Academician Alexandru Surdu și Împărăția Sa numită Marmația

Mănăstirea Dragomirești de Maramureș, cu hramul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, duminică 12 decembrie 2021: zi de praznic sufletesc și de pioase aduceri-aminte.

Dr. Ilie Gherheș

Intrăm în subsolul lăcașului de cult, unul unic în felul său. Aparte! O mână de intelectuali maramureșeni și un grup de studenți și profesori de la Facultatea de Arte Plastice din Iași; ne alăturăm credincioșilor tradi­țio­nali, din Dragomirești și din Săliștea de Sus, deoarece mănăstirea este în hotarul celor două localități de prestigiu: preot prof. univ. dr. Ioan Bizău, arhitect Dorel Cordoș, prof. univ. dr. Nicolae Iuga, conf. univ. dr. Delia Suiogan, prof. dr. Ioan Petrovai, gen. (r) Alexandru Leordean, prof. Măricuța Petrovai, prof. Mihaela-Cristina Gherheș, alături de alți intelectuali din zonă.
Într-o legendă locală de pe Valea Izei se spune că Dumnezeu a făcut mai întâi Maramureșul și apoi și-a făcut Raiul Lui, cu de toate. De ce o fi procedat Dumnezeu așa, măcar în mintea celui care a izvodit asta, nu știm încă. Cu siguranță că, dacă am cerceta, l-am afla pe acest tărâm și pe marele și neobositul Academician Alexandru Surdu, care în acești termeni a vorbit despre Marmația sa dragă, lăsându-se fermecat și fer­me­cându-ne și pe noi, în același timp, când vorbea despre „țara lui Dragoș și Bogdan”, despre nobilii binemeritați ai Maramureșului, care purtau ace­lași nume, ca noi cei de azi…sau invers. Astfel a vorbit și despre câțiva copii foarte mici care se jucau în fața altarului bisericii acestei mănăstiri în timpul Sfintei Liturghii, spunându-ne că așa-și imaginează dumnealui Raiul.
După Sfânta Liturghie, s-a ridicat paos, la un an de la moartea Academicianului Alexandru Surdu, fost vicepreședinte al Academiei Române, fiind pomeniți și Academician Ionel Valentin Vlad, fost președinte al aceluiași for academic, precum și monahul Gherasim Athonitul,  din familia Mareș de Dragomirești: „În veci pomenirea lor/ Din neam în neam!”

La acest altar al postumității, a cărui masă se întinde până în Rai, au ținut să-și mai pomenească morții o mulțime de mireșteni și sălișteni, iar pe cele trei mese erau înșirate o pădure de sticle de vin, un belșug de prescuri și colaci, iar lumânările aprinse ne sugerau imaginea „prundișului de stele” (Lucian Blaga), menite a face legătura între sufletele noastre și sufletele celor adormiți în Domnul. Cu siguranță că cei care au ales să facă așa, credincioși ai sfântului locaș, știu că de la Sfântul Nicolae, din 6 decembrie, se spune că se deschid cerurile și Raiul se poate vedea, fiind mai primitor: „Dar nu-l vede, numai cine crede/ Numai cine știe că în Cer îi veșnicie!”
A urmat masa de pomenire a morților care, în spiritul locului, a fost oferită în sala de mese a mănăstirii.
În partea a doua a programului, ne-am deplasat cu toții la Casa orășenească de cultură „Victoria Darvai”, un frumos lăcaș de cultură pentru care pot fi invidioși mulți edili de orașe din județ și nu numai. Aici a fost vernisată o impresionantă galerie de artă cu titlul „De la arhetip la artă contemporană”, ocazie cu care a fost dăruit un catalog cu același titlu, care a consacrat Simpozionul de Artă Contemporană, desfășurat la Dragomirești, în perioada 20 - 27 aprilie 2020. Din cuprinsul acestuia, precum și din cele câteva intervenții, am înțeles că sunt mai mulți artiști care au consimțit să doneze din creațiile lor artistice pentru realizarea unei colecții cu caracter permanent: Atena-Elena Simionescu, Ana-Sabina Drinceanu, Gabriel Caloian, Mihail Pamfil, Valentin Sava, Laura Ghinea ș.a.
Dintre vorbitori a excelat în a ne desluși evenimentul la care eram coparticipanți, d-na dr. Maria Bilașevschi, critic de artă care ne-a vorbit despre spiritul locului și despre așezarea Dragomireștiului pe o altă tablă de valori, respectiv cea a turismului de artă: „Esențele tari se găsesc în recipiente mici. La fel stau lucrurile și cu simpozionul De la Arhetip la Arta Contemporană… Experiența Maramureșului face ca această sinteză, prin culoare și formă, situată în afara timpu­lui comun, să pulseze au­ten­ticitatea și să dăinuie prin forme dincolo de forme, metafore cu o multitudine de dimensiuni”.

În cuvântul său, d-l prof. dr. Ion Petrovai din Petrova a ținut să precizeze: „Sunt onorat să particip la un eveniment cultural-artistic care încununează efortul de un deceniu al unor creatori inimoși din România, care au răspuns favorabil la îndemnul harnicului, inspiratului și curajosului primar Vasile Țiple.
Îl felicităm pentru izbândă și îi mulțumim pentru invitația la acest eveniment, considerăm noi, istoric, pentru zonele mărginașe ale țării. Galeria inaugurată acum justifică pe deplin afirmația lui Lucian Blaga că «…de oriunde se poate vorbi lumii»”.
Participanții la tabere care și-au donat lucrările, prin intermediul consistentului și elegantului catalog care ne-a fost dăruit și nouă, și-au oferit, totodată, o șansă la ne­mu­rire fiindcă, după opinia noastră, viața trece, iar cărțile rămân.  
Poetul din noi se adaugă bucuriei celor înfrățiți întru propășirea Binelui, Adevărului și Frumosului, cu „trei rânduri”, despre cei din sfera creației: „Nu suntem toți frumoși/ Dar tuturor ne place frumosul/ Putem fi toți nemuritori/ Și tot așa toți putem muri/ Dar unii putem trăi”.

După acest moment de o reală ținută artistică, a urmat Concertul de colinde „Hristos se naște, slăviți-L”, ediția a X-a. Între alții, am fost colindați, de pe scena frumos împodobită de sărbătoare, de către:
- Ansamblul de copii „Nicoară Timiș”, din Dragomirești, condus de către Călin Sabadâș;
- Corul de copii al Bisericii Ortodoxe din Săliștea de Sus, condus de către preoții Ioan Timiș și Gavriș Vancea;
- Grupul „Lumină și culoare de pe Iza”, coordonator preot prof. Dănuț Iuga;
- Corul Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” Dragomirești, condus de diacul Ilie Ilban;
- Corul Parohiei „Sfinții români” Dragomirești, condus de către
d-na preoteasă Aneta Mihali.
Au urmat îndrăgiții soliști mara­mu­reșeni, soții Maria și Gabriel Arba, precum și minunații, tată și fiică, Ion și Oana Font.
Seara a fost încheiată cu un recital aparte susținut de două coruri de prestigiu: Corala preoțească a Protopopiatului Ortodox Vișeu, condus de părintele Nicolae Pintea, și Corala „Osana” a Protopopiatelor Beclean și Bistrița, conduse de preotul Dragoș Cristian.
Toate momentele acestei zile, de mare încărcătură spirituală, au fost filmate de către o echipă a Televiziunii Române din Iași, director Vasile Arhire.
Se știe că nu toți luminăm la fel, dar la fel de bine se cunoaște că, acolo unde predica filosofic Academicianul Alexandru Surdu, era începătură de Rai, era altarul postumității, un creuzet unde se rafina istoric și spiritual imaginea de sine a Maramureșului, tabloul de valori al nației, un Athanor.
În câteva rânduri, țin să remarc faptul că drept măritori și recunoscători, mireștenii s-au învrednicit și au ridicat și o cruce de marmură la mormântul cetă­țea­nului de onoare al Drago­mi­reș­tiului, de pe Aleea Aca­­de­micienilor, din Cimitirul Bellu din București, iar faptul că mai mulți credincioși de azi au ales să și-i pomenească pe cei plecați dintre noi în aceeași zi dovedește că această comuniune de pe pământ se poate muta și pe tărâmul de Dincolo.