Abuz de informatii secrete

La 10 februarie 2003, cu o luna inainte de atacarea Irakului, comisia alcatuita din oficiali ai serviciilor de informatii si din Ministerul de Externe din Marea Britanie, ii atragea atentia premierului britanic Tony Blair asupra faptului ca “Al-Qaida si gruparile asociate acesteia continua sa reprezinte de departe cea mai mare amenintare terorista pentru interesele occidentale si ca aceasta amenintare va fi amplificata de invazia Irakului”. Comisia mentionata a subliniat totodata faptul ca indepartarea de la putere a regimului condus de Saddam Hussein va creste riscul unor atacuri cu arme chimice si biologice deoarece este foarte posibil ca acestea sa cada in mainile teroristilor, noteaza cotidianului britanic The Guardian, citat de Rompres. Pro Al-Qaida! La 18 iulie 2005, Institutul Regal pentru Afaceri Internationale a publicat un articol, co-semnat de Paul Wilkinson, profesor la Universitatea din St. Andrews, in care se semnala ca “Marea Britanie este expusa in mod special amenintarii teroristilor, deoarece este cel mai apropiat aliat al Statelor Unite”, participand alaturi de acestea la operatiunile militare din Afghanistan si Irak. In opinia lui Wilkinson, principala problema cu care se confrunta guvernul de la Londra este ca acesta si-a condus politica anti-terorista umar la umar cu SUA, nu in sensul de a fi un partener egal la luarea de decizii, ci mai degraba avand rolul de co-pilot. Situatia din Irak s-a dovedit extrem de nefavorabila pentru Marea Britanie, de vreme ce aceasta “a impulsionat propaganda retelei Al-Qaida, a incurajat recrutarea de adepti si strangerea de fonduri” si a facut din Marea Britanie o tinta ideala pentru teroristii afiliati retelei, consumand astfel din partea oficialilor britanici resurse care altfel ar fi ajutat la asistarea guvernului condus de Hamid Karzai sau la aducerea in fata justitiei a lui Osama Bin Laden. Justificarea invaziei In momentul de fata, Al-Qaida a devenit mai mult un concept decat o organizatie sau o retea terorista. A inflorit in Afghanistan si, nu la mult timp, SUA au devenit o tinta importanta, in parte datorita prezentei lor militare in Orientul Mijlociu. Al-Qaida s-ar fi raspandit oricum in zona, prin apeluri transmise pe casete video sau pe site-uri. Razboiul din Irak a ajutat-o insa sa isi raspandeasca influenta si sa incurajeze tineri musulmani, despre care serviciul britanic MI-5 este ingrijorat ca acestia ar putea veni sau s-ar putea intoarce in Marea Britanie cu noi tehnici de fabricare a bombelor. In ceea ce pare o justificare perversa a invaziei, Bush si Blair au declarat ca de vreme ce Irakul a devenit un punct de atractie pentru teroristi, Marea Britanie si SUA trebuie sa se asigure ca insurgentii si luptatorii straini nu vor iesi victoriosi in “razboiul impotriva terorii”, ca si cum, sugereaza semnatarul articolului, s-ar putea invinge in acest razboi pe calea armelor. Oponentii invaziei Agentiile si serviciile de informatii si securitate impreuna cu mai multi oficiali s-au opus invaziei din Irak pe motiv ca aceasta nu poate fi justificata. Ei stiau ca Administratia americana nu spune adevarul atunci cand subliniaza legatura dintre Al-Qaida si conducerea de la Bagdad. In plus, unii oficiali britanici s-au declarat oripilati de esecul americanilor de a lua in considerare consecintele lipsei de atentie acordate sugestiilor britanice. Pe de alta parte, serviciile de informatii au si grijile lor particulare, una dintre acestea fiind generata de faptul ca alianta dintre SUA si Marea Britanie nu a ajutat incercarile lor de a recruta agenti in locurile in care aveau cel mai mult nevoie, in moscheile musulmane. In plus, serviciile de informatii britanice si-au declarat nemultumirea fata de felul in care Pentagonul a facut publice imaginile cu detinutii de la Guantanamo Bay. In cadrul unei intalniri avute de premierul Blair cu sefii serviciilor de informatii, la 23 iulie 2002, Jack Straw, ministrul britanic de Externe, a calificat argumentatia unei actiuni militare drept “subtire”. Manipularea Din informatiile scurse catre presa dintr-un memorandum secret reiese ca la 21 iulie 2002, cu opt luni inaintea invaziei, ministrilor britanici li s-a cerut sa creeze “conditiile” nu pentru reconstructia Irakului post-Saddam sau pentru prevenirea unei insurgente, ci pentru crearea unui curent de opinie favorabil coalitiei in randul publicului britanic, in conditiile in care respectivul document vorbeste de necesitatea “crearii de conditii legale pentru justificarea actiunii militare”. Rezultatul a fost dosarul armelor nucleare irakiene. Serviciul de informatii MI-6, responsabil pentru adunarea informatiilor secrete, nu si-a revenit dupa felul dezastruos in care a gestionat Blair aceasta problema, este de parere editorialistul. Discreditarea oficialilor In acest sens, potrivit multor oficiali, din acest moment publicul va trata cu cinism serviciile de informatii britanice. Pentru a-si repara imaginea, responsabilii serviciilor de informatii le atrag atentia ministrilor britanici sa citeasca cu atentie primul capitol din raportul lordului Butler privind folosirea serviciilor secrete in programul impotriva armelor de distrugere in masa detinute de Irak in care se scrie ca “informatiile secrete pot fi un instrument periculos daca limitarile acestora nu sunt recunoscute de cei care le folosesc.” Ca exista limitari ale serviciilor de informatii au dovedit-o din plin atentatele de la Londra din 7 iulie in privinta carora agentiile de securitate si de informatii au declarat ca vor invata lectia. Este oare prea mult sa se spere ca si Blair si responsabilii pentru politica externa a Marii Britanii o vor invata la randul lor? The Guardian