, cei mai multi dintre baimareni au vazut pentru prima oara “Hamlet”, de William Shakespeare. Dupa multe reprezentatii care s-au bucurat de un “success nebun”, iarna a gasit trupa Sireteanu tot in Baia Mare. A fost momentul cand membrii marcanti ai Consiliului Dirigent de la “Gheorghe Sincai” i-au propus capului familiei Sireteanu sa devina profesor de franceza la noul liceu. Actorul a acceptat propunerea, probabil din lipsa altei activitati care sa-l ajute sa-si intretina numeroasa familie pe timpul iernii (anotimp deloc propice spectacolelor de teatru, pe atunci acestea desfasurandu-se in cele mai multe cazuri in aer liber). Asa ca, pana in primavara anului 1920, cand a continuat impreuna cu trupa sa “turneul extraordinar”, cunoscutul actor-ambulant a fost primul profesor de franceza in cea mai prestigioasa institutie de invatamant din Maramures. Insa primul profesor „de meserie” a fost francezul Emile Roussellot (fost invatator si militar in armata franceza, decorat cu Legiunea de Onoare in timpul primul razboi mondial) care a inceput sa predea limba franceza elevilor de la liceul „Gheorghe Sincai” din anul 1921. Roussellot s-a casatorit cu o romanca si intre 1945-1946 a fost sfatuit de ambasada franceza sa se intoarca in tara de bastina, dar a refuzat, spunand ca tara sa e Romania. Pana la urma, regimul comunist i-a aratat ce insemna sa fii roman: a fost anchetat de Securitate si i s-a stabilit domiciliul fortat la Somcuta (unde se presupune ca este inmormantat). Restul, cum spun atatia, e istorie… Catalin VISCHI