Absurdul de ieri, normalul de azi

Hotararea de infiintare a Mitropoliei Clujului, Alba-Iuliei, Crisanei si Maramuresului, subiect ce a captat din plin atentia presei si a mediilor ardelene in ultimele luni, indeamna la reflexii asupra argumentului “forte” adus pentru crearea acestei noi structuri administrative: eficientizarea activitatii misionar-pastorale. Tinand cont de specificul multicultural si pluriconfesional al Transilvaniei, si cu deosebire a partii ei nordice, se pune firesc intrebarea: care va fi terenul de actiune a misionarismului noii mitropolii a Clujului, Alba-Iuliei, Crisanei si Maramuresului? Pentru orice cunoscator al realitatilor istorice din aceasta regiune, raspunsul este clar: urmasii celor aproape doua milioane de credinciosi romani greco-catolici, trecuti cu forta la ortodoxie in 1948, dintre care doar o parte a reusit, in cei 16 ani scursi din decembrie ’89, sa-si refaca vechile parohii. Si in prezent, dupa cum era si pana in 1948, centrul de greutate al comunitatii greco-catolice se afla in partea central-nordica a Transilvaniei, iar prin configurarea noii mitropolii ortodoxe de la Cluj, vor fi cuprinsi in hotarele sale aproape trei sferturi dintre credinciosii romani uniti cu Roma. Misionarism agresiv Misionarismul, adesea agresiv, intreprins de Biserica Ortodoxa impotriva Bisericii Greco-Catolice, nu este nou sau surprinzator. Exemplul cel mai concludent il reprezinta crearea, la 1 iulie 1937, a Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului, cu sediul la Sighet, intr-o regiune unde majoritatea covarsitoare a populatiei romanesti si ucrainene era de confesiune greco-catolica (conform recensamantului din 1930, in Maramures erau inregistrati 8.489 ortodocsi, reprezentand 5,3% din populatie, si 104.132 greco-catolici, 64,3%, iar in judetul Satu Mare erau 12.880 ortodocsi, 4,4%, si 173.910 greco-catolici, 59,1%). Mitropolitul ortodox de la Sibiu, Nicolae Balan, a consimtit ca noua episcopie, desi cuprindea doar teritorii ardelene, sa treaca in componenta Mitropoliei Bucovinei, aceasta angajandu-se sa construiasca o catedrala la Sighet, resedinta episcopala si zece biserici la sate. Comentand inversunarea cu care s-a urmarit crearea acestei episcopii si starea tensionata aparuta in Maramures, Nicolae Iorga afirma, in Parlament, in 1938: “A starni asemenea disensiuni confesionale este pentru cei cu anteriu, ca si pentru cei imbracati in civil, o opera de raufacatori”. Pe linia aceluiasi “misionarism” provocator si sustinut cu complicitatea autoritatilor statale, precum in perioada interbelica, in 1990, odata cu reactivarea Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului, desfiintata in perioada comunista, sediul ei a fost stabilit la Baia Mare, in resedinta vechii Episcopii greco-catolice a Maramuresului, si nu la Sighet, in fostul scaun episcopal ortodox. Argumente palide Potrivit comunicatului din 16 ianuarie, emis de biroul de presa al Patriarhiei Romane, crearea mitropoliei clujene ar raspunde nevoii de mai buna pastorire a celor peste doua milioane si jumatate de credinciosi ortodocsi aflati in cuprinsul eparhiilor Clujului, Alba-Iuliei, Crisanei si Maramuresului. Numai ca, in comparatie cu celelalte provincii ale Romaniei, Transilvania are cel mai scazut procentaj de ortodocsi, sub 70% din totalul populatiei. Daca pentru circa doua milioane si jumatate de credinciosi ortodocsi se impune stringent crearea unei mitropolii, atunci Mitropolia Ungrovlahiei, ce cuprinde Muntenia si Dobrogea, regiuni aproape compacte sub aspect confesional, ar trebui - conform aceleiasi logici - divizata in cel putin trei mitropolii. O asemenea idee, insa, n-a figurat pe agenda dezbaterilor Sfantului Sinod. Victoria radicalismului Recomandat pentru inalta treapta a arhieriei de catre Inalt Prea Sfintitul Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, cel care a instaurat un climat de toleranta si convietuire pasnica intre toate confesiunile din Banat, iar fata de greco-catolici a manifestat o intelegere nemaiintalnita in nici o alta zona a Romaniei, noul mitropolit de la Sibiu, Inalt Prea Sfintitul Laurentiu Streza, se vede pus - prin infiintarea mitropoliei clujene - in imposibilitatea de a aduce si in Ardeal suflul bunei intelegeri interconfesionale. Trecandu-i-se in umbra meritele istorice, vechea Mitropolie ortodoxa a Ardealului ajunge sa fie ingradita la judetele Sibiu, Brasov, Covasna si Harghita. Nici macar criteriul geografic nu a fost luat in considerare la infiintarea noii mitropolii de la Cluj, deoarece, in mod firesc, judetul Alba apartine sudului Transilvaniei. Speranta noului mitropolit de la Sibiu, ca pe langa scaunul mitropolitan al Sibiului si cel eparhial al Covasnei-Harghitei, sa mai primeasca o parte din teritoriul canonic al Arhiepiscopiei Alba-Iuliei, respectiv judetul Mures, nu va aduce, in nici un caz, o schimbare de substanta privind raporturile dintre ortodocsi si greco-catolici, in conditiile in care cea mai mare parte a Ardealului, Crisana si Maramuresul raman sub influenta lui Bartolomeu si Andreicut. In mod premeditat, se pune astfel o piedica in instaurarea unui climat de buna convietuire intre cele doua confesiuni istorice ale romanilor din Ardeal, continuandu-se, in mod absurd, un drum ostil atat de clamatului interes national. Tentativele precedente Fapt extrem de putin cunoscut publicului larg, ideea infiintarii unei mitropolii ortodoxe la Cluj, pentru regiunea nordica a Transilvaniei, nu este noua, fiind vehiculata intr-o perioada favorabila Bisericii Ortodoxe, dar dramatica pentru Biserica Greco-Catolica. Si totusi, varianta a fost respinsa categoric de varful ierarhiei ortodoxe de atunci. Zvonurile care circulau spre sfarsitul verii anului 1948, ca o personalitate de rang inalt din clerul Bisericii Greco-Catolice ar duce pe ascuns tratative cu ierarhii ortodocsi in vederea “inglobarii” acesteia in Biserica Ortodoxa, mai tarziu s-au adeverit a fi reale. Era vorba de canonicul Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, dr. Emil Iuga, care in acest scop a purtat negocieri cu oficialitatile ortodoxe, indeosebi cu patriarhul nou ales, Iustinian Marina. Daca aceste discutii n-au dus la vreun rezultat, faptul se datoreaza refuzului ferm al Patriarhiei Romane de a satisface pretentiile lui Iuga, care a cerut ca la Cluj sa ia fiinta o a doua mitropolie ortodoxa a Ardealului, cu toate institutiile anexe, inclusiv un organ oficial de presa si un institut teologic de grad universitar, in locul Mitropoliei greco-catolice de la Blaj, care urma sa se desfiinteze. Totusi, Biserica Ortodoxa nu a renuntat nici mai tarziu la “formula” Iuga, considerand prea sterse, nesemnificative si fara suprafata figurile celor “reveniti” pana atunci la “legea stramoseasca”, asta in conditiile in care toti episcopii si vicarii greco-catolici au preferat temnitele comuniste decat lepadarea de propria credinta. In 1957, cand a ramas vacant scaunul episcopal al Clujului, prin alegerea lui Nicolae Colan in scaunul mitropolitan de la Sibiu, patriarhul Iustinian i-a oferit din nou Episcopia Clujului lui Emil Iuga. Acesta insa, s-a mentinut pe vechea lui pozitie, ca accepta Clujul, dar numai ridicat la rangul de mitropolie. Si de data aceasta, ideea scindarii in vreun fel a Mitropoliei Ardealului a fost catalogata de Patriarhia de la Bucuresti drept absurda, deoarece ar rupe unitatea seculara a Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania. Aceste lucruri se petreceau, asadar, in anii ‘50, cand, cel putin teoretic, in urma suprimarii Bisericii Greco-Catolice si luand in seama inca slaba raspandire a cultelor neo-protestante, credinciosii romani din Transilvania apartineau unei “singure turme”. Alexandru PINTELEI