Topul abonaţilor la bani publici

Cum să-ţi baţi joc de 19 miliarde de Euro, adică o sumă echivalentă cu toată alocarea financiară din bani europeni pentru 7 ani acordată ţării noastre? Simplu: prin achiziţii publice netransparente şi dubioase. Achiziţii directe, oferte măsluite după chipul şi asemănarea anumiţilor băieţi deştepţi, diferenţe de 100% între achiziţiile făcute de instituţii la hârtie de exemplu şi toner şi, peste toate, un top 50 al celor mai grase contracte din bani publici, ai abonaţilor la licitaţiile publice şi ai instituţiilor publice cu cel mai mare „shopping apetit”. Pe scurt, concluziile unui raport al Institutului pentru Politici Publice care deschide „Cutia Pandorei” în achiziţii, matrapazlâcuri şi lipsă de transparenţă.

Aici sunt banii dumneavoastră: peste 19 milioane de Euro cheltuiţi pentru achiziţii publice în 2009 şi 2010 de instituţiile statului, din care, dacă eliminăm corupţia şi mânărelile, puteau fi economisite minim 4,5 milioane de Euro. Adică un sfert din bugetul de pensii.

Potrivit unui sondaj şi unui studiu realizat recent de Institutul pentru Politici Publice, aproape 90% dintre români cred că procesul de achiziţii publice din România este unul corupt.

Suntem paranoici sau suferim de „suspicionită cronică”? Nu. Studiul IPP ne dă dreptate. Cheltuim peste 10 miliarde de euro anual pe contracte de achiziţie publică atribuite prin intermediul Sistemului Electronic de Achiziţii, însă aceasta nu reprezintă decât a treia parte din suma estimată a fi contractată anual de autorităţile publice centrale şi locale pentru achiziţii de bunuri, servicii sau lucrări prin alte mijloace decât cele electronice autentice.

Teoretic, SEAP ar fi trebuit să creeze o piaţă deschisă, transparentă şi concurenţială a achiziţiilor publice. Practic, lucrurile nu stau deloc aşa. Anual, în SEAP se înregistrează peste 80.000 de proceduri de atribuire de contracte din bani publici, însă informaţiile despre derularea contractului nu sunt disponibile de o manieră centralizată şi accesibilă publicului în prezent în evidenţa niciunei autorităţi publice din România; prin urmare, nu este de mirare că este posibil ca un contract pentru o lucrare de modernizare a unui drum judeţean în valoare de peste 40 de milioane de euro, încheiat de un Consiliu Judeţean cu firma care, întâmplător, câştigă cei mai mulţi bani din contracte cu statul, să fie modificat de nu mai puţin de 10 ori, iar valoarea însumată a actelor adiţionale la contract să fie mai mare decât valoarea contractului însuşi. Mai mult, din cauză că nu există în prezent un minim sistem de referinţă al preţurilor la care autorităţile contractante achiziţionează de pe piaţă bunuri care, în mod normal ar trebui să coste aproape la fel, constatăm că uneori diferenţele de preţ pentru anumite produse sau servicii sunt duble!

Cum sunt posibile astfel de practici? Răspunsul e frustrant: cu legea în mână. Concluzia IPP este tranşantă: „Cu o legislaţie extrem de stufoasă şi care abundă în excepţii şi cu o arhitectură instituţională în care majoritatea autorităţilor cu competenţe în domeniu se limitează doar la a verifica legalitatea procedurilor şi nu modul efectiv de cheltuire a banilor publici sau oportunitatea realizării unor investiţii de valori semnificative, România are astăzi un sistem de achiziţii publice care prezintă deficienţe majore şi este, în opinia Institutului pentru Politici Publice, una dintre cele mai grave probleme sistemice cu care se confruntă Statul, o estimăm a fi cu mult mai severă decât consumul de resurse cu salariile în sectorul bugetar, însă se pare că nici un Guvern nu a fost dispus cu adevărat să ia măsuri radicale în acest domeniu”. Iar când vine vorba de sancţionarea vinovaţilor, de cele mai multe ori se aplică principiul clemenţei.

Deşi, ca tip de achiziţie publică de cele mai multe ori este folosită licitaţia, pentru contractele mai grase, de peste 3 milioane de Euro, se foloseşte o portiţă legislativă netransparentă: negocierea accelerată.

Dacă mai adăugăm şi lista achiziţiilor directe, avem tabloul complet al unui dezmăţ pe bani publici echivalent cu fondurile europene alocate în ultimii 7 ani.

Potrivit raportului, campion la achiziţii desfăşurate online (contracte de achiziţii, cumpărări directe şi acorduri cadru) la nivelul Consiliilor Judeţene este CJ Iaşi, în timp ce, raportat la 2010, CJ Maramureş a folosit această procedură pentru 3,9 dintre contracte.

La nivelul municipiilor, în topul achiziţiilor online se află şi Primăria Baia Mare, care în 2010 a folosit această metodă pentru o treime dintre achiziţii.

Analiza IPP demonstrează un fapt şocant: în doi ani, 50 de norocoşi au contractat aproape 20.000 de contracte mari, în valoare totală de peste 6 miliarde de EURO.

Pe primele locuri în topul abonaţilor la bani publici şi licitaţii câştigate pe bandă rulantă se află în special băieţii deştepţi ai asfaltului: de la Tehnologica Radion până la firmele cunoscute şi mediatizate constant: Spedition Umb, Strabag, Vega, dar şi TelDrum Alexandria din Teleorman, multe dintre aceste societăţi au primit lucrări şi contracte grase şi în Maramureş.

De exemplu, firma magnatului Umbrărescu, Spedition Umb a primit contracte prin CNADNR pentru Maramureş începând cu 2008, pentru întreţinerea multianuală a drumurilor. Iar anul trecut, prin cele două firme pe care le controlează, Spedition UMB şi Tehnostrade, Umbrărescu a câştigat numai în nord-vestul ţării contracte cu o valoare de peste 65 de milioane de euro, dintre care, 40,3 mil. euro pentru drumul naţional 18 Sighetu Marmaţiei - Moisei. În numai doi ani, firma magnatului Umbrărescu a adunat, din 18 contracte, aproape 270 de milioane de Euro.

Printre norocoşi se numără şi Hidroconstrucţia Bucureşti, care şi-a adjudecat mare parte din lucrările de îndiguiri, inclusiv în Maramureş. În 2009 şi 2010, compania a încheiat contracte de aproape 100 de milioane de Euro din bani publici. 

Ne mai mirăm că, potrivit sondajelor, 91% dintre români cred că contractele publice se acordă pe criterii politice?

Cele mai bănoase contracte pe bani publici au fost adjudecate de SC TEHNOLOGICA RADION SRL, firmă abonată mai ales la lucrările Companiei Naţionale de Autostrăzi, dar şi ale primăriei lui Negoiţă. Pentru 65 de contracte, firma a încasat peste 386 de milioane de Euro.

Pe locul 3 în top, SC ELECTRICA SERV SA a adunat peste 327 de milioane de Euro, din 458 de contracte.

Iar SC DELTA A.C.M. 93 SRL a încheiat 78 de contracte de 308 de milioane de Euro. 

Contestaţii pe bandă rulantă

În condiţiile date, contestarea unei licitaţii a devenit deja aproape un pas tradiţional al achiziţiei. Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor este „lovit” de o avalanşă de contestaţii şi din Maramureş. De exemplu, S.C. KONZOL S.R.L a contestat de două ori în ultimele luni, aceeaşi licitaţie, pentru Modernizare străzi, înfiinţare Centru After school în localitatea Mara şi, de două ori Consiliul a decis anularea procedurii.

Raportul IPP demonstrează că există diferenţe uriaşe de preţ pentru aceleaşi bunuri sau servicii. De exemplu, hârtia A4 e cumpărată de unii cu circa 7 lei, iar de alţii cu 14 lei. Pentru încărcarea unui toner se plăteşte între 149 de lei şi 724 de lei, coşurile de gunoi sunt cumpărate de unele primării cu puţin peste 200 de lei, iar de altele cu de 7 ori mai mult.

Neîncredere, corupţie, clientelism

Rezultatele sondajului de opinie realizat de IPP în luna iunie 2011 în acest sens indică, din păcate, un fenomen generalizat de neîncredere în acordarea contractelor din bani publici, iar cifrele vorbesc de la sine în acest sens: întrebaţi dacă cred în corectitudinea atribuirii contractelor de achiziţie publică, 87% dintre români răspund negativ.

Procentul celor care cred că în prezent procesul de achiziţie din România nu este bine supravegheat este mare: 92%. Întrebaţi cine cred că ar trebui să se ocupe de supravegherea acestui proces, respondenţii au menţionat, în ordine: autorităţile publice locale (primăria, consiliul local) – 18%, Direcţia Naţională Anticorupţie - 14%, ANRMAP – 12%, Curtea de Conturi – 10%, cetăţeni – 7%, fisc – 6%, Guvern – 5%. 

Într-o majoritate covârşitoare, cetăţenii cred că aceste contracte de achiziţie publică se acordă mai degrabă pe criterii politice (91%). Domeniile care sunt, în opinia cetăţenilor, cele mai susceptibile de corupţie în atribuirea de contracte de achiziţii sunt, în ordine: drumuri (40%), sănătate (27%), construcţii (16%), sisteme IT (17%).

49% dintre cei care au răspuns chestionarului IPP au declarat că au auzit de cazuri de corupţie în localitate în legătură cu licitaţiile publice. Cetăţenii nu au încredere nici în ofertanţii la licitaţiile publice, 91% considerând că aceştia solicită preţuri mai mari. În acelaşi registru, jumătate dintre respondenţi cred că firmele străine participante la licitaţii sunt mai corecte, iar 41% spun că sunt la fel şi cele străine, şi cele româneşti.